Duminică, 21 iunie, are loc solstiţiul de vară în care vorbim de cea mai lungă zi a anului 2015 (15 ore şi 32 de minute, şi îi corespunde cea mai scurtă noapte, respectiv 8 ore si 28 de minute). Evenimentul marchează debutul verii astronomice.
După acest moment, durata zilei va începe să scadă, iar cea a nopţii să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă.
Simultan, în emisfera sudică este solstiţiul de iarnă, când înălţimea Soarelui deasupra orizontului şi lungimea zilei sunt minime.
Tot astăzi sărbătorim şi Ziua Mondială a Soarelui. Sărbătoarea a fost instituită de Societatea Internaţională pentru Energie Solară şi are drept scop popularizarea posibilităţilor de utilizare a energiei solare. În România, această zi se marchează din 1997 prin diverse manifestări.
Solstiţiul de vară este adesea asociat cu tradiţii populare de sorginte păgână şi creştină. După răspândirea creştinismului, în Europa, multe obiceiuri păgâne au fost preluate de această religie.
În ţara noastră, solstiţiul de vară este asociat cu Sânzienele sau Drăgaica, sărbătoare ce îşi are originile într-un străvechi cult solar, celebrată pe 24 iunie.
În ziua de 24 iunie a fiecărui an bisericesc, Biserica Ortodoxă face pomenirea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor. Numai Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul fac excepţie, având privilegiul de a li se sărbători atât zămislirea şi naşterea, cât şi alte evenimente din viaţa lor.
În credinţa populară, Sânzienele erau considerate femei frumoase, preotese ale soarelui, zâne bune, spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele.
Sărbătoarea Sânzienelor mai este denumită în popor şi „Amuţitul cucului”. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiul de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară sau de Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.
Sărbătoarea Sânzienelor, care marchează mijlocul verii, era considerată şi momentul optim pentru culegerea plantelor de leac. În ajunul sau în ziua de Sânziene se întâlneau practici şi obiceiuri de divinaţie, de aflare a ursitei şi a norocului în gospodărie.
