Singura ştire care a mai trezit cât de cât din amorţeală redacţiile, în duminica Floriilor, a fost cea prin care Cătălin Voicu contestă votul din Senat şi cere să fie audiat. Este şi motivul pentru care am schimbat în proporţie de 90% editorialul pregătit iniţial şi care ar fi intrat pe site dacă nu întârziam puţin transmisia.“Am dreptul constituţional, legal şi regulamentar de a fi ascultat în plenul Senatului României în vederea încuviinţării cererii de arestare preventivă.” Asta spune Cătălin Voicu într-un comunicat trimis duminică, după orele prânzului, redacţiilor principalelor canale media. Din start se impun câteva întrebări. De ce nu a făcut acest anunţ Cătălin Voicu vineri seară, când a dat un amplu interviu pentru Antena 3? S-a întâmplat ceva în intervalul de 36 de ore scurs între respectivul interviu şi comunicatul remis presei? S-a schimbat ceva în situaţia care-l priveşte pe cel mai mediatizat om din România la ora actuală? La aceste întrebări doar împricinatul poate da un răspuns. Un lucru este cert. În interviul de vineri seară, Cătălin Voicu a manifestat o siguranţă de sine demnă de invidiat pentru cineva care este posibil ca începând de marţi să-şi petreacă o bună perioadă de vreme în arest. Fie el şi doar preventiv.
Îmi este greu să estimez la ora actuală dacă solicitarea lui Voicu va fi acceptată. Dar şi dacă va fi acceptată, nu ştiu în primul rând ce poate spune în plus Cătălin Voicu în plenul Senatului faţă de cele spuse în faţa Comisiei juridice a acestei Camere a Legislativului. Să nu uităm, audierea lui Voicu la comisie a fost transmisă în direct de posturile tv de ştiri, iar înainte şi după audiere atât Realitatea TV, cât şi Antena 3 au întors subiectul pe toate feţele, mai ceva ca meciurile în celebra (şi, din păcate, defuncta) emisiune a postului public de radio de până prin anii ’90, „Fotbal minut cu minut”. Practic, întreaga naţie a aflat ce a avut de spus Voicu în apărarea sa. Şi atunci, de ce vrea senatorul social democrat să se “spovedească” şi plenului? Crede cumva într-o întoarcere miraculoasă a votului în favoarea sa, fapt ce l-ar scuti, pe timpul procesului, de neplăcerile eventualului arest preventiv? Nu. Nu cred că s-a gândit sau că se gândeşte la aşa ceva. Ar mai avea nevoie de 24 sau de 48 de ore de tras de timp până să compară în faţa instanţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-şi aranja cine ştie ce ploi? Iarăşi e greu de crezut. Pentru că, în situaţii de acest gen în care se află Voicu, nu ţine cu varianta îngrăşării porcului în ajun. Şi atunci, de ce solicită practic rejudecarea sa de către Senat?
O singură explicaţie stă în picioare. Este posibil ca, ştiind că nu are scăpare în ceea ce priveşte arestul preventiv, Voicu să se fi decis să deschidă ceea ce chiar el a denumit “Cutia Pandorei”. Adică, mai pe româneşte, să toarne nişte nume grele de politicieni care s-ar fi jucat şi ei cu “focul” corupţiei. Iar a deschide respectiva “cutie” în plenul Senatului are o greutate înzecită faţă de un interviu acordat vreunui ziar sau vreunei televiziuni. Numai că, dacă asta vrea să spună Voicu în plenul Senatului, atunci, chiar dacă va muri şi capra vecinului, îşi cam taie singur craca de sub picioare pentru că prezumţia de nevinovăţie care trebuie să-l însoţească până la terminarea proceselor va începe să balanseze spre prezumţia de vinovăţie, prezumţie care şi aşa i-a fost “acordată” de cercuri interesate din o partea a media şi din anumite zone ale politicului. Dar şi în cazul în care nu intenţionează să deschidă vreo cutie a Pandorei şi are de gând doar să repete discursul de la comisie, Voicu tot prost iese. Se va interpreta că el speră la un alt rezultat al votului şi iarăşi va creşte procentul celor care îi vor “acorda” prezumţia de vinovăţie. Deci, indiferent cum o dă, Voicu nu iese bine din ceea ce a plănuit. Şi îmi este teamă că a cam dat cu bâta în baltă.
