Erau doi tovarăşi care făceau negot de vite.
O dată, trebuind să pornească cu nişte porci la un tirg, unul din tovarăşi a plecat, iar altul, care avea încă o afacere de sfîrşit, a rămas să vie în urmă.
La plecare s-au înţeles ca cel ce plecase, îndată ce va sosi la oraşul de unde putea să meargă cu drumul-de-fier, så telegrafieze celui rămas, să vie la el.
Ajungînd la gară, el dădu tovarăşului său următoarea telegramă:
„Am sosit cu porcii în gară, numai tu lipseşti. Aş fi plecat cu trenul accelerat, dar nu primeşte dobitoace.
Dacă îţi trebuie vreun bou, gîndeşte-te la mine.”
Izvoraşul, XII (1933), nr. 10
Asta e umor adevarat, nu bascalie ieftina.