În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz Efectul P, apărută la Editura Eminescu în 1983 și republicată în 2010 la Eagle Publishing House.
*
Între timp teletransportul a continuat să fie studiat în diferite puncte ale globului, dar complexitatea temei a necesitat descompunerea ei pe felii şi prelucrarea diferitelor aspecte în parte. Până la urmă se pare că în mod experimental au fost totuşi din nou teletransportate câteva obiecte şi câţiva cobai, dar studierea amănunţită a celor deplasate astfel a relevat modificări ciudate în comportamentul lor fizic, obiectele primind o friabilitate crescută a stării lor de agregare şi modificări de alt ordin, de exemplu, un creion teletransportat dintr-o cameră într-alta a fost mai târziu introdus în foc şi în loc să ardă, a început la un moment dat − la atâtea şi atâtea grade − să se topească literalmente, curgând. Cu atât mai complexe ar fi modificările suferite de cobai. După ce ar mai fi existat şi alte perechi de şobolani teletransportaţi, prima pereche ar fi fost trimisă înapoi prin acelaşi procedeu în locul din care ar fi fost adusă iniţial. Studiindu-se apoi cele două animale, s-a constatat că unele dintre modificările lor, dar mai ales transformările la nivelul celulei, erau reversibile, după ce au parcurs drumul invers, altele, în schimb, continuau să se acumuleze ca urmare a unei noi călătorii prin teletransport. Pe de altă parte, unele transformări apărute la obiecte s-ar fi ivit în forme specifice şi la cobai, în timp ce dereglări serioase ale circulaţiei datorate unor stări temporare de gazificare a sângelui, ar fi produs sucombarea mai multor animale, dar ar fi lăsat altele să supravieţuiască.
Cu toate presiunile care s-au exercitat asupra lui Poolo pentru a studia mai departe fenomenul, el protesta vehement, cerând intervenţia statelor şi a organismelor internaţionale pentru interzicerea oricăror experienţe în domeniu până la cunoaşterea întregului fenomen. El insista mereu că nu are încredere în nicio realizare născută pe un principiu necunoscut sau insuficient cunoscut deoarece aşa ceva seamănă prea mult cu jocul ucenicului vrăjitor şi nu întotdeauna a intervenit la timp maestrul să le poruncească fenomenelor să se liniştească. Ehei! De câte ori în istorie nu s-au produs catastrofe din acest motiv! Teletransportul, prevestea el, va ignora orice domeniu, orice teritoriu, orice graniţe. Din cauza folosirii lui ieftine şi a dificultăţilor, de a controla cu ajutorul autorităţilor conţinutul materialului teletransportat, toată atmosfera va fi îmbâcsită de trasee de obiecte şi fiinţe deplasate astfel. Iar noi nu putem prevedea nimic. Nici măcar cât timp putem menţine sub control actualele stări de agregare.
1. Poolo avea un breloc reprezentând un obiect cu forme neregulate, un fel de bulgăre de aur. Îl purta întotdeauna asupra sa sau cel puţin aşa aveam eu impresia pentru că de câte ori îmi aduceam aminte de micul şi strălucitorul obiect, el se afla la locul său, prins de un lănţişor subţire. „Îl am pentru că-l am şi n-am cui i-l da”, obişnuia Poolo să peroreze. Odată l-a uitat la mine: i s-o fi desfăcut lănţişorul sau i s-o fi stricat agăţătoarea. Când i l-am adus a doua zi înapoi, am observat cu uimire că purta un breloc identic. Părea şi Poolo încurcat de întâmplare şi păstră în pumn micul obiect pe care l-a reprimit de la mine. Ca de obicei, a găsit soluţoa într-o lungă tiradă. Vorbea şi gesticula, dar eu nu puteam să-mi iau ochii de la pumnul închis, în care ţinea micul obiect adus de mine. Nu ştiu cât a vorbit, însă după o vreme a deschis palma − era goală. Apoi a susţinut cu tărie că mă înşelam, că nu a uitat nimic la mine şi că nu i-am adus cu câteva minute nimic înapoi. Părea atât de convins în spusele sale încât am început, ca şi altă dată, să mă îndoiesc eu însumi de propriile-mi trăiri, atunci când ele erau infirmate de Poolo. Totuşi, întâmplarea aceea cred că am trăit-o cu adevărat.
2. Multă vreme am crezut că simplul fapt că mă străduiam să fiu cât mai multă vreme în preajma sa, ţinându-l mereu sub ochi, ar fi de ajuns pentru a-mi oferi, de la sine, prilejul pe care-l tot aşteptam. De aceea multă vreme strădaniile mele se îndreptau mai mult în vederea obţinerii a cât mai multor ocazii de a ne afla împreună. Nu eram capabil să gândesc mai departe. Şi aproape că nici nu mai încercam.
