Royal Concertgebouw Orchestra va concerta astăzi, la ora 19:30 şi mâine, la aceeaşi oră, la Sala Palatului, în seria Mari orchestre ale lumii. Programul concertului de astăzi, dirijat de Andris Nelson şi având-o ca solistă pe violonista Janine Jansen, are în program:
Bartók – Concertul nr.1 pentru vioară şi orchestră Sz 36, BB 48a
Şostakovici – Simfonia nr. 7 în Do Major op.60 „Leningrad“
Şostakovici – Simfonia nr. 7 în Do Major op.60 „Leningrad“
Duminică, Royal Concertgebouw Orchestra, tot sub bagheta lui Andris Nelson,va interpreta:
Brahms – Simfonia nr. 2 în Re Major, op. 73
Enescu – Rapsodia nr. 2 în Re Major op. 11 nr. 2
Ravel – „Daphnis şi Chloé“ Suita nr. 2
Royal Concertgebow Orchestra
Orchestra Regală Concertgebouw este cotată drept una dintre cele mai bune orchestre din lume. Criticii i-au lăudat dintotdeauna sunetul unic: secţiunea de corzi a orchestrei este „catifelată”, sunetul instrumentelor de suflat din alamă e „de aur”, al celor din lemn „deosebit de personal”, iar instrumentele de percuţie au o reputaţie internaţională. Criticii de specialitate menţionează şi “acustica excepţională” a sălii Concertgebouw, proiectată de arhitectul A.L. van Gendt.
Un alt atu al Orchestrei Regale îl reprezintă influenţa, amprenta dirijorilor. În cei 125 de ani ai existenţei sale, Orchestra Regală Concertgebouw a avut doar şase dirijori! Şi, nu în ultimul rând, ea străluceşte şi prin cei 120 de instumentişti, care provin din peste 20 de ţări. În ciuda dimensiunii, orchestra funcţionează ca una camerală atunci când vine vorba de sensibilitatea cu care membrii săi se ascultă şi lucrează împreună. Un lucru care implică înalte abilităţi individuale şi încredere reciprocă.
Atmosfera pe scenă, faptul că originile orchestrei sunt în Amsterdamşi structura organizaţională (Consiliul Director al Orchestrei Regale Concertgebouw include şi membri ai orchestrei) alcătuiesc împreună premisele unei muzici extraordinare. Muzicienilor le este îngăduit să iasă în evidenţă, dar îşi asumă totodată responsabilitatea pentru colectiv. Împartăşesc, de asemenea, obiectivul de a atinge cel mai înalt nivel de performanţă la fiecare reprezentaţie, o ambiţie care merge dincolo de reproducerea perfectă a sunetelor. Fiecare reprezentaţie este văzută ca o oportunitate de a oferi publicului ceva nemaiauzit, nemaisimţit, nemaiatins. Atunci, se întâmplă ceva magic şi concertul devine o experienţă de neuitat.
Primul dirijor al Orchestrei Regale Concertgebouw a fost Willem Kes, din anul 1888 până în anul 1895. Au urmat Willem Mengelberg (1895-1945), Eduard van Beinum (1945-1959), Bernard Haitink (1963-1988), Riccardo Chailly (1988-2004) şi Mariss Jansons (numit în septembrie 2004).
Willem Mengelberg a realizat fundamentul pentru mult apreciata tradiţie Mahler a orchestrei. Eduard van Beinum a introdus în repertoriu simfoniile lui Bruckner şi muzica franceză. Matineele de Crăciun dirijate de Bernard Haitink şi televizate în multe ţări europene i-au adus Orchestrei Regale o largă recunoaştere. Haitink a fost numit dirijor onorific în 1999. Dirijor emerit din 2004, Riccardo Chailly a impulsionat programarea muzicii contemporane şi de operă. Sub conducerea lui Mariss Jansons, orchestra s-a concentrat pe compozitori precum Bruckner, Mahler, Strauss şi Brahms, precum şi pe compozitori importanţi ai secolului XX, ca Şostakovici şi Messiaen, cărora le-au fost dedicate proiecte tematice de mare anvergură.
