Nordis este o poveste românească plină de românismele mileniului III. O coafeză de pe strada Moșilor din Capitală a ieșit în lume la brațul unui primar aterizat și el după 1990 dintr-un magazin de electronice din Portul Anvers (sub numele de George Pădure), amîndoi cu o ciudată apariție de buticari, și ea, după o dezinvoltă intrare pe scenă, a schimbat partenerii, prietenii, mașinile și grupurile de influență. Ce scria ziarul Libertatea despre botoxata și pavazata Laura prin 2015, cînd încă bătea holurile tribunalelor și nu era „doamna deputat”, în zilele în care Marcel Ciolacu nu mai umbla la vînătoare cu Omar Hayssam, ci se zbătea și el să-și facă un loc mai gras în politică! „ Avocata Laura Voicu - cea care o reprezintă pe fosta şefă a DIICOT Alina Bica - are un trecut demn de o adevărată telenovelă. O chema Laura Vicol şi a fost căsătorită cu milionarul Mihai Vicol, condamnat în 2011 la patru ani şi nouă luni de închisoare pentru fraudarea a un milion de euro din fondurile europene, destinate comunicaţiilor. Şi-a schimbat numele după divorţ în Laura Voicu. Iubita lui Leo de la Strehaia Laura Voicu a fost şi iubita “prinţului ţiganilor”, Leo din Strehaia. Acesta susţinea la vremea respectivă că i-ar fi plătit 28.000 de euro lui Adrian Copilu Minune, pentru a compune, special pentru iubita sa, maneaua “Laura, eşti viaţa mea/Fără tine nu pot sta”. Nu în ultimul rând, Leo îi trimitea Laurei câte 1.001 trandafiri. Apărătoarea Cămătarilor Pe plan profesional, avocata Laura Vicol a fost şi apărătoarea membrilor clanului Cămătarilor. Pe de altă parte, ea l-a reprezentat şi pe afaceristul Ovidiu Tender, culmea ironiei, unul dintre denunţătorii fostei şefe a DIICOT, Alina Bica” (Libertatea 20 martie 2015). Laura Vicol (fostă Voicu), zisă și Laura Nordis, s-a remarcat cu apărarea cîrnățarilor, a interlopilor și a miliardarilor de carton, dar și cu folosirea oamenilor din halucinata poveste a Baroului Constituțional, zis și Baroul Bota SRL din Orăștie, la un moment dat ea fiind arestată pentru că a trimis în instanță avocați cu delegații false, fără să aibă dreptul de a participa la un proces. Liberă ca fata de cartier și curajoasă ca pasărea cerului, cu magnet, nu neaparat juridic, ea a zburat spre grupurile de fete și băieți din politică. La fete, s-a apropiat de Olguța Vasilescu, de Alina Bica, de Elena Udrea și de notărițele Ioana Băsescu și Andreea Cosma, iar la băieți, de capital, de Marcel Ciolacu și de Sorin Grindeanu, dar și de Alfred Simonis, de cei din conducerea PSD și a ajuns parlamentar și omul cheie în proiectele de legi din poziția de șef al comisiei juridice. Si, mai apoi, mare și tare, avize, apariții, alocuțiuni amețite, anturaje, avantaje, amintiri de la petreceri deșănțate, curse cu avioane private la Monte Carlo, vacanțe în Dubai cu lideri, cîrmaci, mahări, interlopi și nababi. Laura Nordis și Familia ei au strîns în jurul lor vedete, starlete, decidenți din fotbal, Federația și Liga, captivați de lumina lămpii la tot ce este la modă și la putere. De la Shelly la Cămătari și Burleanu, toți s-au bucurat care de ce. Şi au gonflat proiecte, au adunat bani, au amînat, au învîrtit, au dat înapoi, au trăit și s-au fericit cu afacerea și viața lor înfloritoare. Laura Nordis a ratat de puțin postul de ministru al Justiției și n-ar fi fost de mirare să fi visat, ca și Elena Udrea, la un post de președinte al României sau măcar de comisar european. Dacă-i parcurgi declarația de avere, zici că citești inventarul din magazia unui tezaur. Dacă răsfoiești calendarul anului 2024, îți dai seama că de la declanșarea campaniei electorale stă să cînte „Fluturaș, nu mai ai aripioare!”. Iar de la demisia din PSD și din poziția de șefă a Comisiei juridice, chiar poate cînta: „Fluturaș nu m-ai ai aripioare Domnul conte ți le-a retezat Fluturaș cînd aveiai aripioare Culegeai miere din floare-n floare”. Așa cum eșecurile Elenei Udrea anunțau prăbușirea lui Traian Băsescu, la fel, și „pierderea aripioarelor” de Laura Vicol, zisă și Laura Nordis, o prefigurează pe cea a lui Marcel Ciolacu. Ce garanții betonate dădea sponsorul politic Marcel Ciolacu despre dînsa? „Am luat act, nu o cunosc pe Laura Vicol, nu am auzit sa fie nici corupta, nici neprofesionista. Am auzit ca a avut anumiti clienti, ca si avocat. Acum, daca dvs. luati un interviu unui criminal inseamna ca nu o sa mai aveti dreptul la viața publica?” Cînd a fost întrebat de ziariști ce caută Laura Vicol (fostă Voicu, zisă Nordis) în poziția de șefă a Comisiei Juridice a Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu a zis: „N-am nicio problema cu activitatea ei profesionala, stiu ca a avut initiative legislative bune”. Bune-bune, tare de tot, pentru că între ele a fost și cea prin care „revoluționarii cu rol determinant în victoria revoluției din decembrie” să beneficieze de indemnizații lunare. Probabil că Marcel Ciolacu să fi uitat că și el are „acte” de revoluționar. Cu demisia din funcția de șef al Comisiei Juridice și din PSD, Laura Voicu devine o anonimă politic. Se apropie de final o telenovelă din democrația românească. Cucoana nu mai are aripioare! Rapiditatea reacției ar putea fi semnul unor legături mai culpabile cu grupul Nordis. De mai bine de un an, DIICOT are în lucru un dosar pentru infracțiunea de grup infracțional organizat. Este vorba de zeci de procese care se tîrîie de niște vreme. Şi procurorii le-au tîrît cît le-au tîrît, dar nu mai pot ține. Abia acuma cineva a apăsat pe buton.

Liberalul Nelu Tătaru, fost ministru la Sănătate în vremea nenorocirii, după trecerea „potopului”, a fost prins că lua șpagă. Un doctor pîrlit din Vaslui, ajuns ministru, implicat în tot felul de achiziții uriașe la Sănătate, se dădea altruistul de profesie, dar primea ouă și găini. Cum a fost chemat la DNA, a și fost schimbat din funcția de președinte al PNL Vaslui, semn că liberalii și președintele Iohannis au fost anunțați că omul lor are o problemă. L-au debarcat în secunda doi, încercînd să se spele pe mîini. Mediafax afirmă, pe surse, că fostul ministru (care ar fi fost filmat în timp ce lua mită) „lua de la pacienți sume mici de bani, în calitate de chirurg în peste 100 de acte materiale”. Nu este vorba de un fake news. Vestea cu fostul ministru a ajuns și pe alte site-uri și organe mass-media. „În perioada 03 aprilie 2024 – 12 iulie 2024, în calitate de medic specialist în cadrul Spitalului Municipal „Dimitrie Castroian” Huși, suspectul Tătaru Nelu ar fi primit cu titlu de mită sume de bani cuprinse în general între 100 și 500 de lei, precum și bunuri alimentare, de la 45 de persoane (pacienți/aparținători), în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu în calitate de medic specialist, respectiv intervenții chirurgicale, consult pacienți ori eliberare de rețete medicale”. G4Media, mult mai aproape de instituțiile statului, știe de filmări și de ce avea chirurgul pe acasă. „La perchezițiile efectuate de către DNA Iași la spitalul din Huşi unde lucrează Nelu Tătaru ca medic chirurg ar fi fost găsite și înregistrări video care îl prezintă pe fostul ministru în timp ce ar lua mită”, spun sursele G4Media. În ultima sa declarație de avere apare că deține două apartamente, conturi bancare și împrumuturi în valoare totală de peste un milion de lei”. Şi News.ro ne anunță că „Tătaru Nelu, medic specialist în cadrul Blocului Operator al Spitalului Municipal „Dimitrie Castroian” din Huşi (jud. Vaslui) şi deputat în Parlamentul României, acesta dobândind calitatea de suspect pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată (57 de acte materiale)”. Nu știu ce-i adevărat din acest potop de informații despre fraudele fostului ministru. Înțeleg doar că presa a fost informată pentru a lua act mai mult de imparțialitatea DNA decît de faptele lui Nelu Tătaru. Adică poporul și mass-media să vadă că, pe lîngă afacerea Nordis în care Marcel Ciolacu este băgat pînă-n gît alături de Laura Vicol, procurorii se reped și asupra unui PNL-ist. Adică imparțiali și independenți ca în I.L. Caragiale! Proști să fim să nu ne dăm seama că amîndouă dosarele au fost ținute la păstrare pentru a fi scoase la bătaie în pragul campaniei electorale. De luni bune, dacă nu de un an, cazul Nordis a fost subiectul unor articole de presă (nu la Recorder!) și a îngroșat mai multe dosare la DIICOT și procese în instanțe. Recorder, organ de serviciu, n-a făcut decît să respecte calendarul. Aștepta decît începerea campaniei electorale și declanșarea campaniei împotriva lui Marcel Ciolacu și a coafezei Laura Vicol. A pregătit subiectul ca pe o grenadă de plasat în bagajele celor doi. În cazul Tătaru Nelu, deputat PNL și fost ministru al Sănătății, DNA-ul ne spune că este vorba „de 57 de acte materiale”. Nu povestite, ci filmate. Cu alte cuvinte, toți știau și filmau pe rupte în așteptarea momentului potrivit pentru a scoate cazul pe piață. Dacă alegerile parlamentare și prezidențiale ar fi fost anul viitor, Tătaru Nelu ar fi fost filmat în alte 300-400 de „acte materiale”. Altfel, de ce după primele n-a fost reținut și nici surprins într-un flagrant ca să pună capăt oricărei îndoieli? Pentru că și procurorii fac jocuri și pentru că au un plan de muncă dirijat politic. În aceste două dosare se vede de departe cum Parchetele trag sforile în culisele politicii și cum partidele politice și președintele le dirijează și încearcă să tragă foloase din scandalurile programate.

Mă tem că blocarea candidaturii Dianei Șoșoacă, în loc să  tempereze răbufnirile nervoase și  potopul  de fraze violente și otrăvite, le amplifică. Măresc potul unui om disperat, intrat într-un unghi mort, din care nu mai poate  ieși decît recurgînd la atitudini extreme. În loc să se întoarcă la normalitate, excesele ei comportamentale din mai toate aparițiile se multiplică și se intensifică. Nu mai avem de-a face cu scăpări. Exprimarea ei a devenit program de urlete, de acuze, un delir  verbal și un comportament scăpat din hățurile  rațiunii. Decizia Curții Constituționale a reprezentat  doar momentul în care ultimul  zăgaz a fost rupt. Adică greșeală produsă de o gîndire nejuridică. O decizie de butoane, nu de drept. Ceea ce n-a putut fi oprit de lege, de norme și cutume preț de cîțiva ani s-a adunat într-o nenorocire verbală. Toate excesele ei de pînă atunci s-au înzecit. Ce n-a fost sancționat la prima, nici la a doua n-a mai putut fi  zăgăzuit la a mia revărsare de mînie, de limbaj agresiv, un soi de isterie politică  bolborosită  amenințător.  Cine  i s-a alăturat a fost abandonat. Cine a încercat să o oprească s-a trezit înecat de zoaie și amenințări. Cine a  înfruntat-o a pierdut. Marile abuzuri din aceste decenii, precum și decizii tembele ale guvernului, ale instanțelor, i-au întărit armura. Ea  le-a urlat și a cîștigat adepți și susținere. Presa le-a înghițit complicitar și acum se plînge. Cu felul acesta de a combate, unde putea ajunge dezbaterea publică și cum se putea încheia? Balul nostru democratic se deschide trist, cu intervenția poliției. Adică a Curții Constituționale. Nu pot să cred că un compatriot cu sinapsele  conectate cît de cît ajunge parlamentar european și spune senin despre apărătorii  Constituției  României (așa cum este ea): „Judecătorii CCR care au motivat penibil decizia de interdicţie a candidaturii mele sunt inculţi juridic! Demisia, inculţilor! Aţi încălcat art.72 din Constituţie, aţi încălcat principiul separării puterilor în stat, aţi invocat delictul de opinie ca pe vremea lui Stalin şi Hitler! Aţi emis opinii subiective cu privire la comportamentul unei persoane căreia nu i-aţi permis să se apere.” Și apoi, că toți văd netemeinicia  juridică, numai semnatarii deciziei nu, că mulți adversari  îi dau dreptate, că o susțin și o apără. O fac invocînd  drepturile pe care nu le folosesc  sau de teamă că nu vor putea  avea  același comportament fără a păți același lucru sau mai rău. Am asistat la un delir de tip justițiar care nu este nou. A avut destui precursori și suficiente precedente pentru a nu se fi ajuns aici. De fiecare dată cînd fost a contrazisă, în piețe, în Parlament, în emisiuni, a răbufnit devastator, cu aceeași obsesie justițiară. „Te dau în judecată, nenorocitule. Îți fac plîngere penală!“  Acum, s-a  zburlit și mai rău. A închis ochii și a tras în toate părțile. Mai avea puțin  pînă la a recurge la violență, la o luptă cu țara chiar în numele  ei. „Vă voi da în judecată şi voi cere despăgubiri şi condamnarea voastră, precum şi a statului român, a SRI şi a partidelor care au fost în spate: PSD, PNL, USR, AUR, UDMR, PMP, ProRomânia! Aţi încălcat principiile statului de drept şi aţi interzis ca pe vremea lui Hitler, Stalin şi Lenin dreptul unui om de a candida pentru că vă este frică de mine, frică că voi aduce independenţa şi suveranitatea României! Pentru porcăria scrisă vă voi urmări în toate instanţele interne şi internaţionale! Sunteti stalinişti şi nazişti!” Ce mai putea spune a rostit răspicat pentru a marca existența primului partid  de extremă dreaptă: „Și vreau să vă mai spun ceva: istoria a fost falsificată! Mareșalul Antonescu a fost un erou. Corneliu Zelea Codreanu, un erou. Mișcarea legionară eroină. Și îmi asum”.  -  Se împart apele. De o parte, contorsionata personalitate zăltată a Dianei Iovanovici Șoșoacă. De cealaltă, sutele și miile de greșeli ale societății românești, chiar și ale noului fel de a gîndi democrația (inclusiv în Uniunea Europeană).  

Două au fost rațiunile pentru care am publicat în Cotidianul articolul ”Nuntă faraonică la Paris”. Un grup important de oameni de afaceri și persoane publice plus vedete și tineri din lumea bună a României au petrecut la Paris cu ocazia unei nunți a urmașilor din două familii cu afaceri strălucitoare după 1990. Este vorba despre Alexandru Vlad și Monica Cristescu (urmașii proprietarilor lanțurilor de farmacii Catena și ai grupului Opticris). Al doilea motiv pentru care am considerat necesară publicarea relatării despre eveniment (destul de sumară) a venit de la faptul că multe referiri și articole au început să dispară. Încercînd să ne completăm documentarea, am observat că unele site-uri au trecut la ștergerea evenimentului de la Paris. Cum nu exista nici o îndoială asupra existenței nunții românești de la Paris, am făcut o legătură între posibile demersuri asupra presei prin intermediul publicității. Altfel, nu exista nici o rațiune pentru care diverse publicații să renunțe la materiale de interes și audiență (și nu numai). N-a trecut mult de la apariția articolului în Cotidianul (oricum, cu o oarecare întîrziere față de restul publicațiilor) că am devenit și noi subiectul unui demers asemănător. Din mai multe părți am primit aceeași solicitare: scoaterea articolului despre nunta la Paris a fiului Ancăi Vlad cu mezina familiei Cristescu. Demersul Ancăi Vlad, supranumită și mama Catena (fondatoarea și proprietara cunoscutei rețele de farmacii), a venit și pe căi personale. În toată această perioadă, nu am primit nici un drept la replică, nici o precizare privitoare la o informație greșită. Am fi așteptat ca Mama Catena, cum este supranumită în presă, mirii sau familia Cristescu pentru o mai completă prezentare a evenimentului să ne solicite completarea programului. Nu de alta, dar, din informațiile redacției, nunta lui Vlad s-a derulat în mai multe secvențe și evenimente. Nu vedem de ce familiile Vlad și Cristescu, inclusiv mirii, s-ar simți deranjate să pomenească despre invitații la Palais d'Orsay, despre recepția la Hotelul Ritz, despre faptul că au contractat o formație din Marea Britanie cu soliști cu tot și că au dorit să reprezinte și cultura din care fac parte, cu muzica lui Adi de la Vâlcea (cu program de manele după ora 2.00) și cu Inna, cîntăreață de pop, dance și house. Mai multe publicații au invocat dorința Mamei Catena de a nu fi difuzate imagini și informații de la nunta fiului său. Nunta a și fost trecută în plan secund, în timp ce vizita Ancăi Vlad la muzeul Picasso a devenit un subiect detaliat, plin de imagini culturale vizibil consimțite. Poate chiar comandate. După refuzuri ferme, redacția Cotidianul a primit o scrisoare din partea Societății de avocați Chiric/Chiric „în calitate de reprezentant convențional al doamnei Anca Vlad” prin care„vă solicităm să treceți de îndată la ștergerea articolului și a datelor cu caracter personal ale doamnei Anca Vlad, a oricăror linkuri de acces către datele respective și a oricăror copii sau reproduceri ale acestor date cu carcater personal folosite în articolul mai sus menționate.....”. Dragă doamnă avocat Simona Chiric, reprezentantă a societății Chiric/Chiric, Dacă în articolul publicat în Cotidianul există o informație greșită, vă rugăm să ne-o comunicați și o vom publica de îndată. De asemenea, vă rog să transmiteți doamnei Anca Vlad, precum și mirilor și socrilor mici toate urările noastre de fericire, mulți copii și casă de piatră. Vă rugăm să le mai precizați că redacția noastră nu șterge articole la comandă, la rugăminți telefonice sau după amenințări. Post scriptum: Unii invitați au spus că după miezul nopții ar fi  cîntat  Adi de la Vîlcea. Alții  au susținut  că a fost  vorba de Jean de la Craiova. Confuzia vine de la lipsa unei diferențe importante. Dacă au răsunat  versurile de mai jos, sigur a  fost show-ul lui Jean de la Craiova. Versuri ”Beau, beau Și iar beau, beau, beau, noaptea asta iară beau, Și-o sută de milioane dacă vreau.. (hop!, hop!) Beau, beau, beau si beau pîna dimineață, Până mi se pune ceață, Of, of inima mea!   Eu beau vinul ca pe apă, Cum naiba să nu îmi placă, Sunt un bărbat adevărat  Beau și trei și patru zile, Că-mi place și mă simt bine, Și-mi este sufletul curat.   Și iar beau, beau, beau, noaptea asta iară beau, Și-o sută de milioane dacă vreau.. (hop!, hop!) Beau, beau, beau și beau până dimineață, Pînă mi se pune ceață, of inima mea... Eu duc viață de boier, Mă distrez în mare fel, Și îmi fac toate poftele.. Sunt băiat de caterincă” …..

Se împart slujbe, sinecuri, ciolane, contracte. Cine a fost cuminte primește numiri pe post de premii și prăjituri. Cine a fost obraznic - controale, amenzi, dosare penale. Perioadă grețoasă în politică și administrație. Cei care au servit cu loialitate la Cotroceni, la guvern, la BOR, la servicii primesc recompense. Cine încurcă marele tîrg al politicii este luxat. Se trezește cu dosare, cu grenade în buzunar, cu șuruburi slăbite la roțile din față. Acum se numesc ambasadorii, șefii pe decenii și adormiții pe viață. Anonim și decorativ președinte al Camerei Deputaților, se zice că ar fi fost la liberali, după slujbe, sinecuri și decoruri, Roberta Anastase a fost trimisă la Banca Națională a României. Să păzească moneda, nu să o toace. Unii zic că nu știe nici să-și numere bine banii, nici măcar cei cîștigați legal. Un domn îmi scrie: „Promovarea incompetenței continuă. Un om care nu a lucrat o zi în viata lui ajunge la conducerea BNR....Doamne, iarta-ma, dar nu se poate sa nu vezi acest masacru intelectual...!”. Incorect! Toată lumea vede și nimeni nu se revoltă. Nemulțumirea nu depășește stadiul de cîrteală. Și înjurăturile se rostesc în gînd. La ce falsuri și grosolănii se comit la nivel înalt, european și planetar, omul social începe să cadă în sine. Drept premiu pentru marile strategii de vacanțe și ca recompensă pentru fidelitate, Cosmin Marinescu, consilierul președintelui Klaus Iohannis de la Cotroceni, va trece și el la BNR. Să nu faci nimic la președinție este egal cu statul degeaba la BNR. Om condamnat la bine, nu alta. Daniela Bârsan, fostă ceva la Cotroceni, va trece la CNA alături de înțeleptul vîlcean Georgică Severin. Și Aura Gabriela Socol, nevasta profesorului de economie al premierului, va lucra gînditoare la BNR. Să fie vorba de vremea pomenilor nerușinate sau ale lui „pune-ți oamenii peste tot”? Campania grosolană pro PSD care se desfășoară la Antena 3 are și ea fructele ei. Nu doar în contracte de publicitate și sponsorizări de evenimente. Se lasă și cu posturi de parlamentari. Piedone Lemn Tănase va avea primul loc pe lista PSD pentru Senat. La Giurgiu, nu în Ferentari. Impostorul politic de la PUSL și-a aranjat familia și clanul și acum ia cireașa de pe tort. Căcănar de Rahova și mai apoi senator de Giurgiu! Politica face bani, face putere și umflă fantoșe. Și televiziunile produc tot felul de cîrnați de influență. Pentru lins și gîdilat la Ciolacu și lustruit la PSD, tot grupul mediatico-politic al clanului Voiculescu va fi recompensat cu 5 locuri în cele două Camere. Nu 19 cît ar fi cerut. Cinci! Ca de obicei. Și pe urmă formează un grupuscul care își zice „grup parlamentar”. Care nu e. El vine cu Antenele și cu tot Grupul Intact și PSD-ul dă cîteva posturi eligibile pe liste. Troc, nu glumă. Cinci posturi și contracte, nu 19. Eventual un ministru și doi-trei directori pe unde clanul are nevoie. Pe urmă se mai înțeleg pe parcurs. Nu-mi dau seama cum de l-a scăpat Victor Ciutacu! Merita și el un post, măcar pe unde a mai fost. Ies marțafoii senatori și deputați fără să facă 2% ca partid? Ies! Ne scot ochii? Ni-i umplu de praf și-și rezolvă nevoile personale și neamurile? Se prinde lumea? Se prinde! S-a și obișnuit. Eventual suferă că nu poate și ea. Și pe la ministere este la fel. Și la primării. Și la universități. Și la biserici. La Penticostali puterea se lasă moștenire în familie. Politica înseamnă să-ți plasezi oamenii unde trebuie pentru cînd ai nevoie. Și poți demonstra orice. Faci din albă neagră și viceversa. Și scapi de necazuri. Treci prin orice situație dificilă. Pot să-ți dea și 20 de ani de orice. Se șterg și te întorci strălucitor în scaun. Este ora marii tîrguieli. Ai grijă, cetățene, a venit vremea să iei și tu ceva!

Plouă cu bancuri. Cel mai potrivit care circulă mi se pare acela cu ”Așa țară, așa ciclon!”. Este și de rîs, dar și de plîns. Exact cum suntem noi. Dar, după ce ne dor maxilarele și ni se usucă lacrimile, trebuie să ne întrebăm: - De ce? Din prostie, din incompetență și dezorganizare? Ne-am speriat de efectele dezastruoase ale inundațiilor de la Galați și din sudul Moldovei și ca să nu se revolte populația ne-am spălat pe mîini cu această avertizare exagerată? De cînd n-am mai fost bombardați cu atîtea anunțuri de cod roșu, cod galben și alte coduri? E drept că inundațiile de săptămîna trecută au readus în discuție situația „specialiștilor” din toată rețeaua de la Ape, bazinale, centrale, locale etc, cu toată pleava de piloși strecurată în posturi cu priceperi obligatorii. Nici nenorocirea de la Galați n-a generat o curățenie. Toată armata de impostori din domeniu a scăpat și de data aceasta. De ce? Din cauza nivelului de competență din guvern? Din nepriceperea și prostia celor care populează instituțiile? Cineva îmi făcea o precizare demnă de luat în seamă. Nivelul intelectual și profesional al funcționarilor publici, inclusiv al membrilor guvernului cu Ciolacu cu tot, reprezintă un regres intelectual și profesional cam de zece scări.  Și cu fiecare nou venit o tot ținem la vale. Explicația aceasta nu este suficientă. Am avut parte de o psihoză națională care nu se putea naște numai de la atît și nici întîmplător. Nu a fost o nenorocire globală sau regională pe care n-am putut-o înfrunta. Toată nebunia cu ciclonul a apărut ca o găselniță românească. Vine ciclonul, vine dezastrul și iar vine ciclonul, să ne pregătim de Ashley! Toată media a pompat în prostie la acest pericol și a băgat populația în sperieți. Numai că mass-media, mai ales televiziunile, nu puteau gonfla lucrurile pe cont propriu. Baza acestei psihoze a fost pusă de meteorologi și de autorități. Acum se vede cît de solidă a fost previziunea celor de la Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie. La celelalte fenomene, au mai nimerit-o pentru că veneau pe un traseu analizat și de alții. De data aceasta, ai noștri au dat chix, speriați de „uriașa cantitate de apă care plutește în aer”. De fapt, mediocritatea din politică, din guvern și din presă se regăsește cam în același procent și la INMH. Apoi, bietul Raed Arafat, care s-a ars de atîtea ori, cum să nu ne arate că se agită și că mobilizează subordonații? Așa am avut comandamente, comitete, trupe de intervenție, utilaje și bărci, numai tancuri și vapoare n-am scos la bătaie pe Dunăre. Și toată mobilizarea abia a găsit să raporteze cîte ceva, în vreme ce la inundațiile din județul Galați guvernul a ratat intervenția. Amplificarea măsurilor, raportările televizate și interviurile cu băbuțe speriate au încărcat atmosfera publică mai puternic decît cea meteorologică. Am putea crede că a fost vorba de o simulare pentru a analiza reacția populației. Mă îndoiesc, deși, în ziua de azi, nu mai poți fi sigur de nimic. A fost cumva și o diversiune menită a acoperi dezastrul din conținultul și aplicarea Legii pensiilor? Nici n-a început bine aplicarea ei că se vede de departe că este varză și că stîrnește o groază de nemulțumiri. Deja, se lucrează din greu la modificarea ei și la îmbunătățirea softului care dă rateuri. Mîndria PSD-ului și a guvernului Ciolacu se prelinge ca untul la căldură și ca o apă tulbure prin crăpăturile din zidurile instituțiilor publice. Să fie asta o explicație a faptului că, peste noapte, televiziunile au trecut de la pensii și de la războiul din Ucraina la inundațiile scăpate de sub control? M-a amuzat copios frecvența exagerată a inundațiilor din Mexic. Să vadă poporul că și alții au probleme. Mă tem că, pentru a nu pierde procente electorale, a fost scos în scenă și acest fantomatic Ciclon Ashley. Nu cumva la centrul de diversiuni al serviciilor noastre secrete s-a conceput strategia simplă care se poate reduce într-o frază: Este mai important să supraviețuiești decît să votezi cu cap?

Nu se luminează de ziuă că telefonul dă semnale cam piuite. O fi Ro-alert. Alarmă! A venit ASHLEY? Nici vorbă! Îmi scrie un prieten: ”Bună dimineața! Ca unul dintre cei care s-a alarmat în urma comunicatelor de presă ale unor ministere, al unor știri care anunțau dezastrul iminent ce va veni peste noi, nu pot sa nu întreb:" cine a dorit ca un popor întreg să fie adus în pragul isteriei ??? Și de ce ?" Și meteorologia a devenit, mai nou, în mâinile unor iresponsabili, subiect de manipulare ??? Este incredibil ceea ce se întâmplă!”. Deschid televizorul. Este ora 8.00. Alerta nu s-a terminat. Mai avem cîteva ore de teamă. Pînă la zece rămînem sub stare de alertă. Galații -pînă diseară. Cei 1.000 de salvatori de la Dunăre rămîn pe poziții. Se uită la cer și în susul Dunării. Vine apele mari? Vine Ashley? Vine pe Dracu! -Mamaie, te temi de ape. Plîns indus de tonul întrebării. Avem umbrele. Luptăm, luptăm/de ploaie ne apărăm! Vecinul meu scrie iar: ”Credeti-mă, vecinul meu, săracul de el, om educat, si-a pus la porți și în curte  saci cu nisip deși nu locuim în apropierea vreunui curs de apa sau în vreo zona inundabilă....atât de mult s-a alarmat în urma " breaking-news”-urilor” de la TV....Nici măcar sa zâmbesc  nu pot când realizez cât de manipulabili putem fi...”. Deschid fluxul Agerpres. Ashley are ceva românesc. Agenția statului transmite: „Circulaţia oprită temporar pe un tronson de cale ferată, zeci de copaci căzuţi, case inundate şi 5.438 de persoane evacuate sau care s-au autoevacuat din cauza pericolului de inundaţii este bilanţul fenomenelor hidrometeorologice de duminică, informează Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Potrivit sursei citate, duminică, în intervalul orar 07,00 - 24,00, în contextul manifestării fenomenelor hidrometeorologice periculoase, echipajele operative au acţionat în 90 de localităţi din 27 de judeţe (Arad, Argeş, Bacău, Botoşani, Brăila, Braşov, Buzău, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Galaţi, Giurgiu, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Sibiu, Timiş, Tulcea, Vâlcea, Vaslui şi Vrancea) şi Municipiul Bucureşti pentru înlăturarea efectelor generate de vremea rea.  În perioada menţionată, din cauza precipitaţiilor abundente, salvatorii au intervenit în sprijinul populaţiei pentru evacuarea apei din 10 case, 14 curţi, şase beciuri, trei subsoluri de bloc, o instituţie publică, un depozit operator economic şi 11 străzi, precizează IGSU. De asemenea, din cauza vântului puternic, pompierii au acţionat pentru degajarea a 45 de copaci şi doi stâlpi de electricitate prăbuşiţi pe carosabil. În urma acestor evenimente, au fost avariate 11 autovehicule şi două immobile”. A căzut un fir de lemn pe calea ferată. Vai! Și 45 de copaci mai pe lîngă, pe cine știe unde. „Stare de alertă și de veghe”. „Montorizăm rîurile”. Zeci de școli au programul suspendat. În județul Galați nu sunt drumuri închise. Rămîneți pe baricade. Nu știm ce se poate întîmpla și nici ce mai pun la cale. Politicienii și meteorologii sunt călare pe televiziuni. Unii chiar dorm acolo. Ca la primării!

N-aș fi crezut niciodată că un kilogram de orez pentru niște sarmale mă poate duce la o întrebare atît de grea. Dacă n-aș fi dat peste spaimele unui om tînăr. Și nici nu m-aș fi întors în clădirea primului meu tango. Și nici deasupra satului vecin n-ar fi pîlpîit o lumină de culoarea ochilor ei. Stați cuminți, că nu este vorba despre o poveste de dragoste și nici despre una culinară. Uneori și un pumn de orez poate duce la o întrebare fundamentală pentru România. Așadar, am plecat după niște orez și după un litru de ulei. Îmi era dor de sarmale, mîncarea noastră de Crăciun și de Paști, dar și de toamnă tîrzie, pe care mama ei le făcea mult mai „speciale” decît mama mea. Așa că, în ciuda dimineții orbitoare de vară, am dat o fugă să cumpăr, pe același drum pe care, în copilărie, îl făceam spre școală și înapoi, cînd într-o jumătate de ceas, cînd într-o după-amiază și, foarte rar, în cinci minute, asta atunci cînd mai prindeam cite o căruță care pleca de la primărie. Cele trei minute cu mașina mea de modă veche n-au apucat să răcească habitaclul încins și nici să mă trezească de-a binelea. Așa că duminică dimineața, semi-treaz, departe de orice nostalgie, de orice defilare de imagini din trecutul meu școlar și de adolescent, am intrat în magazinul alimentar. Cu atît mai puțin, fără nici un gînd de a scrie ceva sau de a mă lungi într-o discuție. Magazin este un fel de a spune, ce magazin, o băcănie țărănească dublată de o bodegă pentru bețivii satului, cu cîteva rafturi pe care se aflau înșirate băuturi și conserve, legume și fructe, unelte și produse alimentare strict necesare. Înainte îi zicea „cooperativă”. Acum, mai mult n-are nume. Îi zice oricum, după limba și imaginația vorbitorului sau a mușteriului. Ulei, zahăr, oțet, orez, mălai, făină albă, conserve de legume, pateuri și pește în ulei, plus patru cinci soiuri de bere ieftină, la pet, vodcă proastă și vinars pentru zugravi ratați și tractoriști în afara programului. Înăuntru trebăluia o ființă preocupată să șteargă taraba de apă, de praf sau de făină căzută dintr-un pachet spart. Toată întîlnirea noastră a fost adevărată, simplă și fără floricele. Nu am adăugat nici un cuvînt. Dar trebuie să o descriu și să o leg de locul în care s-a petrecut. Secvența aceasta obișnuită se derula într-o odaie din spatele fostului cămin cultural al comunei, o încăpere în care, pe vremuri, era adăpostită arhiva cu registre mari de o jumătate de metru și grele cît un cufăr de armată. În ele se odihneau morții și plecații din țară, decedatii pe front, adică eroii, divorțurile și, într-unul aproape identic, pămînturile și pădurile. Și peste ele domnea Domnișoara Maria, mereu domnișoară și la pensie, o femeia singură din altă poveste plină de mistere din comuna Mărtinești. Așadar, Mărtinești era și este numele comunei mele și a fost botezată așa după numele ofițerului german Martin de pe la 1300 de la paza Cetății Orăștiei, cel care își așezase soldații pe marginea văii care venea cînd mai mică, cînd vijelioasă și înfricoșătoare dinspre Jeledinți și de pe dealul Măgurii. Trebuie să mai spun că la Mărtinești am făcut primii patru ani de școală îndurînd o naveta per pedes, cînd pe drumul neasfaltat, cînd pe lîngă vale. Și pe care drum, făcut pe toate anotimpurile și în toate condițiile climatice, am descoperit lumea, depărtarea și violența feminină, precum și atracția cuiburilor de orice pasăre. Precizez că violența feminină se referă la bătăile mele cu cele două fete de la care încasam cîte o mamă de bătaie, pe care le-o întorceam ceva mai cu îngăduință cînd le prindeam numai căte una. Întîrzîi puțin întîlnirea cu ființa dindărătul tejghelei, preocupată să curețe blatul de nu știu ce, pentru a vă spune că în acea clădire ( acum, la intrarea principală cu ușa ferecată de o rangă vopsită în celălalt regim) se țineau balurile, rar, recitalurile de muzică populară. În aceeași sală se proiectau filme aduse cu caravana precum Vagabondul și Ali Baba și cei 40 de hoți. Și tot acolo se țineau ședințele de pregătire a cetățenilor pentru ceva numit „ăla” și război, alegeri și combaterea dăunătorilor de primăvară. Și tot de acolo, din fața ușii, pleca Aurel Șchiopul cu bătutul tobei pentru cine știe ce anunț important. Aurel Șchiopu avea un picior de lemn și un maxilar strîmb de pe urma luptelor de la Cotul Donului. Și, dacă avea chef de povești și găsea un ascultător binevoitor, îi spunea prin ce a trecut și încheia cu precizarea că și numele său ar fi trebuit să fie scris pe monumentul din intersecția principală, dar nu este pentru că a scăpat cu viață, dar mai bine nu scăpa că nu mai apuca nebunia colectivizării, sărea și de rușinea sărăciei și ajungea mai repede pe monument și se întîlnea mai repede cu ceilalți și cu eternitatea. În memoria mea, în acel cămin se țineau baluri și se dădeau filme și tot acolo am dansat pentru prima oară. La baluri veneau cel mult 50-60 de fete și băieți, amatori de petrecere, din care numai jumătate dansau în fața mamelor de fete așezate cuminți pe margine. Cei mai mulți stăteau pe afară și fumau și beau bere și se mai băteau pînă cînd intra milițianul și ne strica seara. -Gata, mereți acasă că s-a terminat distracția! Dar înainte de a ajunge la întîlnirea mea cu domnișoara din spatele tejghelei trebuie să vă povestesc despre Boldea Milițianul, milițian cam bețiv, dat afară la scurtă vreme după ce a primit uniforma. Și care a rămas cu ea și cu porecla chiar după ce a divorțat și a plecat din comună și după ce oamenii i-au uitat numele și i-au păstrat doar o identitate exprimată perifrastic: -Milițianul ăla bețiv care s-a trîntit…. Ei bine, Boldea Milițianul o curta pe Lena Ochelarista și se dădea mare cocoș și asta enerva peste măsură, mai ales pe cei care nu aveau loc de el pe lîngă duduie. Drept pentru care, la un bal, a fost provocat la tot felul de concursuri și de întreceri pînă cînd au ajuns la concluzia că nu-l poate trînti pe Tovarășu Onu. Tovarășul Onu era șoferul camionului de la Siloz. Era cam de același gabarit cu el, dar mai îndesat și mai prost. În cele din urmă, Boldea și Onu au acceptat să vadă cine dovedește într-o luptă dreaptă, în fața tuturor. Numai că lupta dreaptă, un fel de greco romane în stil primitiv și la costum și cravată nu avea loc de desfășurare, adică saltea, așa că s-a ținut într-o sală mică de ședințe, cu niște podele date recent cu motorină amestecată cu ulei ars. Și în fața asistenței afumate și entuziaste, preț de o jumătate de oră, șoferul și milițianul s-au tăvălit pe podelele negre și unse cu ulei și motorină și și-au boțit hainele, s-au zgîriat, s-au tras de ce-au apucat, ba unul s-a ales cu haina descusută și cu vînătăi pe față, în vreme ce adversarul se descălțase și preluase pe cămașa albă toată truda femeii de servicu de a înfrumuseța dușumeaua neagră și roasă. Cînd au intrat în sala de bal, toată lumea a încremenit. Milițianul era desculț, cu pantofii în mînă, cu cravata desfăcută larg în jurul unei cămăși cîndva albă și apretată transformată într-o cîrpă de șters motorul tractorului. Orchestra s-a oprit din valsul vienez, toboșarul a pus palma pe toba mică, iar în tăcerea aceea nemuzicală și penibilă nu s-a mai auzit decît plînsul nevinovat al Ochelaristei, fie pentru hainele mocirlite cu ulei și motorină, fie pentru faptul că Milițianul ei arăta boțit și învins categoric. -Un kilogram de orez și un litru de ulei, am zis. În clipa aceea, de după vitrina cu mezeluri s-a arătat un chip luminos ca de statuie de femeie din antichitate. M-a întîmpinat o față puțin mai prelungă decît cele romane, dar de o frumusețe neobișnuită pentru o comună mică și pentru un spate de fost cămin cultural din lumea noastră țărănească locuită mai mult de un proletariat de ocazie și, după căderea comunismului, nici eu nu mai știu definit de cine și cu ce ocupație. Cam de aici ar trebui să înceapă textul de astăzi, căruia nu prea aș putea să-i zic editorial, dar nici poveste personală. -Bună ziua! -Bună ziua! Îmi răspunde ea, cam la 20 de ani, cu păr lung și o privire ca o lumină de acum jumătate de secol. Cu ce vă pot servi? -Orez aveți? Un kilogram și un litru de ulei! Următoarea mea întrebare stupidă avea să încurce lucrurile. -Da' ce faceți aici? Sunteți vînzătoare? Mă simțeam ca un căutător ratat de talente care dă peste o viitoare mare vedetă. -Da, vînd la magazin cît ține vara asta. Și, cînd încep cursurile, mă întorc la facultate. -La ce? -Sunt studentă la agronomie. -Unde? -La Timișoara. Am zis ce gîndesc. -Ce grozav! Ai ales o facultate de vis. Toată viața o să lucrezi în natură, cu oameni frumoși, cu anotimpurile în aer liber, cu sălbăticiunile și cu hrană bio, cu flori de cîmp. Cu Dumneata va avea și comuna noastră un agronom pe cinste! -Nu cred, a zis ea. -De ce? Nu-ți place? -Nu, domnule. Nu fac agronomia din greșeală. O visez din copilărie, de cînd lucram în grădină. Dar viața este altfel. În zilele noastre îți trebuie pile. N-ai, nu pupi un loc și trebuie să mergi la Cabluri pe schimburi sau la tejghea. -Ei, domnișoară, nu fi așa pesimistă! Și pe un alt ton, mult mai sec mă întreabă: -De unde veniți? -Din satul vecin! -Ahaaa, sunteți ziaristul! Scrieți că nu avem nici o șansă! Ziceți ceva că nu mai merge! Am luat punga cu orez și petul cu ulei și am zis „La revedere”, înțelegînd din tonul ei că n-am nici o șansă să sparg zidul de beton al neîncrederii în ziua de mîine, opera „magistrală” a lumii noastre politice, a televiziunilor și a presei de mărunțișuri. Mai rămînea să-mi zică ce urăsc mai mult. Că va pleca.

Eu unul nu mă îndoiesc de spusele lui Nicolae Ciucă. Sunt prea multe argumente logice că generalul spune adevărul.  „Eu am discutat cu domnul Marcel Ciolacu, nu cu partidul. Ca atare, înțelegerea a existat pe acest demers.” (Nicolae Ciucă) În fapt, chestiunea importantă din afirmația generalului nu-i faptul că Marcel Ciolacu o dă la întors, ci că generalul se străduie să-și țină o promisiune exact cînd Klaus Iohannis se prăbușește, cînd toată lumea mușcă din el ca dintr-un bivol rănit rămas în urma turmei? Explicația este simplă. Cîndva Nicolae Ciucă s-a înțeles cu președintele și i-a promis. Au pus la cale inclusiv devansarea alegerilor. Dacă nu ține cu NATO, nici la Comisia Europeană, el îl rezolvă pentru Senat și-l trece în fruntea listei PNL. Militarul a rămas și nu s-a adaptat la politică. A făcut un legămînt și vrea să se țină de cuvînt. Și, dacă nu poate, măcar să arate că nu este un ticălos care se sucește. Preferă Nicolae Ciucă onoarea celui învins față de ticăloșia învingătorului? Sună frumos, chiar tragic. Poate chiar ofițerește. Dar sentimentul datoriei față de un binefăcător nu depășește caracterul de anecdotă politică. Nicolae Ciucă consideră că a fost desemnat de Klaus Iohannis ca premier și că îi este dator. Nu realizează că în mintea de primar provincial a lui Iohannis el reprezenta o soluție și o garanție pentru liniștea și siguranța președintelui. Îndatorarea pentru un serviciu făcut cîndva nu prea funcționează în culisele politicii. Mai ales pe meleagurile noastre. În cazul lui Nicolae Ciucă, sentimentul de îndatorare nu poate fi egal cu sentimentul datoriei. Pentru un serviciu nu poți sacrifica un partid și nici o țară. Numai cel nechemat poate pune o favoare pe un cîntar cu datoria față de neam.

Într-un fel, mi-e milă de el. L-am tocat cu vîrf și îndesat. În același timp, ar trebui să-i fiu și recunoscător. M-a lăsat să-mi fac meseria și să strig în pustiu. La sutele de articole unele și nepoliticoase nu mi-a trimis bătăușii pe cap. N-a făcut ca Traian Băsescu. A tratat libertatea cu același dispreț cu care a privit nemulțumirile populației. Eșecul lui este și eșecul nostru. Ține și de un anume masochism. L-am suportat zece ani ca să avem la plecare o bucurie mai intensă. Parcă am fi strîns din dinți preț de două mandate ca să-l vedem cum se topește călare pe o bicicletă pe un drum pustiu spre granița României în orizontul gri de decembrie. Să-l vedem spășit și anonim în lumea pentru care a dat din cap. Să știm un anonim în Vest! Refuzul PSD-ului de a-l ajuta să candideze la parlamentare fără demisia din funcție este corect. O prevede și Constituția. La cîte fiere a vărsat peste PSD, numai o suținere pentru Senat și o imunitate îi mai trebuiau. El voia să ne emoționăm la răceala pietrei peste care sîngele cald se scurge de mii de ori. Probabil că președintele Iohannis se aștepta ca PSD-ul să mai și pună umărul la alegerea lui ca senator, de unde să-l mai audă strigînd „moarte PeeeSeeeDeee!”. Refuzul PSD-ului pare o răzbunare. Pare doar. Este ceva mi mult și mai grav. Este semnul unui dipreț la care a ajuns cea mai mare parte din populație pentru cel care a reprezentat România vreme de zece ani de zile. Ca în cazul celorlați președinți. Rămînem pe locul întîi în clasamentul țărilor care își demonizează președintele.

Șmecherul și descurcărețul au părăsit fabricile și buticurile și au poposit în construcții. Meseriașii pricepuți au  plecat pe aiurea și locul lor a fost luat de amatori și băgători de  seamă, de holoangări și cărăuși cu roaba. Au asistat la un tencuit și au ținut o  găleată cu glet și, gata, sunt „profesioniști cu experiență europeană! - Și eu am lucrat în  străinătate. Șefu`, pun gresie, faianță, fac ferestre și băi, terase, ce vreți! Au cîte o mașină  nemțească la mîna a treia, poartă un tricou pe care scrie  Gucci peste care  au tras o bluză de trening  și vorbesc cu  țigara în colțul gurii cu un aer de proiectant în materie de  zgîrie nori. De  fapt nu știu mare brînză  și nu pot termina nimic. Nu sesizează diferența  dintre o linie curbă și una dreaptă, între termoizolație și hidroizolație, între adeziv și chit, între gresie și faianță, între tablă zincată și policarbonat.  Sunt  genul de oameni care nu roșesc nici dacă îi dai cu vopsea pentru clowni. -Șefu, eu pun orice! Unde pun mîna, se cunoaște! Dacă ai ghinionul să te încurci cu un așa recunoscut pierde-vară școlit în  rateurile din imobiliare, te-ai ars.  Te bagă în spital și te scoate dator  vîndut. Dacă unul te amețește că-ți preia  tot proiectul, te-ai nenorocit. Sigur acolo unde a prestat el este nevoie de o reparație, de o refacere, de o demolare, de alte  lucrări în plus. Dacă ai  senzația că aparatul reparat de el chiar   funcționează, te vindeci cu timpul. Efectele apar după o săptămînă sau după un an, cînd nu-l mai găsești, cînd  trebuie să strici și să refaci  totul sau o mare parte. Și, cînd ai norocul să-l întîlnești sau să-ți răspundă la telefon  ca să-i  zici de defecte și să-l chemi să remedieze, devine important. -Sefu, am programată altă lucrare! Ca să fie  sigur că nu lucrezi și cu altcineva îți cere totuși niște bani în avans. -Am o problemă cu copilul.  Da` vin  sigur peste o săptămînă! Te înduioșează și vrei să-l  ajuți și să te asiguri că vine. Îi dai și pe urmă nu-ți mai răspunde la telefon. Mai are cel puțin trei, dacă nu șapte lucrări contractate. Îl caută și alții. Dacă ai ghinion, este căutat de poliție. Dacă  pune mîna pe un avans mai  important nu se mai întoarce. Dispare în Spania sau în Italia la  plimbat cîini sau cărat gunoiul. Cînd  revine după 10 ani, îngaimă niște explicații, este vesel, roșu în obraz și dezinvolt. Ba și încearcă să-ți bage pe gît niște materiale care i-au rămas de la „altă lucrare”. De fapt, le-a furat. Ce ia de la tine vinde la altul. Tot cu reducere. Tot ce încasează este  fără  bon. Se mulțumește cu un  tras cu ochiul sau cu  un mersi  rostit în  vîrful buzelor. Tot ce aduce  este fără factură. Tot ce face este fără garanție. Dacă ceri socoteală, o ia la fugă și te ocolește. Zice că ești gabor sau lucrezi cu cei de la poliție. Șmecher-meister-ul este frate cu prosto meister-ul. De fapt, este același om  superficial, flecar, nepriceput și mincinos. Mișună peste tot pe șantierele noastre din ce în ce mai sărace în profesioniști. După cum merg  lucrurile, șmecher-meister și prosto- meister au avansat. Au trecut de la  construcții la ziare și la televiziuni și acum încep să dea tonul în politică.

Nu fac parte dintre curajoșii inconștienți, dar nici speriat de bombe nu sunt. Explozia pagerelor și a stațiilor de emisie tip walkie-talkie ajunse în posesia oamenilor Hezbollah din Liban m-a pus însă pe gînduri. Toată lumea a fost surprinsă de genialitatea diversiunii și s-a întrecut în presupuneri. Operațiunea este unică. Ea a fost clocită și apoi pusă în practică de serviciile secrete israeliene. Cum? Poveste de film de spionaj. În rolul actorilor au jucat spionii adevărați. Greu de imaginat un scenariu, dar nu imposibil. Filmele de azi sunt pline de fructele spectaculoase ale imaginației. Chiar viața din jurul nostru ne depășește percepția și se prelungește în acest spațiu al marilor găselnițe tehnologice. Probabil că puțini au aflat povestea pachetului de cîteva sute de numere din rețeaua de telefonie mobilă accesibil de peste ocean sau de la alți parteneri importanți. Și politicieni, și parlamentari, și generali, cred că în anumite cazuri și ziariști și oameni din justiție pot fi înregistrați sau ascultați în direct din alte locuri de pe glob. Poate chiar de pe stații orbitale. Iar conversațiile „importante” sunt stocate pînă cînd devin importante cu adevărat. Nu spun cine m-a sfătuit (în urmă cu niște ani) ce să fac în cazul unor revolte violente în Capitală. -Scoți cartela din telefon și o arunci în primul coș de gunoi. Mai mergi cîteva sute de metri și arunci și telefonul și te retragi în mare grabă într-un loc pe care nu-l știe nimeni. Și nu mai suni pe nimeni de pe nici un telefon. Citești, dormi, asculți muzică și gata. Mai scoți capul abia după două-trei săptămîni, după ce s-a terminat totul și cînd lucurile s-au liniștit. Am zîmbit și i-am răspuns politicos: -Nu cred că este cazul la noi! Explozia pagerelor mi-a adus aminte de sfatul acestui om conectat la culisele politicii, la tehnologie și la serviciile secrete. Aproape că uitasem de sfatul lui cînd s-a produs această ingenioasă explozie din Liban. Nu sunt un cunoscător într-ale conflictului arabo-israelian. Nici într-ale spionajului. Și nici într-ale tehnologiei. Sunt pe cale să descopăr doar o mică parte din avantajele ei. Văd un lucru. Viteza comunicării este uluitoare. Dar începe să fie și extrem de periculoasă. Identificarea cu precizie de centimetri a poziției unui telefon sau a unui alt device este uluitoare, mai ales în cazuri de urgență. Facilitează salvarea. Dar poate fi periculoasă pentru siguranța unui om. Poate servi și la eliminarea lui. De la sute sau mii de kilometri el poate fi ascultat, urmărit și anihilat în mijlocul unei mulțimi sau oriunde s-ar afla. De la explozia pagerelor, îmi privesc telefonul cu alți ochi. Chiar mă colindă îndoiala. Tehnologia a ajuns mai departe decît mi-am imaginat. Recunosc că am pierdut pasul. Mă îngrozește faptul că sunt vulnerabil în fața ei și cineva, de undeva, mă poate controla sau agresa. Ba mă și poate transforma în țintă, în subiect de operațiune, în persoana vizată de o manipulare. Cum zice generalul Anton Rog. Mă poate determina să fac ceea ce nu doresc. Pînă mai ieri rîdeam de amatorii de scenarii. De la explozia pagerelor din Liban am încetat. Ba, mă colindă și îndoiala. Aproape la orice îmi zic în gînd: -Și dacă este altfel? Și dacă nu-i adevărat? Ce se mai ascunde îndărătul unei evidențe sau al unei binefaceri? Mă îndoiesc de cinci ori, de zece ori și o iau de la capăt. Cîndva credeam că imposibilul se învîrte în jurul meu. Acum mă îndoiesc de orice. Nu mă mai pot apăra cu nimic. Pericole mari nu mai sunt doar pe linia întîi, la cancer sau pe trecerea de pietoni. Pot veni și pe telefon, și pe GPS, și pe conturi personale și pe celelate conexiuni. Încep să mă simt ca un peștișor deasupra căruia se leagănă momelile, plasa, săgețile și gloanțele celor care stabilesc cine este incomod și cine nu.

