Dacă spui lucrurilor pe nume, îți ridici în cap tot felul de neisprăviți. Nu este ceva nou la noi și nu mi se întâmplă nici mie prima dată. Am deja o colecție, pe care, poate, voi avea timpul să o comentez, cândva. În zilele acestea, însă, inși care vizibil nu cunosc nici viața universitară și nici rigorile jurnalismului ating o nouă culme – și absurdă și rizibilă – a falsificării: cum că m-ar preocupa ținerea de ore.
Nu este un secret că am sprijinit multe universități din țară și din afara țării. Numai că, de exemplu, la Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, nu am fost de mulți ani decât pentru conferințe publice. Am susținut, la distanțe de cam un an, o conferință la reuniunea națională a „Anului Brâncuși” (Eliberarea la Constantin Brâncuși, care a și apărut în volumul meu „Profunzimea artei“, Libris, Brașov, 2020), o altă conferință în fața juriștilor (cu titlul Legitimarea democratică, tipărită în volumul meu „Justiția și valorile“, Meteor Press, București, 2019), o altă conferință la inaugurarea „Muzeului Constantin Brâncuși”, a cărui creare am și impulsionat-o, și o conferință la o reuniune națională despre criza educației (reluată în volumul meu „Educația responsabilă“, Niculescu, București, 2019). Cel mai recent, într-un program național, am prezentat online o conferință (cu titlul Universitatea și universitarul în schimbarea lumii, menționată ca atare în volumul meu Viitorul universității, Gând Transilvan, Cluj-Napoca, 2020). Conferințele mele au fost publice și la ele a participat cine a dorit.
Eu nu duc lipsă de oferte de a susține ore de predare, în țară și în străinătate. Dar cu totul altele au fost și sunt angajamentele și preocupările mele. De aceea, este falsă știrea insistent mediatizată că aș fi susținut ore în ultimii peste cinci ani. Este onorant să susții ore în fața oricui vrea să învețe. Dar nu această activitate mi-a ocupat timpul.
Citesc, ca de fiecare, data opiniile si articolele publicate in acest cotitian on-line de catre reputatul profesor Andrei Marga si am ajuns la convingerea ca domnia sa este cu desavarsire inteleptul actualei perioade prin care trece zbuciumata noastra tara.
Din pacate constat ca cei care conduc destinele tarii in prezent nu au calitatile minime necesare impuse de morala, etica, cultura si pregatite profesionala pentru a se orienta in activitatea lor. Cei care ar trebui sa fie in slujba tarii consider ar trebui sa inteleaga si sa actioneze in conformitate cu opiniile de natura politica, economica, sociala si filozofica, bazate pe deplina cunoastere si eruditie exprimate public de domnia sa.
Ma bucur ca sunt contemporan cu domnia sa, dar deosebit de mahnit de faptul ca cei care conduc destinele tarii ignora din motive egoiste invataturile sale.