Listele uriașe de semnături pentru ca un partid sau un candidat independent să poată participa la alegerile europarlamentare reprezintă un obstacol anti-democratic, prin care românilor li se blochează dreptul de a fi aleși și de a alege pe oricine vor, scrie presshub.ro. Pragul a fost decis în anii 1990, la întâmplare.
Un partid trebuie să strângă 200.000 de semnături pentru a se putea înscrie în alegerile europarlamentare. Pentru un candidat independent, situația este și mai complicată: trebuie să adune 100.000 de semnături ca să fie acceptat de biroul electoral.
În afară de PSD și PNL, care au număr mare de membri și organizații răspândite la toate nivelurile administrative, inclusiv în mediul rural, celelalte partide se chinuie să adune listele uriașe de semnături.
Situația a fost complicată de comasarea alegerilor, pentru că trebuie strânse în același timp semnături pentru alegerile locale (1% din numărul de alegători din localitate) și pentru europarlamentare.
Alte două țări cu un număr mare de semnături sunt Danemarca și Italia, dar la distanță de România, totuși: în Danemarca este nevoie de 72.200 de semnături, în Italia între 30.000 și 35.000 de semnături, scrie presshub.ro.
SOS nu este partid parlamentar si dupa entuziasmul afisat afirma ca a adunat in prima saptamana cate zece mii de sermnaturi in orasele mari. De ce acei baieti pot mai ales ca se lucreaza exclusiv pe sistem de voluntariat.