Să nu vă supărați pe mine dacă zic că lungul bilețel de la Ursula vdL este o altă probă că ne-am pierdut în păpuriș. Ai noștri mai zic că am făcut-o lată. N-am ajuns la ce-am visat și ne-am trezit în brațe cu ce nu ne pricepem. Și pe care n-avem cui da mai departe. Scrisoare de trăsură, pardon, Scrisoarea de misiune trimisă de Coana Ursula ne arată ce mașinărie halucinantă și glandulară a ajuns această Comisie Europeană și cum funcționează ea.

Citesc în organul susținut de Comisie (G4Media) că madama nu i-a transferat Roxanei Mînzatu dosarul cu fișa postului, ci un bilețel mai lung pe care îi scrie diplomatic un „dragă fetițo, uite, ești ”vicepreşedintă executivă pentru oameni, competenţă şi pregătire în viitorul executiv comunitar”. Mamă, ce post și cît bănet pe un teritoriu greu de definit, dar bun de jumulit pe ici și pe colo.

Și ce va face Roxana Mînzatu cea cît de cît experimentată în fonduri europene? Va învăța! Va încerca să afle despre ce este vorba, ce plănuiește aparatul și ce trebuie să aprobe. Și cu coada ochiului va sta pe ce a scris Mami:

”Vă veţi concentra de asemenea pe pregătire şi educaţie şi pe impactul şi oportunităţile tehnologiei şi inovării în lumea muncii. Trebuie să ne reunim societatea prin educaţie, sprijinind tinerii şi construind pe baza lucrurilor pe care le avem în comun. Iată de ce a continuat munca noastră pentru construirea unei Uniuni a egalităţii şi pentru ruperea barierelor şi a discriminării pe care o cunosc zilnic atât de mulţi oameni. Aş dori să ghidaţi activitatea în această privinţă pentru a crea o societate şi un model social mai corecte şi pentru a garanta că Europa îşi poate folosi deplin talentul şi potenţialul”.

Biata Roxana Mînzatu, pînă mai ieri finanțistă, a fost pusă să facă planuri (ciorne) cu „construirea unei Uniuni a egalităţii şi pentru ruperea barierelor şi a discriminării pe care o cunosc zilnic atât de mulţi oameni”.

Prețiozitățile și limbajul de lemn din discursurile lui Iohannis sunt pe aproape și la fel de nedigerabile. Cît despre zicerile și ambițiile lui Marcel Ciolacu față de marile proiecte europene, acestea nu-s decît „grădiniță și puța în țărînă”.

După Luther, Roxana Mînzatu va scrie prima Biblie socială. ”Ca parte a acestuia, veţi conduce munca pentru prima Strategie antisărăcie a UE, menită să ajute oamenii să aibă acces la servicii esenţiale de care au nevoie şi să trateze cauzele primare ale sărăciei. De asemenea, veţi contribui la Planul european privind accesul la locuinţe”.

Și să țină minte ce a zis Mami: ”Doresc să exploraţi căile de facilitare suplimentară a mobilităţii forţei de muncă, simultan cu garantarea că regulile sunt consolidate corespunzător cu sprijinul unei solide şi consolidate Autorităţi Europene a Muncii. Veţi lucra la modernizarea, simplificarea şi digitalizarea coordonării securităţii sociale. Veţi contribui la Semestrul European în ceea ce priveşte politicile sociale, educaţia şi ocuparea forţei de muncă”.

Viața este mai tare la umor involuntar decît Marcel Ciolacu! Pe cît se screme să fie peste Dragnea și Geoană, peste Iliescu și Năstase, cu atît iese mai prost.

Sare din lac în puț. Se chinuie să inițieze lucruri mari și ies pîrțuri pe care trebuie să le amortizeze. S-a zbătut pentru un post de comisar pe economie fără să înțeleagă că nu știe să ceară. A tras clapa celor din PNL și a băgat pe țeavă un PSD-ist care, după negocieri, a ieșit o PSD-istă.

Asta, așa, ca să-i iasă procentele lu' madam Ursula! Uite așa a ieșit din calcule o Roxana Mînzatu și, cum a ieșit ea, a fost încropită și lista cu responsabilitățile comisarului pe domeniu.

Nu-i ușor de ținut minte, mai ales cînd n-ai cu cine te băga în seamă și nu ai nici o bază în paginile tratatelor europene.

N-am cu cine face un pariu, dar sunt gata să încerc unul mai mare pe faptul că Ursula von der Leyen nu știe denumirea exactă a celor 27 de „comisariate”, necum numele și specializările celor propuși. Ba, aș îndrăzni să zic că, dacă i-ar recita cineva cu voce actoricească niște fragmente din Scrisoarea de misiune semnată chiar de ea, ar face ochii mari: -Cine a scris chestia asta? Treacă de la mine, o fi zis Ciolacu. Adică un fel de „Sărut mînușițele! Poate mă țineți minte și pe mine!”. Și cînd Marcel Ciolacu a ajuns la piața din Buzău a aflat că pupila lui de la Fonduri europene a fost plasată la Oameni, competenţă şi pregătire!

Mai ceva ca Băsescu la balerine și ca un Nicolae Ciucă la pictură! La complexul și indefinitul domeniu repartizat, Roxana Mînzatu se pricepe ca rața la avion. Cam cum se pricepea și Adina Vălean la Transporturi de unde a făcut României un mare bine ascuns sub covor. Cît a fost ea comisar pe Transporturi, ne-am ales cu multe trasee de zboruri galactice, cu urmele rămase pe apă după vapoare și cu cărări de munte călcate mai ales de urși. Românii au o întrebare ascunsă într-un proverb: - Ce iese cînd se întîlnește hoțul cu prostul?

Cu siguranță altceva decît ar trebui să rezulte. Alegerile, funcționarea și desemnările Comisiei Europene precum și responsabilitățile transmise la București ar trebui să ne ajute să înțelegem și să punem punct unei prefăcătorii. Ne-am trezit în altă Uniune Europeană decît cea în care am intrat!

Vă scriu acest bilețel pentru a vă trezi din iluzia politică în care vă scăldați. Circulă zvonul că președintele actual al României ar urma să candideze pe una dintre listele PNL pentru Senat sau Camera Deputaților. Nu vă ajunge cît de mult ați pierdut din încredere, din orientare, din prestanță sub influența fostului primar de Sibiu? Toate sondajele de opinie vă arată ce cred compatrioții noștri despre el și despre mandatele sale la Cotroceni. Nu vă dați seama ce pierdere electorală vă va aduce o asemenea nominalizare? Bașca faptul că o mare parte a populației va lua asta drept o ofensă la adresa sa. Scenă politică aglomerată de papițoi, iubite și impostori, îndatorare a țării, scădere economică și la un pas de conflict militar. Nu vă temeți? Ne-a pus la dîrloaga SUA și a Uniunii Europene și ne lasă cu un parlament și un guvern speriate de trăsnăile unei cucoane de la Bruxelles. Treziți-vă că altfel țărăniștii vă fac cu ochiul din prăpastie!

Nicolae  Ciucă este candidatul PNL  la prezidențiale. Că e  bun, că e rău, că poate cîștiga sau că  va fi înlocuit  pe ultima sută de metri sunt numai speculații și ipoteze. Unii au  zis-o cu gînduri  bune, alții cu sentimentul că le mai bagă liberalilor cîte o strîmbă care să folosească  favoriților. Tot scandalul  generat de numărul mare de panouri publicitare, precum și atacurile la adresa cărții abia i-au  sporit notabilitatea, nu favorabilitatea. Aceasta este destul de mică în raport cu pretențiile partidului și cu calculele  electorale pentru primul tur. Am putea spune că este insuficientă. Cu procentele de  acum, Nicolae Ciucă nu prinde turul doi. Și dacă nu-l prinde pierde și partidul. Congresul de  duminică  n-a  fost o operațiune care să lanseze un proiect liberal. A fost doar o formalitate, ca și dispensa acordată pentru lipsa de  vechime. La  ce a folosit  risipa de  energie? Să se mai  vorbească de Nicolae Ciucă. Ceea ce mi se pare  foarte puțin. Scandalul cu panourile, cu cartea, cu Nassiriya au trecut. Dacă desemnarea prin votul congresului a fost doar un „sîc, uite că l-am desemnat pe el!”, atunci a avut o miză infimă. Șocul cel mare, un impact  important ar fi venit de la  anunțarea unui proiect de  țară pe care generalul să-l  detalieze în  lunile care urmează. Așa, doar pentru o simplă demonstrație de unanimitate nu valorează mare lucru. Ce au  câștigat liberalii cu acest congres? Care este ideea principală pe care au lansat-o? Dacă parcurg discursul generalului  sau ale celorlalți, rămînem cu multe complimente colegiale la adresa președintelui PNL și cu promisiunea că totdeauna și-au dorit să facă o coaliție de dreapta. „Petrec mult timp în contact cu oamenii și vă spun că cei care ne privesc cu neîncredere îmi transmit principalul motiv ca fiind acela al colaborării politice cu PSD. Noi am discutat, nu ne-am îndoit că vom pierde puncte electorale. Am fi vrut să facem Coaliție de dreapta, dar imaturitatea politică a făcut imposibilă continuarea alianței. O spun clar, ne dorim să facem o Coaliție cu partide de dreapta. Aceasta a fost mereu prima opțiune și așa va fi. Mai mult, aceasta este și opțiunea pe care o românii o exprimă la urne. Doar că vrem un partener previzibil pe care să ne putem baza, matur și responsabil. Guvernarea țării în actualul context nu e joacă de copii. Îi așteptăm să se maturizeze, să  înțeleagă lecția dată de români la alegeri și îi asigur că au în PNL un partener”. Simplu spus, liberalii s-au limitat la  a  formula o dorință politică și la o săgeată către USR, partidul care  rîvnește la același electorat. Mie unul mi se pare puțin. La toate celelalte care au agitat agenda publică, la cîte campanii au fost declanșate (pe bune sau pe povești) pe seama lui Nicolae Ciucă, ar fi  fost de încercat un moment  de răscruce. Un proiect, o idee, un  adversar definit, o delimitare, ceva important, cu ecou. Un Nicolae Ciucă drept copie mălăiață a lui Klaus Iohannis nu  poate aduce o calificare în turul doi. Dacă se califică în finală, PNL-ul se salvează. Dacă  președintele PNL nu iese între primii doi, la parlamentare,PNL-ul  riscă să cadă sub 10%. Or, în fața unui asemenea pericol rezultat dintr-un calcul teoretic, PNL-ul și Nicolae Ciucă ar fi trebuit să conceapă acest  congres ca o referință, nu ca un carnaval de simpatie și susținere. Le lipsește ideea, proiectul, conceptul  sau se tem că li-l fură cineva și-i plagiază? Vocea lui Nicolae Ciucă așa cum este ea susține ce? Pace, democrație, economie de piață, prietenie și parteneriat strategic? Și Lelea Floarea susține cam același lucru. Poate chiar mai vesel, mai pitoresc și mai convingător.  În fapt, nu avem nici cea mai vagă idee  care este  proiectul PNL în situația dată. Să transmită ce primește de la Comisia Europeană și de la Washington? Ajunge Digi TV! Nicolae Ciucă poate fi liniștit. Contează pe PNL și PNL-ul contează pe dînsul. Numai că, de-a lungul anilor, PNL-ul a contat și pe Cataramă, și pe Vasilică Cîțu, și pe Ludovic Orban, și pe Traian  Băsescu, și pe Vasile  Blaga, și pe Alina Gorghiu, și pe Klaus Iohannis etc. Cu atîtea antecedente, ar putea să citească mai atent în trecutul recent pentru a nu se nenoroci în anii care urmează. PNL-ul de azi seamănă prea mult cu cel de la candidatura lui Klaus Iohannis și prea departe de țara de azi, de frămîntările ei și de psihologia electoratului tînăr.

Albero Fujimori a trecut la cele  veșnice. Dumnezeu să-l ierte! Nu l-am cunoscut. N-am fost la Lima, nici  în Peru (deci n-am ajuns la Machu Picchu!),  dar  numele lui îmi spune  încă destul de multe  despre România.  A murit de cancer la limbă, o boală care apare mai ales la fumătorii înrăiți. Ca la orice despărțire, fiecare  poate spune o poveste.  Am și eu una. Pentru mine, Alberto Fujimori  este legat și de sfîrșitul PNȚCD. Mai mult. Îmi  spune  enorm despre eșecurile țării noastre din perioada post decembristă.  Aproape nimeni nu mai știe  că fostul președinte al  Republicii Peru a trecut  aproape ca o nălucă pe la București.  De altfel, toate  știrile care îi  consemnează decesul nu mai conțin această informație. Era dimineața  zilei de 7 septembrie 1998, o zi de toamnă  în culoarea  berii filtrate  cu obișnuita  ședință de redacție de la ora 10.00, cînd doamna Rodica Savin a intrat cu discreție și mi-a șoptit la ureche. -Vă sună cineva de la Guvernul României! Am dat fuga în birou ca să aud cum cineva îmi transmite sec, cu voce de om mai important decît era: -Vă șteptăm pe la noi! Domnul prim-ministru Radu Vasile vă așteaptă la ora 12.00! Ce s-o fi întîmplat? În mod sigur am  deranjat cu  o știre, fie cu o prostie, fie  cu ceva  important despre gafele guvernului. Trebuie să spun că niciodată n-am avut relații cordiale cu un  demnitar. N-am fost în situația să cer ceva, n-am talent la făcut curte și nu-mi place  să-i aud pe oameni cînd vorbesc singuri. De obicei, ei le știu pe toate, inclusiv ce  gîndesc.  De aceea am  stat departe de ei și am  renunțat la curiozitatea  de a le mai pune întrebări. Ce putea fi de  bine, cîtă vreme, cu cîteva luni înainte, Victor Ciorbea își dăduse demisia  din funcția de prim-ministru după un interviu al lui  Traian Băsescu în ”Evenimentul zilei„? Mă puteam aștepta la orice. -Ce naiba  am mai făcut? Ce  i-o fi deranjat? -Vedeți Dumneavoastră! Poate le trece! Știam că  Radu Vasile a terminat liceul din Orăștie, fără să fi fost din partea locului.  Tatăl său fusese un deținut politic și ajunsese cu familia  în cetatea transilvană  de pe urma  valurilor din anii  de sfîrșit ai  proletcultismului. -Doriți o cafea sau un ceai? Trebuie să așteptați puțin  pentru că are pe cineva, mi-a spus o doamnă din secretariat. -Nu știți ce  program încărcat  are. E o zi... Azi sosește și președintele Republicii  Peru, e și COCOPO și trebuie să mai primească două delegații  și un coleg  de partid programat  în audiență. Radu Vasile m-a întîmpinat  cu părul lui vîlvoi și alb, cu mustăcioara neagră  și  cu tonul său de om optimist non stop. Avea niște  ochi rîzători și  vioi și cu privirea  sa de  băiat de treabă  ziceai că  te invită mereu  la două glume și la trei bancuri.  La ora 12,05 am intrat în  biroul premierului  fără să-mi imaginez că  așa începe povestea mea  cu Fujimori, cu declinul PNȚCD și cu aiureala din CDR. -Cum  merge? Cît mai trageți? Se  referea la  ziar. În acele zile, ”Evenimentul zilei„  continua să fie numărul unu pe piață. I-am dat cifrele. -Nu-i rău, a  zis el. N-am mai fost demult pe la Orăștie. Cum mai arată? Mai aveți pe cineva pe acolo? Eu n-am stat mult. Am terminat liceul și am plecat. Am înțeles  că nu-i nimic grav. Nici măcar important din moment ce  avea chef de povești. Pe măsuța dintre noi se afla o tablă de șah cu piesele puse. -Vreți să facem o partidă? Stiam că dacă  accept nu mai scap.  Pe cine prindea îl toca. Era un mod  de  a se  relaxa, de a se juca,  dar și de  a găsi o cale abilă de exprimare a  unei anume superiorități, făcînd  astfel și o demonstrație de putere. Am refuzat, spunîndu-i că sunt slab. A  rîs și a zis, lasă, lasă!  Avea chef de palavre, de joacă, de tocat timpul, semn că nu era nimic grav. Sună telefonul. Se ridică și răspunde. -Da! Da! Să aștepte! Vine iar la fotoliul din fața mea. -Chiar nu vreți o partidă de șah? Vine o doamnă cu o tavă pe care  se  aflau două cești cu cafea. Erau mici. Rămăseseră de pe urma lui Theodor Stolojan. Pentru ca tăiatul de frunză la cîini să scadă,  Theodor Stolojan  ordonase schimbarea ceștilor de  cafea. Ceruse unele mai mici, ca pierdutul de timp la o cafea să dureze mai puțin. -Vă așteaptă domnul… -Să aștepte…. Am trecut apoi  la fotbal, la  ziare ,la emisiunile de televiziune. Îi plăcea de Tucă.  Trecuse o oră. Nu înțelegeam ce vrea. A intrat un  bărbat în costum, o  grindă de om  care i-a șoptit ceva. -Bine, bine, peste 10 minute, a zis Radu Vasile. -Credeți că numai băiatul meu se plimbă cu o mașină bună? -Ce mașină și unde? Habar n-aveam. Ăsta părea să fie subiectul. Adevărul este că  evitam știrile  mondene. Fie le respingeam, fie treceam pe lîngă, fără să le citesc. -Și băiatul lui Remeș e la mare….. Nici de  băiatul lui Remeș nu știam nimic. Intră iar o doamnă și îi spune cu glas tare: -Președintele Constantinescu întîrzîie  la plecarea de la Baku. Sunt prea multe avioane  care pleacă de la Forum  și decolarea mai durează. Cam într-o oră ar trebui să fiți la aeroport că sosește președintele Fujimori. -Bine, bine, lasă că mă duc! Nu mai avem subiecte de flecăreală și trecem la politică. Și o luăm cu  importanța privatizărilor, cu ce a lăsat guvernul Văcăroiu, cu prioritățile pe care le înțelegeam eu. Nu se potrivea nimic. E voia altceva. -Așa-s ăștia tineri. Și noi eram la fel. Cînd eram elev…. (nu-mi mai amintesc întîmplarea). Femeia din secretariat are o expresie de om alertat, chiar puțin îngrozit. -Avionul președintelui Fujimori a început să coboare și pregătește aterizarea… -Asta-i bună! Să meargă  Valeriu Stoica că el e  ministrul Justiției! (Peste  câțiva ani, președintele Alberto Fujimori  urma să fie arestat și  ținut  ani buni în detenție) Au trecut  cîteva ore de  conversație  goală, chinuitoare. Pentru mine, care nu suport  discuțiile de politețe de la recepții  și întîlniri protocolare este un adevărat  chin. Să fi fost  trecute de 4  cînd doamna de la secretariat cu ochii pe mine intră  să-l anunțe ceva. Eram gata să-i zic că președintele Fujimori a aterizat.  Nu,nu! Fujimori  era undeva pe drum, în aer sau spre hotel. -La ora  18.00  aveți ședință de  COCOPO. Așa  se numea  întîlnirea Consiliului de coordonare politică. -Bine, bine….. Și iar continuă. -Băiatul lui Remeș are o mașină mai tare.Si al meu.. Începe să-mi fie clar. Pentru primul-ministru singura problemă importantă la  întîlnirea cu  mine este  cea legată de  fiul său. Vrea să-l apere, să  prevină un scandal despre care  eu nu știu nimic. Vorbim și despre PNȚCD. -Ne lipsesc oamenii. Dom`le, pe cei  bătrîni îi înțeleg. Au suferit. Și tata… Se face  ora 18,45.  Intră iar cineva. Un  bărbat solid,  la costum, același munte de om. Probabil garda sa de corp, semn că  secretara  exasperată de ineficiența  anunțurilor sale a încercat și cu bodyguardul. -De la PNȚCD ne anunță că la  ora 18.00  începe  COCOPO și  vă așteaptă. -Bine, bine, mă duc! Trece și sfertul de oră, mai trece o jumătate și doamna din secretariat apare iar. -Cei de la PNȚCD ne anunță că ședința a început și că vă așteaptă. -Nu mă mai duc. Să-mi pună la vot dacă mă mai susțin. Dacă nu  mă duc direct acasă! N-am mai rezistat. Nu înțelegeam ce voia. Poate o promisiune, poate altceva. M-am ridicat și i-am spus că trebuie neapărat să merg la ziar că trebuie să fac prima pagină că altfel pierdem trenurile de provincie. Peste un an, premierul Radu Vasile avea să părăsească guvernul cu un ficus sub braț, destituit  într-o formulă discutabilă. Asta a fost tot.

-Uită-te la mine! Asta i-a  spus apăsat coana Valerica lui Mihai Gâdea, ieșit în fugă pînă la Cîmpulung Muscel. Abia s-a întors din America și trebuia  să vadă  cum mai stă țara cu orientarea politică și cum mai bate vîntul electoral. -Uită-te la mine!, a zis Valerica. Trebuie să recunoașteți că invitația primăriței conține cel mai puternic argument românesc de campanie electorală. Poate și singurul. Eu sunt! (așa și așa!). Nu mă crezi! Aproape că i-a zis: „Uită-te la mine că am față de președinte al României”. Un asemenea argument zdrobitor nu poate fi contestat cînd este rostit cu mare ambîț de o ființă de genul mamă. Nu știu cît s-o fi concentrat Mihai Gâdea la dialogul cu fosta starletă  a PRO TV-ului și ce va fi descoperit în privirile-i galeșe și pe chipul surîzător. O jumătate de punct de rating sau un  strop de drag? Sau o privire tăioasă de femeie care vrea puterea cu orice preț și se preface cu talentul actorașului care a ratat  admiterea la teatru? O primăriță care a învățat trucurile elementare pentru popularitate și simpatie la întîlnirile cu cetățenii? Nu știu dacă Valerica  Lasconi i-a dat lui Mihai Gâdea să încerce o pălărie de Muscel  sau un pieptar înflorat. Dar, din ce-am văzut la emisiunea înregistrată, l-a scăldat în panseuri și flecăreli presărate cu hi-hi și ha-ha încît să merite deplasarea și să-i arate ce proiecte și ce ideologie  pregătește pentru țară animatoarea de la Radio-ul 5abac a fostului parlamentar de Hunedoara (decedat cu soție cu tot) Ioan Timiș. -„Aici, radio 5abc, Hațeg!” s-a mutat la „Te uiți și cîștigi!” de la PRO Tv și apoi a devenit „Aici, primăria  Cîmpulung Muscel!”. Și acum vrea să zică din pat „Aici, România!” Elena Valerica Lasconi se bălăcește într-un soi de popularitate născută din zîmbete, declarații, povestioare dulcege, năframe, promisiuni și vise dulci. Veștile despre ea prind ca lipiciul de muște. Un fel de bezea politică pe o turtă dulce de vîrsta a treia. Mai ieri, a făcut turul radiourilor și televiziunilor cu vestea că hotelul în care urma să doarmă la Timișoara a fost ținta și subiectul unui telefon dat de un june fără o doagă. Cică, în hotel, ar fi fost plasată o bombă. Bombă  de bombă, nu Elena Valerica Lasconi. Tărăboi național. Starleta noastră era la Reșița și putea fi în pericol. Ba, o vrăbiuță dotată cu microfon a și chestionat-o: „Credeți că vă viza pe dumneavoastră?“ Ce  eveniment important, cutremurător, senzațional și de doi lei a cutremurat populația! O năframă de borangic însoțită de un  zîmbet galeș flutură peste țară.

Am făcut o afacere de fraieri. Parcă am fi în romanele lui William Faulkner. Mink Snopes a plecat la tîrg cu doi catîri rablagiți, i-a vîndut pe nimic și la următorul tîrg a mai pus toți banii pe care-i avea agonisiți și a cumpărat alții mai tineri și zdraveni și mai lucioși, trăznind de sănătate. Și, pe măsură ce mergea spre casă, admirîndu-și noile achiziții, se trezește cu un potop de ploaie zbuciumată. Și, pe măsură ce se chinuia cu drumul desfundat, ploaia spăla vopseaua de pe mîndrii lui catîri cumpărați cu o groază de bani și animalele se schimbau la culoare, iar cînd un fulger a luminat cerul a văzut că aveau culoarea fostelor sale animale. A oprit căruța și s-a învîrtit pe lîngă ei și a descoperit că la picioarele din față și la cele din spate aveau cîte un ventil și că mîrțoagele sale fuseseră umflate cu pompa și vopsite cu bidineaua. Cam asta am făcut noi. Am vîndut ca fraierii dreptul nostru de a propune pe cine vrem. Drept pentru care, la solicitările Comisiei Europene, adică ale Cucoanei, în loc de Victor Negrescu, am cotrobăit peste tot prin politică și am găsit o femeie demnă de postul de comisar european. Adică pe Roxana Mînzatu, pesedistă cu experiență în domeniul fondurilor europene. Acolo avem probleme, de acolo așteptăm ca disperați niște bani grămadă, că acolo ne-am încurcat și în PNRR. Ce mai, anonimă ideală pentru nevoile țării! Nu contează că aliații nu știau de ea, nici că doamna era o aproape necunoscută. Vom avea comisar și vom avea beneficii și recompense. Preocuparea lui Marcel Ciolacu a fost să nu o supere pe madam Ursula, că, dacă o gîdilă, poate devine mai îngăduitoare cu noi și se face mai darnică și închide ochii la hîrtiile tîmpite pe care le producem. Ei bine, la un pas de împărțirea dregătoriilor europene, apare și vestea că drept recompensă pentru faptul că nu ne-am rățoit la pretențiile formulate de Ursula von der Leyen vom primi fotoliul de comisar pentru muncă, drepturi sociale şi locuinţe. Parcă văd că George Simion s-a bucurat copilărește la gîndul că programul său va ajunge în bugetele Comisiei Europene. Iar, dacă la anul povara bugetară va impune măsuri radicale, doamna Roxana Mînzatu va fi cea care ne va arăta cum să rezolvăm problema salariilor bugetare. Poate chiar a pensiilor! Am vînat un fotoliu din zona economică și vom primi unul de protecție socială. Am plătit cu slugărnicie un post important ca să ne alegem cu unul pe care l-am fi primit și fără căciuleală. Adevărul este că pe zi ce trece se vede cum țările europene funcționează din ce în ce mai mult la comanda Comisiei. Iar comisia este Madam. Ei trebuie să-i iasă țintarul, nouă, disciplina. Ce-am visat noi cu Uniunea Europeană în materie de integrare și ce-a ieșit? Am sperat într-o onorabilă așezare a țării în rîndul statelor europene, cu drept de veto, cu negocieri complexe, cu reprezentare de interese și ne-am trezit pe un loc de serviciu, ca de elev în ultima bancă, scos la tablă și avertizat să-și țină gura. Din toate punctele de vedere.

Invazie de gunoi mediatic. Sunt nenumărate televiziunile, ziarele și site-urile în care ai sentimentul că, în loc de știri și opinii, dai numai peste resturile pe care le descarcă mașinile de cărat gunoaie. O producție rezultată din fabricile de bîrfe. Ca la Glina, ca la Pata Rât, ca într-un tomberon uitat în spatele casei. Declarații de infractori, de politicieni, de hahalere alături de sportivi victorioși, mici incidente stupide, certuri în trafic, lumînări care anunță dispariția unei mari vedete. Peste tot dai de momeli, de pachete legate cu fundițe colorate țipător sau de lumini de avertisment care nu conțin decît rahați, falsuri sau piese inexistente, vome de prostie și răbufniri de violență. Nici nu știi dacă ești într-un flux de știri pe Google sau pe TikTok, în care curg de-a valma opinii de curve și analiste de pe centură, observații de șoferi de cursă lungă, explicații de vînzătoare sau pompițe de spălat vaginal. De toate amestecate cu toate. O vîltoare de observații cretine amestecată cu păreri, filmări aniversare și platinguri de la restaurante de pe cine știe unde. Totul claie peste grămadă, și producătorul de informație, și cititorul, și politicianul, acesta mai fericit că în scurgerea năvalnică de canal colector are și el un loc și i se pomenește numele și, din cînd în cînd, i se distinge fața. Farse și falsuri nenumărate peste decoruri stricate și resturi de gîndire deteriorată medical. Marea vedetă care a murit este dintr-un serial vechi, difuzat pe cealaltă parte a lumii, prin Oceania, declarația politicianului se întrerupe la jumătate, exact înainte de ce a zis și, dacă vrei să afli, trebuie să mai aduci site-ului o accesare pentru a ajunge la continuare pe același site sau pe altul care se deschide greu (aduce mărirea timpului de lectură) pentru a putea parcurge zicerea neînsemnată. Tehnici ieftine de pescuit doi cititori într-unul singur, de înșelat la 0,1 bani. Și dacă te riști, te duce la altceva, unde dai peste alte două-trei vorbe goale, peste altă hoție împachetată frumos, în vorbe mari. Invitatul nu a spus nimic nou. Este vorba de o reluare de acum trei sau cinci ani, dar se potrivește. Cel anunțat că urmează într-o emisiune apare peste o oră, dar nu el în persoană, ci în 30 de secunde de înregistrare dintr-o filmare de acum un an sau doi. Uneori, de un deceniu. Înșelătorii ieftine peste farse, peste falsuri și ambiguități, cu ziariste începătoare care întind mîna la modul proletar și acuzator către o casă și, cu imaginea acesteia pe fundal, te mint în față. O vilă cît un transatlantic, strigă ele. Nimeni nu știe dacă este comanda șefului sau percepția începătorului. Pentru o studentă care n-a părăsit camera de cămin este un vis și o bogăție. Pentru un obișnuit din cartier, este doar casă oarecare. Pentru telespectator, o probă de netăgăduit a corupției celui necercetat. Pentru procurori-un început de anchetă. Ce fel de presă este aceasta? Cui folosește? Care și cîte adevăruri mai pot avea importanță în așa noian de falsuri, de bîrfe, de nimicuri, de incidente ridicate la rangul de „bombe”, de „nucleare”, de de obositor „breaking news”? Parcă am fi pe marginea estuarului de la gura unui fluviu care își descarcă tot ce-a adunat din inundații într-un ocean exact în locul în care și ziaristul și politicianul și cetățeanul pescuiesc la ce vine alături de borfași, muribunzi și damnați, de rătăciți, nevăzători și funcționari de pripas, localnici la supraviețuire și căutători de aur, de ponturi și de tunuri, starlete și afaceriști veroși, vînători și ceasornicari, colectori de zdrențe și promotori de aparate producătoare de minuni, unde apar și interviuri cu oameni care au murit demult, călătorii rătăciți și proiecte ratate, accidente și abuzuri pe seama copiiilor, înjurături și deliruri de bețivi, toate de-a valma într-o expresie completă a diversității condiției umane, de la banal la eroic, de la derizoriu la monumental, de la esențial la nimicul-nimicului. O libertate totală în care te poți aștepta la orice și nu poți baza pe nimic. Cam așa arată ce a rămas din presa română și din consumul atît de necesar de informație. Trăim fără ziare și reviste, fără rețea de distribuție, fără lege, fără reguli și organizații profesionale care să se implice într-o mimimă încercare de reglare a unui dezmăț extrem de pitoresc, dar și distrugător de civilizație. Ziariștii proști se închină la politicienii proști și difuzează enormitățile funcționarilor indolenți și nepregătiți și toți contribuie pe față la prostirea cetățenilor și toate la un loc dau imaginea de haos, de vapor fără direcție, de sat fără cîini și permit fiecăruia să se refugieze în viața proprie și să se concentreze pe afacerile personale. Să lupte pe cont propriu, să cîștige pe cont propriu, să supraviețuiască, să fie în siguranță și să se poată salva la nevoie, chiar dacă toată corabia se scufundă lent și fără scăpare. Ce fel de presă mai avem și ce fel de lume politică s-a întins peste țară? Și ce-i cu populația care îndură toate acestea?

România atinge noi cote de minimalizare a lucrurilor care contează. Face de rîs orice valoare importantă pentru cei tineri. Mai ales pe cele fundamentale. Le umple de sînge.

' Mai bine ajungi vedetă în paginile Cancan și te dai influencer pe TikTok, te fotografiezi în haine cu brand pe spinare, după care le restitui magazinului ca nepotrivite decît să înveți și să visezi să fii primul. Nu mai contează nici anii de detenție, nici examenele căzute, nici bîlbele de logică și de gramatică. Ești vedetă și ai nevoie doar de un partid care să te sprijine pentru o funcție. Și, uite așa, țara se distrează pe seama pantofilor lui Ciolacu, a notelor și a studiilor sale, a ceasului lui Sorin Grindeanu și a profețiilor politice, pe seama grohăielilor înțelepte ale lui Victor Ciutacu. Chiar m-a „electrizat” tehnica abilă de pupat în fund a unui lingău de profesie cu aerul că îl ia de guler pe protectorul postului România TV și a lui Sebastian Ghiță. Victor Ciutacu și-a întrecut foștii colegi de la Antene în materie de complimente și limbi. Aceștia au încercat să-i citească în stele norocul lui Ciolacu, bătînd cîmpiile horoscopului cu grație, în vreme ce Victor Ciutacu le-a dat clasă. A luat cu voinicie postura de acuzator și cu o cîrpă jurnalistică bazată pe întrebări lingușitoare s-a întrecut pe sine în tentativa de a șterge toate semnele de întrebare și toate petele și umbrele din biografia gonaciului lui Omar Hayssam. Toate subiectele cu nota de la bacalaureat, cu diploma, cu universitatea (Ecologică sau Titulescu), cu covrigi, cu locul de muncă, toate au fost duse în derizoriu cu aerul că îl ia de păr pe primul-ministru și îl scutură cum n-a mai făcut-o nimeni. Pentru asta, Victor Ciutacu chiar merită un premiu pentru „Ce-a mai vehementă slugărnicie jurnalistică”. Întrebările sale păreau destul de palpitante, dar nu erau decît slugărnicii exagerate. Am avut parte de o veritabilă demonstrație de iluzionism electoral. Ciutacu se făcea că acuză întrebînd, iar Ciolacu răspundea prefăcîndu-se revoltat și lătrînd la vînt. Am avut parte de o demonstrație publică de spălare a mediocrului. Biografia unui impostor, dovedit superbanal de chiar ieșirile sale publice, poate fi cîrpită, lustruită, ștearsă de pete și aurită chiar cu sprijinul unor televiziuni subordonate și răsplătite din greu. Zic televiziuni pentru că, pe lîngă România TV, și Antena 3, și Digi24 se întrec în aceeași strădanie de a ne crea iluzia că șmecheritul covrigar din Buzău ar putea fi un reprezentant de cinste și un portdrapel merituos al țării noastre. Ca să înțelegeți cît de mizerabil și ce proporții poate lua efortul de mistificare a unui farseur, sunt obligat să trec la exemplul unui comentator abonat pe la una din televiziunile lui „dom’ profesor Voiculescu”. După ce i-a citit cu drag în stele și în horoscop, unul dintre „familiarii” Antenei 3 a schimbat tonul, locul și tehnica, făcînd o demonstrație menită a ne întoarce chiar în epoca lui Marius Chicoș Rostogan. Senatorul Cătălin Daniel Zamfir a lansat fundamentul teoretic al prostocrației din România. El a lansat o judecată scurtă, formulată proletar: „Notele nu contează”. Ești înscris în catalog, ai trecut pe la școală, te cunoaște portarul și profesorul de sport, ce mai contează notele? Rezultate să ai. Adică, funcții și bani. Dacă notele sunt niște păreri profesorale, nu contează nici bacalaureatul. Și, dacă omul poate trece prin școală ca gîsca prin apă, poate trece și prin orice universitate, acreditată sau nu. Poți fi geniu și cu diplomă de la Universitatea Bioterra sau de la Universitatea Titulescu. Diplomă să fie. Pentru șmecherii de mahala, un 7,02 este mai ceva decît Magna cum laude la Oxford! Este chiar dovada că ai obținut deja primele performanțe în materie de descurcăreală, că ai trecut cu brio la fentatul programei și al profesorilor. Iar patriot și apărător al celor necăjiți și susținător al procentelor de doamne la Comisia Europeană poți fi și corigent, și repetent, și gonaci la Omar Hayssam. Să sari de la covrigăriile din Buzău la împărțirea zecilor de milioane ale țării, inclusiv la împrumuturi de miliarde, face mai mult decît un 10 la trigonometrie. Cîteva milioane de euro sunt cîteva milioane de euro în toate limbile pămîntului. Ce să înțeleagă elevii din România? Că rezultatele școlare țin de cîți bani faci și de ce partid te lipești? Marcel Ciolacu este un doctorand de Buzău în două domenii: împrumuturi grosolane pentru țară și terfelirea ideii de meritocrație.

Mai mulți cunoscuți și prieteni mi-au trimis mesaje scurte cu „A murit Fiți!”. Ca la cutremur, ca la accident. Parcă ar fi căzut guvernul. Fiți n-a fost nici ministru, nici director, nici bogat, nici scriitor, nici cîntăreț, nici bandit. Fiți era un om de rînd fără să fie banal. Era un personaj foarte cunoscut, un fel de marcă pentru o epocă. Pentru cîteva generații, aș zice că în felul său era chiar un bucureștean renumit. Nu-l cunoșteai pe Fiți, nu știai nimic despre lumea studențească, universitară, despre umor și petreceri, despre fotbal și artiști. Nu era tabără studențească și nici vară la Costinești și festival național fără Fiți. Celebra trupă de umor de la ASE n-ar fi existat fără el. Fiți Arieșanu era un munte de om cu suflet de copil care deșerta optimism și haz la orice apariție. Avea umor și în somn. Îl priveai și te pufnea rîsul. Muntele de om se termina cu o față ascuțită personalizată de cîțiva dinți nealiniați, de un nas ascuțit și de niște ochelari de om care te pipăie pe burtă să caute clanța unei încăperi. Ar fi putut ajunge un actor sau un comediant celebru, un clovn de circ de cea mai bună factură sau un animator de super-show. N-a fost să fie pentru că nu s-a străduit să urce pe nici o scară și să încerce nici o performanță. Fiți Arieșanu era un vulcan de umor și s-a mulțumit să-și risipească talentul în întîlnirile cu prietenii. La cîteva minute după ce intra într-o încăpere strîngea oamenii în jurul său ca magnetul pilitura de fier. Ultimul banc, ultima veste, ultima bîrfă și iar o glumă, o noutate despre un cîntăreț sau despre un fotbalist. „O știi pe aia...”. Aia nu era nici cîntăreață, nici actriță, nici planetă. Era o poveste inventată sau adevărată, dar cu un miez, cu o ironie, cu o glumă, cu un înțeles. Trebuia să asculți pînă la sfîrșit. Sigur urma ceva. Cînd am ajuns în București era deja celebru. Pendula între ștrandul studențesc din Tei și Casa de cultură a studenților de pe Calea Plevnei. O vară fără Fiți la Costinești și la Vox Maris era ca o nuntă fără taraf. Un Revelion sau o petrecere fără Fiți era ca o înmormîntare de calendar. În Bucureștii anilor 70-80, Fiți Arieșanu era o celebritate, o marcă, o sursă de umor, uneori chiar de clovnerie. Pietenos, gălăgios și buf, Fiți aducea bucuria de a trăi printre cei cu care își petrecea ziua. În viața multora a rămas o pată de culoare , un mod de a disprețui trecerea timpului, de a fugi de sistem și de ideologie. Și își juca dezinvolt rolul de one man show într-o perioadă în care nu era prea bine să ieși din mulțime. După 1990, l-am pierdut pe undeva. Pînă ieri, cînd l-au așezat pe un catafalc, plutea zîmbitor prin memoria noastră. Ca o insulă frumoasă peste care se prăvale ceața, Fiți Arieșanu se depărtează de noi. Și, cu el, vremurile din care mulți nu-și mai aduc aminte de comunism, ci de bucuriile tinereții.

O altă întîlnire a patrioților suveraniști ar fi trebuit să se desfășoare joi, 5 septembrie. Nu se mai ține.

S-a dezumflat și acest eveniment care își propunea să strîngă șefii partidelor și grupărilor neparlamentare care să  trimită cîțiva reprezentanți în viitorul parlament. După inițiativa răsuflată a lui Cozmin Gușă, este  vorba despre  mobilizarea unor membri ai Platformei Profesioniștii Renaștem. Despre ”Platforma Profesioniștii Renaștem”  (un titlu cam șchiop), știm doar ce a promovat pe Facebook. O prezentare mai concisă am găsit într-un articol al prof.  Ion Coja: „Ca grup de inițiativă, suntem câteva zeci de români care ne-am ilustrat prin performanțe profesionale cunoscute și recunoscute de societatea românească. În fruntea noastră, se află unul dintre cei mai cunoscuți inventatori în viață! Intrați pe Internet și aflați în detaliu cine este domnul inventator IULIEAN HORNEȚ. Și comparați CV-ul său cu oricare CV al politicienilor care au în mâna lor frâiele puterii din  România!......(.....) Grupul nostru, al PROFESIONIȘTILOR, lansăm o chemare către colegii din toată țara să vină alături de noi și în urgența cea mai mare să alcătuim niște liste de candidați valabili pentru alegerile din decembrie!”. Am  dat fuga pe internet pentru a afla cine este „domnul inventator Iuliean Horneț” al cărui nume, la certificatul de naștere a avut parte de un funcționar comunal cam chinuit de onomastica  românească și am găsit CV-ul său în care se precizează că Iuliean Horneț este născut la Tudor Vladimirescu în jud. Brăila și a făcut o școală militară, fiind  specializat în armament și, mai apoi, în energie termică.  Chiar dacă unii  jurnaliști îl socot pe „domnul inventator Iuliean Horneț” ca fiind „cel mai mare  inventator român în viață”, ca unul care am lucrat cîțiva ani la revista Flacăra și am văzut tot felul de  genii care pretindeau că au descoperit leacul cancerului și cîte un  perpetum mobile, îmi păstrez  o anumită  rezervă. La reuniunea Platformei, se anunțaseră cam 100 de participanți. Cu o zi înaintea desfășurării planificată pentru joi 5 septembrie, la întoarcerea lui Iuliean Horneț din vacanță, cică ar mai fi rămas vreo 50.  Probabil din cauza acestei descreșteri „domnul inventator Iulian Horneț” a anunțat contramandarea. O fi egală aceasta cu un abandon, cu „La loc comanda” sau cu o neînțelegere între vedetele din Platforma Profesioniștii? Nu știu! Românii, politicieni sau nu, nu prea încap unul de altul de obicei. Darămite  cînd este vorba despre o dregătorie, de un folos, de un os de ros? Se ceartă oamenii din PNL pentru poziția pe listele de  candidați. Se ceartă și cei din USR pentru același lucru.  Favoriții  Elenei-Valerica Lasconi sunt în război cu cei din tabăra lui Dominic Fritz. Nu trec mai departe de dat bună ziua! Ce  să înțelegem din acest al doilea rateu al suveraniștilor? Că n-au oameni sau că n-au public? Sau că zicala românească rămâne valabilă. Nu poți pune trei patru români la un loc să nu  te trezești cu „gașca și trădătorul”?

Către Mangalia, o femeie își face cruce și se roagă la Cel de Sus să oprească ploaia. A fost prăpădul-prăpădurilor. Torentele au spălat pămîntul și i-au cărat untul negru în mare. În Oltenia de sub munte, un bărbat se uită la cer, își face cruce și se roagă să plouă. Vitele mor de foame. Le ies oasele prin piele. Nici de tăiat nu-s bune. Put de foame. Nu le primește în abator că strică utilajele. Au boturile sîngerînde din căutarea frunzelor risipite prin spini. Frunzele porumbului scîrțăie fin în valurile aproape imperceptibile de aer încins. Un fel de plîns sec se prelinge peste porumbiștile uscate. Cocenii nu-s buni nici de tocat, nici de foc. Jos, la Dunăre, un guler lat de mîl uscat și crăpat se ține pe lîngă vad ca o șosea amenajată de-a lungul fluviului. Parcă-i bună de curse de cai sau de alergări pe distanțe lungi. Prin multe sate din Moldova, sosirea cisternei cu apă este evenimentul zilei. Bucuria vieții se împarte ca în deșert. A devenit mai prețioasă ca pe Valea Iordanului. E secetă, oameni buni, și adie vînt de sărăcie! Pas de zi asta pe undeva. Te cred nebun. De șase ani, ploile sunt mai rare și mai scurte. De multe ori, abia umezesc pămîntul la suprafață. Îi răcoresc obrazul și gata. În adînc dai mereu de un beton galben și de un fel de cărămidă nearsă. A venit iar vremea să-ți blestemi meseria de țăran. Muncești ca robul ca toamna să te  găsească sărac și dator. De ani buni se întîmplă la fel. Abia se mai aude cîte o știre despre secetă. Dar numai la emisiunile agrare. Ce treabă are divertismentul cu economia? Agricultura nu-i subiect de seară. Seara este divertisment, filme, fete frumoase, fotbal, vacanțe, hăhăială politică. Agricultura nu face audiență, n-are analiști și n-are vedete. - Și ce dacă-i secetă? Mîncăm din Germania și din Franța! O reacție prostească poate fi auzită prin țară. Ai zice că este sloganul ignoranței. - De unde să dăm apă? S-o ceară la Dumnezeu! De la ministrul Agriculturii cu scoarța cerebrală bîntuită și ea de seceta ideilor nu vin decît promisiuni. Găleți de vorbe care să astîmpere spaima de faliment a fermierilor. Două milioane și jumătate de hectare arată ca o vatră arsă. Aproape jumătate din culturile de porumb și de floarea soarelui s-au dus, lăsînd în urmă o gaură de un miliard și jumătate de euro. Funcționarii guvernului bat țara. Sunt însoțiți de autorități locale, de experți, de polițai, de martori. Numără hectarele calamitate. Fac măsurători și statistici pe seama nenorocirii. Se fac că luptă cu seceta. - Stați cuminți! Acum se plătesc cei 335 lei/ha pentru seceta din primăvara anului 2022! O să vă dea ceva și acum! Florin Barbu, ministrul Agriculturii, este un fel descurcăreț de la primăria Slatina. Și el este un semn al secetei din guvern. Scoate o soluție de la butonieră: „Amînăm ratele fermierilor până la 1 octombrie anul următor. Vom modifica creditul fermelor astfel încât pe creditul cu 1,95% dobândă iar roborul este achitat de către Ministerul Agriculturii să finanțeze ratele scadente pentru anul 2024-2025”. Vin alegerile. Toți se tem de votul fermierilor și al țăranilor. De teama lor, bolborosesc soluții ca să cîștige timp. „Aşa cum am stabilit, am elaborat mai multe acte normative prin care venim cu măsuri de sprijin pentru fermierii afectaţi de seceta severă din acest an. Toate aceste acte vor fi aduse spre adoptare în următoarele şedinţe de Guvern. În primul rând, am discutat cu mediul bancar şi cu ASF şi am găsit o formulă agreată privind prima măsură - un mecanism prin care punem la punct un sistem de asigurare la secetă a unei suprafeţe agricole de 7 milioane de hectare, reprezentând culturi de toamnă şi primăvară.  Este nevoie de un astfel de mecanism pentru a-i ajuta pe fermierii noştri care se confruntă de la an la an cu secetă puternică. Prin acest mecanism, se va asigura o despăgubire de până la 3.000 de lei pe hectar, lucru care va duce, din discuţiile pe care le-am avut cu sistemul bancar, la deblocarea creditării fermierilor români”. ( Florin Barbu, şedinţa de Guvern, citat de Agerpres) După alegeri, praful de pe tobă! Mai puțin, lor. Agricultura n-are apă. Politicienii n-au minte. Încearcă să cîrpească situația cu niște bani. Un fel de mărunțiș care să acopere incapacitatea lor de a pune la cale redresarea irigațiilor. Fie refacerea celor distruse, fie altele noi. Comisia Europeană vrea o femeie pentru postul de comisar. Nu contează cu ce se ocupă și la ce se pricepe! O seceta cumplită bîntuie din politică și pînă-n agricultură!  

Trebuie să mă declar unul dintre cei împachetați de popa Terheș. L-am văzut de multe ori la tele, mi s-a părut interesant, mai ales că apărea mereu în sutană, l-am ascultat în ce zicea și mi s-a părut logic și coerent. - Uite, dom'le, un preot care citește corect politica românească, am zis eu. O fi și din cauza vieții sale americane! De cîte ori am dat de el la Antena 3 (popa Terheș fiind pentru o vreme un fel de „enoriaș” al lui Mihai Gâdea), l-am ascultat cu atenție. Cum să mă îndoiesc eu de un preot care slujește peste Ocean? Chiar credeam că acolo instituțiile funcționează (cel puțin acum două-trei decenii chiar funcționau!) și preotul n-ar fi putut învîrti pe sub anteriu prea multe păcate. Așa am crezut pînă cînd preotul Cristian-Vasile Terheș s-a dedat la politică și a devenit pentru mine doar „popa Terheș”. Un fel de „popa Prichici” din politica zilelor noastre. Zic popă, nu preot, pentru că popă era cel din I.L. Caragiale și cel din satul vecin care lua ce putea de la credincioși. Copil fiind, cînd ziceam despre preotul paroh de la biserica noastră că „a venit popa la biserică”, mă alegeam cu o observație. Nu „popă”, zi-i părinte sau preot! Dacă mai ziceam o dată „popă”, mama mă urechea, în ciuda faptului că și ea zicea despre un alt preot că „popa ăsta îi ca Dracu, că nu se mai satură!”. Înțelegeți diferența? Popa era învîrtitul, nesătulul și păcătosul, în vreme ce preotul era părintele, era duhovnicul, era însoțitorul enoriașilor pe drumul credinței. Popa Terheș este un învîrtit politic. Nu slujește decît la interesele sale. Zice frumos de țară și de popor, de dreptate și de trecut, de lege și de americani, dar le sucește pe toate ca să-i iasă lui bine. De la țărăniști s-a dus la PSD unde s-a apucat să-l tămîieze pe Liviu Dragnea, de la PSD a pus piciorul la televiziunile lui Dan Voiculescu și a sărit în Parlamentul European. Apoi tot el s-a folosit de fraierul de George Simion să mai prindă un mandat la Bruxelles și pe seama alianței cu AUR. Și, acum, popa Terheș vrea la Cotroceni. Așa i-o fi șoptit lui Cel de Sus sau cineva mai de jos. - Nu te lăsa! Bagă-te și tu! Cînd beau bere și vorbesc despre politică, credincioșii zic: - Încurcă-i, Drace! Așa oportunist în sutană n-am mai văzut. Cică e conservator și nu mai vrea AUR. Are gașca lui și încearcă să mobilizeze suveraniștii în aceeași colibă. Ce-a predicat popa Terheș în campania electorală pentru alegerile europarlamentare din iunie, cînd a mai scos un mandat de navetist la Bruxelles? „Pe 9 iunie, dragi români, alegerea este foarte simplă: libertate sau tiranie, suveranitate sau vasalitate. În cei cinci ani de mandat pe care i-am dus spre final în Parlamentul European, am pledat din prima zi pentru mai multe drepturi și libertăți pentru români, pentru respectarea drepturilor și libertăților atât a românilor, cât și a europenilor.Și am susținut, promovat și apărat interesul României și suveranitatea națională a României. Am fost, din păcate, în acest mandat, singurul europarlamentar român care a făcut lucrul acesta pentru țară. Aveți de făcut o alegere clară. Alegând candidații AUR pentru alegerile europarlamentare ne ajutați să fim mai mulți în Parlamentul European care să apere interesul României. O să mă întrebați câți?” Și ce zice acum, la lansarea candidaturii sale pentru Cotroceni? Observați că popa Terheș e bun de gură și le zice frumos. Pune Biblia peste patrie și vrea putere politică. Leagă cele sfinte de cele românești și cere voturi. ”Se întreabă mulți și caută să explice de ce suntem în această situație, de ce milioane de români iau calea pribegiei? Răspunsul nu stă atât în chestiuni sociologice sau economice. Un răspuns pe care-l oferă Biblia în contextul actual e foarte simplu: ”Bate-voi păstorul și se va risipi turma”. Nu poți aduna oile și oile nu se adună pe sine. Oile au nevoie de conducător și oile au nevoie de păstor, un păstor care să știe unde să le conducă, de ce au nevoie oile respective, iar în momentul în care oile respective sunt sub atac să le protejeze” (preluare după G4Media). În ce-l privește pe popa Terheș, m-am lămurit. Mai am doar o curiozitate. Biserica înființată de el în SUA a fost închisă sau a vîndut-o? Sau mai există și a mutat-o la Bruxelles sau prin altă parte?

