Cronologia politică internaţională a anului abia început consemnează un eveniment deosebit reprezentat de noua întâlnire americano-nord-coreeană la cel mai înalt nivel, a doua de acest fel după cea din iunie 2018 pe care Donald Trump şi, respectiv, Kim Jong un au avut-o pe insula Sentosa din arhipelagul Singapore. De data asta, cei doi lideri au ales Hanoi, capitala Vietnamului, unde ei vor avea convorbiri oficiale miercuri, 27, şi joi, 28 februarie. Din această perspectivă, încă de la anunţarea ştirii privind data şi locul acestui nou „summit”, comentatorii au avut multe de spus.
Mai întâi, s-a remarcat că este pentru a doua oară în decurs de opt luni când cei doi lideri se revăd. Or, dacă privim în urmă, o întâlnire similară între conducători americani şi, să zicem, ruşi ori sovietici nu s-a consemnat, cum nu prea sunt multe nici între un preşedinte al SUA ori un aliat occidental.Desigur, nu ignorăm întâlnirile frecvente, îndeosebi din ultima vreme, dintre preşedinţii francezi şi cancelarii germani, îndeosebi Angela Merkel, dar ele par mai degrabă formale.
Pornind de aici se poate vorbi mult despre interesul uriaş al ambelor părţi pentru deblocarea actualei situaţii bilaterale.Să reamintim, pe scurt, că SUA şi Coreea de Nord sunt inamici declaraţi încă după războiul din Coreea (1950-1953) şi că niciun preşedinte american în exerciţiu nu a conferit niciodată cu vreun lider nord-coreean, nici faţă în faţă, nici prin telefon.Mai mult decât atât, preşedintele republican George W. Bush a pus Coreea de Nord în capul listei „axei răului” alături de Iran şi Irakul lui Saddam Hussein şi a instituit un sever embargou la adresa Phenianului.
Faptul se întâmpla pe 29 ianuarie 2002, iar acest slogan neo-conservator „axa răului” aparţine în relitate lui David Frum, autorul discursurilor lui Bush, şeful Casei Albe dorind să pregătească astfel opinia publică americană şi internaţională în preajma intervenţiei americane în Irak, din martie 2003. Dar, sub un alt preşedinte republican, e vorba de Donald Trump, evenimentele au evoluat spectaculos, liderii de la Washington şi Phenian fiind deja la al doilea lor „summit” ce se poate solda cu decizii foarte importante, nu doar pe plan bilateral.
În al doilea rând, cred că trebuie evidenţiat locul „summitului”, Hanoi, capitala unui stat comunist din Asia, care, până de curând, a avut relaţii foarte încordate cu Washingtonul, datorate în primul rând conflictului în care Statele Unite s-au angajat total de partea Vitnamului de Sud şi în care au pierdut enorm, atât la capitolul uman, cât şi material şi, mai ales la capitolul imagine în lume. Casa Albă s-a reconciliat în 1995 şi cu Vietnamul comunist, vizitat ulterior de preşedinţii Bill Clinton, în anul 2000, şi George W. Bush, în 2006, Barack Obama fiind ultimul dintre cei care au spart „gheţarul” politic bilateral, el călcându-le pe urme în mai 2016.
Acum, la Hanoi, primul a ajuns liderul nord-coreean Kim Jong un, călătoria lui începând duminică şi încheindu-se marţi dimineaţa. A folosit trenul blindat verde măsliniu, cu o dungă galbenă, în care s-a urcat pe 24 februarie în gara centrală din Phenian, călătorind circa 60 de ore, timp în care a traversat teritoriul chinez, parcurgând 4.000 de kilometri până în gara Dong Dang, localitate vietnameză situată la 170 km. de frontiera cu China, de unde a fost preluat de un automobil Mercedes Benz, tot blindat, şi timp de două ore a mers pe şosea până la Hanoi.
Să reamintim că dinastia Kim din Coreea de Nord a folosit frecvent trenul blindat pentru călătoriile din ţară, cât şi din străinătate.Astfel, în ianuarie, Kin Jong un s-a deplasat la Beijing tot cu acelaşi tren blindat şi mai făcuse la fel în martie 2018, la prima lui călătorie oficială în străinătate.Tatăl său, Kim Jon II, şi bunicul său, Kim Il Sung ( cunoscut de generaţiile mai în vârstă sub numele de Kim Ir Sen) preferau trenul spre a se deplasa în Coreea de Nord şi în străinătate.
