Anastasiu, altă misiune

După ce s-a scărpinat milimetru cu milimetru și și-a numărat firicelele de păr de pe tot corpul, Nicușor Dan a semnat demisia lui Dragoș Anastasiu. A făcut-o greu, cu mîna tremurîndă, mușcîndu-și buzele în stilul său deja cunoscut, chinuit de remușcări și gînduri, de parcă și l-ar fi rupt din carnea sa, de parcă ar fi renunțat la o mînă sau la un picior, de parcă s-ar fi despărțit de un frate de cruce alături de care ar fi pornit într-o misiune istorică pe care n-o vom afla niciodată. Şi nici cine le-a încredințat-o!

Legătura lor rămîne o necunoscută, mai ales că au ajuns în cercul strîmt al puterii pe poteci diferite. Nicușor a făcut ocoluri prin Australia și Franța și prin științele matematicii și s-a oprit pentru antrenamente într-un ong cu program de Gică contra și la Primăria Capitalei ca urbanist care nu semnează nimic. Asta în vreme ce Anastasiu a dat cu capul de medicină și s-a specializat în curse auto pe Germania, tur-retur, cu idealuri și bagaje, un fel de punte româno-germană pe roți și în dormitor și bucătărie. Şi tot el, sătul de autobuze, șoferi și călători cu fete cu tot, a fost luat pe nava „Repatriot”, misiune românească, internațională, gradată cu scopul de a-i aduce pe cei plecați la muncă la casele lor, inclusiv pe dizidenții mai răi de clonț la adresa vechii și noii Securități sau pentru a le întreține măcar iluzia că sunt așteptați în țara lor de origine, un fel de oficină de propagandă patriotică concepută în stil SRI, cu vizibile urme de colonel și general în gîndire, o școală politico-patriotică de pregătit și ambalat cadre. Una dintre multele școli din cîte vor fi funcționat și care mai fumegă încă.

Dragoș Anastasiu este un personaj pe mîna căruia, hop-țop, după alegeri a fost dată nu relansarea traficului de autobuze pe ruta România-Germania, ci chiar pregătirea strategiei economice și financiare a țării. Pentru o vreme prestația lui seamănă perfect cu traseul acoperiților legendați și infiltrați de fosta Securitate în străinătate, inși cu dublă cetățenie și comandă, care, la un semnal, după 1990, s-au întors în țară și au devenit investitori străini, protejați și favorizați de legi, arătați poporului ca afaceriști strategici pentru noua economie, în fapt doar parte dintr-o strategie de a mai păstra controlul asupra cîtorva obiective din ce-a rămas după economia socialistă.

La cum se poartă, Dragoș Anastasiu seamănă și cu ghizii și șopiștii (vînzătorii din shop-urile create pe vremea lui Ceaușescu pentru a recolta valută de la turiștii străini călători prin România, dar și de la muncitorii trimiși să lucreze pe șantierele din Orientul Mijlociu), care au fost agățați de „băieți” să mai dea cîte un raport și o informație și care, ca să o ducă bine, s-au conformat, au primit și pașapoarte pentru plecare definitivă, unii s-au și căsătorit, iar alții au acceptat și misiuni suplimentare și au revenit în țară ca mari investitori, cîștigînd spectaculos privatizări măsluite și achiziționînd la grămadă sute și sute de spații comerciale, numai bune de închiriat pentru noua economie de piață.

Mi-am pierdut oarece timp pentru a demonstra că în armata de afaceriști români (deja destul de mare și de puternică!) se ascunde și un pluton de foști acoperiți și informatori ai Securității, plecați din țară și repatriați, răsfirați prin varii domenii ca investitori strategici, dar m-am împiedicat la CNSAS (și el o instituție eminamente politică și controlată, exact ca CCR-ul care salvează sau îngroapă la comandă diverși oameni care încurcă și cărora le este umflată cîte o secvență de biografie).

Zic, așadar, că Dragoș Anastasiu se aseamănă cu acest pluton de spilcuiți și legendați prin străinătate și, chiar dacă nu este cu acte, are același traseu, același comportament de oportunist, de soldat în misiune, de român devotat sistemului și statului paralel, de parcă ar fi parte dintr-o armătură invizibilă, perceptibilă, dar nedepistabilă.

De ce a fost mobilizat să pregătească și să dezbată strategia viitoare a României în materie de deficit bugetar, un fel de nou front al României, de ce a ajuns vicepremier un om fără a reprezenta un partid, fără știință și contribuții solide într-un domeniu, fără performanțe economice de luat în seamă, un buticar de turism și curse de autobuz, fără operă în materie, de ce a fost inserat și în guvern și de ce l-a retras și s-a despărțit de el atît de greu mocăitul de Nicușor Dan?

Asta nu pricep și se clatină din punct de vedere logic și mă tot întreb ce ascunde și cînd va ieși la iveală ceva din subteranele acestei apariții surprinzătoare și detonate pe neașteptate.