România și Comisia Europeană s-au încurcat în dorința de a alcătui o reprezentativitate fără reproș. Proiectul butaforic de armonie pe țări, sexe și responsabilități se lovește de un cap de pod al independenței și suveranității. Madam Ursula von der Leyen, în dorința de a face din Comisia Europeană și chiar din Uniune un model pentru armonia popoarelor de pe un continent, se agață de repartizarea pe sexe a posturilor importante din Comisie. Importul de modele și teorii neasimilate de peste Ocean a transformat Uniunea într-o complicată problemă de matematică politică, diplomatică și socială. Și nu este departe de trecerea la un calcul matematic al posturilor pe minorități sexuale, pe etnii și minorități, apoi pe contribuții financiare și pe anvergura dotărilor militare. Marele proiect european la care România a aderat cu entuziasm tinde să devină o modalitate de intervenție în treburile interne și chiar în capitole mai sensibile din politică și din firea poporului român. Ba, pretențiile Madamei, dincolo de ridicolul situației, pare să o transforme într-un soi de comandant inflexibil al Uniunii Europene. Nu vrea dînsa, nu-i bun! Punct. Ea a respins propunerea făcută de Marcel Ciolacu, semn că s-au pupat degeaba la întîlnirea protocolară. Victor Negrescu, europarlamentar român destul de familiarizat cu chichițele și mecanismul de la Bruxelles, nu corespunde ca sex. Că se pricepe sau nu, ce contează!? Că are idei sau proiecte importante, că este sau nu de acord cu madama, nu dă la calcul. Sexul lui este mai important ca țara, ca propunerea României, ca ponderea sa în UE. Strică procentele figurației desenate în birourile Comisiei Europene. Trebuie să vină cineva cu alt sex. Nu știu în ce măsură pentru rezolvarea situației Victor Negrescu ar fi dispus să se angajeze că și-ar schimba sexul într-o perioadă dată. Teoretic, se poate. Este chiar la modă, chit că mesajul transmis de Bruxelles este de-a dreptul imperativ. - Dați-ne o femeie! N-avem femeie pentru post, nu vom avea comisar. Sau vom primi un fotoliu de umplutură. Speriat de bombe și de pierderea unor sume importante din PNRR, Marcel Ciolacu a căutat în ograda PSD-ului și a găsit o doamnă mai anonimă ca primarul de Dolhasca. Și-o fi zis că, decît să aibă necazuri cu birocrația, mai bine schimbă sexul propunerii. La urma urmelor este o femeie specializată în fonduri europene. Doamna Roxana Mînzatu face politică de prin 2015 și, în afara familiei și a colegilor de birou, n-a izbutit să se facă mai cunoscută, chit că a fost și parlamentar, chiar și ministru. Este specializată în fonduri europene. Asta înseamnă că Marcel Ciolacu a dat cu banul sau știe ce portofoliu am putea primi. Adică unul de contabil figurant. Sau, dacă ne călcăm pe bombeuri cu interesele altor țări, reprezentanta noastră ar putea ajunge comisar la Egalitate sau la Acțiuni Climatice. Dacă nu trece Mînzatu, o împinge pe Simona Bucura Oprescu, la care, de cîte ori vorbește, se uită galeș ca la „România dorită”! Se mai îndulcește procentul femeilor și se duce pe copcă expertiza comisiei. A picat pe capul nostru ultima șansă de a cîrpi o aparentă distribuție a posturilor pe sexe. În țară, nimeni nu protestează. Se teme de dizgrație sau de colimatorul progresiștilor. Cum noi nu suntem ca G4media, sponsorizați și nici parteneri cu Comisia Europeană, ne facem datoria în a sublinia penibilul situației și neputința conducătorilor noștri. Este de mirare că Ursula von der Leyen nu ne-a cerut ca propunerea țării noastre să fie și femeie, și din familie mixtă cu un maghiar și să aibă experiență în aducerea la muncă a contingentelor de nepalezi. Proporțiile matematice solicitate de Bruxelles se apropie de culmea ridicolului și se încurcă rău cu egalitatea de șanse, cu contribuția financiară și cu interesele țării noastre, și așa nereprezentate la Bruxelles. Ce cîștig am avut cu un Dacian Cioloș comisar european? Sau cu Adina Vălean, parlamentar și comisar european de complezență pentru Crin Antonescu? Adevărul este că, exceptînd doar cîteva posturi, comisarii europeni sunt niște politicieni de mîna a doua și a treia în țările lor, recompensați pe criterii confuze și mîndri de postul lor și de leafă, dar și ușor de dirijat într-o direcție sau alta de birocrația din spatele lor. Dați (propuneți) Comisiei Europene o femeie! Altfel i se prăbușește proiectul.

Elena-Valerica Lasconi bagă cărbuni pentru alegerile prezidențiale. A umplut marginile șoselelor cu figura ei fotoșopată și îl concurează la panouri și pe Nicolae Ciucă, și pe George  Simion. Pe toate suprafețele, este însoțită de lozinci tip praf în ochi, care mai de care mai pe sufletul alegătorului, și se întrece în declarații năstrușnice. Mai ieri, Vasilica de  Hațeg, devenită Elena de Cîmpulung, ne-a anunțat că dînsa, dacă ar fi președinte, l-ar desemna premier pe Ilie Bolojan. Anunț absolut leșinatoriu pentru admiratori și alegători. Ilie Bolojan este unul dintre cei mai eficienți politicieni din România. Sclipire de cucoană, nu alta! Găselnița Elenei Lasconi cu desemnarea lui Bolojan ca premier poate fi socotită și ca o golănie propagandistică. Ilie Bolojan este o figură importantă într-un alt partid. N-are nici o legătură cu USR. Cum nu s-a dat pe mîna lui Klaus Iohannis și nici a actualei echipe din PNL, e greu de imaginat că ar putea da fuga la Cîmpulung să se aplece și să-i zică: „Sărut-mîna, coniță, de cînd așteptam un așa cadou parfumat!“. Că asta visează Elena Valerica Lasconi este altă poveste. Nici nu te poți aștepta la mai mult.  Vasilica de Hațeg a fost dijei pe la nunți și la Radio 5abc din Hațeg, aparținînd  familiei Timiș (el, Ioan Timiș - deputat PDL, decedat de cancer în 2010, și soția, decedată  în condiții inexplicabile de accident auto!). Ea singură spune, și crede că are o viață de roman ca tot românul îmbătat de siropul propriei vieți pline de peripeții și salturi spectaculoase, dar mai ales cu trenuri întregi de povești și flecăreli. De la reporter și dijei, Valerica de Hațeg a ajuns corespondent la PRO TV și, mai apoi, prompteristă la același post, chiar și concurent de tip starletă la tot soiul de povești de  televiziune bulevardieră. De la dijei la radio și la nunți, Valerica de Hațeg  s-a ridicat la stadiul de umbră a Andreei Esca și artist-campion la prăjituri. Cînd a pierdut micul ecran, a aplicat rețeta pentru cea mai mediatizată primăriță de provincie. De cînd s-a instalat la Cîmpulung, fără să facă mare brînză, Elena Valerica Lasconi a umplut cu știrulețe toate televiziunile, site-urile de bîrfe și revistele mondene, revărsîndu-și buclele cu succes și în politica USR. Valerica l-a urmat pe Drulă în poziția de președinte al USR și, dacă dreapta se încolonează pe urmele tocurilor sale, vrea să ajungă și președinte al României. Valerica de Hațeg are lipici la media. Una-două scoate o frază de pomină. Siropoasă, pitorească sau împiedicată, dar bună de pus în pagină. În materie de politică, nu depășește faza de nucă în perete. Dar, în materie de generat apariții pe canalele media, se poate considera o artistă. Produce cît o agenție de știri și cît o fabrică de imagine. Joacă mereu rolul omului optimist, interesant și cu poante decente, iar cei care o privesc cred că ea chiar gîndește proiecte interesante. Nu demult, am alcătuit un mic inventar al știrilor și declarațiilor marca Lasconi. Ca să vedeți în ce farsă politică ne amestecă toți cei care ne-o bagă în ochi și o împing în față, reproduc doar cîteva dintre cele care m-au ajutat să înțeleg care este conținutul personajulului. Ba, m-a făcut să-mi spun că trebuie să mai sap pentru a afla cine o moto-pompează cu atîta insistență. Adevărul: Primărița Elena Lasconi vrea facturi zero pentru iluminatul public din Câmpulung Muscel Primăriţa Lasconi ţine audienţele pe Bulevardul Pardon, după ce Prefectura a atacat autorizaţia de construire Primăriţa Elena Lasconi a ţinut marţi audienţele pe celebrul Bulevard Pardon, simbolul municipiului Câmpulung, blocat în stadiul de şantier chiar înainte de finalizarea lucrărilor începute în septembrie 2020, în mandatul fostului primar. Elena Lasconi, despre digitalizarea Primăriei Câmpulung: „Puteţi câştiga zile pentru o documentaţie fără să vă deplasaţi la ghişee“ Cum a încercat primăriţa Elena Lasconi să calmeze isteria de la pompe: „Şi dacă ar fi fost o ştire reală, 40-50 de litri de benzină credeţi că fac diferenţa? „Elena Lasconi, primarul USR din Câmpulung Muscel, susţine că pragul pentru abuz în serviciu – stabilit de Senat la 250.000 de lei – înseamnă, de fapt, prag pentru furt. Edilul crede că şi suma de 1.000 de lei, acceptată pentru cadouri în administraţia publică, este prea mare. Prezentă în emisiunea Insider politic, difuzată de Prima TV, Elena Lasconi a oferit exemplul unui …” Libertatea: Poate că noi o știm ca invitată la “Sunt celebru, scoate-mă de aici!” și “Ferma vedetelor” sau câștigătoare a trofeului “MasterChef” (cu o prăjitură care i-a uluit pe chefi), însă, dincolo de toate acestea, este reporter la Știrile Pro TV, iar din această postură a dat piept cu războiul din Afganistan!….. Și ziua fiicei Elenei Lasconi este un eveniment: „La mulți ani! Te iubește mami! Sărbătorim cu ceai rece. Deocamdată. Șampania și tortul cu ciocolată și vișine (preferatul Oanei) mai târziu. Doamne, cum au trecut 24 de ani?”, a scris Elena Lasconi în dreptul imaginii cu fiica ei”. Și îndepărtarea unui semn diacritic a devenit un soi de breaking news. Adevărul : Elena Lasconi şi-a căpătat numele real. „Am îndreptat o eroare făcută în urmă cu 50 de ani” Elena Lasconi dă detalii despre primul ei mariaj. „Cu mintea de acum aș fi divorțat a doua zi” Huff.ro:„Elena Lasconi  a anunțat, duminică, că i-a destituit din funcții pe comandantul Poliției Locale, dar și pe șeful Administrației Piețelor pentru că nu s-au asigurat că sunt impuse regulile anti-coronavirus la principala piață a orașului. Primărița a luat decizia de a închide și piața pentru câteva zile, timp în care a luat toate măsurile care se impun pentru limitarea răspândirii virusului. Voi fi plecată la Cluj, pentru o intervenţie chirurgicală în zona cervicală. Voi fi prezentă însă la Primărie cu ajutorul tehnologiei. De vineri, sunt fizic aici. Nu se schimbă nimic, mergem înainte că avem treabă multă”. „Jul 23, 2023 · Paranghelie la Câmpulung: Scena și artificiile, 17 800 €! Artiștii cât au costat, Lasconi? Stirileprotv.ro › show-buzz › entertainment Elena Lasconi: „La nunta am purtat cu mândrie o rochie din … „Câmpulungul va fi monitorizat 24 de ore din 24. Peste 1000 de camere de supraveghere vor fi instalate în puncte cheie din oraș, astfel încât, la cel mai mic semn de agresiune sau incident, polițiștii locali să fie anunțați și să poată interveni”. „Noul primar al orașului se laudă pe Facebook că a schimbat yala la casa de oaspeți a Primăriei, una care care ar fi fost folosită de fostul edil, de fostul șofer al acestuia și de un alt fost consilier PSD”.      

A  fost odată în Transilvania un arhitect care spunea bancuri. Nu era petrecere să nu vină vorba și despre arhitectul Liviu Oros cu al său haz. Se  ajunsese ca, la nunți, în loc de muzică și cîntăreți să fie chemat Liviu Oros să spună niște bancuri. Arhitectul își punea un clop ardelenesc din fetru și-l trăgea pe o ureche și stîrnea rîsul înainte de a începe. Liviu Oros era un om extrem de sobru, dar faima bancurilor  sale îl  însoțea mereu și toată lumea trăgea de el să spună un banc cu ardeleni. Și n-avea încotro. În Transilvania, umorul  lui Liviu Oros era pe post de muzică principală a evenimentelor de familie. Înainte de Liviu Oros, circulau bancurile „cu țiganul și cu popa” și înainte de  acestea a fost chiar Țiganiada lui Ioan Budai Deleanu. Marele nostru folclorist Ovidiu Bîrlea a și scris un studiu despre umorul popular din Țiganiada. Cred că este printre puținele studii academice la citirea cărora am părăsit sala de  lectură pentru a rîde singur  și în voie. Nu puteam parcurge mai mult de două-trei pagini. Ioan Budai Deleanu a preluat în epopeea sa erou-comică multe din glumele care circulau pe Valea Mureșului, mai ales din zona Orăștiei, pe unde s-a și născut. Le știa din copilărie. În Transilvania, nu există nunți și botezuri la care să nu se spună bancuri cu ardeleni. Rîsul este o formă de petrecere și de ușurare. Umorul ardelenilor este o atitudine specială pentru că este făcut pe seama lor ca să rîdă și ei de ce-i caracterizează. Bancurile cu ardeleni au devenit proverbiale. Au dramul lor de satiră și de morală. Acum circulă înregistrate pe bandă, tipărite și, mai nou, se transmit sub formă de „pastile” pe TikTok. Noul rege al bancurilor cu ardeleni este un maramureșan. Se numește Sorin Tănase. Cînd  doi ardeleni nu mai au ce-și spune și nici ce face, recurg la „una de la Sorin”. Sorin Tănase a devenit un fel de marcă de umor ardelenesc. Expresia lui bonomă, ușor candidă și  dominată în permanență de un optimism molipsitor îl ajută din plin. Rîzi chiar și în așteptarea poantei.  Sorin Tănase este actor. Culmea hazului, a fost și instrumentist într-o orchestră din Baia Mare aparținînd armatei.  S-a lansat în grupul  Satyricon. Abia mai apoi a devenit actor de comedie și a fost marcat de bancurile cu ardeleni. A scos și cîteva albume intitulate „Bancuri din Ardeal”, a organizat cîteva festivaluri de bancuri și de umor și a făcut turul  tuturor comunităților românești din Europa. Singurătatea și dorul de casă l-au transformat în principalul prieten și „medicament” sufletesc pentru cei plecați la muncă în străinătate. Într-o vreme în care politicienii și analiștii ocupă micul ecran de dimineața pînă noaptea tîrziu, glumele lui Sorin Tănase sunt ca o sărbătoare neașteptată. Rîzi și te lepezi de greutățile zilei. Transilvania are umorul ei pentru că bancurile cu ardeleni au valoarea adevărului de după. De unde și „dă-i, Doamne, mintea  românului cea de pe urmă!”. Ce face  Sorin Tănase? Rîde și el și zice că așteaptă alegerile!  

Mănăstirea Nera: Locul unde liniștea sufletească se îmbină cu vindecarea trupului În inima localității Sasca Montană din județul Caraș-Severin, Mănăstirea Nera își deschide porțile către toți cei în căutarea păcii interioare și a vindecării trupești. Înființată în 1994, prin grija medicului prof. univ. dr. Pavel Chirilă și a Asociației Christiana, această oază de spiritualitate a devenit, de-a lungul anilor, un punct de referință nu doar pentru cei ce doresc să-și regăsească liniștea, ci și pentru cei care caută remedii naturale. Mănăstirea Nera, aflată într-un peisaj de poveste, este locul unde timpul pare să stea pe loc, iar rugăciunile măicuțelor se împletesc armonios cu munca lor neobosită. Din 2009, sub atenta îndrumare a doctorului Pavel Chirilă, aici funcționează două laboratoare de produse naturiste, cunoscute sub numele de „NeraPlant”. Aceste laboratoare, acreditate sub patronajul Sfinților Doctori fără de arginți și Sfinților Tămăduitori, au devenit un simbol al muncii neprețuite depuse de măicuțele care trăiesc în mănăstire. „NeraPlant” nu este doar un brand de produse naturiste, ci și o mărturie vie a dedicării și credinței acestor femei care au ales să-și închine viața slujirii lui Dumnezeu și ajutorării semenilor. Fiecare produs, fie el tinctură, sirop, ceai, săpun sau cremă, este realizat cu o atenție deosebită la detalii și respectând rețete vechi mănăstirești. Plantele folosite în procesul de producție sunt culese cu grijă din locuri nepoluate, de pe munții din jurul mănăstirii, din văi pure și curate, respectând întocmai calendarul fitoterapeutic străvechi. Fiecare fir de plantă este ales cu atenție, iar binecuvântarea lui Dumnezeu este invocată asupra fiecărui preparat ce iese din mâinile lor. „Produsele Nera Plant au două mari calități: sunt manufacturate cu suflet, din inimă, cu rugăciune, iar în al doilea rând sunt manufacturate din ingrediente naturale, cu grijă selectate, din plăntuțe culese fir cu fir de măicuțe”, se arată pe site-ul oficial al NeraPlant. Această descriere simplă, dar plină de semnificație, reflectă esența muncii depuse de măicuțele de la Mănăstirea Nera. Aceleași mâini care ridică rugăciuni către cer, aceleași mâini care la începuturi au plămădit betonul pentru chiliile mănăstirii, astăzi plămădesc prescurile pentru dumnezeieștile liturghii și preparatele de laborator, toate acestea sub atenta îndrumare a aceluiași inimos și mărinimos doctor Pavel Chirilă. Pe parcursul anilor, măicuțele au urmat cursuri de fitoterapie, școli de asistență medicală, farmacie și psihologie, devenind astfel adevărate specialiste în domeniul plantelor medicinale și al produselor naturiste. Cunoștințele acumulate sunt aplicate cu rigurozitate și dedicație în fiecare etapă a procesului de producție, de la culegerea plantelor până la ambalarea produselor finale. Laboratoarele „NeraPlant” au devenit cunoscute nu doar în județul Caraș-Severin, ci și în întreaga țară. Produsele realizate aici pot fi achiziționate din numeroase magazine naturiste din diverse județe, direct de la Mănăstirea Nera sau online, de pe site-ul oficial neraplant.ro. Cei care au încercat aceste remedii spun că efectele lor sunt cu adevărat miraculoase, iar mulți dintre ei revin de fiecare dată pentru a-și reface stocul de leacuri. Mănăstirea Nera nu este doar un loc de rugăciune și reculegere, ci și un centru de vindecare, unde trupul și sufletul găsesc alinare. Fie că sunteți în căutarea liniștii interioare, fie că doriți să încercați puterea tămăduitoare a plantelor, Mănăstirea Nera vă așteaptă cu brațele deschise. Aici, în mijlocul naturii, la umbra rugăciunilor și sub atenta îngrijire a măicuțelor, veți găsi nu doar răspunsuri la întrebările sufletului, ci și leacuri pentru trup. Pentru cei interesați să achiziționeze produsele NeraPlant, acestea sunt disponibile online pe site-ul mănăstirii. Produsele vor ajunge la dumneavoastră în cel mai scurt timp, aducând cu ele nu doar vindecare, ci și o părticică din liniștea și rugăciunea măicuțelor de la Mănăstirea Nera.

Marcel Ciolacu ar fi putut să se înscrie la doctorat cu o lucrare proprie, originală și aplicată. O putea susține și la SRI, și la ASE, și la Universitatea București. Ea s-ar fi putut intitula „Șmecherii politice consacrate și de mare succes”. Un capitol important ar fi fost „Salarii și pensii majorate prin scădere” (Vezi experimentul 2024). Un altul s-ar fi putut numi „Contribuția rugăciunilor televizate la cîștigarea credincioșilor”. Ar fi putut adăuga și un subcapitol intitulat „Cînd la Biserica Ortodoxă, cînd cu lugu-lugu la LGBT”. Apoi tot el ar trebui să adauge un alt capitol din experiența proprie, intitulat „Cum pot fi mobilizați primarii pentru alegerile prezidențiale!”, urmat de un altul „Cum pot fi majorate taxele zicînd că nu crește nici una”. El chiar ar putea scrie și despre tehnici de discurs privitoare la întărirea optimismului popular. Sigur el ar putea mobiliza populația prin povești despre creșterea nivelului de trai exact cînd se produce sărăcirea ei. Adevărul este că Marcel Ciolacu este mai versatil ca o bucată de unt. Ba vrea să dea primarilor speranța că ar putea avea mandate de 5 ani, ba ar vrea să-i amăgească pe adversarii săi că ar fi gata să readucă mandatul președintelui numai la patru ani. Se căciulește la americani, la europeni, la ucraineni și la români, la turci și la unguri și, dacă s-ar mai învîrti roata, ar fi un fidel susținător al limbii române ca limbă slavă. Adevărul este că pe Marcel Ciolacu nu-l poți crede nici cînd își strînge mîna la țîțîna ușii. Și atunci face un spectacol doar pentru a se suci fulgerător către un alt cîștig al său. Ce putem înțelege din vizita la Muntele Athos și pelerinajele sale pe la mănăstiri, urmate de desemnarea unui vicepreședinte PSD pentru LGBT cum este Victoria Stoiciu? Că este în stare de orice, că omul se dă și cu Raiul, și cu Iadul și face zîmbitor naveta între ele. Balansează spectaculos între minciună și adevăr, între promisiune și amăgire, între bîlbe și viclenie, între lingușeală și amenințare. Ce altceva putem citi în momirea primarilor cu mandate de cinci ani decît o tehnică subtilă de motivare a acestora pentru toamna alegerilor prezidențiale? Ce putem înțelege din proiectul guvernului condus de el cu autostrada de 3 miliarde de euro destinat autostrăzii spre Belgrad? Ce autostradă mai știți prin Europa traversînd o zonă cîmpie care să fi fost realizată cu costuri de 38,5 milioane de euro pe kilometru decît una cadou pentru PSD pe filiera Sorin Grindeanu- Alfred Simonis? Congresul PSD a fost un alt semnal de alarmă pentru pericolul reprezentat de Marcel Ciolacu. E ca și cum ai da țara pe mîna unui cîrciumar viclean și descurcăreț, capabil de cele mai incredibile jonglerii și învîrteli și care este maestru la amețit populația. Un-doi-trei și ia toată puterea și ne-o lasă cu gura căscată.

Vara asta și PSD-ul  este mai înfocat și vrea să se arate mai forțos.  Vrea să lucească  mai tare ca în deșert și ca în zilele de mineriadă. Mulțimea mobilizată nu a substituit nici creierele și nici caracterele.  PSD-ul are putere, are conexiuni la Servicii, are volum deși n-are oameni de calibru. Ciolacu și Tudose nu-s făcuți pentru construcții importante. La găinării o mai descurcă, la proiecte mari, nu. În ciuda doctoratelor, partidul este din ce în ce mai proletar în spirit și în cultură. PSD-ul se vrea curat. Condamnații și comuniștii au  fost  șterși din listele de invitați. Spiritul lor încă mai adie prin și printre cuvinte. Într-un fel, se vrea curat ca un nou născut și fără trecut. Într-altul, se pretinde un partid  cu un calendar plin de victorii și performanțe, cu contribuții la istoria României. Ca și celelalte, Congresul n-a adus nimic nou sub soare. Aceeași mobilizarea din toată  țara, pe județe, pe primării, pe organizații, pe  regiuni, pe vicepreședinți. Ce-am văzut la Congres a mai fost și va mai fi. Și înainte de Ion Iliescu, și după. Și înainte de Victor Ponta, și după. Și după Marcel Ciolacu, cît va bate lumina dinspre Bruxelles. Adică dinspre stînga-mprejurul european. Ce putea ieși nou dintr-un discurs ca de Cetățeanul Turmentat al lui Mihai Tudose?  E de mirare că sfetnicii l-au învățat pe Ciolacu să zică „dăm o alternativă la un președinte turnător  și un președinte absent”. Este  doar o ironie valabilă, nu un program politic. Prea puțin pentru un președinte necesar pentru o țară aflată într-o cumplită criză de leaderi. Programul PSD arată  tot  ca o  listă de măsuri. N-a mai fost citit la microfon. Cine vrea poate să-l parcurgă pe net. Cine îl admiră poate să-l țină minte. E plin de locuri comune. Cine nu-l  crede n-are decît să-l aștepte să-l vadă murind. Adică uitat. Partidul și-a strîns toată suflarea pentru a-i înmîna  ui Marcel Ciolacu o patalama de candidat la Președinția României. Să-l încununeze cu aparența de personalitate care nu este. Sloganurile au fost aceleași. Absența oricărui accent critic a asigurat pacea. Aripi politice au zburat numai în mintea unora. Dumitru Buzatu a fost uitat. Gabriela Firea a  fost executată în liniște și cu mănuși. (Florentin Pandele a rămas un caz pentru alții).  Vasile Dâncu după ce i-a vrăjit cu tot felul de fantasmagorii a fost parcat la Bruxelles. În lipsa scandalurilor de odinioară, soarele  pesedist a strălucit peste toată butaforia politică. Limbaj - de lemn și de import. Lozincile -  scuturate de praful timpului. Același ca la Victor Ponta și la Liviu Dragnea. Ale Vioricăi Dăncilă au avut miez. Tehnici de organizare de la Congresul IX. Cine vrea să se îmbete cu apă rece n-are decît să creadă în aceste propoziții citite de Marcel Ciolacu și gândite de altcineva. I se potrivesc ca nuca în perete. „Avem nevoie de un parteneriat real cu oamenii, bazat pe încredere și valori. A venit timpul să avem un președinte pentru toți românii”. „Familia, munca și credința au fost călăuzele mele în viață. Tatăl meu mi-a spus că trebuie să fii mereu corect. De la mama am învățat echilibrul și cumpătarea. Tot ei îi datorez cei 7 ani de acasă„. „Pentru mine, libertatea este una dintre valorile fundamentale. Susțin cu toată tăria libertatea de expresie, economică, religioasă și sexuală. Dar nu cred deloc în libertatea de a distruge fibra acestei națiuni”. „Știu că nu sunt perfect, dar sunt un om normal și nu promit mai mult decât pot face. Muncesc în fiecare zi eu cu mine să evoluez ca om, să progresez ca politician, să cresc ca lider astfel încât să fiu un președinte pentru toți”. Ele sunt doar semne că lui Marcel Ciolacu i s-a urcat Cotroceniul la cap. Și nu de ieri, de azi, ci de cînd a preluat conducerea PSD. Soarele pesedist a luminat cu același luciu fără să arate nimic nou sub soare. Președintele a rămas cel vechi, erou și patriot. El are adînci rădăcini în  Răvuluție și în popor. A fost între primii care au riscat o mica Republică de cîteva ore la Buzău. Adică a cucerit piața orașului și a pus magazine de pază. Sunt deschise și astăzi pînă la ora 6.

Chiar dacă nu schimbă nimic, Congresul PSD este principalul eveniment al acestor zile. Implicit, pentru presă. Și, pentru că s-a pus la cale jucarea unei cărți importante în politica românească, Congresul PSD este de interes pentru tot natul.

De ce este atît de însemnat acest congres dacă nu schimbă nimic? Simplu! Pentru că ne oferă o imagine asupra stării principalului partid din țara noastră. Ce dezbate Congresul? Nimic, dacă este un singur candidat cu platforma lui? Nici măcar pentru aparență pesediștii nu s-au gîndit să simuleze o alternativă, o aripă, un contracandidat. La ce să organizezi un congres în situația în care nu ai nimic de ales? Un congres al unanimității nu este congres. E mai degrabă un spectacol pentru public, un fel de show de gîdilat orgoliul celui ales. Exact ca în cazul acestui Hopa Mitică numit Victor Ponta. A mobilizat 50.000 de oameni ca să îi strige numele și să îi proiecteze pe un stadion imaginea egoului său de nemernic cu rîs ghiduș. Pentru Marcel Ciolacu, la fel de bine puteau aduna prin poștă voturile contra și abținerile. Și ar fi rezultat cam același lucru. Un fel de unanimitate, minus ceva. La felul în care arată și funcționează PSD-ul nici n-ar avea unul mai bun. Ce ar fi cîștigat cu Stănescu, cu Dîncu sau cu Mihai Tudose? Ce i-ar fi adus un chițăit de Gabriela Firea? La urma urmelor, față de toți aceștia, Ciolacu stă cel mai bine pe picioare. E chiar emblema și simbolul (esența) PSD. Că proiectul politic este un simulacru, că anvergura intelectuală și morală e mică și tristă este cu totul altceva. Asta este măsura partidului în 2024. Nimeni nu-l mai poate îmbogăți politic. Nici măcar gonfla. PSD-ul a ales show-ul ca formă de etalare a puterii, neștiind că își trădează esența. Devine lesne de observat ce e cu partidul. Ce-i creativ la PSD, dincolo de farsele cu care păcălește defavorizații? Că vrea să mai dea un președinte al României! Asta o știu și curcile! Că vrea la guvernare! Doar nu o fi disperat să ajungă la galere! Că sunt cei mai tari? Propoziții de berărie în mahala, nimic altceva. Că dezbate viitorul țării? Cum? Lansînd o platformă! Pe Dracu! De unde ideologie într-un proiect de țară? Unde au fost ideile pînă acum? Ce platformă este aia care iese din pălărie la un congres? O listă de măsuri cum avea Dragnea este doar o listă. Eventual un mic plan de lucruri mari. Și pe care îl uităm sau îl ignorăm că nu iese. Și devine anonim după primul scandal. Oare n-ar fi trebuit ca platforma să fi fost publică, dezbătută, completată și contestată? Doar n-o să prevadă că mărește pensiile și salariile? Farse de-astea cu bunăstarea, cu majorat pensiile și salariile n-au fost suficiente? Să scrie poporul ce dorește? Asta mi se pare cea mai ticăloasă glumă la adresa poporului român. Niște conducători bezmetici vor să se acopere cu sugestii transmise prin biletele și e-mailuri. Că altfel n-au habar ce-i de făcut! Scot de sub preș o adunătură de măsuri. Și pe urmă zic, asta a cerut poporul! Ce-ar fi să ni-i imaginăm pe Ciolacu, Stănescu și Tudose într-o consultație la un psihiatru. Scrieți ce vă doriți voi! Păi noi……Știți……Noi suntem fruntea PSD! O copleșitoare adunare de oameni nu este congres. E demonstrație. carnaval, pelerinaj sau concert. Poate fi pledoarie pentru un om sau o idee. Dar congres, în nici un caz. O așa mare de oameni pentru a susține același lucru este un eveniment mono-mental. Să vedem cum va fi. Poate apare măcar un Constantin Pîrvulescu!  

Nu cred să fie prea mulți cei care să-și fi imaginat că Marcel Ciolacu nu pune botul la ispitele puterii și că nu este tentat să meargă mai departe pînă se cocoață în Dealul Cotrocenilor. Doar nu s-o fi dus la Muntele Athos sau la mănăstiri să cîștige la Loto? Oricum, loteria n-are premii pe cît a cîștigat el pînă acum! Doar nu s-o fi dus prin piețe și oboare ca să cumpere capre, pătrunjel și coada șoricelului! Doar nu s-o fi trambalat la toate tăierile de panglici ca să-și împletească brîu de legat pantalonii? În subsolurile gîndirii sale, la toate aceste evenimente Marcel Ciolacu se imagina președinte și se vedea mergînd hotărît pe drumul spre Palatul Cotroceni. Ei, dar a venit vremea să iasă la vedere. A pus carne pe el, a făcut fălci, a mai învățat cîteva cuvinte, a învățat cravatele și și-a comandat costume turnate pe cocoașă, a pus mîna pe partid, bani are de nu-i mai încap în buzunare și gata! Ce să mai facă? Președinte i-a mai rămas! Și, ca să fie sigur că ne împachetează frumos pentru ziua alegerilor, a scornit Proiectul Ciolacu. Cum să-i zică altfel. Chipul lui rotunjit, buzele de călugăr păcătos, ochii vicleni lunecînd pe încheietura taiorului și pe gleznele subțiri, toate vorbesc despre puternicele sale dorințe. Adică „România dorită”. Nu „România europeană”, nu „România reconstruită”, nu „România educată”, nu „România furată”. Direct România fu….ă! Adică violată de impostori, hoți și mediocri. Ce s-a gîndit el, psihanaliticul revoluționar de Buzău? Să ne scriem dorințele pe o platformă, adică pe un fel de perete al PSD-ului. Ca și cum i-am șopti Robotului Ionel (mortăciunea electronică de pe vremea guvernului Ciucă) dorințele poporului român. Cum ne dorim noi să fie țara, că pe el și pe Stănescu și pe Tudose nu-i duce mintea să mîzgălească niște minciuni electorale pe două-trei pagini? „Vă propun să construim un program de dezvoltare a României care să plece de la ideile venite de la oamenii obișnuiți. Este momentul ca prioritățile reale ale românilor să se reflecte în acest plan pe baza căruia să administrăm țara în următorii patru ani.De aceea, lansăm această platformă prin care dorim să adunăm propuneri pe fiecare domeniu important, de la sănătate, educație, muncă și mediu la economie, transport, agricultură și justiție”. Și putem bate cîmpii, vom fi așteptați a propune orice, de la schimbări și proiecte la ce ne trece prin cap sau ce ne mai aducem aminte de la istorie și din ce a visat Constantin Mavrocordat. Ce zice inteligența bovină din trupa lui Ciolacu? „Scopul nostru este să construim un program de dezvoltare a României care să adune în primul rând ideile valoroase venite de la oamenii obișnuiți, nu să fie un plan realizat, ca de obicei, doar de politicieni și de experții stabiliți de conducerea partidului”…„Te rugăm să ne scrii cum vezi tu soluții punctuale la cele mai importante probleme din viața unui om simplu și a familiei sale: ce se întâmplă cu educația copiilor, cum va fi dacă mă voi interna într-un spital, cum vom avea mai repede autostrăzi prin toată România, cum facem să respirăm un aer mai curat sau care sunt soluțiile ca să redeschidem fabrici și uzine locale ca să producem mai mult în România”. Farsă electorală mai grosolană ca asta n-am văzut și nu cred să fi fost inventată nici de indienii din Papua și Noua Guinee. Rezultatul ideii acesteia de tip Bulă trebuie să fie un fel de PNRR Ciolacu. Adică dorințele poporului cerute și colectate de piețarul Ciolacu din Buzău. PNRR-ul alcătuit de Cristian Ghinea din sutele și miile de propuneri venite de la primării și ministere a fost înghițit de Iohannis și aprobat cu frecare de palme la Comisia Europeană, la un pas de o exclamație tacită, în genul: -Am mai prins niște proști! Așa-zisul PNRR Ciolacu, cel care ar rezulta din platformă, în ciuda faptului că nu va rămîne nici o probă, ar trebui înghițit de poporul român pentru că el l-ar fi emanat. Acuma zic și eu, „ca tot românul, imparțial”: -Putem vedea ce va scrie poporul pe platformă sau este secret? Și dacă scrie? Și cu numele întreg sau cu pseudonim? Înjurăturile de mamă la ce capitol vor fi antologate? Și cine face selecția? Inteligentul orator Mihai Tudose sau agrarul de Paul Stănescu? În cazul de față, vom avea primul partid care jură că va face țara după mintea celor care scriu pe facebook și pe tiktok. Platforma asta seamănă cu o cursă cu bezele pentru prins fraieri. Butaforia asta de gîndire pare înscenată numai ca să stoarcă voturi pentru Marcel Ciolacu. Dar cu propunerile celor de orientare liberală ce fac? Le șterg? Dar cu ideile de la „oameni ne-obișnuiți”? Cercetătorii, experții și doctorii în științe nu contează pentru țară? Sau contribuțiile lor nu încap pe scoarța cerebrală a președintelui PSD și a drucărilor săi? Sau pentru aceștia pregătesc un capitol separat? Moare Marcel Ciolacu de teamă că pierde și că se face praf? Este atît de disperat să își umfle pieptul, seara, la iubită și să-i arate că toată ziulica crește în putere pînă conduce țara și uimește Europa? După un pantofar și un marinar, facem ochii mari în fața șmecheriilor păpușate de un piețar din Buzău?

În vreme ce noi ne dăm de ceasul morții să înțelegem ce-i cu scandalul de la Pantelimon și cu cel de la SNSPA, hodoronc-tronc, vine pe surse știrea că la guvern se poartă discuții despre  numirea lui Nicolae Ciucă în funcția de comisar  european. Cică era așteptat și Grindeanu să se întoarcă din eterna-i vacanță pentru ca  marți, la Bruxelles, la întîlnirea cu Ursula von Der Leyen, Ciolacu  să-l propună pe general pentru postul de comisar european. Tîrg românesc, nu glumă!? Varianta cu scoaterea lui Ciucă la Bruxelles arată a sforărie, a jonglerie de talcioc, a tîrgul de porci de la Călugăreni, a învîrteală pregătită cu tupeu și care presupune sprijin din partea unor multiple grupări politice și grupuri de șmecheri și asfaltangii. Mișcarea ar viza aducerea unui alt candidat din partea PNL, așa încît bîlbîitul de piețar buzoian să poată rămîne premier și să decidă cu gașca lui împărțirea banilor. Vestea asta mi-a adus  în minte ieșirea recentă a lui Crin Antonescu și atacul pe bună dreptate la campania pentru cartea lui Nicolae Ciucă. Numai că la sfîrșitul apariției sale la Digi 24 (poreclit Organ), Crin Antonescu a mai pompat puțin la Eduard Hellvig. Nu mai pare întîmplător faptul că jucătorul Crin Antonescu a ieșit la rampă cu un atac la conducerea PNL. Adică  la Nicolae Ciucă, acuzîndu-l ca la tribunal. De ce? Simplu! Crin Antonescu a mai încercat să-l pompeze pe Eduard Hellvig, dar la Nicolae Ciucă nu s-a dat. Mai întîi, trebuia să o salveze pe Adina Vălean ca madam să nu rămînă fără coledzi, adică să mai stea ceva la Bruxelles pe un post în Parlamentul European și, pe urmă, gata, putea oratorul nostru trece la sforărit. Chestie de caracter și onoare! Antonescu l-a mai lăudat fără succes pe Hellvig și la alte emisiuni. Dar a  făcut-o cu jumătate de  gură, ca un îndatorat. De data aceasta, Crin Antonescu, speaker-ul  fără operă, actorul șarmant pe subiecte politice, dar și părintele haosului din PNL în urmă cu un deceniu, băiatul șarmant din politică a țintit în fruntea lui Nicolae Ciucă și l-a avansat rapid pe fostul director al SRI, fost secretar general al PNL pe vremea cînd Antonescu  era  președinte. De atunci se și leagă „prietenia” celor doi, dar și contractele de publicitate cu fonduri obținute printr-o spălare de bani prin Belgia, bani adunați de la diversele multinaționale implicate în proiecte de construcții și asfaltări prin România. Și zice Antonescu: -”Se poate găsi un candidat performant, Hellvig, Bolojan - două variante pe masă.” (Crin Antonescu, la Digi  24 TV) Descurcăreț și abil, jucătorul la patru mîini al partidului liberal. Toată lumea știe că Ilie Bolojan nu este dispus în  niciun chip să candideze pentru că știe ce riscă la candidatură, mai ales că echipa de la București nu are nici o legătură cu personalitatea orădeanului. Nu este prima dată cînd băieții (inclusiv Cozmin Gușă și Crin Antonescu) se străduie să-l pompeze pe Eduard Hellvig. Gașca de la Cluj și trupa din Sălaj gîfîie porcește la promovarea lui. O fac și alți naivi care încearcă să facă drum unui om care n-are nici anatomie, nici limbaj și nici cultură de președinte al României. Cum de le-a ieșit pasiența să-l implice în asta și pe Regele Charles al III-lea chiar nu știu. Povestea acestei prietenii  Crin Antonescu-Eduard Hellvig și purtător de  cuvînt Niels Schneker are rădăcini adînci și stă pe interese puternice și toate duc la Virgil Măgureanu și la gruparea Sălaj-Bihor și grupul de la Cluj. La urma urmelor, nu și-a cumpărat Crin Antonescu un penthouse de 1,5 milioane de euro pe o sumă de nimic de la o firmă a odraslei  lui Virgil Măgureanu? Nu stă el la Bruxelles și pe malul lacului Herăstrău fără să fi  făcut un ban din afaceri? Nu este legat Crin Antonescu de contractele de publicitate pentru PNL  plătite de la o firmă din Belgia în urma unei spălări de bani de la multinaționalele de asfaltangii? Nu au mișcat bani PNL-ului pe la Niels Schneker prin Spania și prin conturi din Anglia? N-a semnat ocrotita de Adina Lambru (a și recunoscut la procurorul belgian) figurantă ca secretar general adjunct la PNL pe vremea tandemului Antonescu-Hellvig contractele cu firmele? Nu știa Hellvig și nu știa Crin Antonescu? Dacă nu i-a întrebat niciun procuror român, de ce să spună că a știu! N-a fost Eduard Hellvig în partidul lui Virgil Măgureanu? Nu au fost  Cătălin Hideg și Dan Tocaci cu ale lor afaceri la Romprest în același partid al lui Virgil Măgureanu? Și n-au ajuns cu toții în rețeaua lui Florian  Coldea? Pleacă Nicolae Ciucă la Bruxelles și vine Eduard Hellvig la liberali? Ar fi semnul că România a intrat în sfera celor mai odioase jocuri ale Serviciilor Secrete!    

Adio, Alain Delon! Un gest pios de spectator fidel și îndurerat, un chapeau bas, o lacrimă, o lumînare în gînd și o recunoștință omenească. Alain Delon a plecat după Jean Gabin, Yves Montand și Jean-Paul Belmondo. Ei au marcat, rînd pe rînd, trecerea nesimțită a timpului, dar și schimbările din cultură și din gustul spectatorilor. Este celebră revolta lui Delon care la final de carieră nu zicea „Mama ei de viață, da scurtă mai este”, ci „ Totul este fals, totul este ipocrit. Nu mai există respect, cuvântul dat. Nu contează decât banii. Toata ziua auzim vorbind de crime. Știu ca voi părasi această lume fără regrete”. Toți patru au fost și rămîn o parte spirituală din Franța celor mai frumoși ani. Culmea, și a României, chiar și a unei Europe care reîncepuse să trăiască frumos cu reperele sale de secole. Lumea noastră încă se încăpățîna să conteze pe morală, pe curaj, pe libertate, pe dreptate, pe respectul pentru istorie și pe credință. Filmele celor patru au marcat și luminat Europa acelor ani. Ei erau modele, erau generatori de asprirații morale și artistice. În ciuda comunismului, măcar parte din generația mea visa să semene cu ei. Cu personajele pe care le interpretau. Niciodată, niciunul n-a jucat rol de drogat, de ratat, de subuman, de lichea. Nici nu știu dacă îmi vine să plîng pentru plecarea lor, pentru ieșirea lor din scenă, pentru sfîrșitul lui Alain Delon sau pentru distanța uriașă între ce au interpretat ei și mizeriile pretins artistice care ne inundă sau pentru acei ani de adolescență în care mă uitam la ei ca la un altar de biserică, ca la împlinirea lumii, ca la o mare izbîndă pe care o împărțeau și cu mine. Sau pentru toate la un loc. Au fost anii în care ne adunam cîte trei, patru, chiar cîte cinci-șase copii (că în sat nici nu erau mai mulți) să mergem la cinematograful din Orăștie unde mai venea cîte un film cu Alain Delon sau cu Jean-Paul Belmondo. Caravana nu le aducea niciodată la căminul cultural din Mărtinești. La Orăștie, am văzut „Rocco și frații săi”, „Eclipsa”,„Ghepardul”, „Laleaua Negră” și „Aventurierii”. Filme, nu maculatură cinematografică, povești eroice, nu caricaturi stupide. În acei ani nu existau autobuze cu program de circulat la sate. Chiar și navetiștii la fabrici mergeau pe jos. Vara - hotărîți și veseli, toamna și iarna - înfrigurați și tăcuți, cu lumini de cărare, înarmați cu niște felinare improvizate în niște țevi umplute cu petrol. Noi ne plănuiam să mergem la film numai pe lumină și pregăteam totul cu o seară înainte. Plecam a doua zi la amiază și ajungeam să prindem „filmul de la 6”, așa-zisa reprezentație de la ora 18, care astăzi nu mai există. Ajungeam, ne luam bilete și ne înfundam în scaunele de placaj. Și după aproape două ceasuri de nemișcare, ieșeam pe strada principală ca îmbătați de o licoare de trăit în vis, muți de uimire, cu un fel de privire de bărbați curajoși. După ce luam cîte o înghețată, porneam la frei-talpă (mers pe jos) spre casă și, cu toate astea, ne mai prindea noaptea pe drumul prin pădure. Dar nu simțeam nici un fel de frică. Ba parcă ne încerca regretul că nu ni se oferă un pui de pericol ca să ne putem arăta vitejia care avea să ne părăsească în zilele următoare. Alain Delon, ca și Jean Gabin și Jean-Paul Belmondo au ținut sus filmul francez în fața celui american, dar au jucat și un rol uriaș în spiritul generației mele. Nu o influență artistică, ci una morală, umană, bărbătească. Am crescut cu ei, cu Beatles și cu Elvis Presley. Și cu încă vreo cîțiva care au alcătuit nu prea lunga listă de repere într-o lume marginal europeană, ba și rurală, provincială și dureros de izolată. Ce-am înțeles eu de la Alain Delon? Dar și de la Jean Gabin și de la Jean-Paul Belmondo! Și de la Beatles? Ceva simplu. Că viața merită trăită, dar nu oricum. Și că merită să lupți. Termin acest omagiu modest, aprind o lumînare, șterg o lacrimă și simt nevoia să fac niște pași. Nu știu încotro, dar trebuie să merg înainte.

O manevră medicală a devenit subiect de  tragedie națională. O dispută dintr-un spital bucureștean livrată „la presă” și la Parchet  de una dintre părți dinamitează  un spital și declanșează potopul. Într-o succesiune de reacții pripite și neprofesionale, un procuror decide arestarea unor medici. Cu asta, și Parchetul se implică hei-rupist în apărarea cetățeanului. Cu decizia de arest preventiv se implică și un  judecător.  Reproduce în mare parte faptele din rechizitoriu și semnează. Comentariile mînioase la articolele din Cotidianul și din alte publicații se întind asupra întregului sistem medical. Cu fiecare zi, cedează toate barajele de încredere și o furie necontrolată se revarsă asupra sistemului medical. Oameni care n-au fost niciodată pacienți internați și nici nu citesc articole din presă, nici chiar despre scandalul din Spitalul Pantelimon, vorbesc din prima despre „criminalii de doctori”. De unde știu? „De la televizor!”„Am auzit și toată lumea știe!” Octavian Știreanu cu spiritul său de matematician de vocație a  reluat pas cu pas tot informațiile și acuzațiile din scandalul  de la Spitalul Pantelimon. Rezultatul este șocant.  Privit cu calm și luciditate, scandalul arată cu totul altfel. Un lung și isteric scandal intern, cu plîngeri, certuri, turnătorii și sancțiuni stă la baza scandalului. O asistentă șefă (director de  îngrijire!?) avertizor de integritate, aflată într-o confruntare încrîncenată de ani și ani cu personalul  din interiorul Spitalului „Sfîntul Pantelimon”, se plînge la Parchet, la Ministerul Sănătății și „la presă”. Jurnalistul (străin de medicină) ascultă o parte, devine anchetator nemilos și acuzator și rostogolește în senzațional ceea ce înțelege el: ”Doctorii de la Pantelimon omoară oameni”. Multă lume din presă îl felicită și i se alătură luând de bună întreaga investigație. Pe baza declarațiilor a două asistente și a presiunii publice stîrnite de materialul de presă, procurorul Alexandru Anghel  deschide dosar, cercetează cazul în felul său de a înțelege și, în baza unui probatoriu restrîns, decide arestarea  celor două doctorițe specializate în terapie  intensivă. În ciuda atestatelor și performanțelor profesionale, ele sunt trecute aproape instantaneu în rîndul suspectelor de  crimă cu premeditare și linșate mediatic de zeci de jurnaliști care nu știu baza chimică a aspirinei. Din momentul arestării, toate televiziunile umflă povestea, iar partea gureșă a populației se implică în acuzare, în condamnare, în propuneri de reformare a  sistemului sanitar. S-au dus naibii și plutesc în ceață ca și acuzele la OMV, ca  și scandalul Coldea cu „marș mă”-ul Ancăi Alexandrescu. S-a pierdut în ceață și scandalul de la SNSPA cu Marius Pieleanu cu tot (deh, PSD-ul are nevoie de alte sondaje!) și cu toată trupa de politruci și acoperiți de la principala noastră școală politică derivată din Academia Ștefan Gheorghiu. Nu mai vorbim nici de vistieria goală a României, nici despre fantomaticele minireactoare atomo-electrice care papă o groază de bani fără să existe, nici despre prețuri și nici despre discursurile de Gîgă din politica televizată. Doctorițele arestate tac, specialiștii sunt ignorați, ziariștii de bulevard și „chiloțăreală” se întrec în acuzații și argumente aiuritoare. Puțini mai au curajul să strige că ”împăratul e  gol” (gen Mircea Badea). ”Crimele de la  Spitalul Pantelimon” arată ca o nebunie totală în care nimeni nu mai are curajul și puterea  de a se  opune. Greu de spus cîți oameni mai izbutesc să facă o legătură cu alte procese ale medicilor, de la cele înscenate de Stalin pînă la cele din anii comunismului în România. După părerea mea, în această campanie de acuzații suntem foarte aproape de acestea. Ba ne-am avîntat cu inconștiență într-una din cele mai rușinoase campanii denigratoare, într-un linșaj public plin de elan fără să știm și să înțelegem ce s-a petrecut. Percepția mediatică a devenit instanță nemiloasă. La rîndul ei, poate fi și criminală. Mă tem că ne aflăm într-o veritabilă tragedie generată de lipsa de profesionalism în presă, cuplată cu o prăbușire de competență și onestitate în Justiție. Citiți cu atenție argumentele și informațiile probate din materialul lui Octavian Știreanu. Dosarul este complex și arată cu totul altfel. Chiar și responsabilii par a fi diferiți. Ce rulează drept crimă pe televiziuni arată ca o înscenare amplificată de nepricepuți. Ca să nu fiu bănuit de subiectivism, adaug și  trimiterea profesorului universitar Șerban Bubenek, președintele Asociației Române de Terapie Intensivă la  Ordinul  nr 1500/2009 al Ministrului Sănătății, publicat în Monitorul Oficial nr. 873, din 15 decembrie 2009. La art. 22 al Ordinului 1500/2009,  privitor la  organizarea și funcționarea secțiilor ATI este prevăzut : „(3) Medicii specialisti/primari din sectia/compartimentul ATI au in principal urmatoarele atributii:

1. a) asigura ingrijirea perioperatorie a pacientilor chirurgicali (examen prea-nestezic si pregatirea preoperatorie specifica, administrarea anesteziei si terapia intensiva intraoperatorie, urmarirea postanestezica) in conformitate cu protocoalele recomandate de SRATI si adoptate de sectie;
2. b) completeaza fisa de anestezie, care trebuie sa cuprinda toate datele ingrijirii perioperatorii, inclusiv consumul de medicamente si materiale;
3. c) verifica aparatura inaintea utilizarii, iar orice incident sau accident legat de functionarea aparaturii trebuie semnalat in scris administratiei spitalului;
4. d) examineaza pacientii din sectia cu paturi ori de cate ori este nevoie, dar cel putin de doua ori pe zi;
5. e) la internarea sau transferul pacientilor in sectiile ATI, medicul ATI de salon sau de garda completeaza toate evidentele primare necesare, care contin obligatoriu cel putin: datele personale esentiale ale pacientului, diagnosticul principal si bolile asociate, motivul internarii sau transferului in sectia ATI si consemneaza starea prezenta. Foaia de observatie clinica intocmita de sectia care transfera pacientul in sectia ATI va ramane in sectia ATI pana la retransferul pacientului in sectia de origine;

1. f) consemneaza in foaia de observatie toate recomandarile terapeutice necesare pacientilor internati in sectie;
2. g) consemneaza zilnic in foaia de observatie: evolutia, medicatia administrata, manevrele diagnostice si terapeutice, parametrii de monitorizare, rezultatele diverselor analize de laborator, precum si materialele consumabile folosite;
3. h) solicita si consemneaza in foaia de observatie clinica efectuarea consulturilor interdisciplinare, ori de cate ori evolutia cazului o impune”;

Cît despre îndatoririle asistentelor medicale în secția ATI,  Ordinul prevede întrr-un articol separat: „(5) Asistentii medicali din sectiile ATI au in principal urmatoarele atributii:

1. a) asigura asistenta medicala specifica, in limita competentelor;
2. b) verifica aparatura inaintea utilizarii, iar orice incident sau accident legat de functionarea aparaturii trebuie semnalat imediat medicului ATI;
3. c) respecta programul de ture aprobat al sectiei;
4. d) consemneaza zilnic in foaia de observatie clinica, in limita competentelor, evolutia, medicatia administrata, manevrele diagnostice si terapeutice, parametrii de monitorizare, rezultatele diverselor analize de laborator, precum si materialele consumabile folosite”.

