Europa cu viteze. Să ne pregătim. 

Europa cu viteze. Să ne pregătim. 

Former Italian Prime Minister and economist Mario Draghi delivers a speech as he presents his plan to strengthen Europe's competitiveness, at a plenary session of the European Parliament in Strasbourg, eastern France, on September 17, 2024. (Photo by FREDERICK FLORIN / AFP)

Claudia Gherman coordonează activitățile în domeniul politicilor pentru transformarea digitală la Asociația Europeană a Industriei Aerospațiale, de Securitate și Apărare. Are studii în Științe politice și Relații internaționale la Universitatea din București și a fost bursieră Erasmus la EHESS Paris.

Europa cu viteze. Să ne pregătim. 

Former Italian Prime Minister and economist Mario Draghi delivers a speech as he presents his plan to strengthen Europe's competitiveness, at a plenary session of the European Parliament in Strasbourg, eastern France, on September 17, 2024. (Photo by FREDERICK FLORIN / AFP)

 

Ceva aproape imperceptibil pare că se reașează în Europa.

Mario Draghi, devenit celebru pe de-a-ntregul Europei datorită mult citatului său raport[1], a reluat, într-o opinie recentă[2], ideea „federalismului pragmatic”, pe care a enunțat-o încă de anul trecut.

Draghi descrie Uniunea Europeană ca pe o confederație „prea lentă și prea fragmentată”, tot mai puțin capabilă să facă față provocărilor timpurilor noastre. Modelul de guvernare, neschimbat de decenii, a devenit el însuși o parte a problemei.

Așadar, Uniunea Europeană e nevoită să se reinventeze. Draghi e încrezător că va reuși.

Dar România, oare unde se va afla în noua Europă care are să vină?

Deși federalismul este, în viziunea lui Draghi, viitorul Uniunii, condițiile pentru o Europă federală nu există încă și nici timp să le așteptăm nu mai avem.

E clar, din capul locului, că Draghi încearcă iar să invite Europa la acțiune. De altfel, multe voci spun că, de la raportul său de anul trecut, nu s-au schimbat prea multe.

Dar ce ne propune Draghi prin acest „federalism pragmatic”?

În esență, trei lucruri.

Mai întâi, o coaliție a voinței între statele membre dispuse să acționeze împreună în jurul unor obiective strategice, fără să aștepte după cele lente.

Apoi, o formulă flexibilă de cooperare, care ar permite statelor să lucreze pe teme specifice, în afara mecanismelor greoaie ale procesului decizional european, fără a modifica tratatele care stau la baza Uniunii.

În fine, o construcție de jos în sus, în care guvernele naționale ar trebui să obțină sprijin democratic pentru aceste obiective comune.

Pe scurt, Draghi propune o cooperare între statele care vor și pot, cu susținerea propriilor cetățeni, ceea ce, în timp, ar deveni o nouă formă de federalism, cel pragmatic.

Philippe Aghion, laureatul Premiului Nobel pentru Economie din acest an, povestește[3] că, împreună cu consilierii economici ai Franței și Germaniei, a pregătit un document comun în contextul întâlnirii dintre președintele Franței, Emmanuel Macron și Cancelarul german, Friedrich Merz, care a avut loc în august.

În document, aceștia propun aplicarea ideii lui Draghi între cele două țări: o piață comună franco-germană pentru tehnologii emergente, fonduri de investiții comune pentru industriile strategice și crearea unei agenții de tip DARPA, adică o agenție franco-germană, după modelul american, care finanțează proiecte de cercetare avansată în domeniul apărării.

Apărarea ar fi doar punctul de plecare. Ulterior, ar urma să fie create și alte ARPA, după același model, în Statele Unite existând deja agenții similare pentru energie, sănătate și infrastructură.

Întâlnirea dintre Macron și Merz s-a încheiat cu angajamentul unui parteneriat bilateral consolidat în domenii strategice ca apărare, securitate, tech, dar și cu o listă de douăzeci de proiecte comune economice și industriale.[4]

Deși rămâne de văzut câte dintre aceste inițiative se vor concretiza, Franța și Germania având o altă încercare de consolidare a relației bilaterale chiar în 2023, demersul à la Draghi este evident. Urgența momentului obligă motorul franco-german să se-apuce serios de treabă. Sunt nevoiți, deși nu e tocmai ușor.[5] Europa se confruntă cu dificultăți economice tot mai vizibile, iar statele membre caută căi prin care să repună economia pe șine, înainte ca aceasta să deraieze și mai mult.