Totuşi, Kim Jong un foloseşte şi avionul. Astfel, în iunie 2018, el s-a deplasat cu un avion împrumutat de China pentru a ajunge în Singapore la primul „summit” cu Trump. Reamintim că el şi-a făcut studiile superioare în Elveţia, în anii 1980, la International School din Berna, alături de fratele său Jong Chol şi sora lui, Kim Yo-jong. Se spune că în acea perioadă s-a dus frecvent în Franţa şi R.F. Germania, iar presa sud-coreeană susţine că el şi fratele lui ar fi vizitat Disneyland Tokyo, în 1991, folosind paşapoarte false. În 2011, Kim Jong un l-a însoţit pe tatăl lui în călătoria cu trenul efectuată de acesta în China.
Agenţiile de ştiri notează că, până la vizita lui în China de anul trecut, nu se ştiu date despre călătoriile lui oficiale în străinătate. În primăvara lui 2015, Moscova anunţase că el va participa la ceremoniile prin care se marcau 70 de ani de la victoria asupra hitlerismului, dar, până la urmă, călătoria respectivă a fost anulată fără vreo explicaţie. În ce-l priveşte, Kim Jong II detesata avionul, folosea doar trenul blindat cu care s-a deplasat în China şi Rusia.
Astfel, în 2011 a parcurs un adevărat maraton de 6.000 de kilometri, care l-a condus, între altele, la Beijing, Nanjing şi Shanghai. Cu 11 ani mai înainte, el fusese tot cu trenul şi tot în China, asta întâmplându-se cu puţin înaintea primului „summit” intercoreean cu preşedintele Kim Dae-jung. Acelaşi Kim Jong II mersese cu trenul în Rusia, în 2001, apoi în oraşul siberian Ulan-Ude, în 2011, când s-a întâlnit cu preşedintelue rus de atunci, Dimitri Medvedev.
Dintre cei trei Kim, Kim Il Sung, care a proclamat RPD Coreeană, este cel care a călătorit cel mai mult în afara ţării. În 1949 s-a deplasat în secret la Moscova pentru a se întâlni cu I.V. Stalin şi a-i cere ajutorul în vederea reunificării prin forţă a Peninsulei Coreene. De altfel, anul următor, trupele comandate de Kim Il Sung au invadat Sudul, începând astfel războiul Coreei. În 1961, el a revenit la Moscova tot pe calea ferată, semnând cu liderul bolşevic N.S. Hruşciov un tratat de asistenţă mutuală. Angajat în mişcare nealiniaţilor, foarte influentă în anii 1960 şi mai ales 1970, a asistat (în 1965) la conferinţa ţărilor africane şi asiatice de la Bandung, Indonezia. De notat că era însoţit de fiul său, Kim Jon II.
Cea mai lungă călătorie pe calea ferată a fost consemnată în 1984, când a efectuat un turneu care a cuprins URSS, Polonia, R.D. Germană, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, România fiind ultima etapă. Atunci, trenul său blindat a staţionat în gara Băneasa, fiind păzit de numeroşi soldaţi români din trupele de Securitate şi de agenţi secreţi nord-coreeni. Un amănunt interesant: în pozele neretuşate pe care le-am primit de la Agerpres spre a le publica în revista LUMEA am remarcat că, la ceafă, el avea o gâlmă proeminentă, despre care, ulterior, unele surse au zis că i-ar fi provocat decesul, fiind vorba de un mare cheag de sânge inoperabil.
În 1990, el s-a deplasat în secret în China spre a discuta despre încălzirea relaţiilor dintre Coreea de Sud şi Moscova, unde, atunci, sub Gorbaciov, regimul comunist bolşevic încă mai dăinuia. La ora actuală, vagoanele în care au călătorit Kim Il Sung şi Kim Jong II sunt expuse la mausoleul Kumsusan, unde se află şi mormintele celor doi.
Revenind la prezenţa lui Kim Jong un în Vietnam trebuie spus că este prima călătorie a unui lider nord-coreean în această ţară după cele efetuate de bunicul lui, în 1958 şi 1964. El este acompaniat de mâna sa dreaptă, generalul Kim Yong Chol, care, luna trecută, a fost primit cu mare pompă la Casa Albă de însuşi preşedintele Trump, de sora şi consiliera lui, Kim Yo-jong, şi de alţi câţiva colaboratori apropiaţi, între care se află şi reprezentantul special al Phenianului pentru SUA, Kim Hyok Chol. Evident, delegaţia nord-coreeană s-a deplasat cu avionul la Hanoi, ea fiind foarte numeroasă
În schimb, şeful Casei Albe a recurs la formula arhicunoscută spre a se deplasa la Hanoi: de pe peluza Casei Albe, elicopterul militar special l-a dus la baza militară Andrews, unde, puţin după 12h35 ( 19h35, la Bucureşti) el s-a îmbarcat în celebrul Air Force One, care, marţi seara, a aterizat pe aeroportul Nôi Bài din Hanoi. În capitala vietnameză, între alte aficialităţi americane, se aflau deja secretarul de Stat Mike Pompeo şi reprezentantul special al SUA pentru Coreea de Nord, Stephen Biegun.