Nu cumva  ar trebui să trecem de la interpretarea urechistă a legii la citirea și aplicare legislației în materie? Nu cumva ancheta  jurnalistică și judiciară ar trebui să facă o CALE ÎNTOARSĂ SPRE ADEVĂR?  

Mitul vizelor ca interdicție de intrare în SUA a supraviețuit  din anii Cortinei de Fier. Ba  a devenit  și o valoare politică. Dacă tot circulăm liber prin Europa, de ce să n-o facem și în SUA?  De ce să nu avem liber și la americani dacă ungurii și ceilalți din Europa au? Nu sunt americanii aliații noștri? Nu „suntem mai apărați ca oricînd”? Pe lîngă mărirea pensiilor și a salariilor, pe lîngă reducerea prețurilor (sictir pentru păcăleală!), pe lîngă reducerea cheltuielilor publice (sictir - exact pe dos!), Guvernul Ciolacu a lansat o campanie publică și pentru asta. Uite așa, m-am trezit în fața unui spot video. Publicitate curată, ca la detergenți! „Tu poţi califica România în Visa Waiver. Dacă ai orice tip de viză SUA, valabilă sau expirată de mai puţin de 4 ani, aplică acum pentru o viză nouă de tip B1 sau B2. E simplu. Nu trebuie să mai mergi la interviu. Doar aşa putem califica România în Programul Visa Waiver şi românii vor putea călători în Statele Unite fără viză. Aplică Acum!  „Ne putem califica doar până la 30 septembrie 2024”, se spune în clipul video. Adică, să ne mobilizăm ca la strînsul de PET-uri și ambalaje, ca la plata  taxelor etc. „Să  punem umărul” în așa fel  încît  țara noastră să nu mai fie codașă și compatrioții noștri să nu mai stea  la coadă cu africanii și cu asiaticii și cu țări de mîna a șaptea. Drept pentru care Consiliul Național al Audiovizualului a recomandat televiziunilor și radiourilor difuzarea gratuită a mesajului (spotului). El este rezultatul unei să-i zic tot șmecherie -  recomandată de partenerii noștri. Reînnoiți-vă vizele sau prelungiți-le. Cei care au avut sau mai au vize valabile nu vor  fi respinși și astfel scade procentul de respinși! Ei nu încalcă legea, noi trecem printre criterii! Toți credem că trucul ne ajută fără să ne întrebăm dacă  nu cumva ar trebui să mai așteptăm pînă cînd procentul de respinși să intre în limite acceptabile? Nu cumva asta înseamnă că guvernul ar trebui să se concentreze pe dezvoltare și pe creșterea calității vieții în așa fel încît  românii să viseze mai puțin la „plecat în America”? O fi bine sau o fi rău dacă intrăm în programul Visa Waiver?  Liber la circulat în Europa a golit o parte din țară? Care vor fi efectele la  „liber în America”? Pentru Marcel Ciolacu și ceata lui și pentru alți funcționari publici, programul Visa  Waiver este un mare ambîț. Să vrăjească și să gîdile electoratul cu marele succes izbutit numai de piețarul din Buzău! La puțină vreme după căderea comunismului, a început promovarea insistentă a unei  găselnițe numite „Loteria Vizelor”. Și pentru  SUA, și pentru Canada. Am publicat și eu (gratuit) anunțurile ambasadelor SUA și Canadei, convins fiind că fac un bine pentru cei care își doresc foarte mult să plece pentru reîntregirea familiei. Libertatea de atunci avea un alt sens decît acum. Și mulți au cîștigat și au plecat definitiv din România. Presupuneam atunci că Loteria asta funcționa cu o probabilitate pură. Așa am crezut. Ca tot ardeleanul, peste ani, am aflat cum pentru Canada cîștigau mai ales profesiile deficitare în această țară. Adunau oamenii de care Canada avea nevoie. Și de atunci am  hotărît să nu mai promovez loteriile și plecările. Încă de atunci, România începea să piardă cele mai valoroase bunuri ale sale: forța de muncă și inteligența. Acum se poate călători mai simplu. S-a schimbat filosofia din vremea Cortinei de Fier. Multe țări în loc să interzică racolează sau atrag. Te trag de mînecă să mergi pe la ei și să lași niște bani sau niște specialiști și în economia  țării lor. În zilele noastre, poți călători aproape oriunde. Chiar și în  Canada și SUA. Canada a cam renunțat, iar pentru SUA există vize, procedurile nu mai sunt atît de draconice, iar cine are nevoie n-are decît să se programeze, să depună și să convingă. Cei care  au rude primesc. Vize pentru turism există, pentru studii, la fel, chiar și vize pentru muncă (în cazul studenților și tinerilor incluși într-un program de activități sezoniere). Guvernul Ciolacu, pe lîngă atîtea campanii eșuate, mai susține una pentru Viza Waiver. Adică includerea României într-un program care să permită cetățenilor români să călătorească fără vize în SUA. O fi bine? O fi rău? Romii oricum trec prin Mexic. Ne dă mîna să pierdem încă zeci de mii de meseriași buni, de studenți și de intelectuali valoroși? Nu cumva suntem ținta unei campanii publicitare care ar putea produce efecte împotriva noastră?      

Luni se  desfășoară micul eveniment al gurilor mari. Se întîlnesc „suveraniștii”. Adică George Simion, Diana Ivanovici Șoșoacă și  Cozmin Gușă. Ideea ar aparține cucoanei, primul europarlamentar român scos pe sus din Parlamentul European, ultimul  produs  al spiritului lui I.L. Caragiale în politica românească. Teoretic, ideea nu este rea, chiar dacă reprezintă o găselniță provocatoare pentru oamenii aflați cam sub același fel de steag. Scriu aceste rînduri luni dimineața, cu cîteva ore înainte ca reuniunea celor trei să înceapă. Fac precizarea, pentru că mi se pare a fi o firavă producție de marketing politic care se  poate  termina înainte să se desfășoare. Nu din cauza ideii, ci a personajelor. Trei așa mari închipuiți încap cu greu sub același acoperiș, necum în slujba aceluiași ideal. Ne aflăm în fața celor mai  găunoase personaje din ultimii ani, personaje cu ego-uri  elefantine cantonate pe aceeași insulă de patriotism declarativ. Explicația este simplă. Nici nu mai aveau loc pe altundeva. Eu sper ca reuniunea să se țină. Ar ajuta și la lămurirea electoratului, și la curățirea scenei politice. Fie se leapădă  de fanfaronadă (eu zic, imposibil!) și pune  baza unei  alianțe a celor două partide (Cozmin Gușă nu-i  decît șeful  găoacei  numită „Clubul de gîndire  Gold”), fie se despart definitiv.

Alianța „suveraniştilor” moare în faşă

Sper ca întîlnirea  să se  desfășoare cu telefoanele deschise, conectate pe Facebook și pe calea undelor. Așa trăiesc toți trei. Sunt înfometați de audiență și vizibilitate. Și de putere. Am avea parte de tot farmecul  românesc al  acestui moment, să-i zicem politic, deși nu-i decît o manifestare publică a trei caractere care nu pot face o echipă  nici dacă îi legi cu lanțuri. După cum au prestat pînă acum, cei trei nu sunt dintre cei care pot bea nici măcar o bere pînă cînd se golesc halbele. Diana Soșoacă n-a putut  face  tandem politic nici cu bărbatul ei, Cozmin Gușă a stîrnit zîzanie și a încercat să încalece cu delirul său toate grupurile și pe toți cei pe care i-a întîlnit. În ce-l privește pe George Simion, în ciuda faptului că este cel mai pregnant, dă semne că a fost luat de val. Nu poate depăși formatul din care a apărut. Adică spiritul unei  galerii. După europarlamentare, AUR în loc să devină un partid mai solid, s-a ușurat simțitor. A rămas  tot o grupare în jurul lui George Simion. Cu oastea de strînsură izbutită în ultima vreme  (indivizi ejectați sau eșuați de pe la mai toate partidele politice) și după conglomeratul de idei și inițiative, numai suveranist de cale lungă nu poate fi. Și nici la mare prietenie nu se poate lega cu Șoșoacă și cu Gușă. (Am putea  folosi și dictonul cu două săbii în aceeași teacă. Nu merge, pentru că este vorba de trei și nici una nu taie. La urma urmelor, în raport cu politica mare, nu sunt săbii, ci doar niște bricege rămase la nivelul de curățat cartofi.) Cei trei se întîlnesc pentru că au parte de o provocare. Îi poate salva, dar le poate fi și fatală. Deocamdată, îi leagă doar cele cîteva cuvinte pe care  le folosesc cel mai des. Îi aseamănă  dorința de putere și îi  despart interesele și caracterele ultra egolatre. Diana Șoșoacă și Cozmin Gușă n-au nici  un strop de vocație a grupului unit de un ideal. Pe amîndoi îi animă dorința de a fi mai în față. Nu ne rămîne decît să așteptăm documentele și concluziile acestei întîlniri pitorești. Nici nu ar putea fi altfel la o reuniune a Cațavencilor români din anul 2024. Post  scriptum: La o oră și jumătate după apariția  acestui articol despre întîlnirea de circ a suveraniștilor, delirantul politic Cozmin Gușă, cureaua de transmisie a lui Eduard Hellvig, a dat publicității aceeași scorneală pe care o răspîndește de mai multă vreme: „Cornel Nistorescu, probabil cel mai bogat jurnalist din Europa, fost informator al Securității sub numele “catifelat” de Camil, emite păreri despre întâlnirea suveraniștilor. Citiți-le atent, veți sesiza cum acționează Statul Paralel prin “cozi de topor” gen Nistorescu, sau alții ca el îmbătrâniți în rele și roși pe interior de păcatele unor vieți mizerabile. Cozmin Gușă”            

Subiectul zilei se clatină încă pe muchie de cuțit, pe lama subțire ce desparte o tragedie mediatică (jurnalistică) de una medicală. Dezinformări propagandistice și jurnalistice de asemenea proporții, de același tip s-au mai produs. De la vînătoarea de vrăjitoare pînă la procesul medicilor din Uniunea Sovietică. Vînători de doctori care fac avorturi sau iau mită au mai fost în România. Au publicul lor, mai ales între cei care au pierdut pe cineva în condiții neelucidate. La fel și tragedii medicale. Antologia groazei consemnează prin spitalele lumii personaje monstruoase care au fost implicate în decizii finale, luate pe cont propriu. În acest moment, încă există ipoteza ca situația să se ducă în oricare parte. Catastrofa jurnalistică și juridică este la fel de periculoasă și de dureroasă ca și cea medicală. Țara ar putea înmormînta pentru o lungă vreme informația publică venită și de la procurori și de la jurnaliști. Care sunt acuzațiile ambelor părți? Cătălin Antohe, cel care a lansat subiectul, se bazează pe confesiunile unor cadre medicale din Spitalul Pantelimon: „Surse apropiate cazului morților de la Pantelimon ne-au spus că sunt indicii concrete că urmează noi rețineri în rândul cadrelor medicale de la spital. Cel puțin cinci asistente și infirmiere vor fi reaudiate astăzi… Aceleași surse susțin că anchetatorii pot deja proba că au fost scăzute dozele de noradrenalină, fapt care a dus la decesul pacienților!..... Puteți asculta în înregistrare pe asistenta care relatează posibilele crime de la Pantelimon, aflată în posesia Parchetului, care afirmă că Maria Pisică avea cunoștință despre ce fac medicii. Iar directoarea Stamatoiu cere să se transmită asistentelor să spună adevărul”. Parcurgînd aceste pasaje din Cetățeanul puteți subînțelege contribuția personalului spitalicesc de la spitalul în cauză și a surselor din Parchet la prezentarea jurnalistică a cazului de la Spitalul Sf. Pantelimon. Procurorul Alexandru Anghel a și susținut public că: „Având ca scop provocarea decesului unor pacienți care necesitau terapie intensivă, dar cu privire la care inculpatele apreciau că nu mai este oportună menținerea în viață, acestea au conceput și pus în executare un plan ce consta în reducerea bruscă a dozei de noradrenalină (substanță esențială în terapie intensivă, cu rol în menținerea tensiunii arteriale), cu consecința scăderii tensiunii arteriale, urmată de stop cardio-respirator”. Cel mai înfocat susținător al ipotezei de crimă premeditată a devenit Victor Ciutacu, mare amator de gonflări mediatice: „Astăzi, după luni de zile de dezvăluiri în serie, timp în care am fost acuzat și că fac parte dintr-un grup infracțional organizat, doi medici și o asistentă medicală de la ATI au fost reținuți. Pentru, între altele, omor cu premeditare. Abia după intervenția furioasă a premierului, care i-a pus cartoful fierbinte în brațe ministrului Rafila, acolo unde îi era și locul, managerul spitalului a anunțat că-și dă demisia – țineți-vă bine! – de onoare. Directorul medical încă refuză să o facă și e în funcție. Nici unul dintre ei nu dă, deocamdată, din păcate, cu subsemnatul”. Victor Ciutacu, propagandist guvernamental și PSD-ist la ordin, merită reținut (antologat) mai ales pentru „intervenția furioasă a premierului”. Că dacă nu era intervenția furioasă a premierului, ce făcea țara în absența ei? Un alt acuzator vehement este Iulian Capsali, cel care extinde dosarul: „De ce nu este anchetat Arafat, cel care a închis spitale de au murit zeci de mii de oameni cu zile? Cine îl acoperă pe acest individ care a închis un spital unic în țară precum Foișor, ca să-l transforme în spital "covid", scoțând din ATI noaptea bolnavii abia operați, iar apoi spitalul a rămas nefolosit? De ce nu-l anchetați pe președintele Colegiului Medicilor, prof. Coriu, care a acceptat ca un obedient imbecil toate abuzurile de atunci, ce reverberează și azi în crimele din spitale? Marea problemă este că medicilor și asistentelor li s-au inoculat ideea în plandemie că sunt eroi, niște semizei care au drept de viață și de moarte asupra pacienților”. Pentru lămurire, am selectat cîteva afirmații ale acuzatorilor publici, care nu lasă cititorului nici un loc de îndoială. Pe net puteți găsi cu sutele, toate asemănătoare și, în mare parte, pornind de la acestea. Sau numai asemănătoare. Ce zic profesioniștii în materie? Profesorul universitar Șerban Bubenek, președintele Societății de Anestezie și Terapie Intensivă, a declarat joi, la Digi24: „Cei doi medici de la Spitalul Sf Pantelimon nu pot fi acuzați de omor cu premeditare și au procedat corect în cazul pacientului care în cele din urma a decedat în spital”. Potrivit medicului anestezist Șerban Bubenek, care citează „dovezi științifice”, dozele mari de noradrenalină nu pot fi administrate pe perioade mari de timp, ci trebuie revenit la doze obișnuite în cazul pacienților cu tensiune arterială mică. Dr. Șerban Bubenek: „Nu e vorba de întrerupere (a tratamentului cu noradrenalină în cazul pacientului decedat – n.r.). E vorba că dozele mamut, documentate în acel document, de 15 ml/oră, 20 de ml/oră, sunt doze mamut, în condițiile în care din referatele și datele de acolo aveau tensiune arterială medie de 3o până la 45 mm coloană de mercur zile întregi. Adică sângele lor nu mai circula prin dânșii aproape deloc și nu avea cum să se facă oxigenarea. Menținerea unei astfel de tensiuni este doar o cosmetică și ori de câte ori suntem în această situație, recomandarea ghidurilor e să te reîntorci la doza terapeutică, nu să lași dozele mamut să meargă înainte, ceea ce au făcut colegele noastre, din ce se înțelege acolo, că au redus la 1 ml/oră, ceea ce înseamnă între 100 și 150 de nanograme, deci doze fiziologice”. Profesorul Dorel Săndesc, vicepreședinte al aceleiași Societăți de Terapie Intensivă, susține în „Banatul Azi”: „Scăderea dozei de noradrenalină nu este un gest legat automat de determinarea decesului. Acest lucru trebuie lămurit cu toate datele concrete ale cazului aflat în anchetă”…„ „Scăderea dozei nu este un gest legat automat de determinarea decesului. Acest lucru trebuie lămurit cu toate datele concrete ale cazului aflat în anchetă (…) Nu cunosc caracteristicile concrete ale acestor cazuri. Am văzut doar lista celor 17 pacienți. Trebuie văzut dacă este o legătură între reducerea acestor doze și deces – tanatogenoză. Despre asta este vorba. Aici nu putem simplifica: a redus doza, de asta a murit pacientul. Discuția este mult mai amplă”. Iuliu Torje, medic anestezist în Germania, citat de G4media: „Ceea ce se întâmplă acum în spațiul public, prin linsajul mediatic al medicilor din Spitalul Pantelimon, este absolut revoltător. Acuzațiile de crimă cu premeditare aduse împotriva celor două doctorițe, tinere și dedicate meseriei lor, sunt fără precedent și inadmisibile. Modul în care presa tratează acest subiect este de-a dreptul execrabil, mai ales când își permite să facă afirmații legate de terapia intensivă, un domeniu pe care, evident, nu îl înțelege”. Nu-mi rămîne decît să invit pe cititori să-și păstreze calmul și discernămîntul. Mai devreme sau mai tîrziu, adevărul va ieși la iveală.

În  vîrtejul evenimentelor și în plictisul de vară al politicienilor și jurnaliștilor, mai nimeni nu bagă în seamă  învârteala cu Piedone. Fanfaronul care amenința cu răsturnarea alegerilor pe București, cu tractarea  spectaculoasă a PUSL  al clanului Dan Voiculescu s-a dezumflt și s-a liniștit. După alegeri s-a făcut mic și pufos și și-a legat pliscul zgomotos. Piedone a dispărut din scenă ca șoricelul în crăpătură. Și, pe neașteptate, în plină vară, apare știrea că penibilul de la Sectorul 5 și-a dat demisia din fruntea PPUSL și s-a grăbit spre organizația aceluiași partid pe municipiul București. Părelnica organizație  PUSL la Capitală este ca un claxon de motoretă sau de birjă veche. Cînd îi auzi poziția poți zice că unuia i s-a crăpat turul pantalonilor. Personajul acesta caricatural și zgomotos produs din lumpenul bucureștea, bucătar și ospătar pe vremea PSD-ului condus pe Dâmbovița de Dan Ion Popescu, nu se căiește și nu se resemnează. Reapare țupăind pe o plasă elastică, dar ținut de mînă să nu se dea cu roatele în sus și să ne arate ce potențial fizic mai are  burta lui. Oricîte prostii ar fi spus, măsurabile la tonă și la kilometru, el tot o ține langa și încearcă să revină în fruntea plutonului. Dă din coate să-și rezolve interesele. În plină campanie pentru locale, în tentativele de negocieri cu PSD și cu clanul din Voluntari pentru a o ajuta pe Gabriela Firea, Piedone a recunoscut un lucru. Că principala sa preocupare este să își aranjeze copiii. Băiatul e să rămînă fără concurent pentru scaunul de belfer la  Sectorul 5 (și, culmea, anonimul a încălecat votul), iar fata pentru un post în parlament (nu contează, european sau românesc!), iar el, la Primăria Capitalei. Nu i-a ieșit decît în parte. Și nu stim de ce. S-or fi deșteptat și bucureștenii sau pesediștii or fi citit și ghicit în sondajele lui Pieleanu că nu pot și nu merită un așa pîrț și nu i-au gratulat odrasla cu un post la Bruxelles? Numai Dumnezeu le mai știe pe toate! După cum s-a văzut, nici Piedone nu s-a retras (parol d`honneur, musiu!), nici Firea n-a cîștigat și acum toți au trecut la refacerea cărților. În ce fel? Un post de televiziune de știri ne anunță că Piedone negociază cu PSD-ul un post în Parlamentul României. Și dacă nu ne anunța, tot aia ar fi fost. De mai multe ture de alegeri, Dan Voiculescu își vîră oamenii în parlament și în guvern pe spatele  PSD-ului. Negociază locuri pe liste și posturi de miniștri și directori de deconcentrate și compensează cu sprijin media. De ce ar proceda altfel? Cu al său partid spînzurat în jur de 1%, Dan Voiculescu ar rămîne în afara jocului, iar Antenele și tot grupul Intact, cu Fundația Facias cu tot, s-ar linge pe bot. N-ar mai primi publicitate politică, n-ar mai beneficia de sponsorizări și contracte de promovare pentru tot felul de dezbateri și forumuri produse iepurește. Iar PSD-ul ar trebui să se mulțumească doar cu apariții la Ciutacu (Sebastian Ghiță) și la Radu Budeanu și să trombonească prin piețe și prin oboare. Târguiala aceasta politică, un fel de barter pe interese, funcționează de ani buni și nimeni nu zice nimic. Iar Piedone a învățat șmecheria și se descurcă. După cum bate vîntul și după cum plouă, ca mistrețul spre izvor, caută calea spre atingerea intereselor sale. Și mai întotdeauna o găsește! Plăcintarul are intuiție și simte pe unde să ducă tava!

Dacă Ciolacu n-ar fi defilat la Athos și prin piețe cu fotografi, dacă nu s-ar fi dus cu operatori TV să-i întîmpine pe românii salvați din Gaza, dacă nu s-ar fi străduit să ne arate că el, pentru dragostea poporului, este gata să meargă nu doar la economy class, ci și la bou-vagon, atunci aș fi crezut în indignarea sa cu nedreptatea făcută fetelor de la gimnastică. Pe fond, atitudinea lui este corectă. Autoritățile și opinia pubică din România trebuie să se solidarizeze cu cauza celor două gimnaste nedreptățite. Dar nu cu reacția unui premier pe care nu-l bagă nimeni în seamă chiar dacă este premier. Gestul lui Marcel Ciolacu cu neparticiparea la festivitatea de închidere a Jocurilor Olimpice de la Paris are mai mult valoarea de fiță politică scornită să arate poporului că și el își exprimă nemulțumirea și se alătură populației în semn de solidaritate și patriotism. La mesaje de felicitare sau de solidaritate, și președintele, și primul-ministru, sunt meșteri. Au cîte un consilier care le spune „ar fi bine să spuneți ceva despre (nu știu ce!), că toată lumea vorbește”. Ei zic bine, zic, iar aceștia scriu și le dau ciorna și ei citesc la microfon sau semnează. Figurație totală. Cînd președintele sau premierul vor fi principalii susținători și inițiatori pentru proiecte culturale sau sportive, cînd se vor bate pentru ele pînă la inaugurare, atunci vom putea să-i credităm cu bună credință și devoțiune. Restul reprezintă declarații după declarații și după comunicate, după cuvîntări și discursuri și nimic altceva. Nedreptatea făcută celor două gimnaste Sabrina Maneca-Voinea și Ana Maria Bărbosu la Jocurile Olimpice de la Paris impune o poziție fermă a autorităților, contestații și proteste care să continue pînă la corectarea nedreptății. Dacă suntem în stare să apărăm două fetițe, vom putea să ne apăram și țara. Dacă ne limităm la declarații de fanfaroni, pe care nimeni nu-i așteaptă la nici o festivitate, atunci ne-am ars. Am mai pățit-o cu Andreea Răducan la Sydney și, atunci, în ciuda faptului că mai că eram pe podium, fără sprijnul autorităților, am pierdut. Oricît s-a zbătut atunci Ion Țiriac n-a reușit să clintească acea decizia nedreaptă. Mai tîrziu, la Jocurile Olimpice de la Atena 2004, am asistat la o altă nedreptate făcută unui gimnast. Eram în sală cînd punctarea greșită a unui sportiv a fost fluierată mai mult de un sfert de oră. Protestul a fost atît de puternic încît organizatorii au intrat în panică, iar concursul a fost întrerupt. Juriul a fost la un pas să dea înapoi. Faptul că Federația Internațională de Gimnastică a decis reanalizarea exercițiului este un prim semn că „șurubelnița” căzută în mecanismul de arbitraj poate fi scoasă. Vorba Nadiei Comăneci: - Trebuie să avem un răspuns, într-un fel sau altul. Dacă Marcel Ciolacu se face că nu se duce la Paris la festivitatea de închidere, dacă președintele Klaus Iohannis nu își alătură vocea, dacă nu ne ridicăm împotriva unei nedreptăți, nu facem decît să arătăm cît de slabi suntem. Cele două fete sunt o cauză a României!

„Legendarul Mircea Lucescu la Națională”, titrează televiziunile. După valul uriaș de simpatie și susținere (după părerea mea, provocat extrem de subtil!) pentru echipa națională a României, pentru prima dată Mircea Lucescu are ghinion. Preia Naționala care se bucură de un mare val de susținere în preajma unei echipe modeste, obligat să recurgă la 5-6 titulari care nu au echipe sau sunt rezerve la cluburile lor (nici acelea campioane în fotbalul mare din Europa). Să nu uităm că Mircea Lucescu ar prelua Naționala cu principalele două vedete rezervă la cluburile lor. Este vorba de Radu Drăgușin și de Ianis Hagi. Ba acordul lui Mircea Lucescu a fost publicat simultan cu trecerea lui Ianis Hagi la echipa a doua a lui Glasgow Rangers. Denis Alibec nu știm pe unde joacă. Mihăilă este și el o rezervă. Florin Niță caută și așteaptă. Horațiu Moldovan este pe drum. Nicolae Stanciu, Florinel Coman și Andrei Burcă joacă la echipe despre care nu știm mare lucru. Nici numele. Peste 90 la sută din publicul român nu poate preciza denumirea echipelor pe unde joacă o parte dintre componenții echipei naționale. Un val de susținere asemănător celui care s-a născut în Germania pornind de la acel 3-0 cu Ucraina(?!) n-a mai existat de pe vremea Generației de Aur cu Gheorghe Hagi și Gică Popescu, cînd populația invada centrul orașelor mari. Entuziasmul de acum așteaptă aceleași performanțe de la o echipă cu jucători abia intrați pe drumul spre glorie. Unii nici n-au pornit. Iar cei care îi venerează nu prea mai știu pe la ce echipe joacă. Al doilea mare ghinion stă în faptul că Mircea Lucescu nu mai are timp. El nu mai are răgazul de la Hunedoara, de la Brescia sau de la Șahtior Donețk unde a putut concepe proiecte sportive și s-a bucurat de răgaz pentru a construi. Unde a fost luat pe post de salvator, Mircea Lucescu n-a apucat să facă epocă, iar la Naționala din 85-86 a fost „mîncat” mai ales de politică și de rivalitatea Steaua-Dinamo. Un alt mare ghinion al lui Mircea Lucescu stă chiar la Federația Română de Fotbal. Tandemul Burleanu-Stoichiță este pe cale să preia (dacă nu a și făcut-o!) un control total asupra FRF, exact cum a fost în mandatele lui Mircea Sandu. Extrapolînd, situația lor de la FRF începe să semene cu a primarilor betonați în funcții, a rectorilor de universități gata să se așeze ca aleși pe viață. Cu trucul alegerilor prin votul la grămadă, Burleanu și Stoichiță nu se mai tem decît de Bunul Dumnezeu și de DNA. Trecînd peste calificarea la Europenele din 2024, în actuala formulă, FRF și-a pus amprenta pe cele mai mari improvizații. Plus faptul că n-a fost capabilă să creioneze nici un proiect serios pentru fotbalul românesc. Mandatele celor doi la FRF stau prea mult sub influența politicului și a lui Vasile Dîncu (plus SRI) și sunt dominate de disproporția importului de fotbaliști străini de mîna a doua în campionatul intern față de „exportul” în Europa. Din fotbalul românesc nu începe să se contureze decît un exod spre Asia și Orientul Mijlociu. Nu dețin cifre exact, dar dacă ar fi să calcuăm cîți bani aduce fotbalul românesc în țară și cît scoate peste graniță prin tot felul de contracte meșteșugite pentru jucători modești am vedea că facem o afacere proastă. Investim cît investim în sărăcia altora, lăsînd copiii și juniorii noștri la voia sorții și importăm forță de muncă (și de joc) din alte țări subdezvoltate, flămînde după contracte mănoase. Cei mai mulți jucători români într-o echipă din Super Ligă (numită așa din legătura cu lumea pariurilor!) ajung să fie la Sepsi Sf Gheorghe! Drept urmare, ne plîngem că nu mai apar super-jucători și vedete de calibru și că nu mai avem șansa unei generații excepționale. Nici n-avem cum! Care este norocul lui Mircea Lucescu? El vine din experiența sa copleșitoare și din sentimentul datoriei unui om care a fost obligat să lucreze prin străinătate ca un adevărat profesionist. La final de carieră, Mircea Lucescu se întoarce la prima echipă din fotbalul care l-a lansat. Și este obligat la un pariu. Ultimul. Și nu-l poate pierde. Norocul lui vine de la faptul că poate să îl denunțe cînd simte că se împiedică de urmașii „Cooperativei”.

După salarii și pensii, a venit vremea cadourilor pentru  copii. Este chiar o continuare a măsurilor sociale menite a măguli populația defavorizată.  PSD-ul zice că școlile ar putea  trece la uniforme gratuite pentru elevii din învățămîntul  preuniversitar. Și se pregătește să legifereze. Pot, dacă vor și dacă au bani! Avem de-a face cu un proiect de lege ajuns la Senat și inițiat, bineînțeles, de un parlamentar PSD. Cum să nu folosească toamna electorală pentru a lua o măsură  ajutătoare pentru părinți. Dar, dacă erau așa de preocupați, de ce n-au introdus prevederea în Legea nr.198/2023?  De ce în Legea învățământului preuniversitar  promulgată în 2023 au sărit peste o asemenea prevedere, mai ales că era vorba de fanfaronicul proiect prezidențial supranumit „România  Educată”? Le-a scăpat? Sau proiectul de lege cu uniformele gratuite a fost păstrat ca un cartuș de rezervă bun de tras în buza alegerilor? Proiectul de lege aflat la Senat conține două prevederi. Prima prevede caracterul facultativ al măsurii: „Conducerea unităților de învățământ poate solicita utilizarea obligatorie a uniformei școlare”. Iar a doua, caracterul gratuit: „Uniforma școlară se acordă elevilor în mod gratuit, finanțarea cheltuielilor prevăzute pot fi acoperite din fonduri guvernamentale de la bugetul de stat, bugetul Ministerului Educației sau al altor instituții ce coordonează unități din rețeaua națională școlară sau din bugetele consiliilor județene/Consiliului General al Municipiului București și consiliilor locale, cât și din fonduri externe nerambursabile”. Cât se poate de clar, dar și generator de confuzie! Adoptarea uniformei este la alegerea conducerii școlii, iar punerea în practică, după bugetul avut la dispoziție. Va fi obligatoriu, dar nu există sau nu mai ajung  banii! Elevii din unele școli vor  purta uniformă. Alții, nu. Vom avea orașe cu elevi în uniformă, dar și orașe fără, cu ținute  la  liber și la ultima modă. Abia de aici va începe nebunia! Cîrpacilor noștri de legislație le scapă lucrurile de sub neuroni. Starea generală a școlii coboară vertiginos de la modest la vale. Elevii sunt din ce în ce mai departe de normele de comportament și de cele gramaticale. Mulți dintre ei sunt mai aproape de ignoranță decît de preocupări de cunoaștere. Nu depășesc preocuparea de a ajunge la un Untold, la un Electric Castle și la Beach, please! E de așteptat ca, în unele locuri, decizia de purtare a uniformei să fie primită cu refuz, poate chiar cu proteste. În altele, mai ales în colegiile cu  faimă, să fie percepută ca o formă de apartenență la un grup de elită. Ține și de condiția școlii, și de capacitatea dascălilor de a impune trecerea la această formă de identitate. La clasele mici, uniforma ar putea fi chiar o mînă întinsă celor nevoiași. La clasele mari, ar fi doar o încercare de acoperire a României pestrițe și din ce în ce mai ne-educate.  

După Proiectul de țară uitat printr-un avion, după proiectul România Educată, tîrît prin declarații și promisiuni, după Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului și Muzeul National de Istorie a Evreilor și a Holocaustului din România, Klaus Iohannis a bifat și Holocaustul țiganilor. A transmis un mesaj printr-un consilier prezidențial cu prilejul Zilei Europene de Comemorare a Holocaustului Romilor. Cu acest prilej, el a spus: „Aducem un pios omagiu romilor care au fost victimele genocidului din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi ne reafirmăm angajamentul pentru preţuirea şi apărarea drepturilor fundamentale şi a demnităţii umane. În Europa, ura şi intoleranţa, asumate la nivel de politică de stat, au distrus viaţa a aproape jumătate de milion de romi – copii, femei şi bărbaţi. Autorităţile române din acele vremuri au contribuit, în mod ruşinos, la acest bilanţ criminal, 25.000 de romi fiind deportaţi, iar dintre aceştia 11.000 nu au supravieţuit”. Cît s-a implicat Klaus Iohannis în problema țigănească? „Sper ca și acum astrele să fie în favoarea acestei asocieri” …. „este esenţial să putem vorbi deschis în societate despre acest capitol dureros, mai ales când vedem, în prezent, tot mai dese încercări de a resuscita intoleranţa şi discriminarea faţă de diferite minorităţi”. Klaus Iohannis, fericit succesor al bunurilor Grupului Etnic German (operațiune în care a fost implicat ca primar al Sibiului), ne atrage atenția că ”este foarte important să putem vorbi deschis despre acest capitol dureros”. Unde a vorbit deschis Klaus Iohannis despre Holocaustul Romilor sau cum, zic românii, al țiganilor? Cînd a propus sau a cerut el Comisiei Europene un program de educație și de integrare a acestora? Cînd a pledat cauza lor? Cîte vizite a făcut președintele României la asociațiile de profil sau în cartierelor de romi din Săcele sau din alte orașe? El reduce totul la soartă, la noroc, la astre. Contribuția lui se reduce la „să sperăm!” „Sper ca și acum astrele să fie în favoarea acestei asocieri”. Nu văd ce se mai poate face cu egocentrismul președintelui și cu prestația sa de figurant politic. Dar nu pot să trec peste o afirmație a sa din declarația făcută cu prilejul acestei Zile. El zice: „În acest sens, trebuie să continuăm eforturile de a sancţiona şi de a combate activ ideile sau comportamentele care polarizează, prejudiciază sau stigmatizează orice fel de persoană sau grup”. Klaus Iohannis a rămas blocat în gîndirea sa germanică. „ Trebuie să continuăm eforturile de a sancţiona şi de a combate activ”. Asta spune destul de mult despre atitudinea și gîndirea sa democratică. Să-i scoatem din istorie și din societate pe cei care au greșit, să-i „ sancționăm” (pedepsim) și să-i combatem pe cei care au alte idei și comportamente! Așa înțelege Klaus Iohannis rezolvarea problemei țigănești. Să-i pedepsim pe cei care au idei și comportamente care îi prejudiciază pe romi. Mai departe, Dumnezeu cu mila!

Moralizatoare și mobilizatoare  mai arată  reacția  societății  românești la o  dezvăluire de presă.  Ai zice că s-a dat semnalul de începere a  campaniei „Me too” în România.  Așa arată și, din păcate, așa va evolua. Cu acuzații cumplite, cu dezvăluiri și victime, cu răzbunări și  pierderi în ceață și cu o  revenire treptată  la aparențe mai calme. Pentru început, reacția a fost explozivă. Pe o criză estivală de  subiecte, televiziunile s-au înghesuit ca pe  capul unui criminal în serie, gata parcă să declanșeze un proces  național, o vînătoare de vrăjitoare și o revoluție care să pună bazele noii  societăți. Din acest punct de vedere, apucăturile  freudiene ale profesorului Bulai ar putea  fi socotite  ca un pretext pentru încă un nou  „Program Național  România  Educată” (lăsat în sarcina  viitorului președinte)  sau unul de catalizare  în țara noastră a unei mișcări politice de  tip progresist. Ca să nu mă gîndesc la o guvernare de acest soi. Să ne întoarcem la dezvăluirea de la SNSPA, trecută repede  la plural.  Adică la alte  dezvăluiri. Să reținem că ea  aparține unui grup  de jurnaliști plecat de la ziarul Libertatea în urma unor  neînțelegeri. S-au ciocnit zgomotos două rigidități. Cea  elvețiană cu cea  a lui  Cătălin Tolontan. Dezvăluirea  comportamentului lui Alfred  Bulai a fost tratată ca un  moment (produs) de lansare a unui nou site. Adică a unui instrument de presă, care este bazat tot pe audiență. Adică pe încasări. De ce la  SNSPA? După părerea mea, putea izbucni oriunde. Situația este aproape identică, inclusiv la Teologie, unde nu prea sunt fete. Sau cel puțin în trei sferturi din universitățile românești, devenite de ani buni feude ale unor profesori, jumătate dascăli cu oarece operă, jumătate politicieni de mîna a treia și, în întregime, niște oameni de afaceri  cu acte în regulă. Adică obligați de statut să desfășoare activități economice sau să poată acționa ca personaje vorace puse pe căpătuială și pe vămuit domeniul. Un fel se stăpîni de instituții generatoare de forță de muncă intelectuală, de bani și cu mare influență politică. De la SNSPA a fost livrat materialul pentru că  SNSPA-ul  este cea mai  vizibilă, cea mai înțesată de dubii, cea mai  vulnerabilă (cu cele mai multe „păcate”) și cea mai implicată universitate în jocurile politice din țara noastră, cea mai activă în influențarea opiniei publice și cu cele mai multe vedete pe micul ecran. Jumătate dintre profesori joacă în Partida  Străinătății, jumătate prin cea națională și comunistoidă. Și o parte mai are un cît de o normă pe la Serviciile Secrete. Să fie o întîmplare că scandalul Bulai a izbucnit ca preludiu la cea mai fierbinte toamnă politică a țării? Să fi fost vizate excesele lui Alfred  Bulai sau implicările politice ale lui Remus Pricopie? Rectorul SNSPA se visează candidat la președinție? Sau premier? Vrea vizibilitate sau urmărește să fie și Ministrul Educației? După aparițiile sale din ultima vreme, se vede limpede că Remus Pricopie numai chef de scris cărți și de perfecționat activitatea didactică a școlii nu are. Să fi deranjat părerile lui Alfred Bulai (destul de discret în ultima bucată de vreme!) sau el să fi fost doar capătul de sfoară de care se trage pentru deșirarea întregii plase de interese de la SNSPA? Să reținem că, imediat după apariția dezvăluirii, în scandal au fost împinși și Marius Pieleanu, și Cristian Pîrvulescu, Remus  Pricopie chiar, și Mihaela Miroiu, și Ștefan Stănciugelu. Pe undeva, prin acest grup ar trebui să se afle și cel vizat cu prioritate. Poate că pe lîngă apucăturile lui Bulai să fi fost avuți în vedere și Marius Pieleanu și Cristian Pîrvulescu. Unul este la pupitrul sondajelor politice destul de influente (și de comerciale), mai ales la dispoziția PSD. Marius Pieleanu (ca și  Vasile Dîncu cu a  sa Metro Media) a fost lansat și „consolidat” de sondajele contractate prin Avangarde (casă de afaceri și influențe politice). Marius Pieleanu  este și patron, și profesor, și comentator politic. N-are pasiunea fotbalului ca  Dîncu. Probabil că altele completează spectrul pasiunilor și preocupărilor sale. Cristian Pîrvulescu este și el un jucător politic pe  partea opusă, din lista Soros. Cînd la Bruxelles, cînd la SNSPA, cînd  consilier, cînd la televiziunile sistemului. Avea cineva un plan și un interes să mai tundă din influența acestor personaje? Sau să le dinamiteze definitiv pe unele dintre ele? Are cineva o preocupare de reformare a școlii politice numită SNSPA?  Sau sunt vizate doar niște personaje și produsul muncii lor? Mă refer la comentarii publice și la sondaje! Pentru început, presupun că încă nu avem parte de personaje puritane aflate la baza unei mișcări de curățire morală a  învățămîntului superior din țara noastră. Cum suntem doar la primele rostogoliri ale valului nu ne rămîne decît să stăm pe țărm și să privim desfășurarea.  

Războiul cu Mircea  Geoană și tentativele de minimalizare a acestuia continuă la foc automat. Uneori, cu ajutorul lui.  Sau cu reacțiile modeste ale echipei sale. Zilele trecute, la  înmormîntarea  generalului (r) Mihai Caraman, fost șef  SIE după 1990 și general de  Securitate cu misiuni în străinătate, considerat unul dintre spionii estici care a penetrat NATO, pe site-ul gandul.ro, a  apărut o relatare despre  funeraliile generalului, împănată cu o „Mega-Exclusivitate”. „De altfel, Mircea Geoană nu a fost prezent la înmormântare, dar a trimis o superbă coroană de flori, din partea sa și a soției. Ceea ce confirmă apropierea sa de grupul lui Caraman, chestiune interesantă, care poate alimenta multe speculații. Își trimite oamenii la înmormântarea celui care a spionat și pus într-o situație groaznică actualul angajator… pare că anumite lucruri nu sunt în regulă. Dacă Geoană este atașat prin moștenire structurilor de informații ruse? Întrebări fără răspuns”. (gandul.ro,  27 iulie  2024) Superfăcătură! Mircea Geoană, secretar general adjunct la NATO, depune o coroană la  catafalcul celui care a penetrat NATO. Sună exact ca într-un fake news  despre Joe Biden care îi duce vitamine  pentru memorie lui Vladimir Putin. Sau ca o comemorare a lui Richard Sorge pusă la cale de Vladimir Putin și Joe Biden. Trebuie precizat că farsa mortuară a apărut pe site-ul gandul.ro, cu proprietar Radu Budeanu (tăticul site-ului de dezvăluiri Cancan, fost intermediar între  Elena Udrea și Radu Buzăianu), acum omul de încredere și „portofelul”  lui Marcel Ciolacu. Observați doar valul cu știri de tămîiat  care se scurge aproape zilnic pe gandul.ro! Știrea cu  coroana de la  Mircea Geoană (adică de la NATO- vezi Doamne!) a fost preluată la repezeală de Newsweek (un fel de revistă lansată cu  sprijinul lui Eduard Hellvig) și de G4Media, adversarul de moarte al lui Mircea Geoană și mare promotor de panseuri răsuflate făcute de Elena Lasconi. A doua zi, 28 iulie după amiază, gândul.ro reproduce și precizarea lui Mircea Geoană. Dar în context de dezmințire care nu dezminte. „UPDATE: Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a ținut să transmită redacției GÂNDUL un drept la replică pe care îl publicăm integral: ”Nu am trimis nicio coroană, nu am nicio treabă cu făcătura asta de vreo legătură cu rușii. E penibil politic și degradant jurnalistic pentru cei care se pretează la astfel de jocuri murdare”. Considerăm că se impune ca, până la clarificarea punctului de vedere al domnului Geoană, să suspendăm imaginile cu coroana”.(Gandul  28 iulie, a.c.)    Imaginile cu coroana buclucașă au fost „suspendate”, dar una a fost lăsată ca de sămînță într-un montaj redacțional pentru a insinua legătura dintre secretarul general adjunct al NATO și spionul din Est care l-a penetrat. Și a fost păstrată cu profesionalism în „strîmbele” lui Tăpălagă din G4Media. Cu  puține zile înainte de lansarea coroanei din „mega-exclusivitatea” gandul.ro, Marcel Ciolacu îi cerea lui Geoană o dare de seamă asupra activității sale la NATO, iar rectorul SNSPA Remus Pricopie insinua că ar trebui inițiat un dosar penal pentru  folosirea timpului și a mijloacelor NATO în folosul unor promovări electorale. Cu alte cîteva zile înainte, era lansată și acuzația de plagiat. Orchestră completă cu dirijor necunoscut, semn că Marcel Ciolacu se teme de moarte de posibila candidatură a lui Mircea Geoană. Războiul continuă! Mircea Geoană apare la o aniversare cu  Victor Ponta și cu Marcel Ciolacu, dar și cu Radu Budeanu. Campania continuă cu diversiuni, dezvăluiri, zîmbete și gesturi de politețe. Și cloaca devine mai lungă, mai lată și mai adîncă.

Vine Viktor Orban și trece vîjiind pe la  București și pe la Tușnad, poligonul său favorit de  lansat  trasoare, bombe și rachete politice și se întîlnește cu complexatul  ideologic  și cultural de Marcel Ciolacu. De fiecare dată se văd ca la „începutul unei noi prietenii” și fiecare vizită se lasă cu mare zarvă.  Viktor Orban a mai spus  ceva  în România și afirmația circulă prin lume și se fixează ca o declarație de la București. Și cuta rămîne și pe fața noastră. Nu mai avem nici o îndoială că  Guvernul  României nu este  capabil să impună  liderilor maghiari un cod  de comportament pe teritoriul țării noastre. Așa se explică  faptul că Viktor Orban zice  tot felul de lucruri de  scărpinat la  scăfîrlie despre ultimele  evoluții  ale  continentului nostru și despre Uniunea din care facem parte cu din ce în ce mai vizibilă slugărnicie. „Europa a renunțat să-și mai apere interesele. Tot ce face Europa astăzi este să urmeze necondiționat politica democraților americani chiar și cu costul autodistrugerii. Va avea loc o schimbare cum nu s-a mai văzut în 500 de ani. Ne confruntăm cu o schimbare a ordinii mondiale”. Și ce replică are pescarul nostru de Buzău? Se cotrobăie  Marcel Ciolacu prin  rezervele sale de  gîndire  și nu găsește nimic important de replicat. -„ Treaba dânsului. A spus ceva de România? Voiaţi să-i interzic să vină pe teritoriul României? Acelaşi lucru mi se pare că l-a spus şi de la Bruxelles, şi de la Budapesta. Nu e treaba mea. Eu am vorbit lucruri concrete în ceea ce priveşte relaţia economică şi am văzut că s-a raportat la relaţii economice. Iertaţi-mă, este al treilea partener al României din interiorul Uniunii Europene Ungaria. Ăsta este adevărul. Da, am vorbit şi domnul Grindeanu să promoveze în Guvern, o să se promoveze şi în Guvernul Ungariei, să pornim SF-ul de tren rapid între Budapesta şi Bucureşti şi o să ne ţinem de cuvânt”. „Ungaria deține Președinția Consiliului UE în acest semestru, iar, în această calitate, România se bazează pe acțiunea onestă a Ungariei pentru consolidarea Agendei strategice europene. Totodată, i-am mulțumit Prim-ministrului Viktor Orban pentru susținerea fără echivoc a aderării României la spațiul Schengen și cu frontierele terestre”. Cam atît a putut  gîndi Marcel Ciolacu. Nu-i exclus ca la sfîrșitul  întîlnirii să-i fi spus ceva personal, în genul: -Șefu, eu te-aș invita la o partidă de pescuit! Știu eu o baltă bună pe la mine, la Buzău!

Nu-mi imaginam altceva. E vorba de mîndria Franței. Totdeauna a etalat și a pretins un primat. Chiar și atunci cînd nu l-a avut. Cu atît mai mult cu cît în ultimii ani Franța este din ce în ce mai departe de propria glorie. O arată străzile Parisului, politica, excesele de tip american, modernismul cu orice preț care transformă progresismul în propria sa caricatură. Macron și improvizațiile sale politice, toate ne arată că Franța nu se află în cel mai ferice timp al ei. Tocmai de aceea, festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice ediția din 2024 pare a fi fost tratată ca un prilej de revanșă, de recuperare și de reparat momentele de decădere și de ezitare. Nu mă așteptam la altceva decît la o încercare a Franței de a-și arăta măreția și clasa. Și, ca în toate cazurile în care cineva vrea să rupă gura, să epateze, să înmărmurească planeta pierde din cauza excesului și a ambiției orbitoare. O festivitate concepută ca o defilare pe Sena, similară cu o călătorie pe apele timpului, a avut riscurile sale. Este o idee curajoasă și ofertantă, dar și extrem de greu de pus în operă, mai ales în materie de conținut. Ploaia și imposibila repetiție, pericolul de penibil al unor metafore, accentele LGBT au șocat, dar au și minimalizat evenimentul. Ce a fost cu reluarea temei din Cina cea de Taină a lui Leonardo Da Vinci? O ironie? O rescriere? Un joc între grotesc și infam? O ofensă la adresa creștinismului? Este aceasta noua orientare a culturii franceze, incapabilă de noutate și întoarsă la rescrierea marilor teme? Așa este înțeleasă ea de Emmanuel Macron? Personal, mă îndoiesc. Mai degrabă ne aflăm doar în fața unor înclinații sau obsesii ale echipei regizorale sau a unor comenzi înțelese greșit de la Palatul Élysée decît în fața unei propuneri insolite de rezolvare artistică a unor derapaje ale omenirii. Revenirea după o lungă absență a celebrei Celine Dion și bătaia clopotului de la Notre Dame ne-au mîngîat sufletele după ce în alte secvențe ale festivității ele ne-au fost călcate în picioare! Jocurile Olimpice 2024 ar trebui să rămînă în limitele a ceea ce le-a consacrat ca simbol. O întrecere sportivă între tinerii lumii la un eveniment planetar al prieteniei. Ele nu pot fi transformate într-un carnaval al orientărilor sexuale, într-o rescriere a capodoperelor sau într-un decont al trecutului. Cît privește vocația olimpică a sportului românesc, cred că a venit vremea să mă abțin. Cele cîteva insule izolate în care se mai practică pregătirea pentru performanță nu înseamnă mare lucru. Ele sunt doar moduri de a ne fura căciula. Ne amăgim că în România se mai face sport. Fals. Se cheltuie bani și se mimează pregătirea performerilor. Și, din ce în ce mi rar, avem noroc cu cîte un nume vizibil în marile competiții. În rest, călătorii turistice. Asta e tot.

Balamuc total!? Mii de oameni visează o casă. Se aprind numai la gînd și se înghesuie la coadă. Ce-i asta? Unii fluieră. Se tem de valul abia pornit. Alții rîd. De-asta n-au mai văzut. Imposibil! Un milion de case ieftine, de unde? Gigi Becali e pitic. Abia a făcut 188 la Vadu Roșca pentru victimele de la inundații. Și pe multe nici nu le-au vrut. La George Simion, este coadă pentru viitor. Se face o înțelegere. Se semnează hîrtii. Un „Contract de înscriere” este contract de înscriere, nu act de proprietate. Te legi cu AUR. Se strâng mîini și gata. Găselniță electorală neașteptată, made in Romania. Nu-i adevărat. În Australia, un basm asemănător a fost lansat de laburiști în 2022. Ba fondul promis a fost de 10 miliarde de dolari. ”Anthony Albanese a enumerat proiectul de lege privind viitorul fond pentru locuințe din Australia drept una dintre cele patru acte legislative cheie pe care Partidul Muncii le dorește să fie adoptate în această ședință de două săptămâni….În răspunsul său la buget din mai 2021, Anthony Albanese a promis un fond de locuințe de 10 miliarde de dolari pentru a construi 30.000 de case la prețuri accesibile. Cine va primi case? Albanese a spus că, în primii cinci ani, fondul va construi 20.000 de proprietăți de locuințe sociale, dintre care 4.000 urmând a fi alocate femeilor și copiilor care fug de violența domestică și femeilor în vârstă cu venituri mici și riscă să rămână fără adăpost. Alte 10.000 de proprietăți de locuințe la prețuri accesibile ar fi puse la dispoziție pentru lucrătorii din prima linie”.(The Guardian) Australia este departe. Citiți ce-i trece prin cap Ursulei von der Leyen! „Der Leyen proposes the creation of a first-ever Commissioner for Housing and the launch of an EU-wide affordable housing plan. She also proposes that state-aid rules be revised so that Brussels can pump cash into building schemes and that the funding allocated for new homes be doubled. The measures represent a huge turnaround for the EU, which long kept clear of doing anything about housing by arguing that the Treaties didn’t allow it to intervene in that issue”. În traducere: „Der Leyen propune crearea unui prim comisar pentru locuințe și lansarea unui plan de locuințe la prețuri accesibile la nivelul UE. Ea propune, de asemenea, ca normele privind ajutoarele de stat să fie revizuite, astfel încît Bruxellesul să poată pompa bani în schemele imobiliare și ca fondurile pentru locuințele noi să fie dublate. Măsurile reprezintă o schimbare uriașă pentru UE care s-a ținut mult departe de a face ceva cu privire la locuințe argumentînd că tratatele nu i-au permis să intervină în această problemă” . S-a întors și Europa cu fundul în sus? Se întîlnește în aspirații „partidul extremist AUR” (cum zice G4 Media) cu Ursula von der Leyen? De-aia am intrat în UE? Să facem case după plan ca în cartierul Titan? Ne întoarcem la un fel de comunism imobiliar? Vorba partidului lansat cîndva de Virgil Măgureanu: „Mîncare multă și ieftină pentru tot poporul”. Confuzia de ideologii și proiecte este totală. Noțiunile s-au diluat. L-ați văzut pe profesorul Andrei Nae? Ce-i? Bărbat sau femeie? Nu mai contează. Este ce vrea el. Și profesor! Ce sex are vecinul? Care dorește! Îl poate schimba de cîte ori vrea! Teoretic, măcar! Cîți bani poți plăti în cash? Ce vreți, a vrut și Ciolacu să fie șmecher european! N-a semnat și Klaus Iohannis un acord istoric pentru cooperare în domeniul securității cu Zelenski, acord de care noi nu știam nimic? Ce dacă este simbolic? Pe noi ne costă și simbolistica! Și a făcut-o nu la Halmeu sau în Vama Siret, ci la Washington, deși o putea face în avion. Adică în aer! Se schimbă lumea! Se fac și înțelegeri electorale. Unele funcționează, altele nu. Rămîn flecăreală politică. Ce s-a ales de Legea cu reducerea cheltuielilor bugetare adoptată de guvernul Ciolacu prin asumarea răspunderii? Au crescut prostește! Ne-a fentat? Ne-a fentat și ne-a înglodat în datorii! Zisul este una, făcutul este altceva și mult mai rar. Așa și cu Simion. Promite. Semnează o înțelegere de înscriere pe o listă. ”Înscriere”, nu vînzare, nu construcție. Subtilitate de propagandă electorală. O să iasă președinte la mandatul douăzeci. Pas de-l mai condamnă pentru că a promis! Concesiunea de terenuri pentru 99 de ani poate fi făcută din pix. Chiar este fezabilă pentru cei defavorizați. Că distruge piața imobiliară asta-i altceva. Un liberal care a făcut carieră de închipuit din scosul ochilor compatrioților săi pentru nenorociri premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial zice: „Ceea ce face AUR prin aşa-zisul plan Simion este infracţiune curată. Într-o ţară în care instituţiile ar fi funcţionat, oricine ar fi atentat la datele personale ale românilor prin înşelăciune, era dus la audieri. S-a râs şi s-a glumit pe sema promisiunilor lui Simion, dar gluma se îngroaşă când îţi laşi datele personale pe mâna unui partid care face jocurile Federaţiei Ruse. Cât despre efectele economice devastatoare ale Planului Simion nici nu e cazul să vorbim acum, pentru că aşa ceva nu va fi vreodată posibil într-o economie de piaţă liberă. Iar statul nu are resursele financiare (şi nici terenurile proprietate a statului) pentru o asemenea aberaţie decât dacă ne întoarcem la colectivizare”.( Alexandru Muraru-PNL) Aberațiile lui să fie decontate. Ale altora, condamnate. Ca în fabulele lui Grigore Alexandrescu. Partida Străinătății s-a trezit că trebuie să lupte cu un val uriaș de vise și dorințe.  

