Înalți oficiali din Comisia Europeană și din guvernul Belgiei se vor întâlni, vineri, 7 noiembrie, într-o încercare de a debloca decizia politică de a folosi activele Rusiei pentru a oferi Ucrainei reparații de război în valoare de 140 de miliarde de euro, scrie Politico. Dacă până acum problema activelor ruse ținea de semantică și de legalitate – folosirea activelor presupune confiscare, iar reparațiile de război vor urma abia după ce acești bani vor finanța războiul însuși – acum se pune și întrebarea care guvern belgian?
Criză guvernamentală de 10 miliarde de euro în Belgia
În Belgia adie un vânt de criză guvernamentală, din cauza dezacordurilor pe buget. Premierul belgian Bart de Wever s-a prezentat, joi, în fața regelui, după ce, cu o zi înainte, cele patru partide din coaliție au căzut de acord că nu sunt de acord cu economisirea a 10 miliarde de euro de la buget, până în 2029. Naționalistul flamand de Wever propune reduceri la bugetul sănătății și asigurărilor sociale, o creștere a TVA-ului de la 21%, la 22%, plus renunțarea la indexarea salariilor cu rata inflației (o măsură care se mai practică în puține țări UE). Coaliția pe care o conduce pare un cocktail exploziv: Noua Alianță Flamandă, a lui de Wever, este un partid eurosceptic, membru al grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (împreună cu opozitia eurosceptica din Polonia și cu Fratelli d’Italia, al Giorgiei Meloni, spre exemplu); Mișcarea Reformatoare îi reprezintă pe valoni și este pro-europeană, în grupul Renew Europe; Partidul ”Înainte” este flamand, însă este socialist; iar al patrulea partid sunt creștin-democrații flamanzi, din PPE.
Disputa din coaliție se duce în special între premier și Mișcarea Reformatoare valonă, care se opune reducerilor bugetare. Socialiștii flamanzi nu vor să audă de eliminarea indexării salariilor. Liberalii refuză majorarea TVA-ului. Iar naționaliștii flamanzi vor să treacă reformele până la finalul anului. Rezultatul este că nimeni nu caută un compromis și presa belgiană nu elimină varianta demisiei guvernului. Guvernarea ar putea continua pe baza vechiului buget, iar avertismentele lui de Wever privind demisia sunt considerate o modalitate de a pune presiune pe partenerii din coaliție pentru a trece bugetul.
Criza guvernamentală din Belgia poate fi depășită. Însă este o criză care a plecat de la economisirea a 10 miliarde de euro din bugetul federal până în 2029. Raportat la forța economiei belgiene, 3,3 miliarde de dolari pe an nu pare o cifra care să provoace căderea unui guvern. În 2023, fostul guvern a anunțat că Belgia va cheltui pentru apărare o suma suplimentară de 10 miliarde de euro, până în 2030. Acum, un efort bugetar similar provoacă o criză guvernamentală, semn că bugetul Belgiei este la limită, la fel și tensiunile din partide, care reflectă și tensiuni în societate.
Cu acest guvern vor trebui să discute oficialii Comisiei Europene despre confiscarea activelor băncii centrale a Rusiei ținute la casa de compensație belgiană Euroclear. Ar fi o măsură fără precedent la nivel internațional, chiar și între țări aflate în război, ceea ce nu este, cel puțin oficial, cazul în situația de față. Pentru moment, guvernul nu este mulțumit de garanția că orice pierderi financiare ale statului belgian vor fi acoperite de țările membre UE. Aici este vorba despre credibilitate și predictibilitatea țării pe piețele financiare și pentru investitori. Premierul de Wever a avut recent o ieșire dură în care a remarcat că ”Belgia este gâsca cea mai grasă, însă sunt și altele”, cu referire la statele care dețin restul din cei 300 de miliarde de dolari cash ținuți de Rusia în alte state. Euronews a încercat să facă o investigație, însă fără succes; se pare că de Wever are partea sa dreptate, pentru că alte capitale nu vor să divulge sumele pe care le dețin casele de compensație înregistrate acolo. Surprinzător, doar Luxemburg și Elvetia, recunoscute pentru opacitatea lor în domeniu, au oferit date precise. Din partea Germaniei, Franței sau Japoniei, refuzul a fost evident.
