Practic, mulți tineri spun că nu reușesc să-și găsească un job nu pentru că nu vor să muncească, ci pentru că firmele ar avea așteptări nerealiste de la ei. Acestea le-ar pretinde ani grei de experiență pentru locurile de muncă entry-level.
Cerințe mari, salarii mici
Anunțurile abundă în cerințe greu de atins pentru cineva care abia iese de pe băncile facultății. Se cer doi sau trei ani de experiență, cunoștințe avansate în programe specifice, portofolii, limbi străine, proiecte derulate anterior. Iar toate acestea sunt, de multe ori, însoțite de salarii modeste care nu reflectă așteptările ridicate.
În fața acestor condiții, mulți tineri ajung să creadă că problema este la ei. Se compară cu alți colegi care au reușit să prindă un job, își pierd încrederea în propriile abilități. Acest lucru duce adesea la anxietate, frustrare și sentimentul că nu sunt suficient de buni. Însă realitatea este că nu ei sunt vinovați, ci modul în care piața muncii a evoluat.
Companiile vor productivitate imediată, fără a investi timp în formarea unui angajat fără experiență.
De altfel, ceea ce ar trebui să reprezinte un mecanism de intrare în industrie, internshipul, a devenit, în multe cazuri, un filtru și mai dur. Există stagii care, teoretic, sunt pentru studenți, dar cer totuși experiență anterioară. O contradicție evidentă, dar care a devenit surprinzător de frecventă.
Practic, stagiarul ideal trebuie să fi fost deja stagiar înainte de a avea șansa… de a fi stagiar.
O problemă mai acută – scolarizarea nu este conectată cu piața muncii
La toate acestea, se adaugă și decalajul uriaș dintre ceea ce învață tinerii în școli și ceea ce așteaptă angajatorii. Facultățile pun accent pe teorie, în timp ce piața muncii pune accent pe abilități practice.
Companiile nu mai au răbdare să acopere acest gol, deși, în trecut, tocmai joburile de junior aveau rolul de a forma viitorii specialiști.
În lipsa acestor oportunități, tinerii se simt blocați într-un cerc vicios. Nu ai experiență, nu te angajează nimeni; nu te angajează nimeni, nu poți obține experiență.
Salariul la primul job, un alt obstacol
Un alt obstacol important este nivelul salarial. Mulți tineri ar accepta un salariu mai mic la început, dacă ar ști că învață și evoluează profesional. Însă unele companii cer experiență mare la pachet cu salarii foarte mici, motiv pentru care tinerii preferă să caute în continuare, chiar dacă asta prelungește perioada în care rămân fără job. Alții aleg să lucreze în alt domeniu decât cel pentru care s-au pregătit, doar pentru a „nu sta pe loc”. Pe termen lung, acest lcuru poate afecta direcția profesională dorită.
Pe de altă parte, decizia de nu accepta nicio ofertă tocmai pentru că nu le este convenabilă, poate îngropa cariera unui tânăr înainte ca ea să înceapă. Alegând să stai acasă sau să nu profesezi în domeniul studiat, este o alegere mai toxică decât opțiunea unui job mai slab plătit. De ce? Pentru că ai șansa, deși remunerația nu te satisface, să îți construiești experiența și să aduni cunoștințe practice. Nu le vei avea niciodată stând acasă și așteptând oferta ideală. Ofertă care, mai mult ca sigur, nu va veni niciodată.
De ce nu înțeleg tinerii că nu pot fi angajați la primul job cu 8.000 lei net
În tot acest context haotic, nu lipsesc nici presiunile sociale. Părinții care nu înțeleg dificultatea actuală a pieței muncii, prietenii care par că au reușit mai repede, discursul public care blamează generația tânără, toate acestea creează un mediu încărcat.
Astfel, unii tineri ajung să creadă că nu sunt suficient de determinați, când de fapt se confruntă cu obstacole pe care generațiile anterioare nu le-au avut.
În final, problema nu este lipsa de voință, ci așteptările nerealiste ale angajatorilor, precum și lipsa de înțegere a generației tinere cu privire la faptul că primele joburi sunt despre a învăța, nu despre salarii și oportunități financiare. Sunt despre a acumula cunoștințe și de a greși pe cheltuiala angajatorului.
Piața muncii s-a schimbat, iar companiile vor rezultate imediate, fără investiții în formare. Sunt de blamat, totuși? Discuția este una foarte sensibilă și amplă. Firmele se confruntă și ele la rândul lor cu dificultăți, presiuni, modificări fiscale imprevizibile și concurență acerbă.
În tot acest climat, calea soluționării acestor probleme poate fi eficientizarea sistemelor de învățământ pentru a pune accent și pe elementele practice ale celor studiate. La acestea, se adaugă educarea tinerilor pentru a se îndrepta către joburi cu potențial de creștere, nu de câștig rapid și imediat. Totodată, firmele ar putea investi în programe de învățare pentru tineri și le-ar putea oferi beneficii extrasalariale mai motivante.