(Corespondență din Grecia) Cu ceasul deșteptător pe post de comandant care ordonă, am plecat spre  Giurgiu de la ora 5 dimineața.  Traversarea Dunării pe podul în reparație a devenit  o teroare. Toți se  tem și încearcă să-l evite. Noi, nu! Pe ultimele sute de metri  spre chioșcul de taxare a trecerii  se intră din două direcții. Dinspre centura ocolitoare și dinspre oraș. Și, ca în toate cozile din România, se găsesc unii care să se  strecoare în față și alții care să-i claxoneze. Și la debut de vacanță suntem un spectacol  pitoresc de energie și nervi. Se termină Europa Centrală și încep Balcanii. Mașină după mașină pe  patru-cinci  rînduri pentru granița româno-bulgară.  Doar un turc striga că „rumânul hoț luat loc”. Ceilalți moțăie și așteaptă. Unii iau direcția  Sofia. Noi, Kavala! În trei sferturi de oră am ieșit din Ruse. Cei pentru  Insula Thasos ne  despărțim la bifurcația care o ia spre Veliko Tîrnovo. Cei care  merg în Halkidiki și în restul Greciei o iau pe la Sofia spre Protamonas. Cei  cu destinația Thasos o ținem  pe direcția Stara Zagora-Makaza- Keramoti. Mașini  cu numere de România, din toate județele, mai ales  din Sudul țării, dar și din Bihor și Iași, una după alta, ca într-o  coloană de evacuare, ca la refugiu, cu corturi pe  portbagaj, cu  padele, bărcuțe și  jucării umflate de  acasă, cu apă și mîncare și cu cafea la sticlă. Ne așteaptă un drum nu mai lung ca unul  de Cluj, dar făcut  prin sate și orășele bulgărești, care mai de care mai modeste. Să nu zic  sărace. Parcă ar fi ale noastre prin 1990. Oamenii o duc mai greu. Se vede după case și după îmbrăcăminte, după curți și după mașini. Adevărul este că nu poți să nu sesizezi o diferență. Benzina și motorina sunt mai ieftine. Vinul, berea și mîncarea, așișderea. Și amenzile sunt mai mici. De regulă, poți să te înțelegi cu polițistul.  Îi mai scapi cu  15, cel mult  20 de euro. Rigolele  și marginile de drumuri, parcările și  terasele sunt mai neîngrijite ca la noi. Mergem ca Dinicu Golescu, dar nu spre  Vest, ci spre Sud și comparăm totul cu ce-i acasă. Orientul este din ce în ce mai pregnant, mai păstos, mai pitoresc. Și soarele este mai puternic și, pe măsură ce ne apropiem de Grecia, piatra munților este mai încinsă, verdețurile mai puține și aerul vizibil tremurător. Clocotește de-a dreptul. La punctul de trecere de la Makaza am scăpat repede. Cinci minute, arătat pașapoartele și „Drum bun!”. De la Giurgiu și pînă în Thasos, la graniță, la restaurante, la  benzinării, pe listele de bucate, inclusiv la prețuri, în baruri sau la țăranii și fermierii de pe marginea drumului circulă limba română. E drept, este mai ușoară. Drumul  trece prin leagănul aromânilor și n-ai cum să nu te înțelegi. Un pod invizibil de cuvinte trece peste Bulgaria și leagă România de Nordul Greciei și de Albania. Din Keramoti spre Thasos  sunt  11  curse pe  zi și  tot  atîtea la întoarcere. Între 5  dimineața și seara la 23 te poți duce și întoarce cu mașină cu tot de cîte ori vrei. O traversare cu  autoturismul pentru o pereche costă 35 de euro plus tot atîta la întoarcere. Mai  trebuie cumpărați și pufuleții pentru pescăruși și eventuala bere în compania căreia să savurezi traversarea care  durează  30-35 de minute. De  fapt, portul din Keramoti s-a născut din traficul spre insulă, iar mulțimea turiștilor români din ultimii ani a contribuit din plin la achiziționarea de vase și creșterea numărului de curse. Pe cheiul din Keramoti  s-a dezvoltat o adevărată industrie născută din așteptare. Chioșcuri peste chioșcuri cu toate cele pentru copii și adulți, cu înghețată, sucuri, gustări și suveniruri, prostioare de dus acasă și de tocat bani. Pe cheiul din insulă sunt mult mai puține. Cînd se îmbarcă de acolo, turiștii sunt ușurați de bani și se grăbesc spre casă și nu mai vor nimic. Ei  bine, Thasos, insula favorită a românilor nu este nici celebra Capri, nici insula lui Robinson Crusoe. Este undeva pe la mijloc, cu sate  grecești  nu prea mari  (între care Limenas  ce mai arată a orășel), înșirate pe malul mării, dar și  cîteva cocoțate prin munți, cu  drumuri destul de bune, cu pensiuni de închiriat și cîteva hoteluri mai  răsărite, nenumărate cîrciumi, cârciumioare și terase, cu multe beach baruri și cu plaje amenajate, și peste tot, cu magazine și marketuri burdușite cu de toate cele care i-ar trebui unui călător. După două ture și o cafea în Limenas (Limenos) am luat-o spre  Teologos, fosta capitală de cinci secole a insulei. Am trecut de plajele de la Skala, unde se află un ciorchine de baruri și discoteci, poate cele mai frumoase din insula.  Parcarea este amenajată prin pădure, barul și  șezlongurile, la umbra palmierilor, apa este cristal, barul încărcat cu tot ce vrei și super dotat. O muzică amplificată cu sute, seara cu mii de wați  domină toată pădurea. Cel puțin o mie de oameni se înghesuie aici la cel mai tare beach bar de pe insulă, cu restaurant, discotecă și magazine, cu mici separeuri  în care îți vezi de gîndurile tale. Insula Thasos este un loc de vacanță  al oamenilor de mijloc, și ca  vîrstă, și ca pretenții, obișnuiți, fără ifose și  accente de închipuiți. Muzica și barul funcționează nonstop. Poți să dansezi și la micul dejun, și la miezul nopții. -De ce  vine omul în Thasos? -Nu este atîta ostentație ca la Mamaia. Totul este mai modest și mai prietenos. Și restaurantele, și cazarea, și turiștii. Grecii se poartă frumos. Sunt  drăguți. Își fac meseria  respectuos. Sunt amabili, nu te privesc de sus și nici nu o lălăie. Știu că turismul este viața lor și se poartă ca atare. Nisipul este curat și fin, iar apa mării este cristal. Îți vezi unghiile de la picioare. Ai tot ce poți să-ți dorești de la o vacanță  liniștită. Așa a descris Andreea G. (35 ani)  din București această insulă preferată de  români de  aproape  două decenii. Am oprit și la Muzeul de istorie al măslinelor și al uleiului, am cumpărat un recipient cu ulei stors manual la rece  (The Brothers)  cu 18  euro litrul și am continuat spre  Theologos (în greacă, Vocea lui Dumnezeu). Poezie istorică și etnografică este puțin spus! Comuna a fost aproape cinci secole capitala insulei. Și sub turci, și sub greci, și sub egipteni, cînd a fost făcută cadou  lui Mehmet Ali Pașa, comerciant albanez de țigări din Kvala, analfabet, ajuns comandant de armată și implicat în alungarea lui Napoleon din Egipt, autodeclarat împăratul Egiptului și Sudanului, întemeietorul  Egiptului modern, fondatorul unei dinastii de conducători de un secol pînă la  revoluția egipteană din 1952. Cînd intri în Theologos  zici că ai pătruns într-o machetă, chiar într-o jucărie. Dacă ești mai lat în umeri te poți freca de pereții de pe ambele părți ale străzii. Totul este ridicat  în piatră, construit ca un labirint, cu ferestre mici, cu uși din lemn gros, cu pereți de cetățuie, cu măslini bătrîni și scorburoși, de sute de ani,  risipiți pe ici colo.  Seamănă cu un muzeu al satului grecesc, cu unele case părăsite, cu altele de închiriat. Poți obține o  închiriere la  cîteva sute de euro pe lună (200-300) și poți să petreci liniștit la cîrciumioarele din sat, una dintre ele cu program  folcloric. Trebuie să  faci o rezervare pentru a prinde una din nopțile grecești organizate aici pînă după miezul nopții, la care năvălesc turiștii de pe toată insula. Cea mai cunoscută și mai mare este Augustos. O masă în doi și o sticlă de vin se învîrte între 40 și  50 de euro. Am mai oprit la o pensiune de pe plaja Skala, unde apa are transparența celei de  băut și unde o cameră în plin sezon pentru o pereche costă  75 de euro. În rest, pe toată insula, prețurile pentru o pereche stau pe la 100 de euro. Culmea, culmilor, și la Kavala, și pe insula Thasos  au început să apară turiștii din Turcia. Din cauza inflației, pe litoralul turcesc toate s-au scumpit și turcii încep să se simtă mai confortabil în Grecia, la Kavala sau prin satele din Halkidiki. Nu mai este jurnal de televiziune și știre de vacanță fără reportaje de pe litoralul românesc și cel din Bulgaria. Mai toate știrile se bazează pe comparații de prețuri. De obicei sunt puse pe talgere mere cu pere sau prețurile la vile cu cele la apartamente. Adevărul este că nu sunt mulți cei care își concep vacanța cu o anume tematică sau cu o destinație  geografică și cu un program cultural. Încă sunt în faza prețurilor. Cei mai mulți cred că unde este mai ieftin este mai bine. La noi, bătălia se dă între Turcia, Bulgaria și Grecia, turismul în România fiind socotit din start mai scump și mai modest. Ceea ce nu prea este adevărat. Dacă o familie ar depune aceleași strădanii pentru a pune la cale o vacanță în România cu cît se chinuie să găsească un loc mai ieftin în Grecia, cu toate cheltuielile aferente, cu siguranță că ar găsi soluții  cu prețuri mai spre jumătate și ar  rămîne acasă. România are frumusețile ei cu care  trăim fără să le mai băgăm în seamă. Nimeni nu mai trăiește cu gîndul  „să ne bucurăm de țara noastră!” Și nu este atît de scumpă pe cît ne plîngem. Talentul nostru de a ne căina și de a ne da singuri cu nisip în ochi  fac ca viața de acasă să  pară mai costisitoare decît pe aiurea. Este un loc comun pentru cetățeanul care se răzbună pe guvern și pe autorități și chiar pe lipsa lui de imaginație și de inițiativă. Toți sunt de vină pentru cele care ne privesc. Noi, nu!

Mai mulți prieteni m-au întrebat dacă știu cine-i Nicu Ștefănuță. Nu știu, am zis. Și de ce nu scriu despre el? Păi, cum să scriu, dacă nu știu cine este. Bravos, au zis ei, este un europarlamentar român, singurul independent ales la ultimele „comasate”. O să văd, am zis. După ce m-am trezit cu această întrebare pusă și de alți „degustători” de politică, am trecut pe net. Nicolae-Bogdănel Ștefănuță (42 ani) are niște stagii în politică. E drept, cam anonime. N-a făcut valuri, n-a șocat țara cu legi și proiecte, n-a luptat cu serviciile secrete și nici cu comunismul sau cu corupția. Este fiul unui pesedist din Rășinari (Sibiu), un fel de jupîn sanitar în lumea oierilor. Seniorul a rămas la PSD, iar fiul s-a înscris în partidul nemilos și mai flămînd al lui Traian Băsescu, numit PDL. Mai apoi a apărut în PD-ul care s-a mascat în PNL în vreme ce dînsul a luat trenul USR-ului din care a demisionat din cauza neînțelegerilor cu noua conducere Drulă. Așa a luat-o pe cont propriu pentru a ajunge necunoscutul independent de succes de astăzi. Wikipedia îl prezintă destul de frumos. „În 2007, Nicolae Ștefănuță a fost membru al Partidului Democrat și asistent al Monicăi Iacob Ridzi . A fost numit în fruntea noului departament de politică și afaceri europene.Ca membru al USR PLUS , Ștefănuță a fost ales europarlamentar în 2019. În parlament, face parte din Comisia pentru bugete și în Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară . În 2020, s-a alăturat și Comitetului special pentru combaterea cancerului. [5] Ștefănuță a fost raportor principal al parlamentului  pentru bugetul Uniunii Europene pentru 2023. [6] Pe lângă sarcinile sale de comisie, Ștefănuță face parte din delegația parlamentului pentru relațiile cu Statele Unite. El copreședează Grupul de interes informal al europarlamentarului privind rezistența la antimicrobiene (AMR). [7] Este, de asemenea, membru al Intergrupului Parlamentului European pentru Schimbările Climatice, Biodiversitate și Dezvoltare Durabilă, [8] Intergrupului Parlamentului European pentru Drepturile LGBT , [9] Intergrupului Parlamentului European pentru Drepturile Copilului [10] și Parlamentului European Intergrup pentru minorități tradiționale, comunități naționale și limbi. [11] În martie 2023, Ștefănuță a părăsit partidul Uniunea Salvați România și grupul parlamentar Renew Europe pentru Verzi – Alianța Liberă Europeană în calitate de europarlamentar independent”. Ei bine, independentul nostru a cîștigat cu mesajele sale pe net un nou mandat ca independent și a fost ales și vicepreședinte al Parlamentului European. Mulțimea de comitete și comiții și de inițiative europene ne trimite cu gîndul la un oportunist din noua generație. Succesul pe cont propriu ne avertizează că s-ar putea să ne aflăm în fața unui „mic Titulescu” (este drept, nu așa vorace prin cele publice ca Victor Ponta). După orientările sale din vremea studenției la Universitatea Georgetown (doi ani), Nicu Ștefănuță pare mai degrabă un filoamerican, deși el se prezintă ca fiind „un europarlamentar dedicat schimbărilor pozitive în viața cetățenilor europeni”. Cu fraze de-astea ne-a păcălit și ne duce și Ursula von der Leyen și vă veți întîlni la majoritatea politicienilor. Numai lucruri mari și importante care nu supără pe nimeni. Fără un partid, anonim în România, iubit pe net de un public din tînăra generație, Nicolae Bogdănel Ștefănuță, supranumit Nicu, pare a fi un jucător pe cont propriu în Parlamentul European, ciupit de o personalitate importantă sau de un serviciu. Pe site-ul său intitulat ”Acasă-Nicu” el se prezintă ca un adevărat erou de net: „Erasmus +: Am obținut 120 de milioane de euro în plus la bugetul burselor fața de ce a propus Comisia - ajustând la inflație bursele din România Am adus un ajutor în valoare de 210 milioane de euro pentru Ucraina și Republica Moldova Am negociat Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontieră și Regulamentul privind reducerea defrișărilor globale și combaterea degradării pădurilor. În timpurile noastre tulburi am optat pentru o mobilitate militară crescută: Un plus de 58,8 milioane de euro.” Wikipedia distribuie și alte amănunte despre Nicușor Ștefănuță: Tatăl lui Ștefănuță, pe nume și Nicolae, a fost PSD- ist și mai târziu [ când? ] a trecut la PDL . [2] A condus ani de zile filiala Sibiu a Direcției Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (DSV). Trecerea lui Nicolae Ștefănuță Sr. de la PSD la PDL a fost legată de funcția de conducere la DSV Sibiu. A fost director adjunct la DSV Sibiu până în 2012. După ce PDL a pierdut alegerile, a părăsit funcția de conducere. El continuă să lucreze la acea instituție și în prezent ca consilier principal. Ștefănuță senior a fost urmărit penal pentru un prejudiciu de 500.000 lei . Potrivit unui articol din România Liberă , „Directorul general al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Sibiu (DSVSA), Nicolae Ștefănuță, este cercetat de ofițerii Inspectoratului General al Poliției Române pentru că a achiziționat echipamente de laborator fără nicio licitație de la mai mulți firme ale aceluiasi asociat. Potrivit anchetatorilor, în buzunarele protejatului lui Ștefănuță Sr au intrat de șapte ori mai mulți bani decât prețul efectiv al echipamentului. (…) Ofițerii Direcției de Investigare a Fraudelor au stabilit că prejudiciul total adus bugetului de stat de către conducerea DSVSA Sibiu se ridică la peste 500.000 de lei”. [18] [19] Mama sa, Paraschiva Ștefănuță, a fost director coordonator în cadrul Oficiului Județean de Consultanță Agricolă Sibiu. [2] Nicu Ștefănuță este căsătorit cu americanca Carolyn Blake, Senior Manager of Research and International Policy la Camera de Comerț din SUA.” [2] Deocamdată nu avem suficiente date pentru a ne dumiri. Aceste amănunte despre Nicu Ștefănuță indică o afacere personală de succes a unui june pornit din Mărginimea Sibiului sau ne aflăm în fața unui început spectaculos de carieră la care contribuie mai multe forțe?   Sursa foto - Facebook Nicu Ștefănuță 

Nu știu în  cîte țări din lume practicienii din contabilitate au ieșit în stradă într-un protest organizat? La noi, au făcut-o! Au pornit în marș  spre  guvern, cu pancarte, cu revendicări, cu scandări, ca într-un film absurd.  Populația  a  ridicat din umeri, iar  ziariștii au trecut repede peste subiect. Protestul contabililor a fost privit cu zîmbetul pe buze în ciuda faptului că  se referea la o mare nenorocire din viața României.  Din jocul și învîrtirea cifrelor, țara poate fi băgată în incapacitate de plăți, în revolte, în sărăcie, în declin economic. Cifrele pot distruge și ucide fără să lase urme. Le tot învîrți pînă dai în dambla sau pînă ajungi după gratii. Contabilii  din țara noastră protestează și amenință că se lasă de meserie. Sunt forțați să recurgă la improvizații. Ce li se pretinde de Ministerul Finanțelor ține de  deformări ale  logicii.  Mulți chiar se lasă de meserie. Cu greu mai găsești un om priceput care să-și asume calcule contabile și întocmiri de balanțe. Pur și simplu, refuză. Fac infarct, se reprofilează sau se tem. Calculul facturilor  cu e-tva a  devenit mai periculos decît  spargerea băncilor. La hold-up mai ai o mică șansă la viața de boier. La contabilitate, te pasc procese pentru o viață, condamnările sau răzbunările patronilor. Te chinuie și statul, și beneficiarul. De ce să mai profesezi contabilitatea cînd   domeniul a devenit o poartă deschisă către spitalul de nebuni. În fiecare zi se schimbă o normă, un ordin, o lege, vine un control, cineva consideră o greșeală gravă pe care altcineva o consideră o interpretare corectă. Totul poate fi relativ, în funcție de cel care citește și interpretează. Disperarea contabililor vine de la haosul din contabilitate. Legi peste legi proaste, ordine și norme după mintea celui care consideră că toate bilanțurile ascund măcar o evaziune. Gestiunea și contabilitatea sunt ca niște cîmpuri de luptă. Poate chiar un cîmp tactic în finanțe, asemeni celui practicat de Coldea și Dumbravă în Justiție. Te scot dator și din nimic. Nebunia din combaterea corupției se repetă acum în combaterea evaziunii  fiscale. România se chinuie să facă rost de bani de peste tot, în vreme ce o treime din TVA nu poate fi colectată. Iar asta vine mai mult din cauza haosului din mecanismul care o coordonează. Și din protecțiile și învîrtelile conduse de acolo. Protestul contabililor m-a trimis spre explicațiile celor care sunt experți în materie. Am încercat să înțeleg de unde vine toată aiureala. Imposibil. Din parcurgerea materialului existent pe Google am ajuns la concluzia că nici ministrul Finanțelor nu pricepe. Apelați la Google și veți găsi textele de mai jos. Poate ajungeți la o altă concluzie! -„Marcel  Boloș anunță normele decontului precompletat e-TVA. Reacții nervoase ale contabililor, plus o socoteală făcută de Gabriel Biriș” -„Marcel Boloș amână aplicarea E-TVA până anul viitor. Decizia, luată după scandalul cu mediul de afaceri” (Euronews) -„ Explicațiile lui Boloș: în ce găuri negre dispare o tremie din TVA-ul plătit de companii și cetățeni ” - „Boloş, despre decontul de TVA precompletat: "Calculele arată că 35 miliarde de lei anual nu se încasează din TVA" -”Marcel Boloș pregătește abrogarea unor prevederi și revizuirea termenelor la e-C, după discuțiile cu CONTABILII: Va fi o perioadă tranzitorie” -„Boloș anunță modificări la e-TVA după criticile venite dinspre mediul de afaceri” (EurActiv) Au ajuns să protesteze contabilii, cei mai cuminți și aplecați pe hîrtii oameni din România. În cifrele lor se vede cel mai clar că hiba cea mare este la mintea celor care ne conduc.  

Atentatul  de la  Butler (Pennsylvania) poate fi socotit  cel mai norocos   dintre  toate cele petrecute în ultimele decenii  din viața unor politicieni. Fostul președinte al SUA Donald Trump a  fost  salvat  de o mișcare neașteptată a capului, de o privire întoarsă  spre un panou, de o reacție  instinctuală  de  apărare a omului spre care se îndreaptă plumbul morții.  Mesajul divin  sau hazardul i-au întins o mînă  salvatoare. O mișcare neînsemnată  i-a salvat viața. Sau  Cel de Sus l-a ajutat pe  Trump să  treacă  prin  această  răscruce a  vieții sale. Norocul lui poate fi și norocul nostru! În loc de o ceremonie  funerară, el  se îndreaptă năvalnic spre un nou mandat la Casa Albă.  O distanță de  numai două-trei degete  despart  o înmormîntare  fastuoasă  de o creștere de încredere și de o  victorie  politică de  răsunet. Este vorba de un gest neînsemnat, de o mișcare  discretă de cap care desparte lumea contemporană de un drum pe calea  războiului  de un altul spre pace sau spre alte necazuri.  Poate mai mici sau mai mari. Devine din ce în ce mai clar că direcția  impusă de președintele  Joe Biden  (și mai ales de cei din spatele său!) pierde teren. Progresismul și  războiul din Ucraina vor avea o  altă importanță. Mulți sunt convinși că este vorba de una mai mică. Alții se tem de reacțiile imprevizibile  ale lui Donald Trump. Campania de negare și contestare a acestuia continuă oricum. Nu mai există varianta a treia.  Fie vom avea parte de o  continuare a politicii  democrate sub Joe Biden, fie  multe din direcțiile acesteia se vor estompa sau vor  dispărea sub noile orientări ale președintelui Trump. Care și cît de  spectaculoase  sau de  periculoase  vor fi acestea? Pentru cei care își imaginează că schimbările dintr-un  viitor mandat republican sunt doar  accente  ale inspirației președinelui  se înșală.In spatele personajului cionic al republicanilor se  află studii și evaluări,proiecte și expertize menite a  deveni baza de lucru a viitorei guvernări. Pentru cei care se îndoiesc,trebuie să le  spun că încă din  2023  republicanii au pregătit un  document complex pe care să își  bazeze  guvernarea. Cine sunt autorii acestuia și ce conține documentul? O privire asupra  echipei de autori și asupra dosarelor  vizate de  republicani  găsiți la adresa ”project2025.org”. iar conținutul ar putea să  liniștească valurile propagandei  democrate. Semnalez acest document pentru că el ar putea fi o  lecție și un model pentru politicienii români și pentru consultanții  lor. Reproduc pentru început o Notă la  “PROJECT 2025” We want you! The 2025 Presidential Transition Project is the conservative movement’s unified effort to be ready for the next conservative Administration to govern at 12:00 noon, January 20, 2025. Welcome to the mission. By opening this book, you are now a part of it. Indeed, one set of eyes reading these passages will be those of the 47th President of the United States, and we hope every other reader will join in making the incoming Administration a success. History teaches that a President’s power to implement an agenda is at its apex during the Administration’s opening days. To execute requires a well-conceived, coordinated, unified plan and a trained and committed cadre of personnel to implement it. In recent election cycles, presidential candidates normally began transition planning in the late spring of election year or even after the party’s nomination was secured. That is too late. The federal government’s complexity and growth advance at a seemingly logarithmic rate every four years. For conservatives to have a fighting chance to take on the Administrative State and reform our federal government, the work must start now. The entirety of this effort is to support the next conservative President, whoever he or she may be. In the winter of 1980, the fledging Heritage Foundation handed to President-elect Ronald Reagan the inaugural Mandate for Leadership. This collective work by conservative thought leaders and former government hands—most of whom were not part of Heritage—set out policy prescriptions, agency by agency for the incoming President. The book literally put the conservative movement and Reagan on the same page, and the revolution that followed might never have been, save for this band of committed and volunteer activists. With this volume, we have gone back to the future—and then some. — xiv — Mandate for Leadership: The Conservative Promise It’s not 1980. In 2023, the game has changed. The long march of cultural Marxism through our institutions has come to pass. The federal government is a behemoth, weaponized against American citizens and conservative values, with freedom and liberty under siege as never before. The task at hand to reverse this tide and restore our Republic to its original moorings is too great for any one conservative policy shop to spearhead. It requires the collective action of our movement. With the quickening approach of January 2025, we have two years and one chance to get it right. Project 2025 is more than 50 (and growing) of the nation’s leading conservative organizations joining forces to prepare and seize the day. The axiom goes “personnel is policy,” and we need a new generation of Americans to answer the call and come to serve. This book is functionally an invitation for you the reader—Mr. Smith, Mrs. Smith, and Ms. Smith—to come to Washington or support those who can. Our goal is to assemble an army of aligned, vetted, trained, and prepared conservatives to go to work on Day One to deconstruct the Administrative State. The project is built on four pillars. l Pillar I—this volume—puts in one place a consensus view of how major federal agencies must be governed and where disagreement exists brackets out these differences for the next President to choose a path. l Pillar II is a personnel database that allows candidates to build their own professional profiles and our coalition members to review and voice their recommendations. These recommendations will then be collated and shared with the President-elect’s team, greatly streamlining the appointment process. l Pillar III is the Presidential Administration Academy, an online educational system taught by experts from our coalition. For the newcomer, this will explain how the government functions and how to function in government. For the experienced, we will host in-person seminars with advanced training and set the bar for what is expected of senior leadership. l In Pillar IV—the Playbook—we are forming agency teams and drafting transition plans to move out upon the President’s utterance of “so help me God.” As Americans living at the approach of our nation’s 250th birthday, we have been given much. As conservatives, we are as much required to steward this precious heritage for the next generation. On behalf of our coalition partners, we thank you and invite you to come join with us at project2025.org. //////Te vrem! Proiectul de tranziție prezidențială 2025 este efortul unificat al mișcării conservatoare de a fi pregătit pentru următoarea administrație conservatoare care va guverna la ora 12:00, 20 ianuarie 2025. Bun venit la misiune. Deschizând această carte, acum faci parte din ea. Într-adevăr, un ochi care citește aceste pasaje vor fi cei ai celui de-al 47-lea președinte al Statelor Unite și sperăm că toți ceilalți cititori se vor alătura pentru a face din viitoarea Administrație un succes. Istoria ne învață că puterea unui președinte de a implementa o agendă este la apogeu în zilele de deschidere ale Administrației. Pentru a executa este nevoie de un plan bine conceput, coordonat, unificat și de un personal instruit și angajat pentru a-l implementa. În ciclurile electorale recente, candidații la președinție au început de obicei planificarea tranziției la sfârșitul primăverii anului electoral sau chiar după ce a fost asigurată nominalizarea partidului. E prea târziu. Complexitatea și creșterea guvernului federal avansează într-un ritm aparent logaritmic la fiecare patru ani. Pentru ca conservatorii să aibă șansa de luptă să preia statul administrativ și să reformeze guvernul nostru federal, munca trebuie să înceapă acum. Întregul efort este de a sprijini următorul președinte conservator, oricare ar fi el sau ea. În iarna anului 1980, Fundația Heritage a înmânat președintelui ales Ronald Reagan mandatul inaugural pentru conducere. Această lucrare colectivă a liderilor de gândire conservatori și a foștilor mâini guvernamentale – dintre care majoritatea nu făceau parte din Heritage – a stabilit prescripții de politici, agenție cu agenție pentru viitorul președinte. Cartea a pus literalmente mișcarea conservatoare și Reagan pe aceeași pagină, iar revoluția care a urmat s-ar putea să nu fi fost niciodată, cu excepția acestei grupe de activiști dedicați și voluntari. Cu acest volum, ne-am întors în viitor – și apoi în unele. — xiv — Mandat pentru leadership: Promisiunea conservatoare Nu este 1980. În 2023, jocul s-a schimbat. Lungul marx al marxismului cultural prin instituțiile noastre s-a împlinit. Guvernul federal este un uriaș, înarmat împotriva cetățenilor americani și a valorilor conservatoare, cu libertatea și libertatea sub asediu ca niciodată înainte. Sarcina la îndemână de a inversa acest val și de a readuce Republica noastră la acostele sale originale este prea mare pentru ca vreun magazin de politici conservatoare să poată fi în frunte. Este nevoie de acțiunea colectivă a mișcării noastre. Odată cu abordarea accelerată din ianuarie 2025, avem doi ani și o șansă să facem bine. Proiectul 2025 reprezintă peste 50 (și în creștere) dintre cele mai importante organizații conservatoare ale națiunii, care își unesc forțele pentru a pregăti și a profita de ziua. Axioma spune „personalul este politică” și avem nevoie de o nouă generație de americani care să răspundă la apel și să vină să servească. Această carte este, din punct de vedere funcțional, o invitație pentru dumneavoastră, cititorul, dl. Smith, doamna Smith și doamna Smith — să vină la Washington sau să-i sprijine pe cei care pot. Scopul nostru este să adunăm o armată de conservatori aliniați, verificați, antrenați și pregătiți pentru a merge la lucru în prima zi pentru a deconstrui statul administrativ. Proiectul este construit pe patru piloni. Pilonul I—acest volum—pune într-un singur loc o viziune consensuală asupra modului în care trebuie guvernate agențiile federale majore și acolo unde există dezacorduri între paranteze aceste diferențe pentru ca următorul președinte să aleagă o cale. Pilonul II este o bază de date de personal care permite candidaților să-și construiască propriile profiluri profesionale, iar membrilor coaliției noastre să-și revizuiască și să își exprime recomandările. Aceste recomandări vor fi apoi adunate și împărtășite cu echipa Președintelui ales, simplificând foarte mult procesul de numire. Pilonul III este Academia de Administrație Prezidențială, un sistem educațional online predat de experți din coaliția noastră. Pentru noul venit, aceasta va explica cum funcționează guvernul și cum să funcționeze în guvern. Pentru cei cu experiență, vom găzdui seminarii în persoană cu pregătire avansată și vom stabili standardul pentru ceea ce se așteaptă de la conducerea superioară. În Pilonul IV – Cartea de joc – formăm echipe de agenție și elaborăm planuri de tranziție pentru a trece după declarația președintelui „deci ajută-mă Doamne”. Ca americani care trăiesc la apropierea celei de-a 250 de ani de naștere a națiunii noastre, ni s-au oferit multe. În calitate de conservatori, suntem la fel de solicitați să gestionăm această moștenire prețioasă pentru următoarea generație. În numele partenerilor noștri de coaliție, vă mulțumim și vă invităm să vii alături de noi la project2025.org.    Iată listele de autorii  și de colaboratori ai „Proiectului 2025”: Daren Bakst is Deputy Director, Center for Energy and Environment, and Senior Fellow at the Competitive Enterprise Institute (CEI). Before joining CEI, Daren was a Senior Research Fellow at The Heritage Foundation, where he played a leading role in the launch of the organization’s new energy and environmental center. For a decade, he led Heritage’s food and agricultural policy work, and he edited and co-authored Heritage’s book Farms and Free Enterprise. He has testified numerous times before Congress, has appeared frequently on media outlets, and has played leadership roles in such organizations such as the Federalist Society, American Agricultural Law Association, and Food and Drug Law Institute (serving on the Food and Drug Law Journal’s editorial advisory board). Jonathan Berry is managing partner at Boyden Gray & Associates PLLC. He served as acting Assistant Secretary for Policy at the U.S. Department of Labor, overseeing all aspects of rulemaking and policy development. At the U.S. Department of Justice, he assisted with the development of regulatory policy and with the nominations of Justice Neil Gorsuch and dozens of other judges. He previously served as Chief Counsel for the Trump transition and earlier clerked for Associate Justice Samuel Alito and Judge Jerry Smith of the U.S. Court of Appeals for the Fifth Circuit. He is a graduate of Yale College and Columbia University School of Law. Lindsey M. Burke is Director of the Center for Education Policy at The Heritage Foundation. Burke served on Virginia Governor Glenn Youngkin’s transition steering committee and landing team for education. She serves on the Board of Visitors for George Mason University, the board of the Educational Freedom Institute, and the advisory board of the Independent Women’s Forum’s Education Freedom Center. Dr. Burke’s research has been published in such journals as Social Science Quarterly, Educational Research and Evaluation, and Research in Educational Administration and Leadership. She holds a BA from Hollins University, an MA from the University of Virginia, and a PhD from George Mason University. David R. Burton is Senior Fellow in Economic Policy in the Thomas A. Roe Institute for Economic Policy Studies at The Heritage Foundation. He focuses on securities regulation, tax policy, business law, entrepreneurship, administrative law, financial privacy, the U.S. Department of Commerce, corporate welfare,— xvi — Mandate for Leadership: The Conservative Promise international investment, international information sharing, the U.S. economic relationship with China, and climate-related financial risk. Previously, Burton was General Counsel at the National Small Business Association; a partner in the Argus Group; Vice President, Finance, and General Counsel for New England Machinery; and manager of the U.S. Chamber of Commerce’s Tax Policy Center. He holds a JD from the University of Maryland School of Law and a BA in Economics from the University of Chicago. Adam Candeub is a professor of law at Michigan State University. His scholarly research focuses on telecommunication, antitrust, and Internet issues. He served as acting Assistant Secretary of Commerce and Deputy Associate Attorney General at the Justice Department during the Trump Administration. He received his BA magna cum laude from Yale University and his JD magna cum laude from the University of Pennsylvania Law School. Dustin J. Carmack is Research Fellow for Cybersecurity, Intelligence, and Emerging Technologies in the Border Security and Immigration Center at The Heritage Foundation. Previously, he served in the Intelligence Community as Chief of Staff to the Director of National Intelligence, John Ratcliffe. In Congress, he served as Chief of Staff to Congressman John Ratcliffe (TX-04) and Congressman Ron DeSantis (FL-06). Mr. Carmack studied at Truman State University in Missouri and Tel Aviv University in Israel. Brendan Carr has nearly 20 years of private-sector and public-sector experience in communications and tech policy. He currently serves as the senior Republican on the Federal Communications Commission. Prior to this role, Carr served as the Federal Communication Commission’s General Counsel. Earlier, he worked as an attorney at Wiley Rein LLP. Previously, he clerked on the U.S. Court of Appeals for the Fourth Circuit. After graduating from Georgetown University, he earned his JD magna cum laude from the Catholic University of America’s Columbus School of Law where he served as an editor of the Catholic University Law Review. Benjamin S. Carson, Sr., MD, is Founder and Chairman of the American Cornerstone Institute and previously served as the 17th Secretary of the U.S. Department of Housing and Urban Development. Born in Detroit to a single mother with a third-grade education, Dr. Carson was raised to love reading and education. He attended Yale and earned his MD from the University of Michigan Medical School. For nearly 30 years, Dr. Carson served as Director of Pediatric Neurosurgery at the Johns Hopkins Children’s Center, where he performed the first separation of twins conjoined at the back of the head. — xvii — Authors Ken Cuccinelli served as Acting Director of U.S. Citizenship and Immigration Services in 2019 and then, from November 2019 through the end of the Trump Administration, as Acting Deputy Secretary for the U.S. Department of Homeland Security. During his tenure as Acting Deputy Secretary, Ken also served as the Chief Regulatory Officer for the Department of Homeland Security. He also has served the Commonwealth of Virginia, first as a state senator and then as Virginia’s 46th Attorney General. Rick Dearborn served as Deputy Chief of Staff for President Donald Trump and was responsible for the day-to-day operations of five separate departments of the Executive Office of the President. He also served as Executive Director of the 2016 President-elect Donald Trump transition team. Before that, Rick served in several roles, including as Chief of Staff, in the office of then-U.S. Senator Jeff Sessions (R-AL) for nearly two decades. Between his two tours in Senator Sessions’ office, he was appointed by President George W. Bush as Assistant Secretary of Energy for Congressional Affairs. Earlier in his career, Rick worked for the National Republican Senatorial Committee, the Senate Republican Conference, and the Senate Steering Committee. He graduated from the University of Oklahoma with a BA in Public Administration and a minor in economics. Veronique de Rugy is the George Gibbs Chair in Political Economy and Senior Research Fellow at the Mercatus Center at George Mason University and a nationally syndicated columnist. Her primary research interests include the U.S. economy, the federal budget, taxation, tax competition, and cronyism. De Rugy is the author of a weekly opinion column for the Creators Syndicate, writes regular columns for Reason magazine, and blogs about economics at National Review Online’s The Corner. She received her MA in economics from the Paris Dauphine University and her PhD in economics from the Panthéon-Sorbonne University. Donald Devine is Senior Scholar at The Fund for American Studies in Washington, DC. He was President Ronald Reagan’s first-term Office of Personnel Management Director when The Washington Post labeled him “Reagan’s Terrible Swift Sword of the Civil Service” for cutting bureaucracy and reducing spending by billions of dollars. He was a professor at the University of Maryland and Bellevue University and is a columnist and author of 10 books, including his recent The Enduring Tension. Diana Furchtgott-Roth, an Oxford-educated economist, directs the Center for Energy, Climate, and Environment at The Heritage Foundation and is adjunct professor of economics at George Washington University. Diana served as Deputy Assistant Secretary for Research and Technology at the U.S. Department of Transportation, where she directed the Department’s $1.2 billion research budget; the — xviii —Mandate for Leadership: The Conservative Promise Office of Positioning, Navigation and Timing and Spectrum Management; and the University Transportation Center program. Diana worked in senior roles in the White House under Presidents Ronald Reagan, George H.W. Bush, and George W. Bush, where she was Chief of Staff of the Council of Economic Advisers. Thomas F. Gilman served as Assistant Secretary of Commerce for Administration and Chief Financial Officer of the U.S. Department of Commerce in the Trump Administration. Currently, he is a Director of ACLJ Action and Chairman of Torngat Metals. Tom is the former CEO of Chrysler Financial and has had a 40-plus year career as a senior executive and entrepreneur in the global automotive industry, including roles at Chrysler Corporation, Cerberus Capital Management, Asbury Automotive Group, TD Auto Finance, and Automotive Capital Services. He holds a BS in finance from Villanova University. Mandy M. Gunasekara of Oxford, Mississippi, is a principal at Section VII Strategies, a Senior Policy Analyst at the Independent Women’s Forum, and Visiting Fellow in the Center for Energy, Climate, and Environment at The Heritage Foundation. During the Trump Administration, Mandy served as the Chief of Staff at the U.S. Environmental Protection Agency as well as Principal Deputy Assistant Administrator for the Office of Air and Radiation. She previously served in numerous roles at the U.S. House of Representatives and U.S. Senate, including as Majority Counsel for the Senate Environment and Public Works Committee under Chairman Jim Inhofe. She received her BA from Mississippi College and her JD from the University of Mississippi School of Law. Gene Hamilton is Vice-President and General Counsel of America First Legal Foundation. Gene served as Counselor to the Attorney General at the U.S. Department of Justice; Senior Counselor to the Secretary of Homeland Security; General Counsel on the Senate Committee on the Judiciary; Assistant Chief Counsel at U.S. Immigration and Customs Enforcement; and as an Attorney Advisor in the Secretary’s Honors Program for Attorneys at the Department of Homeland Security. Gene graduated from the Washington and Lee University School of Law magna cum laude and Order of the Coif and has a BA in international affairs from the University of Georgia. Jennifer Hazelton has worked as a senior strategic consultant for the Department of Defense in Industrial Base Policy and has held senior positions at USAID, the Export–Import Bank of the United States, and the State Department. She was also a communications director in the U.S. Congress and worked as an award-winning journalist for CNN and Fox News Channel. Hazelton holds an MA in business administration from Emory University and earned her BA from the University of Georgia. — xix — Authors Karen Kerrigan is President and CEO of the Small Business & Entrepreneurship Council and has helped to strengthen U.S. entrepreneurship and global business growth for 28 years. She has provided counsel across the globe via training missions focused on entrepreneurial development, effective advocacy, policy formation, and implementation. Karen testifies regularly before Congress and has served on numerous federal advisory boards representing the interests of entrepreneurs and small businesses. Dennis Dean Kirk is Associate Director for Personnel Policy with the 2025 Presidential Transition Project at The Heritage Foundation. Born and raised in Kansas, he graduated with honors from Northern Arizona University and Washburn University Law School. Dennis has over 45 years of experience in private law and public federal government counsel services. He served in President George Bush’s Administration in the U.S. Army’s Office of General Counsel and later as Associate General Counsel for Strategic Integration and Business Transformation, where he was recognized with the Exceptional Civilian and Meritorious Civilian Service Awards and other awards. During the Trump Administration, Dennis served in senior positions at the Office of Personnel Management and was nominated by President Trump to be Chairman of the Merit Systems Protection Board. Kent Lassman is President and CEO of the Competitive Enterprise Institute. Educated at the Catholic University of America and North Carolina State University, he has written on telecommunications, privacy, environmental, antitrust, and consumer protection regulation as well as trade policy and the design of regulatory systems. Kent’s policy research and advocacy have taken him to 45 state capitals, more than a dozen countries, and deep into the heart of the federal regulatory state. Bernard L. McNamee is an energy and regulatory attorney with a major law firm and was formerly a member of the Federal Energy Regulatory Commission. He is also the Street Distinguished Visiting Professor of Law at the Appalachian School of Law. In addition to serving as a Federal Energy Regulatory Commissioner, McNamee has served in various senior policy and legal positions throughout his career, including at the U.S. Department of Energy, for U.S. Senator Ted Cruz, and for Virginia Governor George Allen. McNamee also served four attorneys general in two states (Virginia and Texas). Christopher Miller served in several positions during the Trump Administration, including as Acting U.S. Secretary of Defense, Director of the National Counterterrorism Center, Deputy Assistant Secretary of Defense for Special Operations and Combating Terrorism, and Senior Director for Counterterrorism and Transnational Threats at the National Security Council. Before his civilian service in the — xx — Mandate for Leadership: The Conservative Promise Department of Defense, Miller was an Army Green Beret in the 5th Special Forces Group with multiple combat tours in Iraq and Afghanistan, achieving the rank of colonel. Miller earned a BA from George Washington University and an MA from the Naval War College. He also graduated from the College of Naval Command and Staff and the Army War College. Stephen Moore is a conservative economist and author. He is currently a senior economist at FreedomWorks, a Distinguished Fellow at The Heritage Foundation, and a Fox News analyst. From 2005 to 2014, Moore served as the senior economics writer for The Wall Street Journal editorial page and as a member of the Journal’s editorial board. He still contributes regularly to the Journal’s editorial page. He is a frequent lecturer to business investment and university audiences around the world on the U.S. economic and political outlook in Washington, DC. Mora Namdar is an attorney and Senior Fellow at the American Foreign Policy Council. She speaks fluent Farsi and is an expert on U.S. national security, human rights, global communications, the Middle East, and international law. Mora served as senior advisor for critical issues at the U.S. State Department and was appointed by President Donald Trump to perform the duties of the Assistant Secretary of State for Consular Affairs. She also served as Vice President of Legal, Compliance, and Risk at the U.S. Agency for Global Media. Peter Navarro holds a PhD in economics from Harvard and was one of only three senior White House officials to serve with Donald Trump from the 2016 campaign to the end of the President’s first term. He was the West Wing’s chief China hawk and trade czar and served as Director of the Office of Trade and Manufacturing Policy and Defense Production Act Policy Coordinator. His books include The Coming China Wars (2006); Death by China (2011); Crouching Tiger (2015); and his White House memoirs In Trump Time (2021) and Taking Back Trump’s America (2022). His top-rated Taking Back Trump’s America podcast appears on Apple Podcasts and Google Podcasts. William Perry Pendley was born in Cheyenne, Wyoming. He earned a BA and an MA from George Washington University, was a U.S. Marine Corps captain, and earned his JD from the University of Wyoming College of Law. He was an attorney on Capitol Hill, a senior official for President Ronald Reagan, and leader of the Bureau of Land Management for President Donald Trump. For 30 years, he was president of Mountain States Legal Foundation where he argued and won cases before the Supreme Court of the United States. He authored five books, including Sagebrush Rebel: Reagan’s Battle with Environmental Extremists and Why It Matters Today. — xxi — Authors Max Primorac is Director of the Douglas and Sarah Allison Center for Foreign Policy Studies at The Heritage Foundation. He was acting Chief Operating Officer and Assistant to the Administrator, Bureau for Humanitarian Assistance, at the U.S. Agency for International Development. Previously he was deputy director of Iraq’s reconstruction program at the U.S. Department of State and a senior adviser in the Office of the Secretary. Max was educated at Franklin and Marshall College and the University of Chicago. Roger Severino is Vice President of Domestic Policy at The Heritage Foundation. As director of the Office for Civil Rights at the U.S. Department of Health and Human Services (HHS) from 2017 to 2021, he led a team of more than 250 staff enforcing civil rights, conscience, and health information privacy laws. Roger subsequently founded the HHS Accountability Project at the Ethics & Public Policy Center. He holds a JD from Harvard Law School, an MA in public policy from Carnegie Mellon University, and a BA from the University of Southern California. Kiron K. Skinner is President and CEO of the Foundation for America and the World, Taube Professor of International Relations and Politics at Pepperdine University’s School of Public Policy, W. Glenn Campbell Research Fellow at the Hoover Institution, and a Visiting Fellow and Senior Advisor at The Heritage Foundation. Skinner served as Director of Policy Planning and Senior Advisor at the U.S. Department of State from 2018 to 2019 and was a member of the Defense Business Board at the U.S. Department of Defense in 2020. Skinner holds an MA and a PhD in political science from Harvard University and undergraduate degrees from Spelman College and Sacramento City College. Brooks D. Tucker served in the U.S. Department of Veterans Affairs as Assistant Secretary for Congressional and Legislative Affairs from 2017 to 2021 and as Acting Chief of Staff from 2020 to 2021. He helped to craft the policy framework for President-elect Trump’s transition team and served as the Senior Policy Adviser for National Security and Veterans Affairs to Senator Richard Burr from 2010 to 2015. A retired Marine lieutenant colonel, Brooks served in Afghanistan, Iraq, North Africa, the Caucasus, and the Western Pacific. He is a graduate of the University of Maryland, Marine Corps Infantry Officer Course, and Marine Corps Command and Staff College and holds a Certificate in Legislative Studies from Georgetown University. Hans A. von Spakovsky is Senior Legal Fellow and Manager of the Election Law Reform Initiative in the Edwin Meese Center III Center for Legal and Judicial Studies at The Heritage Foundation. He is a former member of President Donald Trump’s Advisory Commission on Election Integrity. From 2006 to 2007, von — xxii — Mandate for Leadership: The Conservative Promise Spakovsky was a Commissioner on the Federal Election Commission. He served as career Counsel to the Assistant Attorney General for Civil Rights at the U.S. Department of Justice from 2002 to 2005. Russ Vought is Founder and President of the Center for Renewing America. A longtime conservative leader on Capitol Hill, Russ served in President Trump’s Cabinet as Director of the Office of Management and Budget, where he oversaw the implementation of the presidential budget, key policies on deregulation, and a landmark effort to eliminate critical race theory and other radical ideologies in executive agencies. Prior to his White House service, Russ spent nearly two decades in the broader conservative movement on Capitol Hill, including as Policy Director for the House Republican Conference, Executive Director of the Republican Study Committee, and Legislative Assistant to former U.S. Senator Phil Gramm. Russ graduated with a BA from Wheaton College and received a JD from George Washington University Law School. William L. Walton is Chairman of the Resolute Protector Foundation and host of The Bill Walton Show. In 2016 and 2017, Mr. Walton served in President-elect Donald Trump’s transition team as Agency Action Leader for all the federal economic agencies. He served as Chairman of the Board and CEO of Allied Capital Corporation, a $6 billion NYSE-traded private investment firm, from 1997 to 2010. He is the immediate past President of the Council for National Policy. His extensive board service includes The Heritage Foundation, American Conservative Union, American Enterprise Institute, U.S. Chamber of Commerce, National Venture Capital Association, and Financial Services Roundtable. Paul Winfree is Distinguished Fellow in Economic Policy and Public Leadership at The Heritage Foundation. Before rejoining Heritage in 2018, Paul was Deputy Assistant to the President, Deputy Director of the Domestic Policy Council, and Director of Budget Policy at the White House. During the 2016 presidential transition, he led the team responsible for the Office of Management and Budget. He also has served as a senior staff member for the U.S. Senate Committee on the Budget. Paul served in both the Biden and Trump Administrations for three terms as the Chair of the Fulbright Foreign Scholarship Board that oversees the Fulbright program and educational exchanges sponsored by the Department of State. EDITORS Paul Dans is Director of the 2025 Presidential Transition Project at The Heritage Foundation, organizing policy and personnel recommendations and training for appointees in the next presidential Administration. Before joining Heritage, he served in the Trump Administration as Chief of Staff at the U.S. Din 2006 până în 2007, von — xxii — Mandat pentru conducere: Promisiunea conservatoare Spakovsky a fost comisar în Comisia Electorală Federală. A fost consilier de carieră al procurorului general adjunct pentru drepturile civile la Departamentul de Justiție al SUA din 2002 până în 2005. Russ Vought este fondator și președinte al Centrului pentru Reînnoirea Americii. Lider conservator de multă vreme la Capitol Hill, Russ a servit în cabinetul președintelui Trump în calitate de director al Biroului de Management și Buget, unde a supravegheat punerea în aplicare a bugetului prezidențial, politicile cheie privind dereglementarea și un efort de referință pentru eliminarea teoriei rasiale critice și alte ideologii radicale în agențiile executive. Înainte de serviciul său la Casa Albă, Russ a petrecut aproape două decenii în mișcarea conservatoare mai largă de pe Capitol Hill, inclusiv ca director de politici pentru Conferința republicană a Camerei, director executiv al Comitetului de studiu republican și asistent legislativ al fostului senator american Phil Gramm. Russ a absolvit o licență de la Wheaton College și a primit un JD de la George Washington University Law School. William L. Walton este președintele Fundației Resolute Protector și gazda The Bill Walton Show. În 2016 și 2017, dl Walton a servit în echipa de tranziție a președintelui ales Donald Trump în calitate de Lider de acțiune al agenției pentru toate agențiile economice federale. A fost președinte al consiliului de administrație și CEO al Allied Capital Corporation, o firmă de investiții private tranzacționată la NYSE, în valoare de 6 miliarde de dolari, din 1997 până în 2010. El este imediat trecutul președinte al Consiliului pentru Politică Națională. Serviciile sale extinse în consiliu includ The Heritage Foundation, American Conservative Union, American Enterprise Institute, Camera de Comerț din SUA, National Venture Capital Association și Financial Services Roundtable. Paul Winfree este Distinguished Fellow în Politica Economică și Leadership Public la The Heritage Foundation. Înainte de a se alătura Patrimoniului în 2018, Paul a fost asistent adjunct al președintelui, director adjunct al Consiliului de politică internă și director al politicii bugetare la Casa Albă. În timpul tranziției prezidențiale din 2016, a condus echipa responsabilă pentru Biroul de Management și Buget. De asemenea, a fost membru al personalului superior al Comitetului pentru buget al Senatului SUA. Paul a servit atât în ​​administrația Biden, cât și în administrația Trump, timp de trei mandate, în calitate de președinte al Consiliului pentru burse străine Fulbright, care supraveghează programul Fulbright și schimburile educaționale sponsorizate de Departamentul de Stat. EDITORI Paul Dans este directorul Proiectului de tranziție prezidențială 2025 la The Heritage Foundation, organizând recomandări de politici și personal și instruire pentru persoanele numiți în următoarea administrație prezidențială. Înainte de a se alătura Patrimoniului, el a servit în Administrația Trump ca șef de personal în S.U.A. Daren Bakst este director adjunct, Centrul pentru Energie și Mediu, și Senior Fellow la Institutul pentru Întreprinderi Competitive (CEI). Înainte de a se alătura CEI, Daren a fost Senior Research Fellow la The Heritage Foundation, unde a jucat un rol principal în lansarea noului centru de energie și mediu al organizației. Timp de un deceniu, a condus activitatea de politică alimentară și agricolă a Heritage și a editat și coautor a cărții Heritage lui Farms and Free Enterprise. El a depus mărturie de nenumărate ori în fața Congresului, a apărut frecvent în instituțiile de presă și a jucat roluri de conducere în astfel de organizații precum Societatea Federală, Asociația Americană de Drept Agricol și Institutul pentru Dreptul Alimentelor și Medicamentelor (care a contribuit la editorialul Food and Drug Law Journal). Consiliu consultativ). Jonathan Berry este partener director la Boyden Gray & Associates PLLC. El a fost secretar adjunct interimar pentru politici la Departamentul Muncii din SUA, supraveghend toate aspectele elaborării regulilor și dezvoltării politicilor. La Departamentul de Justiție al SUA, a asistat la dezvoltarea politicii de reglementare și la nominalizările judecătorului Neil Gorsuch și a zeci de alți judecători. Anterior a fost consilier șef pentru tranziția lui Trump și mai devreme a fost funcționar pentru judecătorul asociat Samuel Alito și judecătorul Jerry Smith de la Curtea de Apel a SUA pentru al cincilea circuit. Este absolvent al Colegiului Yale și al Facultății de Drept a Universității Columbia. Lindsey M. Burke este director al Centrului pentru Politică Educațională de la Fundația Heritage. Burke a făcut parte din comitetul director de tranziție al guvernatorului Virginia Glenn Youngkin și din echipa de aterizare pentru educație. Ea face parte din Consiliul de vizitatori pentru Universitatea George Mason, consiliul de administrație al Institutului pentru Libertate Educațională și consiliul consultativ al Centrului pentru Libertatea Educației din Independent Women’s Forum. Cercetarea Dr. Burke a fost publicată în reviste precum Social Science Quarterly, Educational Research and Evaluation și Research in Educational Administration and Leadership. Ea deține o licență de la Universitatea Hollins, un master de la Universitatea din Virginia și un doctorat de la Universitatea George Mason. David R. Burton este Senior Fellow în Politică Economică la Institutul Thomas A. Roe pentru Studii de Politică Economică de la Fundația Heritage. Mandat pentru conducere: Promisiunea conservatoare de investiții internaționale, schimb internațional de informații, relația economică a SUA cu China și riscul financiar legat de climă. Anterior, Burton a fost consilier general la National Small Business Association; partener în grupul Argus; Vicepreședinte, Finanțe și Consilier General pentru New England Machinery; și manager al Centrului de Politică Fiscală al Camerei de Comerț din SUA. El deține un doctorat de la Universitatea din Maryland School of Law și o licență în economie de la Universitatea din Chicago. Adam Candeub este profesor de drept la Universitatea de Stat din Michigan. Cercetările sale academice se concentrează pe probleme de telecomunicații, antitrust și Internet. El a ocupat funcția de secretar adjunct pentru Comerț și procuror general adjunct asociat la Departamentul de Justiție în timpul administrației Trump. A primit licența magna cum laude de la Universitatea Yale și JD magna cum laude de la Facultatea de Drept de la Universitatea din Pennsylvania. Dustin J. Carmack este cercetător pentru securitate cibernetică, informații și tehnologii emergente în Centrul de securitate și imigrare a frontierei de la Fundația Heritage. Anterior, a lucrat în comunitatea de informații ca șef de personal al directorului de informații naționale, John Ratcliffe. În Congres, el a fost șef de personal al congresmanului John Ratcliffe (TX-04) și al congresmanului Ron DeSantis (FL-06). Domnul Carmack a studiat la Universitatea de Stat Truman din Missouri și la Universitatea Tel Aviv din Israel. Brendan Carr are aproape 20 de ani de experiență în sectorul privat și în sectorul public în comunicații și politici tehnologice. În prezent, el servește ca senior republican în Comisia Federală de Comunicații. Înainte de acest rol, Carr a fost consilier general al Comisiei Federale de Comunicații. Anterior, a lucrat ca avocat la Wiley Rein LLP. Anterior, el a lucrat la Curtea de Apel din SUA pentru al patrulea circuit. După ce a absolvit Universitatea Georgetown, și-a câștigat JD magna cum laude de la Facultatea de Drept Columbus a Universității Catolice din America, unde a lucrat ca editor al Catholic University Law Review. Benjamin S. Carson, Sr., MD, este fondator și președinte al Institutului American Cornerstone și anterior a fost cel de-al 17-lea secretar al S.U.A. Departamentul Locuințe și Dezvoltare Urbană. Născut în Detroit dintr-o mamă singură cu studii de clasa a treia, Dr. Carson a fost crescut să iubească lectura și educația. A urmat cursurile Yale și și-a obținut doctoratul de la Universitatea din Michigan. Timp de aproape 30 de ani, dr. Carson a ocupat funcția de director de neurochirurgie pediatrică la Centrul pentru copii Johns Hopkins, unde a efectuat prima separare a gemenilor uniți în partea din spate a capului. Autorii Ken Cuccinelli a ocupat funcția de director interimar al Serviciilor de cetățenie și imigrare din SUA în 2019 și apoi, din noiembrie 2019 până la sfârșitul Administrației Trump, ca secretar adjunct interimar al Departamentului de Securitate Internă al SUA. În timpul mandatului său ca secretar adjunct interimar, Ken a fost, de asemenea, director de reglementare pentru Departamentul pentru Securitate Internă. De asemenea, a slujit Commonwealth-ul Virginia, mai întâi ca senator de stat și apoi ca cel de-al 46-lea procuror general al Virginiei. Rick Dearborn a fost adjunct al șefului de cabinet al președintelui Donald Trump și a fost responsabil pentru operațiunile de zi cu zi a cinci departamente separate ale Biroului Executiv al Președintelui. El a fost, de asemenea, director executiv al echipei de tranziție a președintelui ales Donald Trump din 2016. Înainte de asta, Rick a ocupat mai multe roluri, inclusiv ca șef de personal, în biroul de atunci din SUA. Senatorul Jeff Sessions (R-AL) de aproape două decenii. Între cele două turnee ale sale în biroul Senator Sessions, el a fost numit de președintele George W. Bush ca secretar adjunct al Energiei pentru Afacerile Congresului. La începutul carierei sale, Rick a lucrat pentru Comitetul Național Republican Senatorial, Conferința Republicană a Senatului și Comitetul Director al Senatului. A absolvit Universitatea din Oklahoma cu o licență în administrație publică și o minoră în economie. Veronique de Rugy este Catedra George Gibbs în Economie Politică și Cercetare Senior la Centrul Mercatus de la Universitatea George Mason și o editorialistă sindicalizată la nivel național. Interesele sale principale de cercetare includ economia Statelor Unite, bugetul federal, impozitarea, competiția fiscală și clientul. De Rugy este autorul unei rubrici săptămânale de opinie pentru Creators Syndicate, scrie coloane regulate pentru revista Reason și bloguri despre economie la The Corner de la National Review Online. Ea și-a luat masterul în economie la Universitatea Paris Dauphine și doctoratul în economie la Universitatea Panthéon-Sorbonne. Donald Devine este cercetător principal la Fondul pentru Studii Americane din Washington, DC. El a fost directorul pentru primul mandat al Biroului de Management al Personalului al președintelui Ronald Reagan, când The Washington Post l-a etichetat „Spada Teribila Swift a Serviciului Civil a lui Reagan” pentru reducerea birocrației și reducerea cheltuielilor cu miliarde de dolari. A fost profesor la Universitatea din Maryland și la Universitatea Bellevue și este editorialist și autor a 10 cărți, inclusiv recenta sa The Enduring Tension. Diana Furchtgott-Roth, economist educat la Oxford, conduce Centrul pentru energie, climă și mediu de la The Heritage Foundation și este profesor adjunct de economie la Universitatea George Washington. Diana a fost secretar adjunct adjunct pentru cercetare și tehnologie la Departamentul de Transport al SUA, unde a condus bugetul de cercetare de 1,2 miliarde de dolari al Departamentului;  Mandat pentru conducere: Biroul Conservator Promise de poziționare, navigație și sincronizare și management al spectrului; și programul Centrului de Transport Universitar. Diana a lucrat în funcții de conducere la Casa Albă sub președinții Ronald Reagan, George H.W. Bush și George W. Bush, unde a fost șef de cabinet al Consiliului Consilierilor Economici. Thomas F. Gilman a fost secretar adjunct de comerț pentru administrație și director financiar al Departamentului de Comerț al SUA în Administrația Trump. În prezent, este director al ACLJ Action și președinte al Torngat Metals. Tom este fostul CEO al Chrysler Financial și a avut o carieră de peste 40 de ani ca director executiv și antreprenor în industria auto globală, incluzând roluri la Chrysler Corporation, Cerberus Capital Management, Asbury Automotive Group, TD Auto Finance și Automotive Capital. Servicii. Este licențiat în finanțe de la Universitatea Villanova. Mandy M. Gunasekara din Oxford, Mississippi, este director la Secțiunea VII Strategii, analist principal de politici la Forumul Independent al Femeilor și membru în vizită la Centrul pentru Energie, Climă și Mediu de la Fundația Heritage. În timpul administrației Trump, Mandy a fost șef de personal la Agenția pentru Protecția Mediului din SUA, precum și administrator adjunct principal pentru Oficiul pentru aer și radiații. Anterior, ea a ocupat numeroase funcții la Camera Reprezentanților și la Senatul SUA, inclusiv în calitate de consilier majoritar al Comitetului de mediu și lucrări publice din Senat sub președintele Jim Inhofe. Ea și-a luat licența de la Colegiul Mississippi și a absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea din Mississippi. Gene Hamilton este vicepreședinte și consilier general al fundației juridice America First. Gene a fost consilier al procurorului general la Departamentul de Justiție al SUA; Consilier principal al Secretarului pentru Securitate Internă; Consilier general al Comisiei Senatului pentru Justiție; Asistent consilier șef la U.S. Imigration and Customs Enforcement; și ca consilier de avocat în Programul de onoruri al secretarului pentru avocați la Departamentul pentru Securitate Internă. Gene a absolvit Facultatea de Drept de la Washington and Lee University magna cum laude și Order of the Coif și are o licență în afaceri internaționale de la Universitatea din Georgia. Jennifer Hazelton a lucrat ca consultant strategic senior pentru Departamentul de Apărare în Politica de bază industrială și a ocupat funcții de conducere la USAID, Banca Export-Import a Statelor Unite și Departamentul de Stat. Ea a fost, de asemenea, director de comunicații în Congresul SUA și a lucrat ca jurnalist premiat pentru CNN și Fox News Channel. Hazelton deține un master în administrarea afacerilor de la Universitatea Emory și a obținut o licență de la Universitatea din Georgia. Autorii Karen Kerrigan este președinte și CEO al Small Business & Entrepreneurship Council și a contribuit la consolidarea antreprenoriatului în SUA și a creșterii afacerilor globale de 28 de ani. Ea a oferit consiliere pe tot globul prin misiuni de instruire axate pe dezvoltarea antreprenorială, advocacy eficientă, formarea politicilor și implementarea. Karen depune mărturie în mod regulat în fața Congresului și a făcut parte din numeroase consilii consultative federale care reprezintă interesele antreprenorilor și întreprinderilor mici. Dennis Dean Kirk este director asociat pentru politica de personal cu Proiectul de tranziție prezidențială 2025 la Fundația Heritage. Născut și crescut în Kansas, a absolvit cu onoruri Universitatea Northern Arizona și Facultatea de Drept a Universității Washburn. Dennis are peste 45 de ani de experiență în domeniul dreptului privat și al serviciilor publice de consiliere ale guvernului federal. A slujit în administrația președintelui George Bush în Biroul de consilier general al armatei SUA și mai târziu ca consilier general asociat pentru integrarea strategică și transformarea afacerilor, unde a fost recunoscut cu Premiile pentru servicii civile excepționale și meritorii și alte premii. În timpul administrației Trump, Dennis a ocupat funcții de conducere la Biroul de Management al Personalului și a fost nominalizat de președintele Trump pentru a fi președinte al Merit Systems Protection Board. Kent Lassman este președinte și CEO al Competitive Enterprise Institute. Educat la Universitatea Catolică din America și Universitatea de Stat din Carolina de Nord, el a scris despre telecomunicații, confidențialitate, mediu, antitrust și reglementări privind protecția consumatorilor, precum și politici comerciale și proiectarea sistemelor de reglementare. Cercetarea politicilor și susținerea lui Kent l-au dus în 45 de capitale de stat, mai mult de o duzină de țări și adânc în inima statului federal de reglementare. Bernard L. McNamee este un avocat în domeniul energiei și reglementărilor cu o firmă de avocatură importantă și a fost anterior membru al Comisiei Federale de Reglementare a Energiei. De asemenea, este profesor vizitator de drept la Scoala de Drept din Appalachi. Pe lângă faptul că a ocupat funcția de Comisar Federal de Reglementare a Energiei, McNamee a ocupat diverse funcții de politică și juridice de-a lungul carierei sale, inclusiv la Departamentul de Energie al SUA, pentru senatorul SUA Ted Cruz și pentru guvernatorul Virginiei George Allen. McNamee a servit și patru procurori generali în două state (Virginia și Texas). Christopher Miller a ocupat mai multe funcții în timpul administrației Trump, inclusiv ca secretar interimar al Apărării al SUA, director al Centrului național de luptă împotriva terorismului, secretar adjunct al apărării pentru operațiuni speciale și combaterea terorismului și director principal pentru combaterea terorismului și amenințări transnaționale la Securitatea națională. Consiliu. Înainte de serviciul său civil în — xx — Mandat pentru Conducere: Departamentul de Apărare al Promisiunii Conservatoare, Miller a fost beretă verde în cadrul Grupului 5 de forțe speciale cu multiple turnee de luptă în Irak și Afganistan, obținând gradul de colonel. Miller a obținut o licență de la Universitatea George Washington și un master de la Colegiul Naval de Război. De asemenea, a absolvit Colegiul de Comandă și Stat Major Naval și Colegiul de Război al Armatei. Stephen Moore este un economist și autor conservator. În prezent, este economist senior la FreedomWorks, Distinguished Fellow la The Heritage Foundation și analist Fox News. Din 2005 până în 2014, Moore a lucrat ca scriitor principal de economie pentru pagina editorială The Wall Street Journal și ca membru al consiliului editorial al Jurnalului. Încă contribuie în mod regulat la pagina editorială a Jurnalului. El este un lector frecvent pentru investițiile în afaceri și publicul universitar din întreaga lume cu privire la perspectivele economice și politice ale SUA la Washington, DC. Mora Namdar este avocat și Senior Fellow la Consiliul American de Politică Externă. Ea vorbește fluent farsi și este expertă în securitatea națională a SUA, drepturile omului, comunicațiile globale, Orientul Mijlociu și dreptul internațional. Mora a fost consilier principal pentru probleme critice la Departamentul de Stat al SUA și a fost numit de președintele Donald Trump pentru a îndeplini atribuțiile de secretar de stat adjunct pentru afaceri consulare. Ea a fost, de asemenea, vicepreședinte al departamentului juridic, conformității și riscului la Agenția SUA pentru Media Globală. Peter Navarro deține un doctorat în economie la Harvard și a fost unul dintre cei trei oficiali înalți de la Casa Albă care au servit alături de Donald Trump din campania din 2016 până la sfârșitul primului mandat al președintelui. El a fost șoimul și țarul comercial al Aripii de Vest din China și a fost director al Biroului pentru Politică Comercială și Fabricație și Coordonator al Politicii Actului de Producție de Apărare. Cărțile sale includ The Coming China Wars (2006); Death by China (2011); Crouching Tiger (2015); și memoriile sale de la Casa Albă In Trump Time (2021) și Taking Back Trump’s America (2022). Podcast-ul său, cel mai bine cotat Taking Back Trump’s America, apare pe Apple Podcasts și Google Podcasts. William Perry Pendley s-a născut în Cheyenne, Wyoming. El a obținut o licență și un master de la Universitatea George Washington, a fost căpitan al Corpului Marin din SUA și a obținut un doctorat de la Universitatea din Wyoming. El a fost avocat la Capitol Hill, un oficial înalt al președintelui Ronald Reagan și lider al Biroului pentru Administrarea Terenurilor pentru președintele Donald Trump. Timp de 30 de ani, a fost președintele Mountain States Legal Foundation unde a argumentat și a câștigat cauze în fața Curții Supreme a Statelor Unite. El a scris cinci cărți, inclusiv Sagebrush Rebel: Reagan’s Battle with Environmental Extremists și Why It Matters Today. Autorii Max Primorac este director al Centrului Douglas și Sarah Allison pentru Studii de Politică Externă de la Fundația Heritage. A fost director de operațiuni interimar și asistent al administratorului, Biroul pentru asistență umanitară, la Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională. Anterior, a fost director adjunct al programului de reconstrucție al Irakului la Departamentul de Stat al SUA și consilier principal în Biroul Secretarului. Max a fost educat la Franklin and Marshall College și la Universitatea din Chicago. Roger Severino este vicepreședinte al politicii interne la The Heritage Foundation. În calitate de director al Oficiului pentru Drepturi Civile din cadrul Departamentului de Sănătate și Servicii Umane (HHS) din SUA, din 2017 până în 2021, a condus o echipă de peste 250 de angajați care aplică legile privind drepturile civile, conștiința și confidențialitatea informațiilor despre sănătate. Ulterior, Roger a fondat HHS Accountability Project la Centrul de Etică și Politici Publice. El deține un doctorat de la Harvard Law School, un master în politici publice de la Universitatea Carnegie Mellon și o licență de la Universitatea din California de Sud. Kiron K. Skinner este președinte și CEO al Fundației pentru America și lume, profesor Taube de relații internaționale și politică la Școala de Politici Publice a Universității Pepperdine, cercetător W. Glenn Campbell la Instituția Hoover și membru în vizită și consilier principal la Fundația Heritage. Skinner a fost director de planificare a politicilor și consilier principal la Departamentul de Stat al SUA din 2018 până în 2019 și a fost membru al Consiliului de Apărare al Departamentului de Apărare al SUA în 2020. Skinner deține un master și un doctorat în științe politice la Harvard. Diplome universitare și de licență de la Spelman College și Sacramento City College. Brooks D. Tucker a fost secretar adjunct pentru afaceri legislative și ale Congresului din 2017 până în 2021 și șef de cabinet interimar din 2020 până în 2021. El a ajutat la elaborarea cadrului de politici pentru echipa de tranziție a președintelui ales Trump și a servit ca consilier principal de politică pentru securitate națională și afaceri ale veteranilor pentru senatorul Richard Burr din 2010 până în 2015. Brooks, locotenent colonel de marina pensionat, a servit în Afganistan, Irak, Africa de Nord, Caucaz și Pacificul de Vest. Este absolvent al Universității din Maryland, al Cursului de ofițeri de infanterie al Corpului Marin și al Colegiului de Comandă și Stat Major al Corpului Marin și deține un Certificat în Studii Legislative de la Universitatea Georgetown. Hans A. von Spakovsky este Senior Legal Fellow și Manager al Inițiativei de Reformă a Legii Electorale în Centrul Edwin Meese Centrul III pentru Studii Juridice și Judiciare de la Fundația Heritage. Este fost membru al Comisiei consultative pentru integritatea alegerilor a președintelui Donald Trump.Din 2006 până în 2007, von — xxii — Mandat pentru conducere: Promisiunea conservatoare Spakovsky a fost comisar în Comisia Electorală Federală. A fost consilier de carieră al procurorului general adjunct pentru drepturile civile la Departamentul de Justiție al SUA din 2002 până în 2005. Russ Vought este fondator și președinte al Centrului pentru Reînnoirea Americii. Lider conservator de multă vreme la Capitol Hill, Russ a servit în cabinetul președintelui Trump în calitate de director al Biroului de Management și Buget, unde a supravegheat punerea în aplicare a bugetului prezidențial, politicile cheie privind dereglementarea și un efort de referință pentru eliminarea teoriei rasiale critice și alte ideologii radicale în agențiile executive. Înainte de serviciul său la Casa Albă, Russ a petrecut aproape două decenii în mișcarea conservatoare mai largă de pe Capitol Hill, inclusiv ca director de politici pentru Conferința republicană a Camerei, director executiv al Comitetului de studiu republican și asistent legislativ al fostului senator american Phil Gramm. Russ a absolvit o licență de la Wheaton College și a primit un JD de la George Washington University Law School. William L. Walton este președintele Fundației Resolute Protector și gazda The Bill Walton Show. În 2016 și 2017, dl Walton a servit în echipa de tranziție a președintelui ales Donald Trump în calitate de Lider de acțiune al agenției pentru toate agențiile economice federale. A fost președinte al consiliului de administrație și CEO al Allied Capital Corporation, o firmă de investiții private tranzacționată la NYSE, în valoare de 6 miliarde de dolari, din 1997 până în 2010. El este imediat trecutul președinte al Consiliului pentru Politică Națională. Serviciile sale extinse în consiliu includ The Heritage Foundation, American Conservative Union, American Enterprise Institute, Camera de Comerț din SUA, National Venture Capital Association și Financial Services Roundtable. Paul Winfree este Distinguished Fellow în Politica Economică și Leadership Public la The Heritage Foundation. Înainte de a se alătura Patrimoniului în 2018, Paul a fost asistent adjunct al președintelui, director adjunct al Consiliului de politică internă și director al politicii bugetare la Casa Albă. În timpul tranziției prezidențiale din 2016, a condus echipa responsabilă pentru Biroul de Management și Buget. De asemenea, a fost membru al personalului superior al Comitetului pentru buget al Senatului SUA. Paul a servit atât în ​​administrația Biden, cât și în administrația Trump, timp de trei mandate, în calitate de președinte al Consiliului pentru burse străine Fulbright, care supraveghează programul Fulbright și schimburile educaționale sponsorizate de Departamentul de Stat. EDITORI Paul Dans este directorul Proiectului de tranziție prezidențială 2025 la The Heritage Foundation, organizând recomandări de politici și personal și instruire pentru persoanele numiți în următoarea administrație prezidențială. Înainte de a se alătura Patrimoniului, el a servit în Administrația Trump ca șef de personal în S.U.A.  Iată și lista colaboratorilor: Chris Anderson, Office of Senator Steve Daines Jeff Anderson, The American Main Street Initiative Michael Anton, Hillsdale College EJ Antoni, The Heritage Foundation Andrew “Art” Arthur, Center for Immigration Studies Paul Atkins, Patomak Global Partners Julie Axelrod, Center for Immigration Studies James Bacon James Baehr Stewart Baker, Steptoe and Johnson LLP Erik Baptist, Alliance Defending Freedom Brent Bennett, Texas Public Policy Foundation John Berlau, Competitive Enterprise Institute Russell Berman, Hoover Institution Sanjai Bhagat, University of Colorado Boulder Stephen Billy, Susan B. Anthony Pro-Life America Brad Bishop, American Cornerstone Institute Willis Bixby, WWBX, LLC Josh Blackman, South Texas College of Law Jim Blew, Defense of Freedom Institute for Policy Studies Robert Bortins, Classical Conversations Rachel Bovard, Conservative Partnership Institute Robert Bowes Matt Bowman, Alliance Defending Freedom Steven G. Bradbury, The Heritage Foundation Preston Brashers, The Heritage Foundation Jonathan Bronitsky, ATHOS Kyle Brosnan, The Heritage Foundation — xxvi — Mandate for Leadership: The Conservative Promise Patrick T. Brown, Ethics and Public Policy Center Robert Burkett, ACLJ Action Michael Burley, American Cornerstone Institute David R. Burton, The Heritage Foundation Jonathan Butcher, The Heritage Foundation Mark Buzby, Buzby Maritime Associates, LLC Margaret Byfield, American Stewards of Liberty David Byrd, Korn Ferry Anthony Campau, Center for Renewing America James Jay Carafano, The Heritage Foundation Frank Carroll, Professional Forest Management Oren Cass, American Compass Brian J. Cavanaugh, American Global Strategies Spencer Chretien, The Heritage Foundation Claire Christensen, American Cornerstone Institute Victoria Coates, The Heritage Foundation Ellie Cohanim, Independent Women’s Forum Ezra Cohen Elbridge Colby, Marathon Initiative Earl Comstock, White & Case LLP Lisa Correnti, Center for Family and Human Rights (C-Fam) Monica Crowley, The Nixon Seminar Laura Cunliffe, Independent Women’s Forum Tom Dans, Amberwave Partners Sohan Dasgupta, Taft Stettinius & Hollister LLP Sergio de la Peña Chris De Ruyter, National Center for Urban Operations Corey DeAngelis, American Federation for Children Caroline DeBerry, Paragon Health Institute Arielle Del Turco, Family Research Council Irv Dennis, American Cornerstone Institute David Deptula, Mitchell Institute for Aerospace Studies Donald Devine, The Fund for American Studies Chuck DeVore, Texas Public Policy Foundation