În timpul celor 50 de ani de dirijat, Willem Mengelberg a invitat compozitori renumiţi să colaboreze cu Orchestra Regală Concertgebouw (tradiţie păstrată până azi): George Benjamin, Oliver Knussen, Tan Dun, Thomas Adès, dar şi Richard Strauss, Gustav Mahler, Claude Debussy, Igor Stravinsky, Bruno Maderna, Witold Lutosawski, Otto Ketting, Luciano Berio, Pierre Boulez, Hans Werner Henze John Adams.
Există două elemente esenţiale ale repertoriului orchestrei: tradiţia şi înnoirea. Este vorba, pe de o parte, despre interpretările muzicii lui Mahler şi Bruckner, precum şi despre menţinerea unor tradiţii speciale – Patimile şi Matineul de Crăciun. Seria proiectelor speciale Alive, Adventurous, Alluring (AAA), include muzica centrată pe diverse teme. Orchestra colaborează şi cu dirijori şi specialişti renumiţi la nivel mondial. Spre exemplu, Nikolaus Harnoncourt, responsabil de repertoriul din secolul XVIII.
Orchestra Concergebouw a fost fondată în anul 1888. Cu ocazia aniversării a 100 de ani în 1988, orchestra a primit oficial apelativul „Regală”. Susţine anual 80 de concerte la Concertgebouw, în Amsterdam, şi în alte 40 în săli de concert renumite din toată lumea. Are parte de aproximativ 250.000 de spectatori pe an, la care se adaugă publicul transmisiunilor regulate la radio şi televiziune.
A înregistrat peste 1100 LP-uri, CD-uri şi DVD-uri, multe dintre ele câştigând distincţii internaţionale. În 2004, orchestra a lansat propria marcă, RCO Live.
Andris Nelson declanşează intensităţi incendiare
Andris Nelsons a fost numit noul director muzical al Boston Symphony Orchestra, începând din sezonul 2014-2015. Şi-a făcut debutul la Boston Symphony Orchestra în martie 2011, dirijând Simfonia nr. 9 de Mahler la Carnegie Hall. În vara anului 2012, Nelsons a debutat la Tanglewood, şi în ianuarie 2013, la Symphony Hall. Această funcţie consolidează cariera lui Andris Nelsons, acesta ajungând unul dintre cele mai renumiţi dirijori pe scena internaţională de astăzi, un nume distins atât pe podiumurile de operă, cât şi de concerte.
Din 2008, Nelson a fost directorul muzical al City of Birmingham Symphony Orchestra (CBSO) şi rămâne la conducerea orchestrei până în vara anului 2015, bucurându-se de sezoane aclamate de critici şi de un mandat remarcabil. Împreună cu CBSO, Nelson a desfăşurat turnee importante în întreaga lume, inclusiv apariţii regulate la festivaluri de vară precum Lucerna Festival, BBC Proms şi Berliner Festspiele. Împreună, au concertat în principalele săli de concerte europene, inclusiv Musikverein, Viena, Théâtre des Champs Elysées, Paris, Gasteig şi Auditorio Nacional de Música, Madrid. Nelsons şi-a făcut debutul în Japonia, în turneu cu Wiener Philharmoniker, li s-a reîntors să facă un tur în Japonia şi în Orientul Îndepărtat cu CBSO, în noiembrie 2013.
În următoarele câteva sezoane, el va continua colaborările cu Berliner Philharmoniker, Wiener Philharmoniker, Het Koninklijk Concertgebouw Orchestra, Gewandhausorchester Leipzig, Symphonieorchester des Bayerischen Rundfunks şi Philharmonia Orchestra. Andris Nelsons este un oaspete obişnuit la Royal Opera House Covent Garden, Wiener Staatsoper şi Metropolitan Opera din New York. În vara anului 2014, s-a întors la Bayreuther Festspiele ca director muzical pentru Lohengrin, într-o producţie regizată de Hâns Neuenfels, care a avut premiera la Nelsons Bayreuth în 2010.
