Albumul de cusături românești a fost publicat în 1943 de Elisa Brătianu, născută Știrbey (1870-1957), una din personalitățile feminine marcante ale perioadei interbelice.
Nepoată a domnitorului Barbu Dimitrie Știrbey (1799-1869) și soția unor importanți oameni politici ai vremii, Alexandru Marghiloman (1854-1925) și Ion I. C. Brătianu (1864-1927), Elisa Brătianu a avut o intensă activitate publică. A patronat societăți filantropice și culturale și a contribuit la protejarea și promovarea artei populare românești.
Albumul, dedicat țărăncii române, prezintă izvoade (modele) de cusături selectate de Elisa Brătianu de pe ii din Muntenia, Oltenia, Moldova și Bucovina. Cele mai multe dintre piese făceau parte din colecția sa, alte câteva din cea a lui Alexandru Bellio (1850-1921). În multe fotografii, Elisa Brătianu apare îmbrăcată în ie (fig. 1). Multe doamne din înalta societate purtau la diferite ocazii ii, urmând exemplul oferit de familia regală (începând cu regina Elisabeta), dar puține aveau propria colecție, precum Elisa Brătianu.
În prefață autoarea arată că a început să colecționeze diferite cusături tradiționale cu 30 de ani în urmă și că s-a hotărât să le publice din dorința ca modelele de ii autentice să nu se piardă: „ca să nu las pierzării aceste câteva expresiuni ale artei noastre țărănești, ale acestei arte geometrizate și abstracte ce ne vine din vremuri străvechi”. Spera totodată ca inițiativa sa să contribuie la păstrarea și transmiterea vechilor motive, nealterate de influențe și mode străine și: „să ajute femeilor românce, așa de dibace în arta cusăturilor, să coase – folosind izvoadele din cartea aceasta – după tipicul adevăratei noastre arte populare”.
Elisa Brătianu înțelegea importanța sprijinirii meșteșugurilor tradiționale, implicându-se personal în producerea artizanală a țesăturilor și pieselor de port popular. În ajunul Primului Război Mondial a înființat un atelier dedicat cusăturilor populare și un magazin de desfacere numit „Albina”. La Florica, vechea reședință a familiei Brătianu din județul Argeș, a înființat o școală de cusături, unde se confecționau și se coseau ii, cojoace și alte piese ale portului popular românesc după vechile izvoade folosite în zonele etnografice din Țara Românească.
Albumul de cusături românești a fost tipărit cu cheltuiala Consiliului Superior al Industriei Casnice la editura Marvan din București. Cuprinde prefața autoarei, o pagină cu Legenda ilustrațiilor și 179 de planșe (42×32 cm.) numerotate cu cifre arabe, în care sunt reproduse modele de cusături de pe ii din Oltenia (Mehedinți, Gorj, Vâlcea, Romanați, Olt), Muntenia (Dâmbovița, Argeș, Muscel, Vlașca, Teleorman), Moldova (Neamț) și Bucovina. Dispunerea motivelor pe planșă și pe ie sunt explicate în Legendă. Astfel, de sus în jos, sunt redate motivele specifice pentru: guler, gură („deschizătura din pieptul iei”), piept, mânecă – împreună cu cele trei registre decorative: altița (cusăturile care formează umărul), încrețitul (cusăturile de pe mijlocul mânecii), râurile (cusăturile de pe partea de jos a mânecii), manșeta și spatele.
Un exemplar din acest album se află în Biblioteca Muzeului Municipiului București, din care vă prezentăm modele de cusături de pe ii din județele Argeș, Dâmbovița și Gorj .
Articol scris de Daniela Lupu – Muzeul Municipiului București
Pacat ca lipsesc cele din Ardeal. Puteau fi luate din Oltenia de nord unde erau multi pacurari(ciobani) ardeleni.