1. Wallace DeWitt, Allen & Overy LLP

James Di Pane, The Heritage Foundation Matthew Dickerson, The Heritage Foundation Michael Ding, America First Legal Foundation David Ditch, The Heritage Foundation Natalie Dodson, Ethics and Public Policy Center Dave Dorey, The Fairness Center Max Eden, American Enterprise Institute — xxvii — Contributors Troy Edgar, IBM Consulting Joseph Edlow, The Heritage Foundation Jen Ehlinger, Booz Allen Hamilton John Ehrett, Office of Senator Josh Hawley Kristen Eichamer, The Heritage Foundation Robert S. Eitel, Defense of Freedom Institute for Policy Studies Will Estrada, Parents Rights Foundation Jon Feere, Center for Immigration Studies Baruch Feigenbaum, Reason Foundation Travis Fisher, The Heritage Foundation George Fishman, Center for Immigration Studies Leslie Ford, The Heritage Foundation Aharon Friedman, Federal Policy Group Bruce Frohnen, Ohio Northern University College of Law Joel Frushone Finch Fulton Diana Furchtgott-Roth, The Heritage Foundation Caleigh Gabel, American Cornerstone Institute Christopher Gacek, Family Research Council Alexandra Gaiser, River Financial Inc. Mario Garza Patty-Jane Geller, The Heritage Foundation Andrew Gillen, Texas Public Policy Foundation James S. Gilmore III, Gilmore Global Group LLC Vance Ginn, Economic Consulting, LLC Alma Golden, The Institute for Women’s Health Mike Gonzalez, The Heritage Foundation Chadwick R. Gore, Defense Forum Foundation David Gortler, Ethics and Public Policy Center Brian Gottstein, The Heritage Foundation Dan Greenberg, Competitive Enterprise Institute Rob Greenway, Hudson Institute Rachel Greszler, The Heritage Foundation DJ Gribbin, Madrus Consulting Garrison Grisedale, American Cornerstone Institute Joseph Grogan, USC Schaeffer School for Health Policy and Economics Andrew Guernsey Jeffrey Gunter, Republican Jewish Coalition Joe Guy, Club for Growth Joseph Guzman Amalia Halikias, The Heritage Foundation Gene Hamilton, America First Legal Foundation — xxviii — Mandate for Leadership: The Conservative Promise Richard Hanania, Center for the Study of Partisanship and Ideology Simon Hankinson, The Heritage Foundation David Harlow Derek Harvey, Office of Congressman Devin Nunes Jason Hayes, Mackinac Center for Public Policy Jennifer Hazelton Lou Heinzer Edie Heipel Troup Hemenway, Personnel Policy Operations Nathan Hitchen, Equal Rights Institute Pete Hoekstra Gabriella Hoffman, Independent Women’s Forum Tom Homan, The Heritage Foundation Chris Horner Mike Howell, The Heritage Foundation Valerie Huber, The Institute for Women’s Health Andrew Hughes, American Cornerstone Institute Joseph Humire, Center for a Secure Free Society Christopher Iacovella, American Securities Association Melanie Israel, The Heritage Foundation Ken Ivory, Utah House of Representatives Roman Jankowski, The Heritage Foundation Abby Jones Emilie Kao, Alliance Defending Freedom Jared M. Kelson, Boyden Gray & Associates Aaron Kheriaty, Ethics and Public Policy Center Ali Kilmartin, Alliance Defending Freedom Julie Kirchner, Federation for American Immigration Reform Dan Kish, Institute for Energy Research Kenneth A. Klukowski Adam Korzeniewski, American Principles Project Kathy Nuebel Kovarik, Sagitta Solutions, LLC Bethany Kozma, Keystone Policy Matthew Kozma Julius Krein, American Affairs Stanley Kurtz, Ethics and Public Policy Center David LaCerte, Baker Botts, LLP Paul J. Larkin, The Heritage Foundation Kent Lassman, Competitive Enterprise Institute James R. Lawrence III, Envisage Law Paul Lawrence, Lawrence Consulting Nathan Leamer, Targeted Victory — xxix — Contributors David Legates, University of Delaware (Ret.) Marlo Lewis, Competitive Enterprise Institute Ben Lieberman, Competitive Enterprise Institute John Ligon Evelyn Lim, American Cornerstone Institute Mario Loyola, Competitive Enterprise Institute John G. Malcolm, The Heritage Foundation Joseph Masterman, Cooper & Kirk, PLLC Earl Matthews, The Vandenberg Coalition Dan Mauler, Heritage Action for America Drew McCall, American Cornerstone Institute Trent McCotter, Boyden Gray & Associates Micah Meadowcroft, The American Conservative Edwin Meese III, The Heritage Foundation Jessica Melugin, Competitive Enterprise Institute Frank Mermoud, Orpheus International Mark Miller, Office of Governor Kristi Noem Cleta Mitchell, Conservative Partnership Institute Kevin E. Moley Caitlin Moon, American Center for Law & Justice David Moore, Brigham Young University Law School Clare Morell, Ethics and Public Policy Center Mark Morgan, The Heritage Foundation Hunter Morgen, American Cornerstone Institute Rachel Morrison, Ethics and Public Policy Center Jonathan Moy, The Heritage Foundation Iain Murray, Competitive Enterprise Institute Ryan Nabil, National Taxpayers Union Michael Nasi, Jackson Walker LLP Lucien Niemeyer, The Niemeyer Group, LLC Nazak Nikakhtar, Wiley Rein LLP Milan “Mitch” Nikolich Matt O’Brien, Immigration Reform Law Institute Caleb Orr, Boyden Gray & Associates Michael Pack Leah Pedersen Michael Pillsbury, The Heritage Foundation Patrick Pizzella, Leadership Institute Robert Poole, Reason Foundation Christopher B. Porter Kevin Preskenis, Allymar Health Solutions Pam Pryor, National Committee for Religious Freedom — xxx — Mandate for Leadership: The Conservative Promise Thomas Pyle, Institute for Energy Research John Ratcliffe, American Global Strategies Paul Ray, The Heritage Foundation Joseph Reddan, Flexilis Forestry, LLC Jay W. Richards, The Heritage Foundation Jordan Richardson, Heise Suarez Melville, P.A. Jason Richwine, Center for Immigration Studies Shaun Rieley, The American Conservative Lora Ries, The Heritage Foundation Leo Rios Mark Robeck, Energy Evolution Consulting LLC James Rockas, ACLJ Action Mark Royce, NOVA-Annandale College Reed Rubinstein, America First Legal Foundation William Ruger, American Institute for Economic Research Austin Ruse, Center for Family and Human Rights (C-Fam) Brent D. Sadler, The Heritage Foundation Alexander William Salter, Texas Tech University Jon Sanders, John Locke Foundation Carla Sands, America First Policy Institute Robby Stephany Saunders, Coalition for a Prosperous America David Sauve Brett D. Schaefer, The Heritage Foundation Nina Owcharenko Schaefer, The Heritage Foundation Matt Schuck, American Cornerstone Institute Justin Schwab, CGCN Law Jon Schweppe, American Principles Project Marc Scribner, Reason Foundation Darin Selnick, Selnick Consulting Josh Sewell, Taxpayers for Common Sense Kathleen Sgamma, Western Energy Alliance Matt Sharp, Alliance Defending Freedom Judy Shelton, Independent Institute Nathan Simington Loren Smith, Skyline Policy Risk Group Zack Smith, The Heritage Foundation Jack Spencer, The Heritage Foundation Adrienne Spero, U.S. House Committee on Homeland Security Thomas W. Spoehr, The Heritage Foundation Peter St Onge, The Heritage Foundation Chris Stanley, Functional Government Initiative Paula M. Stannard — xxxi — Contributors Parker Stathatos, Texas Public Policy Foundation William Steiger, Independent Consultant Kenny Stein, Institute for Energy Research Corey Stewart, Stewart PLLC Mari Stull Katharine T. Sullivan, 1792 Exchange Brett Swearingen, Miller Johnson Michael Sweeney Robert Swope Aaron Szabo, CGCN Group Katy Talento, AllBetter Health Tony Tata, Tata Leadership Group, LLC Farnaz Farkish Thompson Todd Thurman, American Cornerstone Institute Brett Tolman, Tolman Group Kayla M. Tonnessen, Recovery for America Now Foundation Joe Trotter, American Legislative Exchange Council Tevi Troy, Mercatus Center Clayton Tufts Erin Valdez, Texas Public Policy Foundation Mark Vandroff Jessica M. Vaughan, Center for Immigration Studies John “JV” Venable, The Heritage Foundation Morgan Lorraine Viña, Jewish Institute for National Security of America Andrew N. Vollmer, Mercatus Center Hans A. von Spakovsky, The Heritage Foundation Greg Walcher, Natural Resources Group, LLC David M. Walsh, Takota Group Erin Walsh, The Heritage Foundation Jacklyn Ward, American Cornerstone Institute Emma Waters, The Heritage Foundation Michael Williams, American Cornerstone Institute Aaron Wolff Jonathan Wolfson Alexei Woltornist, ATHOS Frank Wuco Cesar Ybarra, FreedomWorks John Zadrozny, America First Legal Foundation Laura Zorc, FreedomWorkss Director, Project 2025  

Există cîteva licee din țară care se  mîndresc cu numărul mare de  academicieni. N-am auzit însă de  localități sau de  județe care să se laude cu numărul și mai  mare de  ofițeri de  securitate și de SRI cu care au împănat structurile statului. Și  ale celui totalitar, și  ale celui așa zis democratic. Povestea este veche și vine de la începuturile comunismului  românesc. Cine vrea detalii n-are decît să citească și să sape. De ce  un număr  mare de ofițeri de  Securitate au fost  selectați din spații rurale și de la  minoritatea  romă  este o  altă poveste la fel de complicată. Cine vrea să afle n-are decît să sape mai departe, să cerceteze epoca și sistemul. Cine  vrea insistă și găsește răspunsurile. Și dacă nu, mai citește și mai sapă. În acest  text  de  ziar încerc doar să înțeleg ce se află îndărătul  unei rețele de ofițeri de informații.  Prea  se leagă mulți de un singur loc. Așa cum puterea din România încă  se sprijină pe selecția și implicarea  oamenilor din  grupul de la Cluj, la fel și  armata  de promovați  din Noua Securitate  se bazează pe oameni proveniți din județele Cluj și Sălaj. Cum adică, din județul Sălaj, unde nu erau  centre de pregătire ca la Grădiștea sau unități de Securitate ca prin atîtea  alte părți.  Uite așa! S-a proțăpit unul în sistem și i-a tras și pe ceilalți. Întrebarea mi-a venit de la un fragment publicat pentru promovarea unei cărți intitulată „Democrație neagră” de Marian Zlotea.  Condamnat și fugar, Marian Zlotea  (din banda Partidului Democrat) anunță o carte  în care destăinuie o parte din mînăriile vremii, după părerea lui cutremurătoare și extrem de importante. Printre altele, el susține că  Adrian Tarău  păstrează chitanțe și facturi pentru toate bunurile cumpărate  pentru familia  Eduard Hellvig. N-are rost să vă  stoarceți imaginația ca să aflați ce i-o fi luat? De obicei, mahării  din politica românească, burjui la prima generație, țopîrlani  fără moșteniri și clasă, primesc  orice. dar mai ales ceasuri, bijuterii  și poșete pentru neveste, costume și ceasuri pentru ei și abia apoi sunt agățați și tîrîți în afaceri de milioane și milioane de euro și dolari.  Trec la case și la case de vacanță și proprietăți prin străinătate și apoi se chinuie să-și încropească un arbore genealogic. În cazul nostru, nu lista de  cadouri are importanță. Mai degrabă merită aflat cum a  supraviețuit Adrian Tarău în  afaceri și în relația cu Noua Securitate din moment ce prin anul 2000 era căutat și dat în urmărire, dacă nu mă înșel, chiar condamnat în contumacie. La un moment dat l-am căutat și prin bazele de  date americane. Fostul procuror Alexandru  Lele, cel care l-a arestat pe Tarău și care era extrem de preocupat  de moartea  fostului său coleg Cristian Panait.  zicea că Adrian Tarău are un hotel prin America și huzurește cu banii din contrabanda petrolieră. Păi așa fugit și condamnat, cum putea să se întoarcă și să-l umple pe  Hellvig  de cadouri? În 2007, ziarul ”Bună ziua Ardeal” publica o știre  conform căreia  „fiul  fostului prefect de Bihor  a fost condamnat penal  săptămîna trecută  printr-o hotărîre definitivă  emisă de  Tribunalul Arad”. Cotizează condamnații la șefii SRI? Sau  Adrian Tarău a fost albit  de guvernările  care s-au succedat după anul condamnării sale?  Acest  Adrian Tarău este fiul fostului prefect PSD de Bihor, Aurel Tarău, iar afacerile sale  cu produse petroliere  se învîrteau pe la  Suplacu de Barcău (azi închisă și falimentată) și treceau peste granițe. Familia Tarău  se trage însă din județul Cluj, mai exact din satul Hodișu, comuna Poieni. Om de la  țară, crescut cu muncă și cățărat în politică. Cine știe cum s-o fi întîlnit și el cu  Eduard Raul  Hellvig, născut și el tot în județul Sălaj, cetățean român de  etnie nedeclarată. Mai exact, în Zalău. Putem presupune că, la o plimbare prin  urbea  sălăjană,  Aurel Tarău, adică  seniorul PSD,  s-a întîlnit cu  generalul Dumitraș, prieten și el  cu generalul de  Securitate  Viorel Stanca, ajuns  liderul PD  Sălaj. Undeva la o bere, la o ședință de  analiză, la un comandament. Nici Dumnezeu nu ține  evidența întîlnirilor  dintre șefii  prăfuiți din provincie.  Sigur, cu voia celui de  Sus, nu departe de  Zalău, tot în județul Sălaj, la Giurtelecul Hododului, s-a născut și și-a  aranjat casa copilăriei nimeni altul decît  Virgil Măgureanu. Cu voia Domnului, toți  aceștia  au venit pe lume destul de aproape unul de altul și viața i-a apropiat și mai tare. Cum s-au întîlnit? Generalul Dumitraș  era totuși un nume al județului. Omul a  fost  șef la inspectoratele de poliție din Bihor și Sălaj. Cum să nu se cunoască cu Aurel  Tarău? Și  generalul era din comuna Poieni, același județ Cluj. Chiar se născuse în satul Valea Drăganului  (aceeași comună Poieni) și avea și el o fată, care s-a și măritat cu mititelul  june Eduard Hellvig. Și toți aceștia cum să nu se cunoască ei și cu Virgil  Măgureanu, cel lansat de așa-zisa revoluție direct în frunte la  Noua Securitate? Oameni importanți, urbe mică, fete și  băieți de măritat și de însurat și de trimis în lume și de agățat într-un post bun pe undeva.  Ei bine, Andreea  Dumitraș înamorată de  Edi Hellvig  avea și ea o prietenă de suflet, o colegă, o adevarată  confidentă, mai ceva  ca o soră.  Se numea Dorina Negru. Cu cine credeți că s-a măritat colega de liceu și prietena  intimă a  Andreei  Dumitraș, măritată Hellvig?  Dorina Negru de atunci este una și aceeași persoană cu  Dorina Coldea de  astăzi, soția  storcătorului de bani și afaceri, generalul în rezervă Florian Coldea. Să nu vă mirați dacă aflați că în satul  Hodișu, comuna Poieni, județul Cluj, a mai explodat o bombă biologică. Acolo  s-a născut Marcel Boloș, artizanul tragediei financiare a României de  azi.  Și cam la 35-40 de kilometri a făcut ochi  viitorul șofer Lucian Bode, ajuns ministru și cap liberal. Acesta s-a născut în Valcăul de Jos, tot în Sălaj, nu departe de satul lui Virgil Măgureanu. Generalul Dumitraș,  socrul lui  Eduard Raul Hellvig, și generalul  Viorel Stanca (fost  căpitan de Securitate, metamorfozat în businessman ajuns în Top 300 oameni de  afaceri și lider la PD Sălaj) erau oamenii de  casă ai lui Virgil Măgureanu.  Unde  credeți că  s-a înscris  prima dată Eduard Raul Hellvig?  Este ușor de ghicit. În partidul lui Virgil Măgureanu.  Cum a ajuns la Dan Voiculescu și, mai apoi, în PNL și șeful campaniei  electorale a lui Klaus Iohannis este doar un traseu tipic pentru politica românească. Pîî-pîș! Și gata! Ar putea  deține  Adrian Tarău facturi  pentru cadourile făcute lui  Eduard Raul Hellvig? Este de presupus că  așa cum le are pe cele pentru  Hellvig și familia ar putea  avea și pentru alții.  Dacă vă imaginați că Virgil Măgureanu și-a meșterit singur  casa și niște candelabre de lemn  la Giurtelecul Hododului vă înșelați.  Sunt prețioase și  toate au venit cumva de undeva. Pînă s-a vîndut. Ar trebui să continui descrierea plutonului de milițieni, ofițeri de  Securitate și SRI, precum și de politicieni selectați de sistem din județul Sălaj. Ați înțeles cum s-a născut gruparea informativă de la  Sălaj și Cluj?  N-aveți decît să săpați puțin la rețeaua de influență a celor pomeniți mai sus sau să citiți investigația lui Valer Marian, republicată  acum în Cotidianul (https://www.cotidianul.ro/cine-verifica-povestea-si-ascensiunea-neamurilor-lui-florian-coldea-in-sri-3/) Și veți înțelege mai bine cum funcționează sistemul construit cu migală  în jurul unui clan cu mediocri ambițioși  pescuiți din satele  județului Sălaj. (Material corectat la ora 11.30)

  Nu mai avem altă soluție decît împușcarea urșilor care umblă hai-hui în căutare de hrană, jucăuși sau amenințători prin comunități. Nici un ONG-ist și nici un super- dresor nu-i mai  poate întoarce în inima codrului pe cei care s-au învățat să cerșească la marginea șoselei, prin cartiere sau să își facă  rost de hrană atacînd  gospodăriile țărănești. Ultima  tragedie a fost și semnalul pentru  modificarea legislației dublată și de oarece  propagandă electorală. Așa că avem parte  de o sesiune de urgență a Parlamentului. De data aceasta nu pe seama pensiilor sau a cedării unității Patriot, ci  pe seama urșilor care coboară prin localități și mai sfîrtecă turiști pe  traseele montane. Situația de criză nu se putea reglementa  cu o Ordonanță de Urgență pentru că Marcel Ciolacu, un pasionat  pescar și vînător (gonaci și cărător de puști la Omar Hayssam!), nu este dispus  să riște admonestări europene și fluierături ONG-iste. A convocat o sesiune de urgență a Parlamentului ca să ne arate că  este un sensibil la tragedia petrecută  pe Jepii Mici  din Munții Bucegi și că  îi pasă  de  spaima Elenei Lasconi, căreia i-a trecut un urs fioros printr-o cuvîntare. Adevărul este că lucrurile au luat-o razna și  riscăm să ne trezim și cu alte tragedii, dar și cu dezechilibre periculoase. Avem cam tot atîția urși cam cîți politicieni flămînzi, oportuniști și  proști conduc România. Pînă acum au  conviețuit cu toții, oameni și urși într-o tîrguială tipică țării noastre. Politicienii au scăldat-o, urșii au cerșit, au făcut figurație pentru selfie-uri, au  mai șterpelit  de prin  gospodării exact cum fac politicienii din banii publici. Și fiecare a mai cedat cîte o victimă, ba la braconaj, ba la campaniile DNA. Nu mai merge! Urșii îi vor întrece ca număr și pericol pe politicieni, iar sesiunea de urgență a Parlamentului României trebuie să pună capăt acestei situații. De obicei, nu sunt de acord cu partidele și nu le fac curte. Știu că îndărătul oricărei situații critice se ascunde un interes. Și, dacă ajunge în Parlament, e clar. Interesul este uriaș. Sau pericolul. Exact ca în disputa cu rezultatul testului la droguri în maximum  72 de ore. Să nu vă imaginați că statul va  investi pentru numărul necesar de laboratoare  de testare. O  va face numai la Sfîntul Așteaptă. Așa că vor  sări în ajutor cei  care vor investi și vor elibera  rezultatele mai repede. Probabil că sunt deja cîțiva clienți politici așezați în blocstarturi și abia așteaptă să dea drumul la afacere. Dar testul se va face pe bani, iar în regim de urgență de  două ori mai repede și de trei ori mai scump. Ca la testele de Covid! Și, la urmă, vor veni și testele ”la chiuvetă”. Să revin la  partide și la urșii numeroși. În proiectul de lege al UDMR, Tanczos Barna a gîndit și a formulat corect. El a și declarat săptămîna trecută: „Avem urşi în afara habitatului lor natural. Vin urşii în zonele locuite. Acolo trebuie să avem intervenţia imediată, fără proceduri complicate, fără telefoane, fără aprobări, acel comitet pentru intervenţie să decidă la faţa locului ce trebuie să facă în cazul acelui urs, dacă este agresiv, dacă poate fi relocat”(….). ”Este vorba despre o intervenţie a omului într-o populaţie de animal sălbatic, ursul brun, care este în vârful lanţului trofic, ştie toate lumea că nu există alt duşman decât omul şi omul este responsabil pentru controlul şi managementul acestei populaţii. Vedem cum se dubleaza, se triplează numărul judeţelor unde se raportează pagube, se dublează, se triplează numărul apelurilor la 112”. (Tanczos Barna). Nu mai este loc de lugu-lugu. Mor oameni, pagubele  din gospodăriile țărănești sunt din ce în ce mai mari, iar pericolul  de la marginea orașelor montane depășește orice  imaginație. Urșii care s-au învățat cu tomberoanele și cu cerșitul la marginea șoselelor nu se mai întorc  niciodată în inima codrului.  Eventual, se învață în apartamente, garaje și magazii. Ei trebuie eliminați, iar numărul lor scăpat de sub control  redus la cifre rezonabile. Mai mult,  binevoitorii  care  ademenesc urșii și nu înțeleg ce reflexe produc în comportamentul animalelor sălbatice  trebuie sancționați  drastic. Altfel ursuleții de la Ploiești vor ajunge la marginea Bucureștilor și pe la frații lor din Parlament.

Poliția Română se străduiește  să mute problema drogurilor din curtea ei pe seama consumatorilor. Și ca să-și arate preocuparea sa  pentru prinderea  acestora se chinuie  intelectual și juridic să reglementeze depistarea lor. Nu a  distribuitorilor și a rețelelor, ci a bietului  utilizator. Ca să-și consolideze poziția, ca să poată aborda pe oricine, poliția visează să tragă cu legea în toată populația, exact ca vînătorul beat care a pornit cu tunul după cîteva vrăbii. Scandalul OUG 84/2024  mărește puterea  de control a poliției asupra  cetățeanului. Bogdan Despescu, doctor dubios în științe (acuzat de plagiat) și  etern  secretar de  stat la Ministerul de Interne (om  cu limbaj și frizură de ofițer  din filmele despre  război, considerat prieten  al SRI), conduce operațiunea de  încălecare a cetățeanului.  Și el, și premierul, și ministrul Justiției  alcătuiesc un fel de  gașcă de Buzău. Despescu este din Nehoiu, iar  Predoiu a copilărit la Pleșcoi, din  copilărie rămînînd un admirator al  Elenei Udrea. Se mai spune despre  Despescu un lucru neconfirmat: că a fost unul dintre oamenii  lui Florian Coldea în Poliția Română. Consumatorul de  droguri  este vînat cu lupa legislației și cu disprețul agentului și al conducerii ministerului. Cît pentru aplicarea legii, cît pentru alte motive. Orice conducător auto suspect după criteriile  aproximative ale organului poate fi oprit și pus să sufle  sau să accepte testarea. Dacă refuză, are  carnetul suspendat pentru minimum trei zile.  Dacă este cu  familia în autoturism, o trimite la gară. Nu primește o dovadă care să-i permită să ajungă acasă  sau la spital, unde să facă un test. Drug test-ul polițaiului nu este probă. Este doar un instrument  de lucru.  Proba  juridică vine de la INML. Dacă după trei zile, conducătorul  auto  este depistat  pozitiv se alege cu dosar penal. Dacă nu, umblă după carnet. La 3  zile de la testare poate  începe recuperarea  carnetului  de conducător auto care,  în unele cazuri, ține cît niște  săptămîni de post. Incoerența juridică  a OUG 84 ține  cît de gîndirea lui Bogdan Despescu, cît de  abilitatea  ministrului  Cătălin Predoiu de a se face că lucrează,  precum și de  avizele eliberate  de Ministerul Justiției. Acestea din urmă  indică și nivelul parfumat de pregătire juridică a Alinei Gorghiu. Cătălin Predoiu cel lunecos chiar susține despre OUG 84: „Această ordonanţă nu este un demers izolat al MAI, este o măsură care se înscrie într-o politică pe care am cerut-o şi am impus-o la MAI, încă de la preluarea mandatului. A fost în mod repetat citată trunchiat declaraţia subsemnatului în sensul că lupta cu drogurile a fost pierdută. Este o declaraţie mai largă, pe care am făcut-o la preluarea mandatului, şi nu la jumătatea lui, şi care a inclus şi comandamentul de a întări această luptă, de a iniţia măsuri împotriva traficului şi consumului de droguri, inclusiv la volan şi de a câştiga această luptă”. Preocuparea  excesivă și ostentativă a celor de la Interne (și nu numai) de  a  se sui cu picioarele pe  consumator (uneori chiar pe  potențialii consumatori)  ne trimite cu gîndul la  responsabilitatea  tuturor de a  combate  distribuția. O vînătoare  a amatorilor de prizat pentru a ascunde amploarea distribuției și controlul acesteia. Starea  generală a consumului de droguri în Romania nu este  semn de viciu popular, ci de incapacitate a instituțiilor statului de a o  bloca sau de  a diminua distribuția. Există o incapacitate a  acestor instituții de a  depista și sancționa rețele de distribuție a drogurilor și, pe cale de consecință, ne obligă să presupunem că oamenii legii au rolul lor, chiar interese și beneficii. Un fost ministru vorbea mai zilele trecute de implicarea unor servicii secrete  străine în piața drogurilor ca sursă importantă pentru bani negri. Mai rămîne de pus o întrebare: cine cercetează implicarea  polițiștilor, mai mici sau cu funcții mai importante, a ofițerilor din Serviciile secrete și a eventualilor beneficiari din lumea politică în afacerea drogurilor? Nu are rost să așteptăm un răspuns în problemă. Cercetarea dosarelor care implică decese a  rămas  fără răspuns. E cazul  împușcatului cu mai multe gloanțe din scara blocului Monte Carlo din timpul pandemiei. Cum s-a încheiat?  Sau a celui împușcat la Brăila. Știți ceva  despre rezultatele cercetărilor privind  persoanele responsabile și de eventuale sancțiuni? Anchetele interne din Poliție sau din Serviciile Secrete sunt gropi fără fund. Cazurile grave din Ministerul de Interne sunt cercetate  prin anchete organizate între ei. Nu mai sunt de competența Parchetelor militare și se termină mai întotdeauna în ceață. Deja OUG 84, act care deschide  vînătoarea de conducători auto, nu-i decît o extindere  de putere pentru polițaii și șefii lor și o  modalitate de  a măguli electoratul pentru a arăta înainte de alegeri că  poliția este îngrijorată și se face că lucrează chiar și atunci cînd este amestecată în marile  învîrteli în materie.  