Cu CBSO, Nelsons are o colaborare captivantă cu Orfeo International: aceştia lucrează pentru a lansa toate lucrările orchestrale de Ceaikovski şi majoritatea lucrărilor de R. Strauss, prima lor lansare Strauss fiind lăudată de The Times: “una din cele mai somptuoase şi rafinate partituri ale Ein Heldenleben pusă vreodată pe disc”. Majoritatea înregistrărilor lui Nelsons sunt recunoscute cu Premiul Deutschen Schallplattenkritik, iar în octombrie 2011, Andris Nelsons a primit prestigiosul ECHO Klassik de la German Phono Academy la categoria Dirijorul anului “pentru înregistrarea lui cu CBSO a compoziţiilor lui Stravinski, Firebird şi Symphony of Psalms. Pentru înregistrări audiovizuale, el are un contract de exclusivitate cu Unitel GmbH, cea mai recentă lansare fiind un disc cu Simfonia nr.9 From The New World deDvorak, înregistrat cu Symphonieorchester des Bayerischen Rundfunks, lansat pe DVD şi Blu-ray, în iunie 2013.
Născut în Rigaîn 1978 într-o familie de muzicieni, Andris Nelsons şi-a început cariera ca trompetist la Orchestra Operei Naţionale din Lituania înainte de a începe studiile de dirijat. Între anii 2006-2009 a fost dirijor principal la Nordwestdeutsche Philharmonie în Herford, Germania, iar între anii 2003-2007, director muzical al Operei Naţionale din Letonia.
Violonista Janine Jansen cântă în acord cu sensibilitatea ei
Violonista Janine Jansen
Cu o reputaţie internaţională de invidiat, violonista Janine Jansen apare în mod constant alături de cele mai eminente orchestre ale lumii, inclusiv Royal Concertgebouw Orchestra, Berliner Philharmoniker şi New York Philharmonic. A fost Featured Artist la ediţia 2014 a BBC Proms, culminând cu o apariţie în Last Night of the Proms, cunoscut la nivel internaţional.
După o serie de concerte de mare succes din ultimii ani, în această stagiune Janine se întoarce la San Francisco Symphony (Michael Tilson Thomas), Orchestre de Paris (Paavo Järvi), cât şi la orchestrele filarmonice Royal Stockholm (Sakari Oramo) şi Rotterdam (Valery Gergiev). Apariţiile cu Royal Concertgebouw Orchestra includ concerte cu Andres Orozco-Estrada şi premiera mondială a Concertului pentru vioară compus de Michel van der Aa, sub bagheta lui Vladimir Jurowski; de asemenea, va interpreta lucrarea împreună cu Andrew Litton şi Bergen Philharmonic Orchestra.
Janine Jansen are în plan mai multe turnee europene în această stagiune, turnee care includ concerte cu Orchestra dell’Accademia Nazionale di Santa Cecilia şi Sir Antonio Pappano, cât şi cu London Symphony Orchestra şi Daniel Harding. Va duce în turneu faimoasa sa interpretare a Anotimpurilor lui Vivaldi, împreună cu Amsterdam Sinfonietta şi va conduce Chamber Orchestra of Europe în concerte din Germania, Franţa şi Olanda. Muziciană de cameră devotată, va face două turnee de recitaluri împreună cu pianistul Itamar Golan în Olanda şi SUA. Janine a pus bazele şi curatoriază Festivalul Internaţional de Muzică de Cameră dinUtrecht, care are loc în iunie în fiecare an.
Cunoscută mai ales pentru succesul său în topurile de vânzări de muzică sub formă digitală, Janine are un contract de exclusivitate cu Decca Classics. Viitoarele lansări includ Concertul pentru vioară nr. 1 al lui Bartók cu LSO şi Concertul pentru vioară de Brahms cu Orchestra Santa Cecilia, ambele dirijate de Pappano. Alte înregistrări includ un album de Concerte şi Sonate de Bach, Concertul pentru vioară nr. 2 de Prokofiev cu London Philharmonic Orchestra şi Jurowski, Concertele de Beethoven şi Britten cu Paavo Järvi, Mendelssohn şi Bruch cu Riccardo Chailly, şi Ceaikovski cu Daniel Harding. Janine a lansat de asemenea o serie de discuri de muzică de cameră, incluzând Cvintetul pentru coarde de Schubert şi Verklärte Nacht de Schoenberg.
