Germania pleacă favorită. Pe continentele americane nicio echipă din Europa nu a câştigat titlul. Formaţiile probabile şi palmaresul direct. Ce s-a întâmplat în celelalte două finale dintre Germania şi Argentina.
O premieră: a treia finală între aceleaşi echipe
Germania şi Argentina se întâlnesc pentru a treia oară într-o finală de campionat mondial. Suntem, chiar din minutul 1, în faţa unei premiere. În istoria CM mai avem o singură „dublă”: finale între Brazilia şi Italia, ambele adjudecate de sud-americani.
Scorul după primele două finale este de 1 la 1. Germania atacă al patrulea titlu mondial, Argentina pe cel de-al treilea. La prima vedere, Germania porneşte din postura de favorită: are un moral excelent, mai ales după acel 7-1 „unicat” contra Braziliei şi toţi jucătorii rulaţi au dat satisfacţie. Nu există presiune suplimentară pe niciunul dintre jucătorii germani, inclusvi bătrânul Miroslav Klose şi-a atins obiectivul şi a devenit golgheterul all time al campionatelor mondiale. Aici în Brazilia, echipa Germaniei a avut un parcurs bun, un singur meci i-a creat cât de cât probleme, cel cu Algeria.
De cealaltă parte, Argentina a ajuns în finală dovedind o siguranţă certă, dar nu se poate spune că a strălucit. Sud-americanii nu au avut parte de „sărbători” precum germanii, cu acel 4-0 cu Portugalia şi 7-1 cu Brazilia. Argentina a muncit foarte mult ca să prindă finala şi într-o semifinală mediocră a trebuit să treacă de barajul loviturilor de departajare. Cu excepţia meciurilor contra Bosniei şi Nigeriei, Messi nu a fost Messi de la Barcelona. Este adevărat, în capitala Cataluniei, Messi îi are pe Xavi şi Iniesta de o parte şi de alta şi pe „locotenenţii” Pique, Busquets şi Mascherano în spate. La naţională nu-l are decât pe Mascherano, iar relaţiile de joc sunt cu totul altele. Deci este normal să avem alt Messi la naţională. Dar, din analiza rapoartelor de meci şi din văzute, rezultă că, până acum, Messi nu a jucat deloc la capacitatea sa. Ţinând cont de toate aceste date şi de faptul că Di Maria nu poate fi folosit – o pierdere mare pentru Argentina –, înclinăm să credem că victoria nu poate scăpa germanilor
Se va rupe blestemul Americilor?
Până la finala din această seară (22.00 – ora României), cele 19 titluri mondiale au fost câştigate de: Brazilia – 5, Italia – 4, Germania – 3, Argentina, Uruguay – câte 2, Anglia, Franţa şi Spania – câte 1. De menţionat că până în 2010, când a câştigat Spania în Africa de Sud, niciodată o echipă europeană nu a triumfat pe un alt continent decât Europa. Din 1930 şi până în prezent, toate finalele disputate în America de Sud şi America de Nord sau America Centrală au fost adjudecate de echipe sud-americane:
1930: Uruguay – Argentina 4-2 (Uruguay)
1950: Uruguay – Brazilia 2-1 (Brazilia)
1962: Brazilia – Cehoslovacia 3-1 (Chile)
1970: Brazilia – Italia 4-1 (1-1) (Mexic)
1978: Argentina – Olanda 3-1 (1-1) (Argentina)
1986: Argentina – Germania 3-2 (Mexic)
1994: Brazilia – Italia 0-0 (3-2 pen.) (SUA)
După cum se poate vedea, a fost imposibil ca o echipă din Europa să se poată impune pe continentele americane. „Legenda” spune că organizatorii primului turneu final, oficialii din Uruguay, au „blestemat” echipele europene, supăraţi pe faptul că din toate câte au fost invitate (gazdele au suportat cheltuielile), doar 4 au onorat invitaţia, iar competiţia, care marca şi centenarul independenţei Uruguay-ului, nu a avut un plus de strălucire scontat. Rămâne de văzut dacă acum, în 2014, Germania va rupe blestemul din 1930.
