Prin geamurile aburite ale covrigăriei lui Marcel Ciolacu se poate zări cu ușurință un elefant imens, pe care cam toată lumea îl ignoră, deocamdată. Și nu este vorba nici despre „copia legalizată” a diplomei de bacalaureat a premierului și nici despre contractele de publicitate de sute de mii de euro ajunse tocmai la prietena prea apropiată și prea-nedeclarată a pelerinului de la Athos cu barbă și drag de nuri tinerei. Ci este vorba despre ceva mult mai grav și mai departe de sfera anecdoticului care înconjoară, în general, viața altminteri lipsită de tensiuni spirituale sau intelectuale prea mari ale juristului de la Universitatea Ecologică, Marcel Ciolacu. Este vorba despre ceea ce se află la temelia întregii economii românești și a nivelului de trai al tuturor românilor. Este vorba despre prețurile la energie, cele care au determinat și determină în România cea mai mare inflație din Uniunea Europeană și degradarea vieții pentru milioane de români și distrugerea competitivității firmelor autohtone.
Cele mai mari prețuri la energie din Europa
În ziua de 2 septembrie 2024, atunci când se formau prețurile pentru ziua de 3 septembrie (pe PZU-piața zilei următoare), România a cunoscut o premieră nedorită: pentru prima dată, prețul energiei a depășit nivelul de 1000 euro/MWh. Și nu doar pentru o oră, ci pentru două:
Sursa: OPCOM, Transelectrica
Dacă privim cu atenție tabelul de mai sus înțelegem foarte clar suferința sistemului nostru energetic și ceea ce determină prețurile uriașe pe piața românească: până pe la ora 16, prețul energiei este relativ moderat (în jur de 100 de euro/MWh), după care, pe măsură ce crește consumul casnic și scade producția de energie din sursă fotovoltaică/solară, prețurile încep să crească exploziv: 167 euro/MWh la ora 17, 464 euro/MWh la ora 18, 904 euro/MWh la ora 19 și peste 1000 euro/MWh la orele 20 și 21, după care, în măsura în care scade cererea , după ora 22, prețurile revin lent spre 100 euro/MWh. Ce determină această evoluție? Păi tot ceea ce guvernele de după 2019 au făcut: au închis multe capacități de producție de electricitate din cărbune și, în locul lor au pus doar panouri fotovoltaice. Numai că panourile fotovoltaice/solare pot produce energie un număr limita de ore, mai puțin de 2000 de ore din totalul de 8760 de ore/an, în restul timpului consumul urmând să fie asigurat de către centralele care pot produce continuu sau de către unitățile de stocare a energiei (care ar acumula energie în timpul zilei, din excesul produs de către parcurile solare/fotovoltaice).
Elefantul din energie
Ei, și-acum vine mare problemă, elefantul despre care vorbeam: noi nu avem suficientă capacitate de producție de energie electrică produsă în bandă și nici nu avem stocare. În plus, arhitectura sistemului are și un imens defect de proiectare: fiecare mare producător, Complexul Energetic Oltenia (CEO, Hidroelectrica și Nuclearelectrica este total independent punând, astfel, în competiție , trei mari producători (toți deținuți majoritar de către stat) cu costuri de producție a energiei întinse pe o scală de la 1 la 5!
Citiți integral AICI
In sfarsit a inteles si Petrisor problema: Romania n-are ingineri energeticieni, are doar ingineri legionari !