Janine Jansen a câştigat numeroase premii, printre care patru premii Edison Klassiek, trei premii ECHO Klassik, Preis der Deutschen Schallplattenkritik, NDR Musikpreis pentru reuşită muzicală deosebită şi, cel mai recent, Concertgebouw Prize. I s-a acordat VSCD Klassieke Muziekprijs pentru reuşită individuală şi Royal Philharmonic Society Instrumentalist Award pentru apariţiile din Marea Britanie. Janine a studiat cu Coosje Wijzenbeek, Philipp Hirschhorn şi Boris Belkin.
Muziciana cântă în prezent pe minunatul Stradivarius “Baron Deurbroucq” din 1727, primit cu împrumut prin intermediul The Beare’s International Violin Society.
Seria Recitaluri şi concerte camerale propune în ultimele două zile un program de neratat.
Sensibilitate interpretativă şi imaginativă cu pianistul Piotr Anderszewski
Pianistul Piotr Anderszewski
Astăzi, la ora 16:30, la Ateneul Român în program
J.S. Bach – Partita nr. 6 în mi minor, BMW 830
K. Szymanowski – Métopes, op. 29
R. Schumann – Teme şi Variaţiuni in Mi bemol Major pentru pian, “Geistervariationen”
J.S.Bach – Suita engleză nr. 6, în re minor, BWV 811
Piotr Anderszewski este considerat unul dintre muzicienii de frunte ai generaţiei sale. În stagiunile recente, a susţinut recitaluri la Barbican Centre şi Royal Festival Hall din Londra, Wiener Konzerthaus, Carnegie Hall New York şi Mariinsky Concert Hall din Sankt Petersburg. Colaborările sale cu orchestrele au inclus apariţii împreună cu Berlin Philharmonic, Chicago Symphony Orchestra, London Symphony Orchestra, Philadelphia Orchestra şi Royal Concertgebouw. De asemenea, a dirijat direct din faţa pianului concerte cu orchestre precum Scottish Chamber Orchestra, Sinfonia Varsovia şi Deutsche KammerphilharmonieBremen.
Piotr Anderszewski a fost artist exclusiv al Warner Classics/Erato (cunoscut anterior drept Virgin Classics) începând din 2000. Prima sa înregistrare pentru respectiva casă de discuri a fost cea cu Variaţiunile Diabelli de Beethoven, care a câştigat o serie de premii, inclusiv Choc du Monde de la Musique şi un premiu ECHO Klassik. De asemenea, a înregistrat un CD nominalizat la Grammy, cu Partitele 1,3 şi 6 de Bach, plus un disc cu lucrări de Chopin, extrem de bine primit de critică. Afinitatea sa pentru muzica compatriotului său Szymanowski a fost surprinsă într-o înregistrare foarte admirată cu lucrările pentru pian solo ale compozitorului, discului fiindu-i decernat premiul Classic FM Gramophone în 2006, pentru cel mai bun disc instrumental. Cea mai recentă înregistrare a sa, dedicată lucrărilor pentru pian solo de Robert Schumann a luat premiul ECHO Klassik în 2011 şi două premii ale BBC Music Magazine în 2012, inclusiv premiul Recording of the Year.
Recunoscut pentru intensitatea şi originalitatea interpretărilor sale, Piotr Anderszewski a fost remarcat prin câteva premii de mare prestigiu, câştigate de-a lungul carierei, inclusiv prestigiosul Premiu Gilmore, oferit o dată la patru ani unui pianist cu un talent excepţional.
De asemenea, a fost subiectul a două documentare premiate, aparţinând cineastului Bruno Monsaingeon, pentru ARTE. Primul dintre acestea, Piotr Anderszewski interpretează Variaţiunile Diabelli (2001) explorează relaţia specială a lui Anderszewski cu opusul 120 de Beethoven, iar al doilea, Piotr Anderszewski, Călător Neobosit (2008), este un portret artistic neobişnuit, care surprinde reflecţiile lui Anderszewski despre muzică, interpretare şi rădăcinile sale polono-maghiare. Un al treilea film realizat tot de Monsaingeon, Anderszewski cântă Schumann, a fost produs pentru televiziunea poloneză şi a fost difuzat pentru prima oară în 2010.
