Punerea sub acuzare a preşedintelui Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, din cauza atitudinii faţă de un executor judecătoresc şi faţă poliţişti ar fi doar în aparenţă un act de justiţie. Justiţie ar fi fost dacă, înaintea lui Vadim, Băsescu ar fi fost sancţionat fie măcar şi contravenţional pentru însuşirea fără drept a unui bun care nu-i aparţinea: telefonul mobil al jurnalistei Andreea Pană de la Antena 1.
Este salutar anunţul de miercuri al procurorului general al României, Laura Codruţa Kovesi, în ceea ce priveşte urmările acţiunilor de marţi ale liderului PRM: „Va începe o urmărire penală şi criminalistică şi vă asigur că dosarul va fi soluţionat cu celeritate”.
Un anunţ similar din partea procurorului general nu a existat în 1997, după gestul lui T. Băsescu, care i-a smuls telefonul mobil jurnalistei Andreea Pană, în timp ce îl asalta cu întrebări. Suspendat din funcţia de preşedinte al României, cetăţeanul Băsescu nu a fost deranjat de Justiţie deşi nu a înapoiat imediat obiectul. Jurişti şi deontologi au spus atunci că Băsescu nu poate fi acuzat de furt, având în vedere că nu a luat telefonul cu scopul de a şi-l însuşi!
Justiţia din România lui 2011 poate să îşi arate maturitatea şi, printre altele, prin tragerea la răspundere a lui Vadim pentru suita de fapte reprobabile, dar mai ales pentru agresarea unui simplu poliţist.
În retorica sa din ultima vreme, Vadim spune că, dacă el a ajuns să fie victima unor abuzuri din partea statului, oamenii simpli trebuie să se aştepte la adevărate calamităţi din partea infernalei maşinării de stat.
Câţi bani dă de fapt Vadim pe omul simplu s-a văzut în timpul circului de la, de acum, vechiul sediu al PRM: smulgerea caschetei unui poliţist aflat în misiune, asezonată promisiunii solemne a aruncării în puşcărie a nefericitului imediat ce PRM va veni la putere.
Vadim a demonstrat astfel câţi bani dă de fapt pe slujbaşul simplu. Slujbaşul cu leafa tăiată de fapt cu 50%, şi nu cu 25%. Slujbaşul care nu face decât să execute un ordin.