 

   Klaus Iohannis  nu mai are curajul să facă  la București declarații despre situația din țară. Le face departe de  populație, de presă și de urși.

  De la Washington, ne transmite mistificări și  încurajări. Aflat  pe poziția de figurant și de căprar la raport la  summitul NATO, el a transmis populației un mesaj de călător vesel. Parcă ar fi vrut să-i bată obrazul și să o admonesteze: Nu vă mai plîngeți atîta! „Nu ne așteaptă nicio criză economică, nu ne așteaptă creșteri fantastice de taxe. Dar nici nu cred că putem să ne așteptăm la austeritate guvernamentală în an electoral. Sigur, deficitul va fi considerabil mai mare decât 3%, care este considerat optim, dar nu mă aștept să apară o situație extraordinară, să avem criză, să creștem taxele și alte lucruri”, a „șoptit” Klaus  Iohannis unor jurnaliști aflați în preajma sa pe la Washington. Ați înțeles? O să fie  bine, dar trebuie să facem ceva. Să găsim vinovații. Și îngrijoratul nostru dulap săsesc s-a gîndit că trebuie atacați vinovații. Și a început „Noi, din păcate, nu am reușit… sau, ca să mă exprim mai clar: guvernele românești nu au reușit să crească colectarea până la un nivel rezonabil……”. Sesizînd că persoana  întîi plural îl include și pe  dînsul, a dat-o la întors. El n-are treabă cu taxele, cu guvernarea de doi lei, cu PNRR-ul, cu ministrul Finanțelor scos din pălărie și cu șmecheriile practicate pentru a strînge șurubul. El  vorbește din cer și din avionul călătoriilor sale de lux. Și pentru un zbor și un somn liniștit are nevoie de o conștiință împăcată. De vină sunt alții. Chiaburii din anii propagandei proletcultiste au fost înlocuiți cu „evazioniștii” „ De ce să lăsăm evazioniștii să trăiască extraordinar de bine să se îmbogățească peste măsură și Guvernul să fugă tot timpul după niște bani pe care cu greu reușește să îi colecteze. Nu sunt absolut de acord cu aceste scenarii promovate intens de un anumit partid și de unii din Comisia Europeană. Să tratăm chestiunile cu calmul cuvenit” a  zis președintele Iohannis. O să ne fie  bine!  „Nu ne așteaptă nicio criză economică, nu ne așteaptă creșteri fantastice de taxe”. O să ne fie bine dar trebuie să-i prindem pe evazioniști. Aflat departe de țară  și întrebat de incidental  cu ursul din ultimele știri, președintele  Klaus Iohannis, bucuros că România a  fost pomenită de două ori în materie de  ajutorarea Ucrainei, s-a  grăbit să o scalde: „Cred că s-a ajuns prea departe. Sunt foarte îngrijorat și m-a șocat evenimentul. Sîmbătă, am fost eu pe un traseu în Bucegi și apoi să aflu că foarte aproape de locul unde m-am aflat s-a întâmplat această nenorocire. Îmi place foarte rău pentru victimă, pentru familia ei. Problema cu urșii nu e deloc nouă și clasa politică a reacționat de fiecare dată punctual. E o mare emoție, se convoacă o ședință de guvern, se discută în Parlament și apoi trecem mai departe. Dacă vrem să avem un turism sănătos, nu putea să lăsăm ca oamenii să fie omorîți de animale, cum animalele nu trebuie omorâte pentru distracție. Trebuie găsită calea de mijloc. Avem prea mulți urși, incidente când oameni sunt răniți sau uciși și nu se poate continua așa. Nu sunt vânător, nici specialist, dar trebuie venit cu o lege care să respecte toate normele europene, dar și viața oamenilor. Nu putem să protejăm animale în detrimentul oamenilor”. Ați înțeles?  S-a pronunțat  exact ca și în legătură cu creșterile de taxe. Adică, o să fie  bine și el o să fie departe!  

Compania națională de aviație se poartă ca un cetățean furios pe politicieni. Dă din coadă și se răzbună, îi ridiculizază și îi umple de ridicol.

  Delagația României care trebuia să ajungă la Paris de unde să se îmbarce pentru New York la Summitul NATO s-a  făcut de rîs. Zborul de Paris s-a anulat și pentru a nu întîrzîia  la  Summitul NATO a  fost transportată cu o aeronavă militară Spartan. Singura dată cînd președintele Iohannis voia să  călătorească „alături de popor”, e drept, la clasa 1, s-a dus pe copcă și alături de miniștrii Apărării și de Externe, însoțiți de  generali au urcat în  aeronava militară să nu piardă „trenul”.    Presupun că nu au urcat pe lăzi de muniție,nu și-au pus  căști și nu au luat cîte o parașută în spinare! Am putea  zice că TAROM-ul își dă arama pe față exact cînd ministrul Transporturilor din Arabia Saudită se afla la București în chestiuni care privesc și TAROM. Să fie o întîmplare? Sau haosul are o legătură și cu deja pomenitele tensiuni  între  premierul Marcel Ciolacu și minsitrul Sorin Grindeanu? Duminică spre luni, s-au anulat trei curse spre  Orientul Mijlociu. N-au mai plecat zborurile de Aman, Beirut și Cairo pentru că trei piloți s-au declarat indisponibili. Toate  necazurile au venit în casacadă. Dimineța, alte zboruri cu destinații europene și naționale  s-au anulat. Pe Aeroportul Henri Coandă, lucrurile sunt cam albastre. Cei care au ratat cursele de Orientul Mijlociu dorm pe jos și înjură. N-au alternative. Și călătorii pentru  destinațiile din Europa se agită. Criza de piloți și revendicările salariale își spun cuvîntul. Un  amic, prieten cu cîțiva piloți, îmi scrie: „Cornele, a început balul la TAROM. În seara aceasta (n.red- duminică), situația la Tarom se prezintă astfel:

1. Nu există piloți de rezervă, detașamentul

- Boeing are cu mai puțin 20 de piloți decât numărul minim necesar - ATR are cu mai puțin 22 - Airbus, la fel

2. Majoritatea pilotilor din Tarom au deja ofertele de angajare imediată la companiile concurente
3. Consiliul de Administrație și conducerea executivă și-au bătut joc efectiv de solicitările piloților.
4. Piloții au dus greul menținerii companiei pe linia de plutire și au veniturile echivalente cu cele din anul 2007 noi fiind în anul 2024 totuși
5. Piloții au fost și sunt forțați să încalce Codul Muncii care obligă la doar cinci zile consecutive de zbor și două libere. Piloții zboară șase și chiar șapte zile consecutive nefiind acoperiți de nimic, din pontajul lor apar cinci zile doar și zilele suplimentare nu sunt plătite conform legii.
6. Condițiile de muncă și hrană sunt mizerabile. Pasagerii celor 3 curse anulate : Cairo, Beirut și Aman îi recrutează Tarom

Pe cei veniți din alte destinații cu escală la Otopeni îi va caza pe banii companiei. Să vezi haos mâine dimineață cu ATR-utile! Să vedem pe cine vor alege “regina balului”! Să fie Grindeanu oare? Pilotul comandant al cursei de Baia Mare de azi s-a declarat inapt medical așa încât din lipsa de piloți de rezervă nu se știe dacă va fi făcută cursa Și este primul inapt la această oră.  Dacă nu se face cursa de Baia Mare nu are cum ajunge echipajul de Boeing care trebuie să facă mâine charterele Baia Mare - Antalia- Târgul Mureș Antalia - Otopeni! Efectul în cascadă ! Dacă astăzi nu se termină cascada nu se vor mai putea de mâine recruta pasagerii pentru ca se închide sistemul interline În plus, acum pasagerii sunt furioși rău! La cursele charter companiile de turism plătesc înainte transportul turiștilor. Acum nu există avioane libere la concurență dacă TAROM-ul anulează cursele. Politicul a făcut haosul cu „specialiștii” aduși în TAROM, politicul să o rezolve. Dacă are cu cine! Dacă nu, să zboare ei! Ca tot spunea Seidler să ia pensiile piloților că sunt nemeritate și nesimțite” Una din sursele de posturi și învîrteli din Ministerul Transporturilor, principala sursă de bani pentru lumea politică românească, se  clatină și este la un pas să capoteze.  

Parcă am locui într-un enorm stadion. Sau în prejma lui. Și toată Europa ar juca fotbal, ar antrena, ar tunde gazonul, ar spală echipamente și ar umfla mingi sau ar sta în tribună și ar chibița. Și toți ar vorbi aceeași limbă, ar schimba informații și s-ar întreține din aceeași ocupație. În stația de autobuz de pe Bulevardul Magheru așteaptă cîțiva. Vorbesc câte doi. Mai vine unul. Nu se cunosc și nu se salută. Stă cîteva secunde și hodoronc-tronc zice: ¬-Pleacă Edy? -Pleacă, dom'le, cum să nu plece! La cîți bani îi dau, de ce să nu meargă? -Și cum vorbește cu ei? -Eh, simpu. Pă engleză! Îi dau si traducător!! -Și ce face? Îi zice, strigă,mă, la ăla să tragă. Unii zîmbesc, altul zice: -Pînă traduce s-a dus faza!Hă-hă! -S-a dus baba cu colacii, zice altul. Toți știu unde pleacă Edy și de ce. Nu cer detalii. Parcă Edy ar locui cu ei în aceeași curte. E un nepot și au vorbit cu el, cu tac-su și știu și cînd bea apă și ce ciorapi poartă. Sunt zile în care trăim într-o lume mai mică, cu un singur limbaj și cu un singur subiect. Unul dintre ei schimbă subiectul. -Iar se fac trejcinci de grade! -Da, îi răspunde altul. Sec, ca și cum n-ar avea chef să intre in joc. Ceilalți nu mai zic nimic. Nu vor să omoare subiectul. -Mie îmi pare rău de portughezi! -Și mie! Are un aliat. -Ai văzut cum a plîns Ronaldo? -Mie, de elvețieni! Mititei da' ai dracului! -De-aia au bani. Nu răspunde la provocarea cu Ronaldo. Probabil nu-l suportă. Cei care trec prin fața lor vorbesc despre altceva, deși ai putea fi tentat să-i bănui că se învîrt în jurul aceluiași subiect. Parcă ar fi într-o boală care contaminează, într-un spital așezat în jurul unui gazon. Sărbătoarea fotbalului european a cuprins și România. Nu se mai plînge nimeni, în ciuda faptului că Naționala a cîștigat un singur meci și că fotbalul românesc este păpușat de Dâncu et comp. O fi venit Ziua Îngăduinței! Am ieșit din cursă, dar a fost frumos. Nu ne-am făcut de rîs. Am jucat cu spectatorii mai spectaculos decît cu echipa. Felul chinuit în care a fost organizată primirea echipei naționale la baza de la Mogoșoaia mă face să cred că băieții care conduc Federația și cei care îi dirijează s-au speriat de ce ar putes să iasă dacă valul galben din Germania se întinde și peste România.

Avem date pentru alegeri prezidențiale și parlamentare, dar n-avem țintă. Adică destinație. Puteți să-i ziceți și proiect. Ce vrem să atingem cu cel ales la Cotroceni și cu cei trimiși în Parlament? Îmi este cît se poate de clar că participanții la competiția electorală știu foarte bine ce urmăresc. Fiecare vrea să cîștige un post la Cotroceni sau unul de parlamentar. Şi tot ce aduc scaunele respective. Asta pricepem cu toții, că nu suntem tonți. Pentru asta luptă orbește și se avîntă în politică. Să facă bani și să-și ridice rubedeniile. Cu ce proiect? Ne vor spune după ce se vor înscrie în cursă. Nu înainte. Se tem să nu le fure ceilalți ideile. Ce-s ideile? Niște propuneri trăznite scoase din pălărie de care nu se alege nimic. De planurile vînturate la precedentele alegeri (indiferent care au fost acestea) s-a ales praful. De trei decenii țara este un veritabil cimitir de idei abandonate. Toți au venit cu listuțe pe care aveau trecute cu linioare tot felul de măsuri și proiecte. Ce-a ieșit? Doar ce le-a folosit în plan individual. Public, mai nimic. Au rămas pe data viitoare. În politică se zice „pentru mandatul următor”. Așa ne trece viața. Așteptînd să se întîmple ceva în mandatul următor. De ce nu discută nimeni despre prioritățile țării noastre? E vorba de cele arzătoare. Mă refer la cele simple, nu la aiureli sofisticate și răsucite de șapte ori. Mă întreb de ce nu putem contura măcar o prioritate majoră. De exemplu, o reducere drastică a aparatului bugetar. Țara se scufundă în datorii. România trăiește din împrumuturi. Guvernul amanetează țara pe termen lung pentru a plăti neputința hoardelor de funcționari incompetenți. Nici un partid nu-și face o cauză din reducerea aparatului bugetar. Nici un candidat la președinție nu se limitează la un proiect de reducere a cheltuielilor publice și la reformarea statului tălîmb și împuiat de ciubucari. N-am auzit de un partid, de o mișcare sau de o personalitate care să se dedice unei despăducheri politice a aparatului de stat. O reducere a gurilor flămînde ce trebuiesc hrănite pentru nimic și care mai mușcă și din viața celor săraci ar avea drept consecință o relansare a României. Acum, statul român arată ca o invazie de impostori, hoarde întregi, așezate pe funcții, dregătorii, răspunderi. O mare parte din ei nu știu să scrie. Alții, nici cu ce se ocupă. O altă parte încurcă sau execută comenzi de la partid care „indicății” vin de la alți incompetenți. România se scufundă în datorii, în strînsul curelei ca să le plătească lefurile și cheltuielile de jucat în rolul de funcționari publici, de directori, de șefi de agenții, chiar de miniștri. De ce nu se încumetă nimeni la o campanie, la o „răscoală”, la o încercare de scuturare a structurii năpădite de figuranți? Şi, o dată cu re-dimensionarea aparatului de stat, să recurgă la eliminarea impostorilor, a neșcoliților, a incompetenților, a clientelei politice și a clanurilor de familie? Agenda noastră publică este dominată numai de cine pe ce post și cine cu cine se aliază ca să-l cîștige. Ce să facă, nici vorbă! Pentru a stabili o ierarhie de priorități ar trebui să te pricepi, să cunoști nevoile oamenilor, să fi făcut ceva de ispravă mai înainte, să ai soluții, să fii responsabil de un proiect de la început pînă la sfîrșit. Pentru cei care ne conduc pare mult prea mult și prea complicat, obositor, periculos chiar. De-aia zic, de-aș avea un partid sau o mișcare sau un candidat serios la președinție i-aș fixa un singur azimut: - Despovărarea statului român de armatele de funcționari incompetenți, eliberarea economiei și a instituțiilor publice din strînsoarea sufocantă a incompetenței lor.

Prăbușirea încrederii în Joe Biden după dezbaterea televizată cu Donald Trump are ceva omenesc și nespus de trist. Parcă am fi văzut pe viu niște momente dintr-o dramă shakespeariană. După o carieră politică de o viață, a venit vremea ca bătrînul Joe să înțeleagă că este sub presiunea nemiloasă a senectuții. Oamenii vorbesc pe șleau și spun că-i prea bătrîn, că îi scapă cuvintele și simțurile, că ideile i se frîng pe neașteptate și că nu se mai leagă. În același timp, parcă ar mai vrea, parcă ar mai putea. Mai zilele trecute chiar, i-ar fi spus unui apropiat (conform New York Times) că mai are puțin pînă să ia o decizie privind retragerea. Şi s-a aflat imediat. Degeaba a încercat să repare avaria cu o consultare a familiei. Cea mai frumoasă și importantă valoare din istoria umanității - familia - a jucat însă un rol retrograd. A încercat să-l gonfleze pe președinte cu optimism și încredere. Numai că n-a izbucnit într-un disperat: Noi ce facem? Pe noi cui ne lași? Cînd este vorba despre pierderea puterii, adeseori, familia are un rol negativ. Ar trebui să se despartă de dulceața care-i vine fără să poarte nici o greutate pe umeri. Mulți oameni s-ar avînta în operațiuni de schimbare a societății chiar și a lumii dacă în familie n-ar auzi voci în genul: Tu de ce te bagi? Vrei să ne faci necazuri? Asta ne trebuie? La noi nu te gîndești? În anii comunismului, multe conștiințe și mulți români cu repere civice și morale suficient de solide s-au înmuiat în fața spaimelor răbufnite în sînul familiei lor. Consultarea „clanului Biden” pare să fi jucat rolul unui amortizor al căderii. A atenuat puțin din durerea retragerii, dar n-a putut să o stopeze și să o înlăture. În mai toată lumea, Joe Biden este deja trecut. Mai corect spus, este îngropat de viu de discuțiile privitoare la numele celui care i-ar putea lua locul în fruntea Partidului Democrat pentru a-l înfrunta pe Donald Trump. Se fac sondaje peste sondaje. Nu m-ar mira să se facă și pariuri. Nu pe retragerea din competiția electorală a lui Joe Biden, ci pe seama celui care îi va lua locul: Michelle Obama sau Gavin Newsom? Neputința vîrstei nu este un păcat. Ba, are și avantajul că mai este compensată de înțelepciune. Nu este un păcat, dar pentru cei tineri este mai mult decît o greșeală de neiertat. Este fatală și are greutatea unui handicap cumplit. Culmea, într-o Americă în care încep să domnească toate libertățile (chiar și cele trăznite și neobișnuite), președintele se împiedică dramatic de vîrsta sa. În politica americană, libertatea de a fi senior nu mai este valabilă.

O calificare în sferturi după meciul cu Olanda ar fi dus populația  României într-o stare de delir. Am fi lăsat-o baltă și cu calendarul alegerilor, și cu Coldea, și cu  numele viitorului președinte. Adevărul este că în zilele premergătoare acestui meci țara a fost cuprinsă de o stare de visare, de încredere, de așteptare cum n-a mai fost de multă vreme. Tuturor ni se părea că se poate, că nu ne temem de meciul cu Olanda, că am putea câștiga, că vine o nouă generație care ne răzbună și de care ne putem lega speranțele. Dacă o asemenea stare ar putea  fi pusă la cale și elaborată de stat, chiar ar trebui să le cerem aleșilor mai multe strădanii în această direcție. Preț de două-trei săptămîni, țara și populația parcă au arătat altfel. În diverse locuri, în parcuri, în piețe și pe terase au fost organizate fun zone, iar televiziunile au pompat un optimism cum n-au mai făcut-o cu nici un prilej. E drept, unii au exagerat prostește, alții s-au ridiculizat singuri socotind că trebuie să pună umerii gîndirii la apariția unei Românii de carnaval. În același timp, îmi este aproape imposibil să spun că această campanie de entuziasm s-a născut de la sine și că n-a fost pregătită. Nu m-ar mira să fi existat oameni și instituții care să se fi implicat în declanșarea acestei stări de sărbătoare și de promovare a unei imagini românești. Chiar nu-mi imaginez cum așa, de la sine, la Koln, la Munchen sau la Frankfurt s-au putut încinge coruri și hore, marșuri și montaje cu zeci de mii de oameni, iar la București nu se mai pot organiza proteste cu cîteva sute de cetățeni nemulțumiți! Poate că este un adevăr care îmi scapă. Speranța poate mobiliza mai abitir decît protestul? Fotbalul vrăjește mai tare ca politica? Naționala de fotbal stîrnește în noi sentimente de solidaritate cum nu izbutesc nici guvernul, nici președintele, nici parlamentul, nici cîntăreții celebri și nici actorii de mare talent? Asta înseamnă că fotbalul românesc, așa cum este el, developează din adîncul nostru sentimente de patriotism cum n-o face nici o altă componentă a vieții publice. Explozia de mîndrie prilejuită de meciurile din Germania ne arată că populația României duce cu ea din ce în ce mai puternice aspirații de regăsire identitară. Și că deține nebănuite resurse patriotice pe care politica nu știe să le scoată la iveală.

Luni, s-au desfășurat cele mai prefăcute, inutile și caraghioase consultări privind derularea calendarului electoral. După ce au făcut-o lată, încercând să hăcuiască agenda electorală pentru interesul lui Iohannis, după ce PNL-ul a tras profitul listelor comune, după ce PSD-ul s-a umflat de voturi, pac, s-a stricat înțelegerea. Am publicat o întrebare pe Cotidianul privitoare la alegerile prezidențiale în septembrie. Cea mai mare parte a respondenților a susținut alegerile în septembrie fără să priceapă de ce, uneori, și televiziunile fac minuni. Și prostiile  rostogolite se fixează în mintea unora și dau roade spectaculoase. La ce i-o fi trebuind alegătorului român alegeri în septembrie? Ca să asculte propaganda electorală cu burta la soare?  Ca să pună votul în coșul recoltei? Ca să-l ajute pe Ciolacu să iasă președinte? Adevărul este că, în ultimul moment, liberalii au ieșit dintr-o înțelegere care era și capcană, și prostie. Ar fi fost culmea ca liberalii să zică altfel decît Nicolae Ciucă. ”În unanimitate, membrii BPN au fost de acord să susținem alegerile prezidențiale la termen”. Ceea ce înseamnă că, după ce le-a trecut glonțul europarlamentarelor pe la ureche, ei și-au dat seama că fără un răgaz de pregătire a prezidențialelor se alege praful de ei. Cel mai hazos din tot episodul consultărilor a fost invitarea buricosului partid PUSL (Voiculescu-Antena 3- Intact). Apendicele politic a intrat în Parlament, s-a făcut grup ne-grup parlamentar și la consultările de la guvern a contat ca partid politic independent. Cu atîția lătrăi și cu așa tunuri mediatice de susținere, cum să nu merite!

"Mesajul PUSL a fost clar. Avem asumat un calendar şi calendarul trebuie respectat de cei care l-au asumat, respectiv alianţa, de cei care conduc, pentru că au deja, să spunem, o bilă albă, în sensul că poporul a dat la alegerile europarlamentare pentru Alianţa PSD - PNL 54%. Asta ce înseamnă că trebuie ca toţi care şi-au asumat un calendar pentru alegerile prezidenţiale şi parlamentare să îl respecte, astfel încât poporul care i-a votat să fie mulţumit", a declarat Graţiela Gavrilescu de la actualul partid la care activează.

Dacă Marcel Ciolacu îi invita și pe Mihai Gâdea, și pe Radu Tudor era partidul complet!  PNL-ul „s-a consultat singur”,  iar Marcel Ciolacu și Mihai Tudose se vor fi consultat în fața oglinzii. Mai pe verde-n față: toată agitația consultărilor nu-i decît o tentativă chinuită de a acoperi cu vorbe goale rahatul consultărilor tîrguit pe bază de „pretenie” la începutul anului. Pentru Iohannis și pentru Coaliția care nu mai merge. Atît!  

Elena Lasconi a vrăjit un oraș și, mai apoi, un partid. După o carieră bazată numai pe apariții televizate și pe știri de presă, Elena Vasilica Lasconi a devenit o minivedetă politică. Câștigă alegerile din USR și devine candidata  partidului la  alegerile prezidențiale din acest an. Succese în cascadă, menite să atragă și să hrănească ambiții de putere. Fără îndoială, ne aflăm în fața unei doamne care stăpînește relația cu camerele de luat vederi, care trăiește intens pe scenă și la microfon ca o actriță care este vrăjită de propriul său rol. În plus, fosta crainică își gestionează aparițiile cu pricepere și abilitate, chiar le pregătește minuțios. Așa a ajuns la o cotă de popularitate de care s-a lipit și visul de putere. Politica a înregistrat nenumărați jurnaliști care au sărit gardul spre partide și spre funcții publice. Au simțul scenei, al relației cu publicul, vorbesc ușor, învîrt subiectele și  se pricep să atragă atenția și să smulgă aplauze. Pe la unii, și Narcis a poposit prea mult. Audiența aduce bani și admiratori. Garcea, Dan Diaconescu, Mitică Dragomir, Becali, Florin Călinescu erau și se mai cred de neîntrecut la poante, păreri, glumițe. Sunt un fel de doctori în orice. Toți au gustat cîte puțin din politică și tot nu s-au lecuit. Ba, unii dintre ei încă mai speră. „Nu sunt aici să vă zic să răbdaţi, să aveţi răbdare. Sunt aici să vă zic ‘gata fraţilor, haideţi la luptă, momentul schimbării este acum”(…) priviţi-mă în ochi! Nu ca preşedinte, ci ca eu. Sunt tot eu, aceeaşi Elena pe care o ştiţi de azi, sau pe care aţi cunoscut-o în urmă cu un an, cu doi, cu trei, sau cu 30 de ani. Dacă veniţi alături de mine, nu va fi uşor, va fi cel mai greu. Dar vom câştiga. Vom câştiga. România este casa noastră. Când un hoţ îţi intră în casă, nu pleci tu din casă, îl scoţi pe el afară. România poate avea un viitor mai bun. Putem să avem salarii mai bune în România, un sistem de sănătate în care să fim trataţi. Şi să fim trataţi cu empatie şi respect. Putem avea un sistem de educaţie în care chiar să fie educaţi copiii noştri. Putem să facem toate acestea. Putem să asigurăm un viitor pentru România”, a spus Elena Vasilica Lasconi  la Congresul USR. Frumos, clar, din inimă, cu un patetism de mămică urcată pe o masă să le vorbească soldaților înainte de luptă. La acest capitol, Diana Șoșoacă este mult mai gonflată în abordare și mobilizează mai abitir. Vorbește direct în trombone. E drept, multora le stîrnește rîsul.  Adevărul este că ambele doamne se aseamănă, doar că Lasconi este mai prețioasă și mai decentă. Diferă doar perspectivele externe. Una trage cu ochiul către Vest, cealaltă se prăvale către Est. Care să fie liniile mari ale proiectului politic la care (cu tupeu!) Elena Vasilica Lasconi l-a invitat și pe Nicolae Ciucă să îl susțină? Dincolo de lista cu priorități și exemplul cu „România este casa noastră. Când un hoţ îţi intră în casă, nu pleci tu din casă, îl scoţi pe el afară” ce mai  este? Am parcurs  cea mai mare parte dintre știrile existente  despre Elena Lasconi ca primar la Câmpulung. Le-am recapitulat și  în Cotidianul și merită să o faceți și dumneavoastră. Cele mai multe sunt știri supte din deget, cum zic jurnaliștii. Dacă nu apăreau nu păgubea nimeni cu nimic. Că a schimbat yala de la primărie, că a făcut o declarație de dragoste soțului ei, că pe vreme de Covid a cerut măsuri de protecție ca la ATI  la intrarea în primărie, că vrea să transforme un teren cu ciulini într-un „centru medico-social” (cine știe dacă s-o fi bătut fundația!), că vrea  facturi zero pentru iluminatul public, că și-a corectat numele, că i-a destituit pe șeful poliției locale și pe cel al administrației piețelor, că și-a procurat un aparat cu care i-a controlat pe angajați dacă trag la măsea, că a îmbrăcat primăria orașului în inimioare etc. Dincolo de  abordările frumoase și îngrijite, cam asta este anvergura personajului. După cum arată lista de interesați de candidaturi la alegerile prezidențiale putem observa un lucru. Crește vertiginos lista de promisiuni exprimate cu limbariță politică în stil talk show și scade vertiginos anvergura intelectuală. Cît despre cultură și proiecte politice solide, secetă mare!  

După ce înțelegerea politică pe bază de „pretenie” între Crin  Antonescu și Victor Ponta s-a  făcut praf a venit vremea ca a  doua „pretinie” politică să dea în clocot și să se umfle. Furios că liberalii s-au răzgîndit cu alegerile în septembrie, covrigarul de Marcel Ciolacu a început să strige: -„Țopăiala pe calendar afectează această încredere între parteneri. Și, din punctul meu de vedere, trebuie să înceteze!” Și ca nu cumva să zboare din fotoliu, a adăugat: -„Nu voi răspunde provocărilor de a declanșa o criză guvernamentală și instabilitate în România!”. Cum adică, generalul să țopăie? Lezat la kakiul său onor și la epoleții veșteji, generalul i-a răspuns de pe unde era, filmîndu-se cu telefonul: „Sincer chiar nu înţeleg de ce această reacţie. Afară este foarte cald. Asta da, pot să înţeleg. Ne bucurăm de rezultatul meciului echipei României de aseară. Da şi folosesc acest prilej pentru a felicita jucătorii echipei naţionale de fotbal. Atunci când vine vorba de alegerile prezidenţiale trebuie să rămânem în prevederile legale şi în termenele legale. Ca atare, haideţi să stăm jos şi să discutăm, să discutăm pe bază de principii, pe bază de reguli, nu pentru a face în aşa fel încât să respectăm agenda personală a liderilor PSD”. Mai că nu l-a bătut pe umeri ca să-l calmeze, sugerîndu-i că vara nebună i-au încins creierii, asta  în vreme ce la promisiunea din februarie privind noul calendar electoral (cînd au fost de acord!) creierii generalului fuseseră cam afectați de frig. Cei doi se înțeleseseră pe cont propriu, pe bază de „paroles d`honneur” și o întorc tot cam așa. Numai că nu-și zic: -Tu chiar ai luat-o în serios? Adevărul este că  înțelegerea politică pe bază de prietenie și pe cuvînt  de onoare nu are la bază nici un document. Este ca o înțelegere între  două cațe bîntuite de răzgîndiri. Au dat mîna și s-au pupat cu cîteva vorbe: -Ce zici, mă, merge? -Hai, că merge! Cît să țină prietenia între doi mediocri? Cam cît între două mahalagioaice! În politică, prietenia nu ține nici  pînă la colț. Sună bine  doar pînă la primul interes major. Exact cum a fost cu Ponta și Crin Antonescu. Cînd vorbeau ziceai că se îmbăiază ca doi miri, numai în apă cu miere parfumată cu flori de cîmp și  petale de trandafir. La primul mare pot, au sărit unul la altul  rățoindu-se ca bandiții la drumul mare, căutînd să fugă cu prada și inventînd argumente că au dreptate să o facă. De unde s-a plecat? ”În urma negocierilor, coaliția de guvernare a ajuns la un acord pentru comasarea alegerilor locale cu alegerile europarlamentare. Prin urmare, pe data 9 iunie, românii vor merge la vot pentru alegerile locale, dar și pentru cele europarlamentare. De asemenea, coaliția PSD-PNL a decis devansarea alegerilor prezidențiale din 2024, care vor fi organizate în luna septembrie. În 2019, acestea au avut loc pe 10 și 24 noiembrie. Anul acesta, cele două tururi de prezidențiale vor avea loc pe 15 și pe 29 septembrie”. Înțelegerea  a fost comunicată tuturor și publicată în organul de presă al Coaliției (Digi 24 TV) și respectată ca atare pînă pe data de 10 iunie a.c. Operațiunea  „țopăielii pe calendar” are mai multe dedesubturi. Pesediștii și liberalii au marșat la o încercare stupidă a lui Klaus Iohannis de a sări de la  Cotroceni direct  într-o dregătorie europeană. Listele înfrățirii temporare le-au adus liberalilor un cîștig enorm. S-au lipit ca o scamă pe susținerea masivă pentru PSD și s-au ales  pe listele comune cu un număr de  europarlamentari pe care, în alte situații, nu l-ar fi obținut nici cu sprijinul armatei. Ambele tabere și-au menținut controlul asupra primăriilor, pesediștii dînd totuși o lovitură în plus la consiliile județene. De ce  au mai fost de acord liberalii? Pentru că se salvau și pentru că președintele  Iohannis le-a comandat un sprijin la noul său proiect turistic. De ce a acceptat PEEE-SEE-DEE-ul o așa „țopăială” în calendar? Pentru că președintele i-a cerut lui Marcel Ciolacu să pună umărul la promovarea României (adică a româno-sasului) în Europa (dacă nu i-o fi făcut și cu degetul!) și pentru că la alegerile din septembrie Marcel Ciolacu și-ar fi împlinit visul. Ar fi ajuns președintele României și ar fi făcut-o pe Sorina Docuz prima doamnă cu copii de la trei politicieni. Șandramaua prieteniei s-a dus Dracului și amîndoi prietenii se acuză și fac trimiteri la obraz și la caracter, în vreme ce în spatele lor cele două tabere orăcăie prelung și amenință. Noi auzim doar trimiterile la „respectarea legii” și la „alegeri la termen”.  

După părerea mea, decizia de retragere a bluzei inspirată din ia românească din colecția Louis Vuitton este o mare înfrîngere. Totul a pornit de la o prostie umflată de intelighenția românească prin reprezentanții ei de incultură. În loc să ne bucurăm de prezența iei în registrul stilistic de cea mai înaltă clasă al Casei Vuitton, ne-am rățoit patriotic purtîndu-ne în cel mai primitiv mod și „cîștigînd” scoaterea acestei capodopere populare din colecția faimoasei case de modă pariziene. Totul a început de la protestul unui ONG „La Blouse Roumaine” (denumire preluată după tabloul cu același nume semnat de Henri Matisse), fericită că i s-a oferit prilejul să arate obiectul de activitate. Andreea Tănăsescu, reprezentantă a mișcării „La Blouse Roumaine", a declarat: „A fost o campanie diferită față de alte cazuri, pentru că de data aceasta am cerut brandului LV să scoată acea cămașă numită balon din colecție. În al doilea rând am cerut comunității noastre să participe , să susțină campania cu mărturii despre acest port tradițional”. Pe Andreea Tănăsescu a deranjat-o enorm că ia din colecția Vuitton se numea „balon”. Cum de și-au permis francezii o asemenea enormitate? La strigătul patriotic difuzat de „La Blouse Roumaine” s-a adăugat și Raluca Turcan cu toată energia și cultura ei de țurcană perfecționată la Moscova. „Vă pot spune însă că abordarea va fi una în spiritul obţinerii recunoaşterii la nivel internaţional a valorii inestimabile a tradiţiei româneşti şi a transpunerii acestui «incident» într-o oportunitate pentru a face cunoscută ia/cămaşa românească tradiţională, la nivel internaţional”. (Libertatea) A căutat în puțul gîndirii sale, a găsit un ciot de idee și a purces la declarații politice pline de promisiuni: „Am luat legătura cu casa de modă, am stabilit un calendar, prin care România, în parteneriat cu o companie atât de mare, să pună în valoare meșteșugurile românești”. Plan de muncă, nu alta. Numai n-a zis că propune Casei Louis Vuitton să producă și șerpare, și cușme și opincuțe. Și să preia toată producția de ii din talciocuri și magazine artizanale. Nu știu dacă madam ministru și-a tras repede o deplasare la Paris, dar s-a trezit muncind. Presupun că scandalul iei a umflat pipota în madam Turcan cînd s-a văzut în poziția de demnitar ieșind în față să ia apărarea iei românești tradiționale din Mărginimea Sibiului și „furată” de străini. Cine a fost ea și ce-a ajuns? Din secretara unui ministru avea ocazia să devină prima lele pornită la luptă în apărarea dreptului de autor al cămășii tradiționale românești (cu infinite decorațiuni, în funcție d e zonă și de vîrstă) de sărbătoare, tipică Mărginimii Sibiului, dar și unei părți din județele Alba și Hunedoara unde se numește „port de Săliște”. O piesă din îmbrăcămintea de sărbătoare a fetelor și a femeilor se și numește „sălișteană”. Marele scandal de apărare a iei s-a încheiat cu victoria tristă a cucoanelor noastre. Bluza „balon” din colecția Vuitton, vîndută cu 5000 de euro, a fost retrasă din magazine și scoasă din colecție. Punerea „în valoare a meșteșugurilor românești” anunțată de ultrapavoazata Raluca Turcan (ministru al Culturii) s-a dus de unde a venit. Adică, în capul celui mai nepotrivit ministru al Culturii (în ultima vreme, un minister chinuit de impostori și oportuniști inculți). Am văzut-o pe Raluca Turcan evoluînd de la condiția de asistentă (secretară) personală a lui Theodor Stolojan la cea de madamă prelucrată după toate tehnicile de beauty, de la buzele gonflate ale starletelor de pe la televiziuni pînă la pomeții întinși și năsucul mititel în vînt, toată accesorizată cu branduri și gata de defilare. Exact ca o dansatoare de cabaret gata de spectacol. Nu-mi imaginam că poate pune la cale altceva decît o declarație politică. M-aș fi crucit de uimire dacă ar fi anunțat că pregătește să deschidă în toate marile capitale europene expoziții de ii românești, că lansează un concurs national cu premii pentru ii deosebite, că decernează premii în ii și obiecte tradiționale de îmbrăcăminte la diverse prezentări de modă și la concursuri de frumusețe, că organizează în sala de la Palais de Béhague (Ambasada României la Paris) o defilare cu ii românești de excepție etc. De unde atîta imaginație? Ca să își facă imagine, ea și-a pus căpșorul la bătaie izbutind să stopeze cea mai spectaculoasă confirmare a frumuseții iei românești (după tabloul lui H. Matisse). Se îmbrăcau doamnele și fetele cu gust din lumea largă cu ii românești din portul de Săliște. Și ne bucuram. Așa, au rămas la Muzeul Țăranului Român și în promisiunile țurcanei noastre de la Cultură. Post scriptum: Păstrez cu sfințenie în sertarele și dulapul casei ciupagul (ia), săliștenele și poalele albe ale mamei, alături de chimirul, cămașa cu ciocănele și pălăria tatei. Prezența ciupagului în colecția Casei Vuitton le-ar fi răzbunat portul și l-ar fi onorat.

Bagă strîmbe și pune tălpi și nu lăsa alegerile prezidențiale să treacă de septembrie că ăștia te fac varză! Dacă le mută cu cîteva săptămîni, tu o să scapi mai multe perle. Așa le zic ăștia la dume și la bîlbele tale. Și n-o să mai ai bani de salariile bugetarilor și de pensii, o să mai împrumuți țara cu bascule de euro și de dolari și ți le bagă ție pe gît. Și o să pici în sondaje ca bețivul în hazna. Zi-le și tu de Finanțele ținute de-a-n boulea și laudă-te că tu și Tudose sunteți la fel de gigea și vorbiți mai frumos și mai deștept decît Ciucă! Zi-le „fandosiții Dracului!” și du-te la popor! Dacă mai pierzi vremea cu calendarul alegerilor, o să-ți uite lumea „succesurile”, asfaltările și isprăvile, vizitele de ghiocel în Israel și SUA, negocierile răsturnate de la Bruxelles și vizitele la Muntele Athos și la meciul Naționalei cu Ucraina. Nu te lăsa, Marcele, că o să obosești și la neuroni, și la ciolane. La kintalul tău o să adaugi alte kilograme și o să gîfîi la vorbire, o să ți se îngroașe buzele și mijlocul și o să ți se blegească gîndul. Șantajează-i dacă poți și luptă pentru alegeri la sfîrșit de august!  Electoratul tău nu pleacă din curte și din fața porții. Babele nu merg la mare și muncitorii n-au concediu cu bani de vacanță. Nu fi prost, Marcele, pune alegerile prezidențiale după prima pensie majorată și te-ai scos. Doar n-o să-l voteze pe gradatul care a scăldat-o! Strigă la bugetarii pe care-i plătești de pomană să vorbească mai mult despre marele tău plan de întors România cu curu-n sus. Numai așa va trece cu succes! Fă pace cu Pandele și cere-i cît poate da. Promite-i că pe Gabi o scoți primar la tura următoare! Nu te lăsa, Marcele! Adună-i pe toți care te latră și du-i într-o excursie documentară și arată-le magazinele și covrigăria din piața Buzăului. Nu-s ca iahturile și ca milioanele lor. Ale tale și ale familiei sunt curate, din unități model, cu locuri de muncă și terminal pentru recoltele tale de pescar. Ești patriot, ce naiba! Nu mănînci decît ce produci și ce vinzi. Și ce frumos se vede! Fă un chef la cîrciumă cu toți revoluționarii din Buzău și împrejurimi, cheamă-l și pe Romașcanu să jure ca martor și unifică-le mărturiile să nu te mai contrazică la biografie și să nu te scoată mereu un șarlatan răsărit de la căderea regimului comunist. Și zi-le la toți ăia care te caută la școli și la diplome și te amenință cu o probă de dictare că și tu poți să le trimiți SRI-ul pe cap și să-i bagi în gura armatei tale de postaci. Și zi-le-o-n față că faci ceva pe doctoratele lor, că, dacă pofteai, îți luai și tu, dar te doare undeva și de-aia ai zis „pa” ! Să aibă și ei curaj și să le zică asta la ăia de la SRI! Și să dea cu flit la un doctorat de la Academia SRI. Și dacă mai fac gît, ca între buzați, îi dai pe mîna cetățenilor de la Strehaia sau de la Buzești. Nu te lăsa, Marcele, și fă orice ca să cîștigi alegerile prezidențiale că dup-aia nu mai contează nimic! Poți să duci poporul la sapă de lemn, da' ai fost și tu o dată în viață președinte al României! Și ți s-o cînta imnul pînă cînd ne-o buși plînsul.

„Dosarul Coldea” este eclipsat temporar doar de Campionatul European de fotbal. Este tot un meci cu mize mari, nu foarte popular, dar unul al intereselor, al abuzurilor și al jocurilor nebune, al mutilărilor pe seama democrației. Dincolo de rafalele isterice și narcisiste ale Ancăi Alexandrescu (dalmațiană de profesie!), dincolo de sforăriile și afacerile îmbîrligate ale lui Maricel Păcuraru, dincolo de răzbunarea unui alt SRI-ist, săgeata pentru profituri ale unor generali și politicieni, transfugul Sebastian Ghiță, (în ambele cazuri sunt dovezi că televiziunile pot fi folosite drept ciomag public de dat în cap adversarilor), dincolo de partizanatele Peee-SeeeDeee-iste ale Antenei 3, dincolo de delirurile și confesiunile lui Cozmin Gușă, cazul generalului Coldea este un dosar complicat, încă ținut „la rece” într-o casă de fier a statului român. Vă dați seama ce secrete ascunde dacă și Luluța Kovesi se simte amenințată și tremurînd de frică s-a grăbit să tragă pe ea un tricou XXXL al echipei naționale a României și să dea fuga să se „foteze” pe la Koln pe post de suporter înfocat (adică de patrioată!?)? Înseamnă că situația este groasă de tot, că abordarea cu instrumente legale și de tip democratic se află încă departe. Oare de ce? S-o fi temînd Luluța în varianta sa bruxelleză de povestea nedeslușită încă a relației sale cu Florian Coldea? Tot ce se poate! Toate marile dosare au în ele și un dram (o picătură) de sirop. Nu văd de ce ar face excepție. Oricum, reacția celei desemnate ca Procuror-șef European (altă invenție trăznită a UE în drumul său spre proiectul de stat artificial) este doar o pată de culoare. La fel ca și prezența lui Vasile Dîncu&son în delegația și la ultimul meci al României cu Belgia. Gașca din jurul lui Burleanu primește onoruri și un băgat capul în fotografie pentru contribuția la blocarea lui Gică Popescu la funcția de președinte al FRF. Devine mai clar că există și o contribuție a SRI și a găștii de Cluj la preluarea controlului asupra fotbalului românesc. Ce a căutat Florian Coldea la Șantierul Naval de la Mangalia? Ce amestecuri are SRI în conceperea și gestionarea softului CNAS, ce rol au avut SRI și tandemul Maior-Coldea la înființarea și funcționarea unor partide politice? Dar la preluarea Realității TV și în funcționarea unor site-uri și televiziuni? Nu are rost să mai reiau lista de nenorociri apărute în prestația lor din „cîmpul tactic”. Nenorocirea deputatului PSD Ion Stan rămîne cap de afiș. Ce rol au jucat Florian Coldea și George Maior în această nebunie perturbatoare în funcționarea statului român? De unde a început și cum? Circulă o poveste rămasă în ceață. Cică ar fi existat informații și rapoarte din interiorul SRI privitoare la banii negri cu care ar fi operat Florian Coldea în perioada sa de început. Vestea ar fi ajuns la Radu Timofte (atunci, director SRI) și acesta ar fi dispus un flagrant. La deschiderea dulapului de serviciu a lui Florian Coldea, ar fi fost găsiți peste 200.000 de dolari. Radu Timofte ar fi dispus începerea unei cercetări și a unui dosar disciplinar, dar totul a fost stopat în urma intervenției unui ofițer american care ar fi invocat o colaborare importantă cu ofițerul român. Cică gringo ar fi invocat un join venture! De aici ar fi pornit pentru prima dată un lung șir de întrebări. Pentru cine lucrează Florian Coldea? Pentru ce alt serviciu străin? Pentru unul american sau pentru unul francez care i-ar fi adus și Legiunea de Onoare? Ce „bucurii” necurate i-ar fi făcut lui Traian Băsescu? Cît de curată a fost utilizarea banilor cash destinați răscumpărării jurnaliștilor români răpiți în Irak? Cîți din banii negri dirijați de Florian Coldea și gașca au fost destinați pentru operațiuni secrete ale SRI și cîți pentru interese personale, vacanțe, proprietăți, finanțări de media și partide? Să fie oare printre răspunsurile la aceste întrebări adevăruri incomode pentru instituțiile statului român? De ce nici un partid și nici un politician cu nume nu inițiază o Comisie parlamentară de anchetă în cazul abuzurilor din SRI? De ce tac precum porcul în păpușoi? De ce conducerea SRI este mută și nu contribuie cu un pic de lumină în acest scandal? Chiar nu există oameni în acest serviciu secret care să realizeze că aventurile lui Florian Coldea se preling și peste imaginea SRI și a celorlalte servicii secrete? Cetățenii români vor înțelege că așa funcționează instituțiile (și nu-i exclus!) , că așa se descurcă generalii din vîrful piramidei. Nu cumva acest tip de comportament s-a extins și la județe și în toată rețeaua?  

Speranțele noastre au fost enorme. Țineau mai degrabă de visele copiilor. Ne așteptam să întîlnim o Națională a Belgiei care a jucat cu Slovacia și ne-am trezit cu Belgia de pe locul trei în clasamentul FIFA, o echipă gata să lupte cu Argentina şi cu Brazilia. Ne așteptam să jucăm cel puțin ca în meciul cu Ucraina și am jucat puțin peste cel cu Liechtenstein. Am greșit de două ori mai multe pase. În loc să fim peste ce putem, ne-am pierdut în fața numelor adversarilor și am scăpat ușor. De cum arătau fețele jucătorilor români în clipele de așteptare pe tunelul de intrare pe teren s-a văzut că ne temem, că nu miroase a sărbătoare. Şi nici n-a fost. Am ratat cam multe mingi care țineau de abc-ul jocului. Noi puneam stopuri pentru ca mingea să ajungă la belgieni. Şi am pasat tot la ei. Ei și cînd loveau prost aveau noroc și se trezeau cu mingile înapoi, ca pe tavă. Cînd este să nu ai noroc și să nu-ți iasă nimic, îți rupi o mînă și în biserică. Belgia a fost cu mult peste Belgia la care ne așteptam, iar noi, cu tot puhoiul de români entuziaști și cîntăreți, am jucat cu mult sub ce-am fi putut arăta. Numai ratările lui Man și Mihăilă sunt semne că mai putem spera.

Încercați să reeditați meciul cu Ucraina! Jucați măcar cu același efort și cu același gând. Țara mai are nevoie de voi cu un alt mare moment de bucurie și de speranță. Puteți fi scânteia altei sărbători populare. Câștigați meciul cu Belgia si veți avea locul vostru de aur în memoria copiilor. Astăzi sunteți subiectul numărul unu al României. Toată țara stă cu ochii pe voi. Parcă s-ar învîrti în jurul portretelor voastre. Vă așteaptă să mai faceți o minune. Să desfaceți cerul României. Dați tot ce puteți și veți avea parte de dragostea și de respectul pentru puterea de a restaura încrederea de care ducem lipsă. Jucați luptînd pentru că strigătele voastre și ale galeriei se aud peste toată țara și galbenă va fi și Europa, iar Tricolorul va prinde vrajă peste tot pe unde a ajuns!

Aventura vanității (noi îi zicem popular îngîmfare) lui Klaus Iohannis a luat  sfîrșit. În  comunicatul odicial al ședinței CSAT,  de joi,  instituția i-a îngropat în nisip o propunere care a încurcat multă lume. Și din România, și de aiurea,  dar mai mult  de prin alte părți.  „În ședința CSAT, Președintele României a informat că i-a anunțat pe aliații din cadrul NATO, la sfârșitul săptămânii trecute, asupra retragerii candidaturii sale pentru funcția de Secretar General al Organizației. Președintele Klaus Iohannis a solicitat membrilor Consiliului să se pronunțe cu privire la candidatura lui Mark Rutte pentru funcția de Secretar General al NATO, aceștia declarându-se în favoarea susținerii de către România a candidaturii premierului olandez”. (comunicat CSAT) Așa  arată o șmecherie săsească aplicată în politica dîmbovițeană. Dacă ieșirea sa cu coada între picioare a fost plasată în CSAT, adică într-un cadru oficial, musai să ne întrebăm în ce cadru s-a născut și a fost lansată propunerea de  a candida la  șefia NATO? Tot în CSAT? Nu ne-a spus!  O fi  fost o idee care s-a  zvîrcolit în capul lui Marcel Ciolacu? Sau a fost moșită de generalii conduși de Nicolae Ciucă în ideea de  a avea și noi „românul nostru în fruntea NATO!” „Homo mutus” a încercat astfel  să formalizeze o inițiativă ciudată, despre care nu știm de unde a venit și cum a  fost „coaptă”. S-o fi născut cumva în minunatul cadru familial de la Sibiu, unde doamna să-i fi spus: - Dragul meu, n-ai putea să mai găsești un post pe-afară ca să ne mai putem plimba și noi și să nu ne îngropăm la Sibiu? Sau la un masaj în sala de sport? Iluminarea s-o fi produs cumva în biroul de la Cotroceni unde  murea de plictiseală și aștepta să-i sune telefonul? Sau grupul său de consilieri  anonimi l-a împachetat cu varianta unei prestații externe ieșind în întîmpinarea pasiunii sale pentru călătorii, dar și cu subconștientul tînjind  după posturile pe care le-ar putea prinde pe lîngă el. Vedeți cîte necunoscute se pot ascunde îndărătul unei idei stupide? Și cîte poate încerca omul  speriat de anonimatul în care se prăbușește după o funcție  în care n-a onorat așteptările oamenilor (adică n-a făcut mare brînză!). Doar n-o să se întoarcă la mersul cu bicicleta prin burg și să se trezească  fluierat sau cine știe ce. Mai aflăm din comunicatul șmecheresco-săsesc și că „președintele României a informat că i-a anunțat pe aliații din cadrul NATO, la sfârșitul săptămânii trecute, asupra retragerii candidaturii sale”. Carevasăzică, joi sau vineri, aliații au fost anunțați joi că se lasă păgubaș,  iar noi abia joi, printr-un comunicat sec al CSAT, care avea informația la „și altele”. Doar nu era să răspundă și să se  supună unui tir de „miștocăreli” jurnalistice! Aventura penibilă cu această candidatură a sa la funcția de secretar general NATO ne  trimite cu gîndul și la alte inițiative pe cont propriu. Ca de exemplu, renunțarea la unanimitate în deciziile de politică externă ale Uniunii Europene. Tocmai el, în numele  României, a susținut renunțarea la votul în unanimitate în ideea unei „arhitecturi decizionale mai suple”. „Suplul” nostru președinte a pornit lupta contra „peeeseeedeee” și ne-a lăsat cu el pe cap, a lansat proiectul „România  educată” și l-a pierdut pe drum, s-a dat nașul PNRR-ului românesc și  poate fi trecut și la  groparii acestuia. Iar în materie de politică externă, el se poate considera artizanul situației în care se află acum România. Vestea cu retragerea din cursa pentru NATO a făcut ca printre gîndurile multor români să circule iar întrebarea: -Oare ce slujbă i s-o fi potrivind lui Klaus Iohannis? Unde să-l trimitem la muncă?  