La Hanoi, miercuri dimineaţă,Trump va conferi cu liderul de partid şi de stat vietnamez, Nguyen Phu Trong, gazda acestui al doilea „summit” americano-nord-coreean. Apoi, miercuri după masă, are o primă întâlnire între patru ochi cu liderul de la Phenian, urmată de un dineu restrâns: fiecare lider fiind însoţit de doi colaboratori apropiaţi, cărora li se vor alătura interpreţii. Cele mai importante convorbiri sunt prevăzute pentru joi dimineaţă, dacă, desigur, nu intervine vreo surpriză.
„Cred că noi putem avea un foarte bun summit. Cred că vom avea un summit cu adevărat extraordinar”, declara Trump luni dimineaţă, insistând pe faptul că, dacă se ajunge la progrese semnificative în ce priveşte denuclearizarea Coreei de Nord, ar putea relaxa severele sancţiuni americane la adresa acestei ţări.
Sigur, trebuie ţinut seama de lungul şi complicatul drum al relaţiilor dintre cele două ţări, dar, deopotrivă, nu trebuie neglijat faptul că s-au consemnat deja 450 de zile fără teste nucleare şi balistice în Peninsula nord-coreeană, iar această complicată zonă politică a intrat într-o nouă fază, anul 2018 fiind marcat în mod cert de o activitate diplomatică nord-coreeană foarte susţinută, liderul de la Phenian având întâlniri cu omologii săi chinez, sud-coreean şi american.
E mult, e puţin? Pe urmă, între Washington şi Phenian au loc negocieri directe pe cele mai diverse şi delicate teme.Totodată, analiştii remarcă faptul că liderul de la Phenian s-a angajat să acţioneze în direcţia denuclearizării complete a Peninsulei Coreene, în discursul lui de la 1 ianuarie 2019, el amintind că ţara sa nu va fabrica, nu va testa, nu va folosi şi nu va prolifera arme nucleare. În context, ziarul parizian „Le Figaro.fr” nota că „Trump s-a angajat să stabilească noi relaţii între Washington şi Phenian şi că va promova pacea”. Emisarul lui special (pentru Coreea de Nord-n.n.) a reamintit că preşedintele SUA este „profund şi personal angajat în a pune capăt definitiv celor 70 de ani de război şi ostilităţi”.
Ca urmare, se speră că prin acest nou „summit” se va menţine dinamica pozitivă a contactelor şi dialogului bilateral, care ar putea fi instituţionalizat prin deschiderea unui birou de legătură la Wasington şi Phenian, evocat încă de la mijlocul anilor 1990, şi care ar reprezenta prima etapă. Să amintim, în context, că şi normalizarea relaţiilor chino-americane de la începutul anilor 1970 a debutat astfel, primul şef al biroului american de la Beijing fiind Bush senior. În paralel se pot multiplica acele canale de comunicare la toate nivelurile.
A doua miză ar putea fi concretizarea angajamentelor nord-coreene în domeniul unei denuclearizări mai rapide, ele fiind determinate să semneze Tratatul de Interzicere Completă a Testelor Nucleare (TICE) şi să accepte revenirea inspectorilor internaţionali în zone precum situl nuclear Yongbyon.Al treilea obiectiv l-ar putea reprezenta reducerea riscurilor unui conflict accidental în Peninsulă şi adoptarea unor măsuri de încredere militară.
Se vorbeşte mai nou despre o alchimie Trump-Kim după ce însuşi şeful Casei Albe a scris: „ El (Kim-n.n.) mă iubeşte, eu îl iubesc la fel!” Pornind de la toate astea, cei mai mulţi analiştie cred că actualele convorbiri între patru ochi ale celor doi ar trebui să se soldeze cu progrese concrete, fără ca ambele ţări să mai ameninţe că se va ajunge ca, în 2017, în primele luni ale Administraţiei Trump, aproape de un război atomic. În acest sens sunt citate cele scrise într-o carte apărută în 2017 la editura pariziană Tallandier: „Lucrurile se fac etapă cu atapă, iar avansările nu se realizează fără concesii, aşa după cum previne o specialistă în problema coreeană, Juliette Morillot. Nu se întoarce de azi pe mâine o pagină peste 70 de ani de conflict!”
Dumitru Constantin