În stagiunea 2014-15, Anderszewski a putut fi ascultat în recital la Wiener Konzerthaus, Concertgebouw Amsterdam şi Carnegie Hall din New York. Angajamentele sale orchestrale includ apariţii cu London Symphony Orchestra, NHK Symphony Orchestra şi Wiener Symphoniker, pe lângă trei apariţii la Bamberg în cadrul unei rezidenţe la Bamberg Symphony Orchestra. Alte momente notabile includ o serie de recitaluri cu baritonul Matthias Goerne laViena,Berlin şi Londra.
“Michelangelo Quartet”, marile Concerte de coarde ale epocii
Michelangelo Quartet
Duminică, la ora 11:00, la Ateneul Român evoluează Michelangelo Quartet, format din Mihaela Martin, Daniel Austrich, Nobuko Imai şi Frans Helmerson.
În program:
Bartók – Cvartetul nr. 1 op.7 Sz 40 , BB 52
Şostakovici – Quartet no. 3 in Fa Major, op. 73
Dvorak – Cvartetul nr. 12 op. 96, în Fa Major „American”
Michelangelo Quartet a fost înfiinţat în 2002 de către patru muzicieni distinşi ca solişti, muzicieni de cameră şi profesori, care împărtăşesc o dorinţă irezistibilă de a interpreta împreună cel mai excepţional repertoriu dintre toate. De la primul lor sezon de concerte, în 2003/4, aceştia au vizitat în mod regulat Scandinavia, Benelux, Marea Britanie, Germania, Italia şi Japonia, oferind concerte în săli importante, precum Concertgebouw, Amsterdam, Théâtre des Champs Elysées, Paris, Tonhalle, Zürich, şi Wigmore Hall din Londra. Prezenţele la festivaluri au inclus Edinburgh, Sion, Naantali, Hardanger, Pablo Casals Festival, Prades, şi Festivalurile de muzică de cameră din Delft şi Noua Zeelandă. Pe parcursul celor 5 ani de existenţă, criticii au lăudat în mod constant cvartetul pentru virtuozitatea colectivă şi experienţa membrilor săi, precum şi pentru muzicalitatea şi intensitatea senzaţiilor oferite. Cvartetul a interpretat ciclul complet de Cvartete de Beethoven în Scoţia în sezonul 2012/2013 şi aşteaptă cu nerăbdare următorul ciclu complet de Beethoven în Japonia, în 2015.
Violonista Mihaela Martin
Mihaela Martin, violonistă de origine română, a dobândit reputaţia de a fi unul dintre cei mai de seamă virtuozi din generaţia sa. La vârsta de cinci ani a început să studieze vioara cu tatăl ei, continuând mai târziu cu profesorul Ştefan Gheorghiu, elev al lui George Enescu şi David Oistrach.
Doamna Martin a câştigat numeroase concursuri internaţionale, începând cu premiul doi la Concursul Ceaikovski din Moscova la 19 ani, urmând să obţină cele mai înalte distincţii la Montreal, Sion şi Bruxelles. Premiul I câştigat la Prima ediţie a Concursului Internaţional de Vioară dinIndianapolis a condus-o către o carieră internaţională susţinută.
Debutul său la Carnegie Hall în New York, a fost descris de New York Times ca fiind “unul dintre cele mai captivante concerte de debut ale anului”, iar după recitalul susţinut la Biblioteca Congresului, Washington Post scria “Mihaela Martin va rămâne să înfrumuseţeze lumea muzicală mulţi ani de acum înainte… A cântat cu energie şi virtuozitate, premisele succesului. Concentrarea ei este absolută, este foarte sigură de sine şi, mai mult decât atât, are imaginaţie”.
Abordând un repertoriu vast, Mihaela Martin este o solistă extrem de solicitată. Printre orchestrele cu care a concertat se numără BBC Symphony, Royal Philharmonic, Montreal Symphony, Mozarteum Salzburg, Gewandhaus Orchestra din Leipzig şi Hollywood Bowl, sub bagheta unor dirijori ca Nikolaus Harnoncourt, Kurt Masur, Charles Dutoit sau Neeme Järvi. Cunoscută pentru calităţile sale intelectuale şi muzicale, este invitată constant la festivaluri de muzică de cameră din întreaga lume, unde colaboreză cu muzicieni ca Martha Argerich, Yuri Bashmet, Elisabeth Leonskaja, Nobuko Imai, Leon Fleisher sau Menahem Pressler.