La finalul săptămânii trecute, ministerele de Finanțe din statele UE nu au reușit să facă vreun progres în chestiunea confiscării activelor ruse. Iar aceasta pare să fie singura soluție pentru finanțarea Ucrainei, după ce SUA au închis acest robinet și cer aliaților europeni să plătească pentru armele americane trimise spre Kiev. ”Cum să obținem 140 de miliarde de euro din bugetele europene în această perioadă a anului? Nu avem cum”, a spus, pentru Politico, un ministru adjunct de Finante, iritat de refuzul Belgiei de a ceda. Ucraina ar avea nevoie de finanțare vestică de circa 90 de miliarde de dolari anual, pentru a duce războiul în condițiile de până acum.
Fisuri în coaliția de la Berlin
Iar peste criza din Belgia (una totuși forțată de premierul de Wever și de coaliția sa eterogenă) și cea deja cronică din Franța, se adaugă și germenii unei crize în coaliția de la Berlin. Social-democratii germani au început să fie nemulțumiți de aparenta lipsă de angajament a Uniunii Creștin Democrate față de pactul nescris de izolare a Alternativei pentru Germania pe scena politică. Iar ministrul social-democrat al Apărării, Boris Pistorius, a blocat, recent, o reformă importantă a armatei și serviciului militar în Germania. Social-democrații se opun reintroducerii serviciului militar obligatoriu și au blocat în Bundestag o reformă care ar fi permis serviciul militar voluntar, dar și o ”loterie” a recrutării, dacă nu s-ar fi ajuns la numărul necesar de voluntari. Pistorius consideră că echivalează cu reintroducerea pe ușa din spate a serviciului militar obligatoriu. Liderul creștin-democraților din Bundestag, Jens Spahn, le-a transmis partenerilor de coaliție un avertisment: ”Câștigăm împreună, pierdem împreună. Chiar acum pierdem împreună, sondajele sunt brutale cu noi. Pierderea încrederii este mare. Însă nu vom muri împreună”.
Europa unită este încă o iluzie
Un articol recent publicat de The Economist încerca să le explice europenilor de ce este important să facă sacrificii pentru războiul din Ucraina: ”Încă cinci ani precum cei care au trecut ar duce, probabil, la o criză economică și bancară în Rusia. Dacă Europa ar demonstra Rusiei că poate finanța războiul pentru această perioadă, Putin ar fi pus cu spatele la zid”. Iar, în viziunea The Economist, acesta ar fi doar primul ”premiu”. Al doilea ar fi reducerea dependenței militare de SUA, o industrie de apărare puternica și crearea unei piețe unice de capital, iar rolul euro de valută de rezerva ar putea fi și mai mare.
Realitatea este însă că, în Germania, doar pomenirea reintroducerii serviciului militar (la care s-a renunțat în urma cu nici 15 ani) provoacă fisuri în coaliție. În Belgia, încercarea de a face o economie bugetară echivalentă cu investiții în apărare cât 10 baterii Patriot pentru următorii ani a dus la o criză în coaliție. Tot în Belgia, un guvernul se opune confiscării activelor ruse deținute de o instituție financiară înregistrată în țară, pentru că acești bani să finanțeze efortul de război al Ucrainei. Pe acest fond, tot pe 6 noiembrie, urmează să se întrunească de urgență consiliul național de securitate al țării, după ce activitatea aeroportului din Bruxelles a fost paralizată din cauza unor drone. Surse citate de presa europeana spun că este ”foarte probabil” ca responsabilă să fie Rusia. Însă nu este ”foarte probabil” ca în spatele crizei din coaliția de la Bruxelles să fie Rusia, ci întinderea la maximum a finanțelor țării. La fel cum este mai probabil ca educația, și nu Rusia, să fie responsabilă pentru lipsa apetenței tinerilor germani pentru armată.
Scenariile prezentate de The Economist sau declarațiile mobilizatoare ale șefei diplomației UE și ale secretarului general NATO pot fi ușor acoperite de zgomotul pe care îl vor face în momentul în care se for izbi de buzunarul cetățenilor europeni. Cât privește creșterea rolului euro pe piețele financiare, probabilitatea ca Belgia sau întreaga zonă euro să aibă de suferit de pe urma confiscării activelor ruse este la fel de mare ca probabilitatea ca Rusia să fie pusă în genunchi de încă cinci ani de război pe spezele Europei. Iar cât privește integrarea europeană în contextul acestui conflict, ea ar fi una prin îndatorare comună, pe ușa din spate, la fel ca și serviciul militar din Germania, fără o legitimare din partea populației, o integrare pe un model al capitalismului de stat condus de industria militară, nu pe modelul social original.
Nici acum și nici cei mai zdraveni la cap dintre oameni , nu înțeleg de ce trebuie să fie ajutată Ucraina .