Macron a vorbit despre întâlnirea franco-germană ca fiind „un nou impuls pentru Europa”. Draghi, pe partea sa, consideră că „federalismul pragmatic” ar putea contribui la „revigorarea elanului democratic al Europei însăși”. Declarații care se completează.

Ar trebui să fim mai atenți la aceste mișcări de idei și în România.

Parteneriatul industrial dintre Franța și Germania, care se conturează în aceste săptămâni, ar putea deveni, în câțiva ani, nucleul unei noi arhitecturi europene. Cu decizii mai rapide, însă fără a-i avea pe toți la masă.

Uniunea Europeană e nevoită să devină mai agilă, mai relevantă și mai capabilă să acționeze. „Federalismul pragmatic” ar putea duce la o Uniune mai rapidă în reacții, mai lucidă în investiții: în apărare, tehnologie, energie. Dar există și riscuri: o mai mare fragmentare între statele performante și cele mai puțin performante. Tensiuni între țări și chiar creșterea euroscepticismului acolo unde oamenii s-ar simți lăsați în urmă.

Însă miza nu mai pare să fie o Uniune perfect integrată, ci supraviețuirea prin adaptarea din mers.

O accelerare a proverbialei „Europe cu două viteze” riscă să ne lase iar în urmă. De data asta, mă îndoiesc că se vor mai uita „greii” Europei, Franța și Germania, în urmă, să ne tragă de mânecă. Dintr-un simplu motiv: nu că n-ar fi solidari, ci pentru că trebuie s-aibă grijă de-ai lor, acasă. Riscul societal este vizibil în creștere și la ei.

Dacă „federalismul pragmatic” devine realitate, deciziile strategice se vor lua în cercuri mai restrânse. Cât de mult riscăm să rămânem în afara lor, prinși în crize interne care ne consumă energia politică și lipsiți de idei vizionare, care să dea viitorului direcția potrivită?

Suntem, așadar, pregătiți pentru o Europă cu viteze?

***

 

 

[1] Mario Draghi, Raportul privind viitorul competitivității europene, septembrie 2024

[2] Groupe d’études géopolitiques (2025), Mario Draghi: The Pragmatic Federalism Doctrine, < https://geopolitique.eu/en/2025/10/24/mario-draghi-the-pragmatic-federalism-doctrine/>.

[3] DW News (2025), Nobel winner warns Europe is falling behind, <https://www.youtube.com/watch?v=G26bna_udGo>.

[4] Euractiv (2025), Macron, Merz promise ‘new momentum’ for Europe with joint economic agenda, <https://www.euractiv.com/news/macron-merz-promise-new-momentum-for-europe-with-joint-economic-agendaum-for-europe-with-20-new-joint-projects/>.

[5] Le Monde (2025),  La relance du moteur franco-allemand s’annonce difficile, entre incertitudes politiques en France et désaccords sur les projets d’armement, <https://www.lemonde.fr/international/article/2025/08/28/la-relance-du-moteur-franco-allemand-s-annonce-difficile-entre-incertitudes-politiques-en-france-et-desaccords-sur-les-projets-d-armement_6636805_3210.html>.

Distribuie articolul pe:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

1 comentariu

  1. „Așadar, Uniunea Europeană e nevoită să se reinventeze.”
    Nu ştiu maică ce să spun , dar cu Frau Ursula von der Leyen la „butoane” …..

    „Dar România, oare unde se va afla în noua Europă care are să vină?”
    Cum unde maică ? Cu conducători care doar ȋşi „apleacă capu” unde să fim ? …. la margine ….

    „….o construcție de jos în sus, în care guvernele naționale ar trebui să obțină sprijin democratic pentru aceste obiective comune.”
    Aici va’ncepe distracţia .

    În rest , s’auzim numai de bine că de rău suntem sătui !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *