Biserica Ortodoxă prăznuieşte duminică Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, sărbătoare ce face trecerea la Săptămâna Patimilor.
Înainte de Pătimiri şi de Învierea Sa din morţi, Domnul ajunge la Ierusalim călare pe pe un asin, împlinind o profeţie făcute cu 400 de ani în urmă.
Sfântul Prooroc Zaharia spunea: „Bucură-te foarte fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia IX, 9).
În cetatea Ierusalimului, copiii, bărbaţii şi femeile l-au întâmpinat cu evlavie, având în mâini frunze de palmier sau finic, în timp ce cărturarii şi fariseii aşteptau, mai degrabă, un eliberator politic de sub stăpânirea romană şi mai puţin un Mântuitor de sub robia păcatului.
“(…) copii, bărbaţi, bătrâni, întinzând pe jos veşmintele lor, a luat ramuri de finic, care închipuie izbânda”. Copiii, cu toate că erau neştiutori şi neînvăţaţi, teologhiseau ‘în chip desăvârşit cu privire la Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om pentru noi, înălţând imn îngeresc din gurile lor.
Hainele aruncate pe cale sunt restituire a unei vechi datorii, potrivit crestinortodox.ro: “Omul, dacă a căzut din Eden, Dumnezeu i-a facut haine din piele şi l-a scos afară din Rai. Acum, însuşi Dumnezeu vine la noi şi Raiul este cu Dânsul, nu mai avem nevoie de haine; de aceea I le înapoiem, le aruncăm înaintea Lui şi le calcă asinul, dobitocul pe care stă Hristos, arătând dobitocia de care vine să ne izbăvească. Primirea hainelor era legată de ruşinea păcatului şi de neîndrăzneala care ne făcuse să ne ascundem; acum suntem plini de îndrăzneală, strigăm „Osana”, întâmpinăm pe Biruitorul morţii şi al iadului, căci prin El şi noi ne-am făcut biruitori asupra păcatului (…)”.
Potrivit tradiţiei creştine a ramurilor de copaci, credincioşii întâmpină în părţile noastre pe Domnul cu ramuri de salcie, un simbol în viaţa rituală a Bisericii creştine. Astfel, şi fără flori frumoase, şi fără fructe, şi cu un lemn puţin căutat, salcia a luat-o înaintea copacilor preţuiţi şi s-a grăbit în smerenia ei să-şi împodobească ramurile şi să le ofere Bisericii pentru întâmpinarea Domnului.
În ziua Intrarii lui Iisus Hristos în Ierusalim, după săvârşirea Sfintei Liturghii, ramurile de salcie aduse de credincioşi se sfinţesc prin rugăciune, având lumânări aprinse, care simbolizează biruinţa vieţii asupra morţii.
“Că Eu voi vărsa apa peste pământul însetat şi pâraie de apă în ţinut uscat. Vărsa-voi Duhul Meu peste odrasla ta şi binecuvântarea Mea peste mlădiţele tale. Şi vor odrăsli ca iarba pe malul pâraielor şi ca sălciile de-a lungul apelor curgătoare” (Isaia 44, 3-4).
Duminica Floriilor este strâns legată de comemorarea unui episod ce precede Intrarea Domnului în Ierusalim, Învierea lui Lazar de către Iisus Hristos. Învierea lui Lazăr prefigurează Învierea Domnului şi învierea de la sfârşitul veacurilor.
Floriile împreună cu praznicul Bunei Vestiri (dacă acesta nu cade în Săptămâna Mare) sunt sărbători în care se acordă dezlegare parţială pentru post, la peşte, vin şi untdelemn.