Cea mai recentă înregistrare a Mihaelei Martin, Impressions…, a fost realizată de casa de discuri BIS în Ianuarie 2002. CD-ul include lucrări ale compozitorului George Enescu, interpretate de către violonistă alături de pianistul Roland Pötinen. A concertat de asemenea şi pentru Radio şi Televiziune.
Între cele mai recente activităţi de maxim interes din cariera artistei se numără un turneu în Australia, concerte cu Liverpool Philharmonic Orchestra, Orchestra Naţională a Ukrainei, Boulder Symphony (Colorado), Orchestra de Cameră Praga, Filarmonica Geroge Enescu din Bucureşti, Orchestra Beethovenhalle, concerte şi turnee în Europa cu Orchestra Naţională Radio din Bucureşti, participarea la festivaluri de muzică de cameră din Ravinia, Sarasota, Verbier, Naantali şi Korsholm, şi concerte în Paris, Tokyo, Townsville, Prades şi New York.
Violoncelistul suedez Frans Helmerson
Violoncelistul suedez Frans Helmerson a studiat în Göteborg, Roma şi Londra cu G.Vecchi, G. Selmi şi W. Pleeth şi a avut privilegiul de a beneficia de îndrumarea şi susţinerea maestrului Mstislav Rostropovitch.
Frans Helmerson a concertat alături de orchestre importante sub bagheta unor dirijori de seamă printre care se numără Seiji Ozawa, Colin Davies, Neeme Järvi, Evgeni Svetlanov, Esa-Pekka Salonen, Herbert Blomstedt, Sergiu Comissiona, Frübeck de Burgos, Kurt Sanderling şi Mstislav Rostropovich, făcând turnee în Europa, SUA, America de Sud, Asia şi Australia.
Dragostea lui Helmerson pentru muzica de cameră l-a condus spre poziţia de director artistic al Festivalului Korsholm din Finlanda 1994-2001. Apare frecvent la numeroase festivaluri internaţionale ca Verbier, Prades, Naantali, Kuhmo şi Ravinia. În 2002 a fondat Cvartetul de Coarde Michelangelo alături de Mihaela Martin, S. Picard şi Nobuko Imai.
În următorul sezon Helmerson va avea turnee atât ca violoncelist, cât şi ca dirijor în Marea Britanie, Finlanda, Suedia, Norvegia, Franţa, Olanda, Germania, Elveţia, SUA, Korea şi Japonia.
Frans Helmerson a înregistrat CD-uri cu Concertele de Dvorak şi Şostakovici, Dublul concert de Brahms alături de violonista Mihaela Martin şi mai nou a lansat o înregistrare cu Suitele Solo de Bach.
Violista Imai Nobuko
Cu talentul ei de excepţie, cu integritate muzicală şi carismă, Nobuko Imai este considerată una dintre cele mai remarcabile violiste a timpului nostru. După terminarea studiilor la Şcoala de Muzică Toho, Universitatea Yale şi Juilliard School, ea a câştigat cele mai mari premii, atât la prestigiosul Concurs Internaţional din München, cât şi la cel din Geneva.
Fost membru al distinsului Vermeer Quartet, doamna Imai îmbină o carieră solo internaţionala cu diferite angajamente de predare. Ea a apărut cu numeroase orchestre prestigioase din lume, Filarmonica din Berlin, Royal Concertgebouw, London Symphony şi Chicago Symphony. Fiind pasionată de muzica de cameră, doamna Imai a lucrat împreună cu artişti proeminenţi, ca Gidon Kremer, Midori, Isaac Stern, Mischa Maisky şi Martha Argerich. În 2003, a fost co-fondator al Michelangelo Quartet. Acesta a câştigat rapid o reputaţie internaţională şi acum a devenit unul dintre cele mai bune cvartete din lume.
