Bulgaria face pasul decisiv către euro. Noi, tot mai departe

Banca Centrală Europeană (BCE) a dat undă verde Bulgariei pentru a adopta moneda euro începând cu 1 ianuarie 2026. Țara vecină devine astfel favorită pentru a deveni al 21-lea membru al zonei euro, după ce a reușit să îndeplinească toate criteriile cerute de UE: inflație scăzută, finanțe publice solide, curs de schimb stabil și compatibilitatea legislației naționale cu normele Uniunii.

În schimb, România rămâne blocată în afara procesului de aderare, nereușind să bifeze niciunul dintre cele patru criterii economice fundamentale pentru trecerea la moneda unică europeană. În plus, legislația sa nu este complet armonizată cu cerințele Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene — un pas esențial pentru a putea face parte din sistemul euro.

Ce face Bulgaria și nu face România?
Bulgaria a depus eforturi susținute în ultimii ani, în special pentru a ține inflația sub control. În aprilie, rata inflației armonizate a fost de 2,7%, sub pragul maxim admis de 2,8%, conform standardului de convergență stabilit la nivel european. În plus, leva bulgărească este ancorată în euro încă din 1999 printr-un consiliu monetar, ceea ce asigură stabilitatea cursului de schimb — un alt criteriu îndeplinit.

În cazul României, situația este semnificativ diferită:

1. Inflația – peste limitele admise
România înregistrează una dintre cele mai ridicate inflații din UE. Rata anuală a inflației armonizate a depășit 6% în 2024, departe de plafonul admis de BCE. Creșterile de prețuri au fost alimentate de dezechilibre fiscale, creșterea salariilor peste productivitate și scumpirea alimentelor și energiei.

2. Deficit bugetar excesiv
Conform datelor Comisiei Europene, România a încheiat anul 2024 cu un deficit bugetar de 9,3% din PIB, cu mult peste limita de 3% impusă de Pactul de Stabilitate și Creștere. Prognozele nu sunt mai optimiste: deficitul ar urma să scadă ușor la 8,6% în 2025, insuficient pentru a satisface cerințele UE. Bruxelles-ul a declanșat deja procedura de sancționare a României pentru lipsa unor măsuri eficiente de corecție fiscală, cu riscul suspendării unor fonduri europene.

3. Datorie publică în creștere
Deși România nu a depășit pragul de 60% din PIB privind datoria publică (limita admisă de UE), tendința este clar ascendentă. Fără reforme fiscale și cu o colectare deficitară a veniturilor, presiunea pe buget va continua să crească, punând în pericol stabilitatea pe termen lung.

4. Stabilitatea cursului de schimb – absentă
România nu participă la Mecanismul Cursului de Schimb II (ERM II), considerat „anticamera zonei euro”. Intrarea în acest mecanism presupune stabilitatea leului față de euro pentru cel puțin doi ani fără intervenții semnificative ale BNR. În prezent, cursul este relativ volatil și expus la șocuri externe, ceea ce împiedică demararea acestui proces.

5. Legislația incompatibilă cu normele BCE
O altă problemă majoră este lipsa alinierii legislației românești — în special cea privind independența Băncii Naționale a României — cu Tratatul UE. Fără această armonizare, România nu poate primi avizul pozitiv al BCE privind pregătirea instituțională.

De ce România rămâne în urmă?
Diferența dintre România și Bulgaria nu este doar tehnică, ci și de voință politică și disciplină economică. Bulgaria a trecut printr-un proces riguros de reforme, menținând un control strict al inflației și un deficit în limitele europene. În România, reformele fiscale majore întârzie, iar măsurile de corecție bugetară sunt evitate în anii electorali.

În concluzie, Bulgaria va intra în zona euro în 2026. România, în schimb, rămâne pe margine. Întrebarea „de ce nu putem trece la euro?” are un răspuns simplu: pentru că nu ne-am făcut temele. Iar până când vom trata convergența reală și nominală cu seriozitate, moneda unică va rămâne un obiectiv îndepărtat.