Licitaţia colecţiei Alexandru Istrati şi Natalia Dumitrescu, cu opere şi obiecte realizate de Constantin Brâncuşi sau care i-au aparţinut artistului, a avut loc ieri la Casa Artcurial din Paris. Rezultatul final al vânzării a fost de 1.568.086 de euro.
Piesa de rezistenţă a licitaţiei, „Coloana sărutului”, realizată în 1935, o sculptură în piatră şi ghips, formată din patru module, oferită celor doi prieteni şi legatari universali ai sculptorului în 1950, estimată la 800.000-1.200.000 de euro a fost achiziţionată cu 949.892 de euro. În cartea scrisă de cei doi despre Brâncuşi, sculptura este descrisă astfel: „Coloană pe patru etaje foarte reprezentativă pentru modul de asamblare a elementelor existente în atelier. Fără îndoială, ele au fost realizate separat, în momente diferite, şi montate pe măsură ce se conturau şi spaţiul din jurul lor se dezvolta”. Coloana propriu-zisă, din ghips, prinde motivul sărutului într-un cadru arhitectural. Celelalte trei elemente, soclurile suprapuse, creează o mişcare ascendentă. Pontus Hulten scria că opera este destinată „să întâlnească Cerul”.
Tema sărutului a revenit în opera lui Brâncuşi timp de aproape 40 de ani. Primul exemplar, aflat la Muzeul de Artă din Craiova, datează din 1907, anul în care Picasso semna „Domnişoarele din Avignon”, Braque realiza „Marel Nud”, Matisse expunea „Nudul albastru”, iar la Salonul de Toamnă se deschidea o retrospectivă Cezanne. Piesa marchează despărţirea lui Brâncuşi de sculptura clasică. Artistul a mărturisit că sculptarea primului „Sărut” a reprezentat pentru el „Drumul Damascului” şi că atunci a simţit pentru prima dată că exprimă esenţialul.
Obiectele extrem de diverse din colecţia soţilor Alexandru Istrati şi Natalia Dumitrescu dezvăluie un aspect mai puţin cunoscut al artei lui Brâncuşi, care, de-a lungul întregii vieţi, a creat mobile, unelte sau obiectele de care avea nevoie, căutând armonia între sculpturile sale şi mediul lui de viaţă. Asemenea obiecte au fost create nu numai pentru atelierul propriu, dar şi pentru cel al Nataliei Dumitrescu şi al lui Alexandru Istrati. Cei doi l-au vizitat pentru prima dată pe Brâncuşi în 1947, în Impasse Ronsin. Acesta îi ajută să se instaleze. Printre obiectele create pentru ei s-au regăsit în licitaţie două lămpi cu socluri de piatră, sculptate în formă de cruce, datate 1928-1930, estimate la 120.000-180.000 de euro şi achiziţionate cu 118.262, respectiv 93.478 de euro. Un vas de ghips din 1940, estimat la 20.000-30.000 de euro, a fost vândut cu 47.628 de euro, în timp ce un pupitru pentru lectura în pat, din 1954, estimat la aceeaşi sumă, nu şi-a găsit cumpărător. Singurele lucrări în fier forjat ale lui Brâncuşi, „Le Signal”, construcţie metalică atipică pentru creaţia sculptorului, şi”Cremalieră”, evaluată la 50.000-70.000 de euro, n-au stârnit nici ele interesul licitatorilor.
Câteva piese cu valoare documentară şi afectivă, în acelaşi timp, s-au bucurat însă de un succes nesperat: o cufăr de haine, simbol al călătoriei românului la Paris, estimat la 2.000-3.000 de euro, a fost vândut cu 20.365, iar pipa înveteratului fumător pentru care organizatorii aşteptau 4.000-5.000 de euro a fost achiziţionată cu 15.301. Tot peste aşteptări s-au vândut flautul din lemn de esenţă exotică (6.375 de euro) şi un baston de lemn (2.295 de euro).
Théodor Nicol, moştenitorul soţilor Alexandru Istrati şi Natalia Dumitrescu, care a propus spre vânzare colecţia, va face o donaţie Muzeului Naţional de Artă Modernă Centre Pompidou din Paris, constând în 10 piese care să fie conservate în Atelierul Brâncuşi.
Ca întotdeauna în ultimii 20 de ani, Ministerul Culturii român nu a participat la licitaţie, din lipsă de bani. Motiv invocat de fiecare dată, chiar atunci când, în ţară, statul avea drept de preempţiune în vânzarea bunurilor de patrimoniu.