Formaţii probabile
Stadion: Estadio do Maracana, Rio de Janeiro
Arbitru: Rizzoli (Italia)
Asistenţi: Faverani (Italia), Stefani (Italia)
Al patrulea oficial: Vera (Ecuador)
Germania: Neuer – Lahm, J. Boateng, Hummels, Höwedes – Schweinsteiger – Khedira, T. Kroos – T. Müller, Özil – Klose
Antrenor: Löw
Pe bancă: Weidenfeller, Zieler – Durm, Ginter, Großkreutz, Mertesacker, Draxler, M. Götze, Kramer, Podolski, Schürrle
Neutilizabil: Shkodran Mustafi
Argentina: Romero – Zabaleta, Demichelis, Garay, Rojo – Mascherano, Biglia – Perez, Lavezzi – Messi – Higuain
Antrenor: Sabella
Pe bancă: Andujar, Orion – Basanta, Campagnaro, F. Fernandez, R. Alvarez, Augusto, Gago, Maxi Rodriguez, Aguero, Palacio
Neutilizabil: Angel Di Maria
Palmares direct:
Germania – Argentina: 20 6 5 9 28 – 28
Ultimele 5 întâlniri directe
15.08.2012: Germania – Argentina 1-3 (amical)
03.07.2010: Germania – Argentina 4-0 (CM)
03.03.2010: Germania – Argentina 0-1 (amical)
30.06.2006: Germania – Argentina 1-1 (4-2 pen. – CM)
21.06.2005: Germania – Argentina 2-2 (Cupa Confederaţiilor)
Cotă medie case pariuri: victorie Germania: 2.35; victorie Argentina: 3.30; egal: 3.10
Palmares la turnee finale
Germania (18 participări all time loc 2): 105 65 20 20 223-121 215 p
Argentina (16 participări all time loc 4): 76 42 14 20 131- 83 140 p
Poziţii în clasamentul FIFA
Germania: loc 2 – 1.300 puncte
Argentina: loc 5 – 1.175 puncte
Drumul spre finală Germania:
08.07.2014: Germania – Brazilia 7-1
04.07.2014: Germania – Franţa 1-0
30.06.2014: Germania – Algeria 2-1 (prel.)
26.06.2014: Germania – SUA 1-0
21.06.2014: Germania – Ghana 2-2
16.06.2014: Germania – Portugalia 4-0
Drumul spre finală Argentina:
09.07.2014: Argentina – Olanda 0-0 (4-2 penalty-uri)
05.07.2014: Argentina – Belgia 1-0
01.07.2014: Argentina – Elveţia 1-0 (prel.)
25.06.2014: Argentina – Nigeria 3-2
21.06.2014: Argentina – Iran 1-0
15.06.2014: Argentina – Bosnia&Herţegovina 2-1
Ce s-a întâmplat în precedentele două finale
În 1986, Argentina pornea favorită în faţa Germaniei. Maradona era în formă maximă şi făcea legea în teren. În grupe Argentina a mers ceas, un singur egal cu Italia, care era campioană en titre, iar în meciurile eliminatorii nu a avut probleme cu nimeni, chiar dacă au fost scoruri strânse. Germania a scârţâit în grupă, s-a chinuit groaznic în optimi cu Maroc, iar în sferturi a câştigat la loteria penalty-urilor cu Mexic.
În finală, Argentina a început furtunos, şi în minutul 56 avea 2-0 pe tabela de marcaj. Germanii au avut o revenire uluitoare, au egalat în minutul 81, au atacat în continuare, dar în minutul 84 au fost surprinşi pe contraatac şi au primit gol. În ultimele minute a fost asediu la poarta adversă, o bară şi portarul Nery Pumpido opunându-se egalării.
În 1990, rolurile s-au inversat: Argentina a şchiopătat în grupă (0-1 cu Camerun, 1-1 cu România) şi s-a calificat la mustaţă, s-a chinuit în optimi cu o Brazilie aflată în reconstrucţie, a tremurat rău de tot cu Iugoslavia la penalty-uri în sferturi. Germania a mers „şnur” până în semifinale, unde a suportat (ca şi Argentina în cealaltă semifinală) tensiunea loviturilor de departajare. Finala a fost cu cântec. Deşi favorită, Germania nu a reuşit să desfacă apărarea sud-americanilor, nici măcar după minutul 56, când arbitrul mexican Edgardo Codesal Mendez a eliminat gratuit un argentinian. Şi pentru că Germania tot nu putea să înscrie, în minutul 85, acelaşi Mendez a inventat un penalty, a mai eliminat un argentinian pentru proteste şi astfel titlul a ajuns în Germania.
De menţionat că Germania a jucat trei finale consecutive: în 1982 cu Italia (2-3) şi cele două cu Argentina.
