Un om din Tecuci avea un motor, dar nu i-a folosit la nimic

E ciudat cum Nicolae Manolescu judecă ceea ce este universal într-o formulă artistică și ceea ce este universalizabil într-o civilizație. În numărul 41 al „României literare” aduce nuanțări importante despre inclasabilul geniu naiv al poetului Bacovia și, implicit, îl consideră o valoare universală. Dar când, în alt articol din același număr al revistei, vorbește despre valorile universale care au făcut bogate unele state, pare a rămâne tot în domeniul artisticului și al umanioarelor.

Or, e limpede că nu prin pictură a devenit bogată Olanda (ca să luăm doar un exemplu), ci prin exploatarea unor tehno-științe.
Tehno-științificul nu reușește să urce la locul real al importanței sale în abordările care au drept domeniu predilect de expertiză lumea artelor.
De aceea înțelegerea realităților civilizaționale ale Rusiei suferă o distorsiune: Rusia nu e cum e pentru că nu asimilează valorile umanismului și ale artelor, ci pentru că nu a prioritizat la scară mare creativitatea tehno-științifică, ori pentru că a făcut acest pas cu mare întârziere.

E vorba aici de înțelegerea singurului progres cuantificabil din lumea noastră: progresul puterilor tehnologice.
Da, Rusia a rămas în abordarea că istoria o fac personalitățile tocmai fiindcă nu a putut să descifreze că pașii importanți ai istoriei au avut loc alături de mari inovații tehno-științifice. Imperiul Britanic nu ar fi existat fără motorul cu aburi, de pildă. În aceeași vreme, Rusia își clădea un imperiu al ei, dar se baza pe puterea cailor, nu pe caii-putere.

Nebăgarea în seamă a rolului crucial al tehnologiilor în producerea schimbărilor civilizaționale are drept urmare un discurs explicativ care se împotmolește în ideologic. Țările care nu au putut deveni bogate prin propria lor creativitate tehno-științifică dezvoltă acest discurs între două hotare: resentiment și naționalism. Prin resentiment, bogații sunt văzuți ca exploatatori de resurse coloniale. Prin naționalism, țările mai puțin bogate își imaginează că vor trece la exploatarea propriilor resurse fără să fie preocupate de producerea infrastructurilor tehno-științifice necesare.
Edgar Allan Poe avea dreptate când spunea că secretul cel mai mare poate fi ascuns într-o lampă. E atât de luminoasă ideea progresului tehnologic încât puțini fac legătura dintre ea și schimbarea istorică.

De altfel, periodizarea istoriei ia în seamă un singur reper tehnologic: focul. În rest, hotarele istoriei sunt alese de oriunde, numai din domeniul forțelor tehnologice nu.
Nu e de mirare, așadar, că nu prea știe nimeni care e motorul istoriei. Unii zic că ideile ar fi. Alții zic că personalitățile. Prea puțini sunt aceia care să vadă că însăși dezvoltarea motoarelor în tehno-științe a fost adevăratul motor al celor mai mari schimbări.
Nu orice valoare universală e universalizabilă. Bacovia nu e universalizabil. Motorul lui Coandă este. Un alt om, la Tecuci, avea un motoraș, dar nu i-a folosit la nimic, spune un vers.
Câte din valorile umanismului au ajuns la membrii Hamas, oare? Tehnologia europeană a ajuns însă, și n-a ajuns ca în cazul de la Tecuci.