E oare liniştea dinaintea furtunii sau aşa va fi tot anul, cum este acest ianuarie de mort!? Nu mă pronunţ. Va fi cu mers pe vârfuri, şoapte, conversaţii nezgomotoase, an fără scandaluri (în afara de cele de moravuri pentru tabloide care vor abundă oricum). Nu vor fi mari bătălii parlamentare? Poate şi cele două campanii care vin vor fi plicticoase. S-ar putea întâmpla – de ce nu – dacă toropeala care a cuprins partidele după ce s-au ales cu un guvern tehnocrat-prezidenţial va continua. Dacă observ bine, partidele mari, PSD şi PNL, s-au cam înţeles. Înregistrez un noncombat. Social-democraţii şi liberalii se poartă cu respect unii faţă de altii. Au devenit pacifişti, îşi poartă bune sentimente. Se gratulează. Susţin împreună guvernul. Nimeni nu se declară în opoziţie deşi postura asta chiar înainte de campanie aduce foarte multe voturi. Şi unii, şi alţii fug de opoziţie ca dracul de tămâie. Nu mai au chef să lupte, s-au potolit. Cam lipsesc mizele, adevărat. Dacă pot obţine ce-şi doresc prin negocieri (sau pentru că li s-a impus), de ce ar mai ieşi pe câmp să se înfrunte!? Au împărţit coliva lumii româneşti şi cam asta e.
Partidele mari sunt într-o situaţie fragilă. Tragedia de la Club Colectiv, dar mai ales DNA-ul le-au vulnerabilizat la extrem. Orice criză le-ar face să explodeze din interior. Grija lor cea mare este să-şi salveze membrii, cadrele, liderii, într-un moment dificil. Asta e prioritatea lor zero. Războaiele interne sunt gata să explodeze şi fac toate eforturile să ţină lucrurile împreună. Orice dezbinare, sciziune, fracţiune apărută, orice controversă le face mult rău. Dosarele DNA şi ameninţările cu procesele sunt o chestiune. Faptul că mulţi parlamentari sunt la ultimul mandat, că vor fi mult mai puţini în noul Parlament, e alta. DNA sigur va continua să le decimeze în 2016. Vulnerabilităţile sunt aşadar foarte mari.
Partidele mari PSD şi PNL se arată circumspecte, nu prea vor să se confrunte. Vor să îşi împartă puterea între ele în dauna altor actori mai mici ai scenei politice. Pentru asta ar trebui să aibă un minim de acorduri, tacite sau explicite. Între anumite limite, destul de largi totuşi, interesul lor coincide. Acesta ar fi menţinerea unui sistem politic dominat de ele. Pentru asta trebuie să împingă la margine outsiderii şi aşchiile ieşite din trupul PSD şi PNL/PDL (PM, ALDE, UNPR etc.). Un sistem bipolar, stânga/dreapta, este ce le-ar conveni cel mai mult. Sub patronajul şi auspiciile lui Klaus Iohannis, acest acord între Granzi s-ar putea încheia sub pretextul asigurării stabilităţii politice în următorii ani. Ca atare, ar putea fi un succes şi chiar să funcţioneze bine în 2016. Dar, atenţie, şi în 2019, când sunt alegeri prezidenţiale, iar Iohannis vrea să îşi reînnoiască mandatul.
PSD şi PNL ar prefera o soluţie negociată în locul unei confruntări din care nu se ştie cum ies. Vor să se asigure de win-win situation şi să evite un joc de sumă nulă. Ne găsim oare în faţa unui nou pact politic!? Nu este deloc exclus. De dorit este dorit de cele două partide sau de facţiuni semnificative. Rămâne de văzut numai dacă PSD şi PNL sunt capabile să realizeze acest pact. Pentru electorat rămâne de văzut dacă e şi benefic.