Ea se întoarce în Japonia de mai multe ori pe an, pentru a susţine concerte în calitate de solist şi, în special, pentru proiectul anual Viola Space. În 1995/1996 Nobuko Imai a fost director artistic al celor trei ediţii ale Festivalului Hindemith de la Wigmore Hall din Londra, la Universitatea Columbia din New York şi la Sala Casals în Tokyo. În 2009 a fondat Tokyo International Viola Competition, primul concurs internaţional din Japonia exclusiv pentru violă. O discografie impresionantă de peste 40 de CD-uri prezintă înregistrările violistei pentru BIS, Chandos, Hyperion, Philips, Sony, printre altele. Nobuko Imai a predat la Academia de Muzică Detmold din 1983 până în 2003 şi la Universitatea de Muzică din Geneva din 2003 până în iunie 2014. În prezent, este profesor la Conservatorul din Amsterdam, Kronberg International Academy, şi la Universitatea Ueno Gakuen din Tokyo.
Recital cu magicianul pianului Christian Zacharias
Pianistul şi dirijorul Christian Zacharias
Duminică, la ora 16:30, la Ateneu, în program:
Brahms – Rapsodia în si bemol minor op. 79/1
Schumann – Kreisleriana
Brahms – Rapsodia în sol minor op. 79/2
Schubert – Sonata în Si bemol Major D960
Christian Zacharias s-a lansat în cariera de dirijat, debutând cu Orchestra Suisse Romande (1992) şi, de atunci, a fost un invitat obişnuit al tuturor orchestrelor de renume din Europa. În anul 2000, a debutat în Statele Unite dirijând Orchestra Filarmonicii din Los Angeles şi Orchestra Filarmonică din New York în 2006. Colaborează intens cu Orchestra Simfonică din Bamberg. Deţine funcţia de director artistic al Festivalulului Mozart al Orchestrei Simfonice din Barcelona. Este dirijor Principal al Orchestrei de Cameră de la Lausanne (din 2000), dirijor principal invitat al Orchestrei Simfonice Göteborg (din sezonul 2002/2003), “Partener Artistic” al Orchestrei de Cameră St. Paul (din 2009/2010).
În 2006, Christian Zacharias a dirijat pentru prima dată o producţie de operă – La Clemenza di Tito de Mozart la Teatrul de Operă din Geneva. De asemenea, în colaborare cu Orchestre de Chambre de Lausanne, a fost la pupitrul operei-bufe La Belle Hélène de JacquesOffenbach (2008).
Christian Zacharias e unul dintre cei mai distinşi pianişti ai generaţiei sale şi unul dintre cei mai remarcabili exploratori ai muzicii zilelor noastre. Cunoscut pentru individualitatea sa intransigentă, Christian Zacharias s-a afirmat pe plan internaţional câştigând Premiul Competiţiilor de la Geneva şi de la Van Cliburn. În 1975, a obţinut Premiul I la Competiţia Ravel de la Paris şi a început o carieră internaţională ce cuprinde recitaluri în toate sălile importante ale lumii, înregistrări laureate şi concerte cu cele mai mari orchestre şi cei mai mari dirijori din lume. Christian Zacharias mai apare şi în recitaluri camerale cu Cvartetul Alban Berg, Cvartetul Leipziger, Heinrich Schiff şi Frank Peter Zimmermann.
Christian Zacharias a înregistrat pentru Casa EMI până în 1997, după care a semnat un contract cu Dabringhaus şi Grimm. Dintre înregistrările sale, numeroase au fost laureate, de exemplu CD-ul cu Fantezii, rondo-uri şi alte lucrări pentru pian de Mozart a câştigat Diapason d’Or. Împreună cu Orchestre de Chambre de Lausanne, au fost realizate câteva înregistrări cu lucrări de Mozart, Schumann, Chopin şi Michael Haydn. Volumul III al Concertelor pentru pian de Mozart – înregistrat tot cu Orchestre de Chambre de Lausanne – a fost laureat cu ECHO Klassik 2008, iar volumul IV al acestei serii cu Diapason d’Or şi cu Choc du Monde de la Musique.
Mai mult, Christian Zacharias participă frecvent în transmisii radio şi filme documentare. Domenico Scarlatti la Sevilla, Robert Schumann – poetul vorbeşte (ambele pentru INA, Paris), Între scenă şi camera verde (pentru WDR-arte) şi Zacharias, Scarlatti, Avison şi ceilalţi … (TSR) au fost deja realizate.
În ianuarie 2007, Christian Zacharias a fost distins cu Midem Classical Award „Artistul anului” la Cannes.
