Un meci din care nu s-a înţeles nimic. O strategie aiuritoare a staff-ului naţionalei. Dacă jucăm cu Spania cum am jucat cu ex-sovieticele, s-ar putea să urmeze un dezastru.
Un meci din care nu am înţeles nimic
Aşa cum era de aşteptat, echipa României nu a avut nicio problemă în meciul contra modestei echipe a Kazahstanului. După 60 de minute de joc, tabela de marcaj indica scorul de 36-20 (18-12) în favoarea fetelor noastre. Din păcate pentru acest meci staff-ul tehnic al naţionalei a ales o strategie din care nu am înţeles nimic: echipa a fost împărţită în două garnituri, fiecare urmând să joace câte o repriză. Dar nu a fost vorba de o garnitură a primului „7” şi o garnitură a „băncii de rezerve”, ci un mix din care repetăm nu s-a înţeles nimic, pentru că nu va exista în celelalte meciuri o astfel de variantă în teren. Mai mult, antrenorii au decis organizarea unui concurs, „care echipă primeşte mai puţine goluri”. Nu am aflat care a fost recompensa. A ieşit un talmeş-balmeş şi o evoluţie modestă în faţa unei echipe foarte slabe.
Am primit 3 goluri în superioritate numerică
Foarte grav, chiar penibil este însă ceea ce s-a întâmplat în prima repriză. Până prin minutul 20, Kazahstanul a fost egala echipei noastrem existând momente în care a şi condus pe tabela de marcaj. Culmea penibilului, am primit 2 goluri într-un interval de 1 minut şi jumătate în care aveam superioritate numerică, şi am primit un gol când aveam dublă superioritate numerică. Şi asta în faţa unei echipe din lumea a III-a a handbalului (dacă nu chiar mai jos). Fetele noastre au tratat cu superficialitate şi faza de atac, irosind foarte multe mingi în faţa unei echipe care habar nu avea să se apere şi avea un portar de 100 de kg, care se ruga să se termine meciul mai repede. Mega vedeta echipei noastre, Cristina Neagu nu a avut ches de joc, a „sărit coarda” în permanenţă, nu a tras deloc la poartă şi de altfel a şi fost scoasă din teren după doar 10 minute.
Marţi începe mondialul
Această victorie (ca şi cea din meciul cu Puerto Rico) chiar dacă ne asigură calificarea în optimile de finală, nu are nicio valoare dacă nu reuşim să obţinem măcar o victorie într-unul din celelalte 3 meciuri care au mai rămas să le jucăm în grupa D. Practic, pentru România s-a terminat cu „gluma” şi mondialele încep marţi. Nu ne facem iluzii în privinţa unor rezultate pozitive cu Norvegia şi Rusia în faţa cărora am pierdut ultimele meciuri din 2010 şi până în prezent. Avem însă o speranţă cu Spania, o echipă ceva mai accesibilă nouă. Dacă pierdem următoarele 3 meciuri, vom juca în optimile de finală contra Franţei, una dintre cele mai în formă şi valoroase echipe ale momentului. După modul complet iresponsabil în care au jucat fetele noastre în primele două meciuri, nu ştim cum mai pot fi mobilizate să joace bine şi contra Spaniei. Ne este teamă de o catastrofă. Mai este de semnalat că singurele fete care ştiau să joace handbal din echipa adversă, extrema stângă Valeriya Karavayeva şi interul stâng Irina Alexandrova ar trebui aduse în România, unde dacă vor fi bine pregătite, atunci s-ar putea să dea substanţă unei echipe de club. Şi nu credem că ar costa prea mult aducerea lor.