Mai rămîn europenii cu Ursula von der Leyen pe cap? Desemnarea ei ca președinte al Comisiei Europene (votată mai mult de politețe la congresul PPE București pentru nou mandat) începe să se poticnească. Țările europene încep să înțeleagă că unele probleme pe care le au ar putea avea o legătură cu politica cochetului personaj. De o bună bucată de vreme, Ursula von der Leyen face eforturi vizibile de a rămîne în cărți pentru un nou mandat, de a ține calde relații cu cancelarii, oameni și mecanisme implicate în realegerea sa. Procedura este clară: „Conform art. 17 (alin. 7) din TUE, ţinând seama de alegerile pentru Parlamentul European şi după ce a procedat la consultările necesare, Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, propune Parlamentului un candidat la funcţia de preşedinte al Comisiei. Acest candidat este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor care îl compun (majoritate absolută). În cazul în care acest candidat nu întruneşte majoritatea absolută, Consiliul European repetă procedura, propunând, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales de Parlamentul European parcurgând aceiaşi paşi”. (Agerpres) În debutul negocierilor,Ursula von der Leyen ocupă o poziție favorită. În ciuda faptului că și-a pregătit minuțios realegerea, au apărut deja și semne de reținere. Încă nu știm care ar fi motivele, dar procesul se complică și implică poziția marilor jucători europeni. La noi, abia s-a definitivat la BEC lista celor 33 de europarlamentari care vor reprezenta țara noastră în Parlamentul European. Greu de crezut că pînă la reunirea noului parlament ei se vor trezi și se vor lumina. Oricum, decizia membrilor Consiliului European s-a amînat pentru săptămîna viitoare, iar gălăgioasa noastră Coaliție nu zice nimic. Nici n-a promis. Toată campania pentru alegerea europarlamentarilor din țara noastră n-a pus nici o problemă pentru politica europeană (pe ici colo un cîte un „să ni se dea”) și n-a lansat nici măcar o propoziție mai clară despre orientarea Uniunii Europene. Or, vira politicii europene a devenit periculoasă, mai ales după instalarea la Comisie a Ursulei von der Leyen. În cea mai mare parte, noua direcție a țărilor membre este filtrată și orientată de gîndirea și pozițiile Ursulei von der Leyen. Este vorba de filosofie politică și de orientare politică. Nu mă refer la contracte și afaceri puse sub semnul întrebării chiar la Bruxelles. Contractele negociate și încheiate în numele Comisiei Europene pentru toate țările Uniunii de către Ursula von der Leyen păstrează încă doza lor de mister și de dubiu. Toate au rămas necunoscute. Celebrul „dosar Pfizer” este departe de finalizare. Ce se ascunde în spatele negocierilor care au premers înțelegerile și ce rămîne și pe unde vom afla poate cîndva. Sau niciodată! Nouă, europenilor, ni s-a comunicat doar că „Singurul cadru în care negociem este în 27. Facem asta împreună şi, pe acest fundament de obligativitate juridică, niciun stat membru nu are permisiunea de a negocia în paralel sau de a avea un contract în paralel”. (Ursula von der Leyen) Parcă sună a „Eu hotărăsc și voi plătiți!”? Dosarul penal deschis premierului Florin Cîțu, lui Vlad Voiculescu, Ioanei Mihăilă și lui Andrei Baciu (încă în toate fotografiile cu Nicolae Ciucă!) este pe drum și prin sertare și, deocamdată, nu depășește condiția unui „praf în ochi”. Față de „dosarul Pfizer”, amendamentul adoptat de Parlamentul European (blam) care cerea revocarea unui emisar pentru IMM-uri numit într-un hocus-pocus bruxellez (eurodeputatul german Markus Pieper) la cîteva săptămîni după ce la Congresul PPE de la București (unde partidul acestuia a susținut candidatura Ursulei v. d. Leyen) a devenit doar o dovadă clară a disponibilităților Ursulei spre orice aranjament. „Thierry Breton şi Josep Borrell au vorbit despre lipsa de colegialitate şi probleme flagrante în împărtăşirea informaţiilor din partea dnei von der Leyen” (Sursă citată de France Presse). Ce-a fost numirea lui Markus Pieper? O simplă coterie! Un post cadorisit pentru un sprijin politic major. Chiar și USR, un partid românesc cu ochelari bruxellezi, o acuză pe Madam de aproximarea democrației. „Democrația se erodează în România, iar von der Leyen se face că nu vede”.... „Nu o vom vota. Este o încălcare fundamentală a misiunii și a mandatului unui șef de Comisie” (Cătălin Drulă înainte de demisie). Un diplomat european declara pentru Financial Times că Ursula von der Leyen „Trebuie să-i facă pe cei 27 [lideri] să se simtă confortabil cu viziunea ei pentru următorii cinci ani, dar, la fel de important, să fie convinsă că are cifrele în parlament” (Henry Foy, Bruxelles, JUNE 10 2024) Care este viziunea ei asupra politicii europene? Cum înțelege ea Uniunea? Ca o țară mai mare condusă exclusiv de la Bruxelles? Ca un amplificator american sau ca un instrument? Poziția sa feministă a răbufnit după incidentul din timpul vizitei la președintele turc Recep Erdogan. „Sunt președintele Comisiei Europene și așa mă așteptam să fiu tratat atunci când am vizitat Turcia acum două săptămâni – ca un președinte al Comisiei. Dar nu am fost”(........) „Nu găsesc nicio justificare pentru ceea ce am fost tratat în Tratatele europene. Deci, trebuie să trag concluzia că s-a întâmplat pentru că sunt femeie.” Se înțelege clar că Ursula von der Leyen este extrem de sensibilă la poziția femeii în societate. Minunat! Și, mai departe, este preocupată de minorități, de reglementări privind acestea, de lunga listă de re-scrieri și re-gîndiri ce frămîntă acum societatea americană. Ai zice că președinta Comisiei Europene este o recent absolventă de universitate americană care se străduie să aplice ce a învățat peste Ocean. Ca și politica americană, ea este la fel de categorică și față de ruși. „Ei vor să o distrugă, vor să distrugă Europa și de aceea este atât de important ca oamenii să ajute să se asigure că Europa lor este păstrată”. Se referă la adversarii democrației și, mai ales, la Vladimir Putin. „Pandemia a fost urmată de o creștere a migrației neregulate, invazia Ucrainei de către Rusia, întreruperea aprovizionării cu energie, o inflație record și o încetinire generală a economiei. Dar, în loc să cedeze în fața circumstanțelor externe, președintele a reușit să valorifice acele crize pentru a consolida și aprofunda integrarea europeană. Împotriva virusului, von der Leyen a condus un fond de recuperare de 750 de miliarde de euro, care a făcut istorie, pentru a zgudui economia blocului după luni paralizante de paralizie. Luni mai târziu, ea a supravegheat o achiziție comună fără precedent de vaccinuri pentru a se asigura că toate statele membre au acces la tratamentul salvator în condiții egale”(EuroNews) Este bilanțul lui Von der Leyen benefic pentru statele europene? Economia lor nu se află în cea mai fericită situație. Dimpotrivă! Energetic, în primul rînd. Green Deal o poate submina în loc să o relanseze. PNRR-ul prezentat ca marea soluție post-pandemie lansat de la Bruxelles se clatină. Viteza cu care a fost alcătuit, improvizațiile de tip funcționăresc și rigiditatea în aplicarera lui îl transformă într-o improvizație cu final de îndatorări. Din ce în ce mai mult, el se depărtează de un adevărat plan de recuperare și relansare europeană și devine un instrument de control. Un sprijin pentru un nou mandat al Ursulei este și cel american. Politica europeană sub bagheta Ursulei von der Leyen arată pe alocuri ca un copy-paste aplicat la Bruxelles. Ea singură a spus într-un discurs ținut peste Ocean: „Sunt în politică acum de aproximativ 20 de ani …..Niciodată nu am experimentat o cooperare atât de intensă, de încredere și detaliată cu Casa Albă.” Ca să nu fiu bănuit de un subiectivism pronunțat, reproduc un pasaj dintr-un articol publicat în revista Politico (6 oct. 2022), semnat de Suzanne Lynch și Ilya Gridneff, intitulat  „Președintele american al Europei”: „Potrivit mai multor oficiali de la Bruxelles și Washington, ele reflectă modul în care președintele Comisiei a devenit persoana care trebuie să sune atunci când oficialii americani vor să sune Europa – în special când vine vorba de războiul din Ucraina. Ei vorbesc, de asemenea, despre murmurele crescânde de nemulțumire acasă - mormăieli din partea oficialilor din propria instituție și dintre reprezentanții țărilor UE cu privire la abordarea ei de sus în jos. Înclinația lui Von der Leyen pentru secret și dependența ei de un mic grup de consilieri, se plâng detractorii ei, contravin culturii UE de luare a deciziilor bazate pe consens. „Nu are încredere în nimeni; ea locuiește într-un turn”, a spus un membru al Cabinetului unui comisar, vorbind sub rezerva anonimatului pentru a vorbi liber despre înaltul oficial al instituției. „Ea nu construiește alianțe. Uneori, asta poate duce la greșeli, deoarece ea nu sună suficient de oameni.” Autorii articolului izbutesc o caracterizare concisă a președintei Comisiei: „Punctele forte ale lui Von der Leyen - discreția ei, luarea rapidă a deciziilor - ar fi putut-o fi îndrăgit de omologii ei de pe cealaltă parte a Atlanticului. Dar aceleași atribute au înstrăinat-o și de unii dintre colegii ei din Bruxelles și din alte capitale europene” Este orientarea europeană dominată de un fost ginecolog intrat în politică, trecut prin experiența de ministru al Apărării în Germania și ajuns să conducă din ce în ce mai ferm țările Europei? Cu siguranță că începe să fie. Dacă luăm în calcul experiența sa la Apărare în Germania, în contextul războiului din Ucraina devine un argument. Dar dacă evaluăm parfumul dominant american și progresist al orientărilor sale, realegerea ei ar trebui să ne îngrijoreze. Din punctul de vedere al României, Ursula von der Leyen este un pericol pentru politica noastră externă introdusă „la oală”, dar și pentru transferul treptat al deciziilor interne către Bruxelles. Fără a folosi vorbe mari, aș spune că ea este un pericol evident mai ales în procesul de pierdere lentă a identității noastre naționale. După ce în primul mandat contribuția lui Klaus Iohannis s-a redus la zîmbete și la „yes!”, a venit vremea ca grupul de parlamentari români să schimbe poziția. Interesele noastre îi obligă să se poziționeze diferit și tranșant: -În nici un caz cu Ursula von der Leyen în fruntea Comisiei Europene!

Comentariile mele despre fotbalul jucat în meciul cu Ucraina sunt de prisos. Au paralizat o echipă cu staruri risipite pe la echipe  celebre ale  Europei, chiar mari campioane ale continentului. Luni-după amiaza, la München, noi am cotropit fotbalul ucrainean cu jucători din liga a doua italiană, din campionatele din Golf și din Turcia și cu cîțiva de acasă, dintr-un campionat marcat de spiritul de milițian vesel al lui Dumitru Dragomir. Elanul jucătorilor români a fost mai puternic decît valoarea de piață a jucătorilor, decît cota lor și decît locul pe care naționala țării noastre îl ocupă în clasamentul FIFA. Nu știu cum s-ar fi  terminat acest meci dacă el s-ar fi desfășurat fără spectatori sau pe un stadion din America de Sud sau din cea de Nord. Mă îndoiesc că inimile alor noștri ar fi pompat ca la tancuri. În primele 20 de minute, jocul Naționalei României a fost modest. Probabil că ar fi continuat așa. Parcă am avut nevoie de  minute bune  pentru a ne dumiri și pentru a porni motoarele. Explozia de energie a  venit de la compatrioții noștri din tribune. Niciodată, Naționala României n-a mai jucat pe un teren străin acompaniată de o asemenea galerie, în realitate, un cor  patriotic pe  zeci de mii de voci, de o amplitudine impresionantă. Niciodată, n-am văzut echipa națională secondată de o asemenea energie, de o cîntare cu sunete de val de mare, ”Româniaaa-eee/Româniaaaa-eeee!” Victoria României împotriva Ucrainei s-a născut din energia tribunelor. Minute întregi, corul tribunelor suna ca o voce a celor de acasă. Meciul de luni seara a avut o dimensiune patriotică neobișnuită. Ne-a dat  tuturor un sentiment de  identitate, de unitate, de apartenență aproape palpabilă la țara noastră așa cum este, cu toate necazurile ei. Și la Limba Română după care ne recunoaștem și ne croim punți între noi. Sunt convins că marea galbenă din tribunele stadionului munchenez era alcătuită din compatrioți plecați la muncă prin toate țările europene, unii de sărăcie, de durere sau de revoltă. Sunt sigur că  galeria era alcătuită și din unii stabiliți definitiv în afara granițelor țării, poate chiar veniți de peste Ocean. Prezența lor în corul României arată misterul legăturilor cu țara, dobîndite prin naștere, semn al unei apartenențe  în care ne regăsim cu toții în momente dramatice, eroice sau în cele de solidaritate frățească. Sunt momente rare, unice în felul lor, care ne și leagă și ne apropie. Ele ne dau sentimentul și sunt chiar proba incontestabilă că am putea fi mult mai uniți. Dincolo de rezultat, de frumusețea golurilor, de dăruirea aproape disperată cu care ai noștri au jucat, tribunele galbene de pe stadionul din München au fost o sărbătoare și un regal românesc pentru Europa.

Cineva m-a întrebat ce mai face Elena Lasconi? Care Lasconi? Cum care, primărița! Vedeta de la PRO TV! I-am zis că nu mor după știrile din viața vedetelor. Aș zice că le evit. Siropăreală de umplut spațiul de emisie. Nimic mai mult. Chiar nu citești? Nu! De unde să știu ce face Lasconi! Nu obișnuiesc. N-am trecut de mult prin Cîmpulung! Înseamnă că n-ai mai dat o raită pe Google? Nu, n-am umblat pe urmele ei!! Ajuns acasă, mai mult de curiozitate, am dat un search. Primărița favorită a jurnaliștilor produce știri. Mult-multe știri, semn că ziaristele și ziariștii (mai ales foștii colegi!) se iubesc și se promovează între ei. Fac știre din orice. Este destul să-și amintească de tine și să scoți o propoziție. Măcar una. Și peste ce am dat? ”Libertatea: Oct 13, 2017 · Elena Lasconi vrea să fie Oprah de România. Visează la propria emisiune, după ce a ieșit de la Fort Boyard și a câștigat MasterChef”. Începe să-mi fie clar. Învățată cu micul ecran, Elena Lasconi urmărește un lucru. Să fie mereu pe ecran. Și, dacă nu se vede, măcar să apară în fotografii și în articole. Să scrie despre ea, indiferent cum. Dacă se poate cu sirop și bombonele, cu atît mai bine. „Elena Lasconi și soțul ei au împlinit cinci ani de la căsătorie, iar vedeta i-a făcut o declarație de dragoste lui Cătălin, și în mediul virtual”. Realitatea.net: „Măsuri de protecție împotriva COVID ca în sălile moderne de ATI în primăria Câmplung Muscel, condusă de fosta vedetă TV Elena Lasconi. Proaspătul primar a cerut instalarea unor uși cu termoscanner care nu se deschid dacă temperatura persoanei care dorește să intre în instituție este mai mare de 37,3 grade Celsius”. Adevărul.ro: „Primărița Elena Lasconi vrea să transforme, cu bani europeni, un teren plin de ciulini din Câmpulung într-un centru medico-social modern și să dezvolte zonele marginalizate din municipiu. Centrul va fi construit pe terenul de lângă clădirea APIA”. Biroul Național al USR a decis pe 15 septembrie ca lista de candidați ai partidului pentru alegerile europene să fie deschisă de Elena Lasconi, Dan Barna, Vlad Voiculescu și Vlad Botoș, potrivit unui comunicat USR. (G 4 Media) Ce legătură să existe între fosta reporteriță PRO TV, ajunsă primărița de Cîmpulung, și Parlamentul European? Dacă tot iubește orașul, de ce ar fi dispusă să plece? Pentru USR? Pentru Drulă? Pentru Bruxelles? Mai ieri-alaltăieri tot ea declara amor de două mandate pentru cîmpulungeni. ELENA LASCONI: “100% voi candida pentru încă un mandat de primar. Cred că pentru două!” N-a fost destul. Pe o altă filieră a fost pusă în circulație o altă veste. Cică primărița fostă vedetă tv ar putea candida la președinție. Dan Tăpălagă ne anunță noua găselniță de promovare a partidului condus de Cătălin Drulă: „Primărița din Câmpulung, Elena Lasconi, (51 de ani) este luată în calcul de către liderii USR drept posibil candidat la alegerile prezidențiale din 2024, au declarat pentru G4Media.ro mai multe surse din partid. Potrivit acestora, o decizie nu este încă luată, însă este una dintre variantele în discuție în acest moment. ”Dacă sunt luată în calcul și se discută în USR despre treaba asta vă dați seama că pentru mine este o onoare dar este și copleșitor în același timp. Eu cred că cum îl cunosc pe Cătălin Drulă, ar putea să fie un președinte foarte bun de țară și a demonstrat asta cât a fost ministru. Oricum, decizia va fi luată de către toți membrii prin vot. Eu nu m-am gândit pe persoană fizică să candidez la prezidențiale, dar tot ceea ce fac în fiecare zi este pentru România. Nu am stat ca să mă gândesc la varianta candidaturii la prezidențiale, am foarte multă treabă ca primar”, a declarat Lasconi pentru G4Media.ro. Și uite așa am luat-o de la capăt cu știrile despre Elena Lasconi, una dintre cele mai reușite producții de marketing politic prin televiziuni și ziare. Citiți și vă amuzați. Vă puteți opri în orice loc al acestei inundații cu știri care nu există sau nu contează: Adevărul: Primărița Elena Lasconi vrea facturi zero pentru iluminatul public din Câmpulung Muscel Primăriţa Lasconi ţine audienţele pe Bulevardul Pardon, după ce Prefectura a atacat autorizaţia de construire Primăriţa Elena Lasconi a ţinut marţi audienţele pe celebrul Bulevard Pardon, simbolul municipiului Câmpulung, blocat în stadiul de şantier chiar înainte de finalizarea lucrărilor începute în septembrie 2020, în mandatul fostului primar. Elena Lasconi, despre digitalizarea Primăriei Câmpulung: „Puteţi câştiga zile pentru o documentaţie fără să vă deplasaţi la ghişee“ Cum a încercat primăriţa Elena Lasconi să calmeze isteria de la pompe: „Şi dacă ar fi fost o ştire reală, 40-50 de litri de benzină credeţi că fac diferenţa? „Elena Lasconi, primarul USR din Câmpulung Muscel, susţine că pragul pentru abuz în serviciu – stabilit de Senat la 250.000 de lei – înseamnă, de fapt, prag pentru furt. Edilul crede că şi suma de 1.000 de lei, acceptată pentru cadouri în administraţia publică, este prea mare. Prezentă în emisiunea Insider politic, difuzată de Prima TV, Elena Lasconi a oferit exemplul unui …” Libertatea: Poate că noi o știm ca invitată la “Sunt celebru, scoate-mă de aici!” și “Ferma vedetelor” sau câștigătoare a trofeului “MasterChef” (cu o prăjitură care i-a uluit pe chefi), însă, dincolo de toate acestea, este reporter la Știrile Pro TV, iar din această postură a dat piept cu războiul din Afganistan!….. Și ziua fiicei Elenei Lasconi este un eveniment: „La mulți ani! Te iubește mami! Sărbătorim cu ceai rece. Deocamdată. Șampania și tortul cu ciocolata și vișine (preferatul Oanei) mai târziu. Doamne, cum au trecut 24 de ani?”, a scris Elena Lasconi în dreptul imaginii cu fiica ei”. Și îndepărtarea unui semn diacritic a devenit un soi de breaking news. Adevărul : Elena Lasconi şi-a căpătat numele real. „Am îndreptat o eroare făcută în urmă cu 50 de ani” Elena Lasconi dă detalii despre primul ei mariaj. „Cu mintea de acum aș fi divorțat a doua zi” Huff.ro:Elena Lasconi, a anunțat, duminică, că i-a destituit din funcții pe comandantul Poliției Locale, dar și pe șeful Administrației Piețelor pentru că nu s-au asigurat că sunt impuse regulile anti-coronavirus la principala piață a orașului. Primărița a luat decizia de a închide și piața pentru câteva zile, timp în care a luat toate măsurile care se impun pentru limitarea răspândirii virusului. Voi fi plecată la Cluj, pentru o intervenţie chirurgicală în zona cervicală. Voi fi prezentă însă la Primărie cu ajutorul tehnologiei. De vineri sunt fizic aici. Nu se schimbă nimic, mergem înainte că avem treabă multă. Jul 23, 2023 · Paranghelie la Câmpulung: Scena și artificiile, 17 800 €! Artiștii cât au costat, Lasconi? Stirileprotv.ro › show-buzz › entertainment Elena Lasconi: „La nunta am purtat cu mandrie o rochie din … „Câmpulungul va fi monitorizat 24 de ore din 24. Peste 1000 de camere de supraveghere vor fi instalate în puncte cheie din oraș, astfel încât, la cel mai mic semn de agresiune sau incident, polițiștii locali să fie anunțați și să poată interveni”. Noul primar al orașului se laudă pe Facebook că a schimbat yala la casa de oaspeți a Primăriei, una care care ar fi fost folosită de fostul edil, de fostul șofer al acestuia și de un alt fost consilier PSD. Digi FM:Jan 8, 2021 : „Elena Lasconi este unul dintre primarii pe care iarna nu îi va lua prsurprindere, după cum ne-a dezvăluit azi. Am vorbit în fiecare zi cu șeful de la ADP să dea, preventiv, cu sare pe străzi. Pe mine nu mă ia iarna prin surprindere, asta este o mare problemă a celor care intră în legătură cu mine. Nu le vine să creadă”. „Fosta jurnalistă de la PROTV s-a dotat cu un mic aparat care măsoară concentrația de alcool în aerul respirat și a trecut la treabă. Subiecți au fost doi subordonați, iar unul dintre ei a picat…alcooltestul. Povestește chiar Elena Lasconi pe Facebook Antena 3CNN:„ Primărie îmbrăcată în inimioare la Câmpulung Muscel, de Ziua Indrăgostiților. Inimi mari, luminoase, se reflectă pe clădirea de patrimoniu. Și pentru ca atmosfera să fie completă de sărbătoarea iubirii, există și fond muzical. Primărița Elena Lasconi spune că a făcut chiar ea playlistul”. Au mai rămas de anunțat candidaturi pentru șefii la Comisia Europeană, la NATO, la CNN și la Banca Mondială. Tam-tam-tam!

Articol publicat pe 28.09. 2023

Inundarea României de ambalaje din plastic și din tablă a stîrnit nenumărate reacții. Unii s-au revoltat, alții s-au gîndit să facă ordine și să le strîngă, iar alții să facă bani. Mai clar, guvernul și primăriile s-au gîndit să reglementeze și să purceadă la curățenie, preluînd norme și sisteme din experiența altora. În 2021, guvernul Florin Vasile Cîțu s-a chinuit să reglementeze colectarea ambalajelor. Cu puțin înainte de a-și da duhul, la 4 octombrie 2021, Guvernul Cîțu a adoptat Hotărîrea de guvern 1.074. Ce zice Hotărîrea lui Cîțu? La capitolul Dispoziții generale se spune: ” Articolul 1: Domeniul de aplicare(1) Prezenta hotărâre are ca obiect stabilirea cadrului legal pentru implementarea pe întreg teritoriul României a sistemului de garanție-returnare, denumit în continuare SGR, aplicabil pentru ambalaje primare nereutilizabile prevăzute la art. 10 alin. (5) din Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare.(2) SGR reprezintă o modalitate prin care operatorii economici prevăzuți la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 249/2015, cu modificările și completările ulterioare, denumiți în continuare producători, îndeplinesc responsabilitatea pentru preluarea, transportul și reciclarea ambalajelor SGR, în condițiile prezentei hotărâri”.

Şi ce-a ieșit? Sistemul Garanție Returnare (prescurtat SGR) a fost conceput pentru a reglementa un flux eficient de returnare și valorificare a ambalajelor. La redactarea procedurilor, guvernul Cîțu s-a bazat pe o consultanță GS1 România (membră a GS1 International). La consultare, GS1 România a fost reprezentată de Ciprian Josef, președinte, fiul președintei GS1 România, Marcela Josef, activă și în cadrul EAN Romania pînă la unirea cu GS1 Global Standard One, din 2005. Cele două împreună devenind GS1 International România. La așa mămici și tătici cu experiență internațională ar fi trebuit să rezulte un document rotund, fără breșe și încurcături. Numai că rezultatul colaborării guvernului Cîțu cu GS1 România a fost departe de cel așteptat.

În loc să adopte un sistem funcțional, colaborarea a produs o reglementare care adună la grămadă tot felul de prevederi, obligații și practici din mai multe sisteme din Europa și din lume. Şi a ieșit un ghiveci românesc greu de aplicat. Destul de repede, a fost introdusă o taxare pe fiecare ambalaj. Fiecare vînzător este obligat să încaseze de la cumpărător cîte 0,50 lei de fiecare ambalaj. Ce va face cu banii? Veți afla mai tîrziu pentru că și circuitul acestor bani are o altă poveste complicată. Cel mai mare necaz a fost că s-a instituit procedura de recodificare cu coduri de bare a tuturor ambalajelor destinate returnării cu coduri noi, obținute numai de la GS1 România. Știți ce presupune asta? Că nu poți vinde ceva într-un ambalaj necodificat după noua Lege (adică necodificat cu un cod de bare obținut de la GS1 România). Și nici nu l-ai putea restitui pentru încasarea garanției de returnare pentru că nu prea ai unde. Nu vei fi în sistem cu noul cod de bare, nu intri în magazin. Adică nu poți preda pentru vînzare. Iar dacă ai ambalaje cu un cod de bare mai vechi, nu unul actualizat (cel prevăzut de proceduri) nu poți să le restitui. Eventual, le dai noaptea pe gîrlă. Legea scoasă din burtica celor care au conceput-o elimină codul de bare al producătorilor externi. Nu mai este bun la nimic. În România, trebuie să iei sticlă după sticlă și doză după doză și să lipești peste codul producătorilor din Franța sau Germania noul codul Returo. Dacă ești membru GS1 cu cotizația la zi, nu mai trebuie să lipești un cod autohton. Este suficient să lipești un autocolant pentru proști. Ce spune acesta? Că respectivul ambalaj este unul returnabil. Nu mai sunt bune codurile de bare pe produsele importate, iar cele din România, musai să fie codificate după o nouă lege. Cum să codifici o sticlă de apă minerală sau de bere? Ar trebui să fie simplu. Imprimi pe etichetă o codare. Nu este! Și de aici începe afacerea. Trebuie să te duci la GS1 România și să te înscrii ca membru. Plătești o taxă de minimum 150 euro, taxă de înscriere și minimum 150 de euro cotizație anuală, minim însemnînd că în cazul unei cifre de afaceri mai mari ajungi să plătești și mai mult, chiar mii de euro pe an. Dacă ai plătit cotizația și ai ajuns membru GS1 România, mai ai un beneficiu. Nu trebuie să mai schimbi codurile. Cei care aduc produse din străinătate trebuie să devină membri și să aplice peste codurile de origine o etichetă cu coduri noi. La fel și cei care nu sunt membri GS1 România. Una peste alta, dacă vrei să respecți Legea SGR trebuie să te faci membru GS1 și să cotizezi la asociația condusă de Ciprian Josef. Ce se întîmplă cu cei 50 de bani adăugați deja pe fiecare ambalaj? Comerciantul îi încasează și așteaptă returnarea ambalajului. Din păcate, Returo nu a deschis centre sau containere de recuperare decît în puține locuri. Face mai mult reclamă. S-a spălat pe mîini și a plasat preluarea ambalajelor la comercianți. Pe comercianți a picat complicata măgăreață a recuperării. Numai că ei n-au bani să investească. Cel mai adesea, ambalajele nu se mai întorc. Banii pentru cele nerestituite sunt virați în conturile Returo. Consecința: Returo face bani din ambalajele nepredate. Ca să nu zic din cele aruncate pe marginea drumului. Returo este un mecanism sofisticat, profitabil pentru unii, complicat pentru alții, care învîrte bani și adună ambalaje. Și eliberează pentru fiecare un bon de hîrtie. La doi saci de pet-uri diferite primești doi cîrnați de chitanțe egale cu minimum o cracă dintr-un copac. Faimoasa Hotărîre a guvernului nr. 1.074/2021 devenită Legea recuperării a declanșat o sumedenie de nemulțumiri încheiate cu procese. Unii producători aveau stocuri de milioane de etichete cu coduri vechi. Cele originale ale produselor de la importatori nu mai sunt valabile. Produsele trebuie re-etichetate. Vă dați seama ce nebunie. Sticlă de apă cu sticlă de apă, doză de bere cu doză de bere, sticlă de vin cu sticlă de vin, pe fiecare cu o nouă etichetă. Haosul este total! Ca să mai îndulcească situația, guvernul Ciolacu este în situația de a prelungi valabilitatea stocurilor cu etichete vechi pînă la sfîrșitul anului. N-au nevoie de bîlci în perioadă de alegeri. Ce se întîmplă cu ambalajele recuperate? La unele puncte de colectare nu sunt mașini de tocat. Așa că pet-urile sunt introduse în saci și urcate într-un camion care le transportă la Bonțida, aproape de Cluj. De acolo, epopeea ambalajelor continuă după mintea lui Florin Vasilică Cîțu și a lui Nicolae Ciucă (modificări în lege), cu posibilități de reinterpretare după cea a lui Marcel Ciolacu. În multe locuri, pentru ambalaje Returo seamănă cu o adevărată cursă enduro.

- ”Să vă fie rușine!”, strigă pe Facebook un pui de vedetă (cu Macarena și alte două-trei cîntece) pe numele ei Erika Isac. Ne-a moralizat nițel într-un cîntec și a devenit mare și moralizatoare. Şi, ca tot românul, a sărit și ea să-și spună părerea în scandalul zilei, o părere scurtă, arătîndu-ne obrazul. Probabil că o să ne frece ridichea și într-un viitor cîntec de mare audiență la același public al ei. Ce a stîrnit-o atît de rău pe constănțeancă?? Erika Isac (nume de scenă sau de buletin?) s-a adresat celor care l-au fluierat pe Babasha (scris cu ș îi cam pute!), cel care a apărut ca o gălușcă într-un suc de lămîie la mijlocul concertului Coldplay de miercuri seara, la care asistau 50.000 de oameni. Babasha este unul mai nou din marea armată de maneliști care inundă net-ul și tiktok-ul cu succesele lor, și nunțile, și petrecerile. Grație audienței în creștere, Babasha a fost invitat să se producă și el cu un cîntec în timpul concertului de pe Arena Națională în timpul concertului Coldplay. Coldplay este un grup englez de muzică rock alternativ și piano-rock cu mare succes la cei tineri și cu o vedetă faimoasă pe glob - Chris Martin, pe post de solist, pianist și chitarist. Christopher Anthony John Martin este cunoscut și ca fost soț al celebrei (și fițoasei) actrițe Gwyneth Paltrow. Ei bine, Chris Martin, artist și susținător de minorități, a invitat la show-ul de pe Arena Națională și un cîntăreț român să interpreteze un „cînticel”. Un autohton cu un cînticel de 4-5 minute într-un concert al unei trupe celebre în fața a 50.000 de oameni este ca o bătaie pe umăr, ca o promovare, ca un tras cu ochiul către asistența entuziasmată. Şi Babasha ăsta al nostru, superfericit, a acceptat fără să-și imagineze că va avea parte de o asemenea primire. Marea problemă a celor fără mari probleme a venit de la ploaia de fluierături. Babasha zice că -„Eu sunt doar un puști de 22 de ani și chiar muncesc zi și noapte pentru un vis. Indiferent că eu cânt manele. Pentru cine nu înțelege încă treaba asta, maneaua este rău famată doar din cauza rasismului, nu din cauza muzicii în sine, doar pentru cine nu înțelege muzica cu adevărat. Pentru că uitați, străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază”. Presupun că l-a durut rău. Chiar înțeleg. Au pățit-o și alții, celebri și mai valoroși decît el. Istoria muzicii este plină de eșecuri celebre, de fluierături și de huiduieli. Problema din acest caz nu vine de calitatea muzicii sau de la reacția publicului (după părerea mea, explicabilă) ,ci de la faptul că fluierăturile au fost puse pe seama „rasismului”. Babasha a plasat-o repede în discriminare. „Maneaua este rău famată doar din cauza rasismului, nu din cauza muzicii în sine”. Babasha al nostru (nu știu cît o fi umblat pe la școală!) s-a făcut și sociolog muzical și psiholog al românilor (ca și manelistul într-ale psihologiei profesorul universitar dr. Daniel David). De ce este „rău famată”? Că nu se cîntă la Academia Română și la Ateneul Român? Nu cumva se cîntă prea peste tot, într-un fel de potop muzical care îneacă muzica populară românească? Mă refer la folclorul tradițional, dar și la celelalte genuri. Care este proporția între frecvența manelelor în raport cu celelalte genuri muzicale? Nu cumva îngroapă tot? Și de ce-i „rasism”, din moment ce maneliștii cîștigă exagerat de mult, iar spectacolul lor de prost gust contaminează încet, lent, dar iremediabil atmosfera și calitatea comportamentului din societate? Nu cumva ne aflăm în fața unei neînțelegeri, a unui program neinspirat, a unei alegeri nepotrivite? Știau spectatorii că vor avea parte de o manea? Era muzica lui Babasha de același nivel artistic pentru a fi fost inclusă într-un asemenea concert? Și mai tare este reacția actriței Bianca Babasha, sora manelistului: - „Eu şi fratele meu nu luptăm cu oameni ca voi, cu răutăţi, nu ne dorim succesul cu orice preţ. Muncim la noi, la limitele noastre, cu fricile si cu propria persoană, pentru ca ne-am dat seama că lupta nu e cu ceilalţi, ci cu noi înşine, ghidaţi de Dumnezeu. Voi ce aţi realizat in viaţa? Ce vă place, ce nu vă place? Vă cunoaşteţi pe voi? Conştientizaţi viaţa din voi? După ce va ghidaţi? Eu înţeleg că nu v-aţi aşteptat la acest moment, dar dacă în Europa avem reputaţia proastă pe care o avem, voi nu aţi făcut altceva decât sa o întăriţi”  Nici ea nu înțelege că, uneori, cînd te avînți spre glorie și spre paradis te poți grăbi să intri cu capul în zid.  

Sacii cu voturi înșirați ca și ciupercile și ca stolurile de porumbei pe scările din Piața Amzei arătau ca un monument dedicat dezordinii electorale din acest an.

Situația este cu repetiție și a devenit „marcă”. La alegerile precedente a procedat la fel și a fost cea mai agresivă și mai gureșă dintre candidați. În ciuda dezordinii de atunci, cu semne de încălcare a legislației, a scăpat. Clotilde Armand se poartă de parcă ar avea răbufniri de om rebel, ticuri electorale de protestatar, parcă ar fi un Gică Contra feminin, fericită că poate fi un soi de sperietoare electorală și politică. Să fie clar! Nu afirm asta pentru a contesta voturile care i s-au atribuit după corectarea greșelilor evidente dintr-o circumscripție. Sunt voturile sale și trebuie să-i revină. Dar comportamentul mă scoate din sărite. Cînd o vezi, îți vine să închizi televizorul. Ştiu că vine ceva care nu se mai termină și din care nu prea este de înțeles ceva. Doar că nu-i convine. Pe la începuturi, cînd a apărut, părea o doamnă prețioasă și interesantă, chiar prețioasă și cosmopolită. La puțin timp după ce s-a instalat, a dat într-un soi de rățoială de Ferentari franțuzesc mutat în Piața Amzei. Adevărul este că acest mandat al Clotildei Armand ne-a cam lecuit de importul de primari străini din Germania, Franța sau Italia. Cred că i-a trezit din visare și pe cei de la Comisia Europeană (promotorii experimentului) care au susținut asemenea mișcări de „cadre”. Se vede de la o poștă că acești alogeni implantați politico-administrativ cu ajutorul Serviciilor și al ambasadelor nu se potrivesc cu psihologia românească de nici un fel. (Problema este valabilă și în cazul Iohannis!). Ei sunt adeseori ca pupăza aterizată în coarnele unei capre. Ciocănesc puțin, cîrîie și zboară. Se vede de departe că nu înțeleg mare brînză din locul pe care au ajuns și nici din reacțiile celor pe care vor să-i păstorească. În cazul Clotildei Armand cred că aceste reacții oarecum lătrate enervează mai mult chiar și atunci cînd are dreptate. Ca și în cazul adresărilor de tip Cosette Chichirău pe vremea bîlciului început de ea pe la scaunele parlamentarilor. Iar cu Chichireasca, în diverse apariții televizate, seamănă și Oana Țoiu, și Cristina Prună, și Cristian Seidler și Vlad Voiculescu și încă vreo cîțiva din trupa USR. Chiar și Cătălin Drulă, președintele păgubaș, cel care a socotit că se exprimă mai bine cu o rangă în rezolvarea unei chestiuni de la Metrou. Îi urmăresc pe cei de la USR încă de la apariția partidului. Nu i-am putut agrea dintr-o rațiune simplă. Nu mi-au plăcut, în ciuda tinereții lor și a nevoii enorme de oxigen politic. Nu din cauza programului (destul de confuz și cu accente de revanșă), cît din cauza tonului agresiv, adeseori lătrat. Geaba aveau dreptate în ce spuneau, pentru că tonul, tupeul și rățoiala continuă m-au ținut departe (chiar dacă nu toți din USR se poartă așa). Circoteca de la Sectoarele 1 și 2 a pus capac la toate cîrpelile și improvizațiile din această campanie electorală. În aceste zile, Clotilde Armand și Radu Mihaiu au bătut în cuie un stil USR de comportament, devenit marcă, unul foarte aproape de Șoșoacă. Chiar par a fi din aceeași familie de caractere. Or fi fericiți PSD-iști că s-au ales cu atîtea primării și consilii județene în plus, dar comasarea alegerilor locale cu europarlamentarele a fost ultima lor operă de oaie pe care au făcut-o. Ce-ar fi vrut să rezulte din manipularea a 4 și 5 buletine de vot în saci și cutii de carton de către un electorat atît de divers, întins între tineri școliți în străinătate și neștiutori de carte din vîrful munților? Ce se așteptau să iasă cu voluntari și cetățeni nepregătiți, aduși cu toptanul și cu o dotare minimă? Cu organizarea de la 1 și 2, adică stil Clotilde Armand și Radu Mihaiu, alegerile ieșeau aproape la fel și la Paris și în Africa. Să-i pară bine lui Ciolacu dacă lumea nu se revoltă și nu cere refacerea alegerilor în mai multe localități și nu se strînge în Piața Victoriei să-i strige „-Ieși afară/....” Ce s-a întîmplat la Ștefăneștii de Jos și la Costinești și încă în cîteva locuri ar trebui să ne dea de gîndit. Tot aparatul public este varză și riscă să se scufunde în același haos.

Președintele nostru cel întunecat, cu maxilarele mereu încleștate și cu umărul strîmb (continuă să țină secretă intervenția chirurgicală cu anestezie generală!) a revenit în lumina camerelor de luat vederi pentru a ne spune de la Riga ce? Că:

- „Mă bucur că ne întâlnim astăzi aici și trebuie să spun că mă bucur foarte mult că Flancul estic este acum mai puternic, este mai lung. Iar Suedia și Finlanda sunt bine reprezentate aici, la fel și NATO, la cel mai înalt nivel. Ce poate merge greșit? Nimic!”.  Adică, războiul merge strună, Flancul estic este și mai lung, cheltuielile militare în creștere accelerată, iar siguranța României, mai solidă și mai garantată cu arme, trupe și vorbe ca niciodată. Adică, beton! Mai vrem ceva? Mai putem avea îndoieli în fața unei asemenea afirmații „Ce poate merge greșit? Nimic!”, a zis președintele. Poate mai lipsește o dezbatere la Neptun sau un shopping cu Madam, mascată de o vizită fără rost. Doar nu ne-am fi așteptat ca Încruntatul și întunecatul nostru Înalt reprezentant să declare că NATO merge bine, dar România o duce prost. Doamne ferește! Tocmai a trecut un tur de alegeri (mutilat și cu acordul său), iar concluzia sa a fost demnă de marii dramaturgi români, mai ales de I.L. Caragiale. -”În ceea ce priveşte alegerile locale, eu consider în continuare că a fost o decizie bună să fie aduse alegerile locale împreună cu alegerile europarlamentare dintr-un motiv democratic clar – alegerile sunt legitime, valide din punct de vedere democratic atunci când participă un număr mare de alegători şi faptul că aceste alegeri au fost puse împreună ne-au dus la o participare de peste 50%. Deci, iată putem să spunem că a fost pasul corect, iar comunităţile evident şi-au ales primarii, preşedinţii de consilii, consilierii pe care i-au crezut potriviţi pentru următorii patru ani”.  Că avem niște rezultate șocante, obținute pe un electorat de 18 milioane de alegători (care nu există), că PeeeSeeeDee-ul pe care voia să-l scoată din politică a înroșit harta României nu-i o problemă. Cum au înroșit-o, tot așa o dezroșesc. Adică din pix. Să nu fim conspiraționiști! Nu merită să contestăm, dar nici să credem toate cifrele astea umflate, rămase de pe vremea demisiei ministrului de Interne Ioan Rus (tot de la Cluj!). De unde 18 milioane de alegători? Poate cu cei plecați la muncă prin toată lumea! Cum naiba să nu fie bună ideea comasării? Nici dracu’ nu mai poate scormoni în cifre și în rapoarte!? Ați văzut ce raportări bosumflate ne dă instituția condusă de Toni Greblă, președintele AEP? Exact ca Iohannis. Nu am avut cifre credibile de la început, semn că s-au încurcat, că nu se pupă sau că mai au nevoie de timp ca să le dreagă. Adevărul este că alegerile acestea care sunt „o decizie bună” (după mintea președintelui) seamănă mai mult cu vîrtejul de propoziții neterminate din capul Clotildei Armand. Cu așa rezultate strălucite la alegerile locale și europarlamentare, cu „succesurile” în ultimul său mandat, Klaus Iohannis ar trebui numit președinte de onoare al Partidului Social Democrat. Poate chiar visează așa la așa ceva, mai ales că se potrivește cu Marcel Ciolacu, inclusiv la IQ. Fără date clare privitoare la electorat și la participare, fără acces la ele, fără partide care să se opintească în slujba adevărului, chiar nu poți să-l contrazici pe Klaus Iohannis. Doar să-l premiezi pentru isprava sa de mare bezmetic politic tăcut. El se poate lăuda că a brevetat formula cu „Susține dreapta ca să se umfle stînga pe care zici că o disprețuiești”. Dacă ai curajul să-i zici: -Dumneata știi bine ce faci și ce vorbești? Prin toată media românească bate un vînt de „mucles!”. În locul unui răspuns lucid, chiar riști să fii făcut obraznic și să te trezești cu poliția și cu portăreii pe cap.

1. Duminică seara, sondajele exit-poll efectuate de CURS-Avangarde ne-au anunțat că PSD-PNL a cîștigat alegerile cu 54%.

Imediat, Ciolacu, cel care plîngea pe marginea bălții din curtea PSD, a sărit fericit, anunțîndu-ne că PSD a cîștigat alegerile, că populația apreciază Coaliția și guvernarea PSD. Au cîștigat și consilii județene și mai aveau puțin să le cîștige pe toate. Dar ar fi fost prea mult, o regulă a democrației zice că este prea mult, chiar dacă Alianța PSD-PNL nu permite o alternativă la putere decît pe ici pe colo. 2. Luni după-amiază din 54% procentele căzuseră la 48,7%.Cu 6% mai puțin. Estimare greșită? Greșeală de sondaj? Sau beneficiarii sondajului au cerut o rotunjire pentru a putea face declarații bombastice. Pieleanu este recunoscut ca fiind omul de casă al PSD. 3. La europarlamentare, zic cifrele, au participat 52,33% din alegători. Adică din 18.016.674 de alegători? Mai sunt atîția din moment ce din cei plecați au votat aproximativ 216.000. Cu minorii fără drept de vot am ajunge la 22-23 de milioane de locuitori. Cifră care nu-i adevărată. Nu cumva cifrele sunt dubioase? 4.UDMR a trecut pragul de 5% și intră în Parlamentul European. Asta înseamnă că dintre maghiarii din România 500.000 s-au înghesuit să-și voteze aleșii pentru Parlamentul European. Nu cumva UDMR-ul a primit un supliment din electoratul umflat pe hîrtie? 5. Cătălin Drulă a demisionat de la conducerea USR din cauza rezultatelor. Campania electorală a fost mai mult pentru Drulă și mai puțin pentru partid. De altfel, a fost greu de priceput ce vrea USR-ul. Și mai greu de priceput este ce vrea Dominic Fritz. El s-a grăbit să preia conducerea partidului. Crește probabilitatea ca USR să scadă și mai mult. Mai ales că și Ludovic Orban vrea să intre în cursa prezidențialelor în numele ADU. 6. S-a fumat și credibilitatea lui Allen Coliban după ce George Scripcaru a stins îndoielile și a reaprins pipa păcii cu DNA. 7. Marcel Ciolacu a scăpat de presiunea Gabrielei Firea și a cumătrului Paul Stănescu. Înfrîngerea zdrobitoare a Madamei la Capitală o silește să înțeleagă că electoratul o vede diferit de Pandele. Și o scoate din cursa pentru Cotroceni și pentru un loc în fruntea PSD. Marcel Ciolacu, neputincios în Voluntari, mai are doar un cui și poate zice că este în vîrful unei piramide. E drept, cam de mămăligă. 8. Politica românească este pe cale de a-l pierde (scăpa) definitiv și pe Gheorghe Flutur. El nu mai scrie cu oi pe Obcinele Bucovinei. A fost învins în competiția pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Suceava de un șoldan numit Gheorghe Șoldan. 9. Elena Lasconi despre Cătălin Drulă și greșelile conducerii USR: - „Ei nu au luat în calcul atît de mult Elena Lasconi!” 10. Deși s-a făcut de rîs și a pierdut, fără investigații temeinice ale Parchetului, nu scăpăm de Piedone și nici de clanul său. 11. Am scăpat și de Marian Vanghelie. Dar nu de pe micul ecran. La Primăria Sectorului 5 a ieșit pe locul 5 cu 5%, la jumătate din procentele obținute de Lidia Tudor Vadim (AUR), fiica lui Corneliu Vadim Tudor. 12. În Vestul Europei cresc procentele pentru partidele extremiste. În România, globalismul reprezentat de PSD și PNL colorează harta României cu „Da, doamna Ursula, să trăiți!” 13. Rezultate catastrofale pentru AUR în primării și consiliile locale. George Simion a clacat la selecția candidaților! Au luat oameni de pe unde au putut, dar, mai ales, refuzați de alte partide. 14. Scăpăm și de Sebastian Burduja, cel care și-a distribuit la modul gratuit opera la Tîrgul de carte și care se lăuda cu 27%. Pînă la urmă, s-a ales numai cu un 7,6% egal cu un șut în fund din fruntea organizației PNL București. 15. Luni după-amiază, Digi 24 încă mai difuza un spot cu Sectorul 4. Or fi plătit prea mult!

Poporul se dovedește a fi peste politicieni. Asta este rău de tot. Este o catastrofă. Dacă așa le ies și strategiile legate de dezvoltare sau cele privind războiul din Ucraina, atunci chiar ne-am ars.

Poporul s-a prins că PSD și PNL pun la cale niște alegeri prin care să călărească țara încă patru ani. Și, în loc să lase lucrurile în voia sorții și pe mîna PSD și PNL, a ieșit la vot. Alegătorii au înțeles un lucru: campania pentru europarlamentare a fost un fals. În fapt, n-a existat. Ei bine, alegătorii au trezit-o prin vot. Alianța face majoritatea (zice sondajul exit-poll) și-i dă lui Marcel Ciolacu ocazia să spună că este semnul că el și PSD au guvernat bine. Și că țara va fi bine reprezentată la Bruxelles! Diversiunile Coaliției și ale Comisiei Europene, amplificate prin cîteva site-uri și televiziuni, au eșuat. N-a ținut nici diversiunea cu partidul extremist AUR, nici cea cu documentul despre Nicușor Dan. În loc să demoleze, au consolidat. Este un alt semn că alegătorii se pun dintr-un instinct civic împotriva ticăloșiei. Cînd este pe față, se tem. Cînd este anonim, la urne, taxează. Alegătorii țin cu victimele atacate pe nedrept. O altă concluzie. PNL-ul este pe jos. Trece ca apa de ploaie. Vine în valuri mari și scade repede. La consilieri, liberalii au luat mai nimic. Prin multe locuri, joacă rolul de figuranți. Nu mai pot influența deciziile locale decît prin comune. Iar noua stea pentru urmașii Brătienilor s-a arătat numai ca prin ceață și prin parfum. Sebastian Burduja, candidatul superșcolit al PNL, s-a dovedit a rămîne un figurant. Oricît l-au umflat „papa”, Adriean Videanu și Miky Șpagă, tot la coadă a rămas. Scade și UDMR-ul, semn că și ungurii și românii se uită mai atent la alte dosare. Televiziunile n-au produs cît au încasat. Gabriela Firea care era vedeta tuturor (cu ce preț?) în loc să cîștige simpatia și-a retrezit ostilitatea. Toți politicienii iubiți de televiziuni au încasat-o. Mai ales, Firea, Burduja și Piedone. Bufonul de Piedone cu tot tupeul lui de mahalagiu s-a dezumflat chiar înaintea liniei de sosire. Arăta ca o minge de gumă spintecată cu briceagul. Culmea, cu toată gonflarea lucrată de televiziunile lui Dan Voiculescu și de grupul Intact, fostul ospătar de la mesele PSD s-a făcut de rîs (cu PUSL cu tot!). Umaniștii trebuie să încerce iar formula vulpii și să intre într-o coaliție cu PSD ca să se lipească pe listele de parlamentari și să pupe un fotoliu de ministru. Televiziunile ne-au mai arătat cum la sediul PSD s-au adunat stelele de tinichea, cu Adrian Cîciu, cu șifonatul de Mihai Tudose, cu Marcel Ciolacu și cu Paul Stănescu, alături de enormul Marian Neacșu, secretarul Guvernului. Adică, tot ce a putut produce PSD-ul mai bun. Numai talente politice, unul și unul. Inexplicabil de ce, fără Florentin Pandele și Gabriela Firea. Parcă ar fi stat ascunși într-o debara din Voluntari unde continuau să vorbească despre termoficare și fluența traficului în București . Ca de obicei, la alegeri, campionul intratului cu capul în zid a fost același Cozmin Gușă. Pe la amiază, el a dat-o pe Gabriela Firea cu niște procente pe care nu le scotea nici Daria Gușă.   „La București, continuă cu Firea pe primul loc,36% iar Nicușor pe locul 2 cu cu 33%. Piedone a a ajuns la 12 iar Burduja la 10” (Solid News).   Făcător de mecanisme goale, ca nucile fără sîmburi, Gușă s-a întrecut în presupuneri și părerisme, arătînd ca și celelalte făcături ale sale, gen clubul de gîndire și clubul de presă.   Doua lucruri sunt clare. Românii nu pot fi luați de fraieri. Și nu suferă de boala absenteismului electoral!

Ce „surpriză” cu George  Simion, cu AUR  și cu Șoșoacă! Dar și cu Nicușor Dan. Exact în puținul timp  rămas  de pe urma propagandei electorale ca omul să se  hotărască pe cine  votează,  exact în  asemenea momente apar plîngerile și dosarele penale, dezvăluirile și documentele menite să influențeze și să răstoarne procentele arătate de  sondajele  de opinie. Se vede că interesații și amenințații de  înfrîngere au început să deșare cutiile de carton cu acte, să deschidă robinetele  dezinformării, ale dezvăluirilor bombă, ale documentelor reale sau contrafăcute. Așa au procedat și în campaniile precedente, așa „lucrează” și acum. Doar că modul în care procurorii au săltat martorii meniți să confirme sau să infirme  falsificările de  semnături, chemările la DNA, graba cu care au pus umărul la   conturarea în știrile televiziunilor a dosarului ne arată că de  data aceasta și instituțiile statului dau o mînă de ajutor. Circulă pe net o neconfirmată discuție între un anonim ofițer  SRI și Florian Coldea. “Un domn”: -Băi Florine, de ce faci tu chestia asta cu oamenii de afaceri români?” [se referă la atacurile instrumentate de SRI direct, prin ANAF şi prin Justiţie, împotriva firmelor deţinute de români cu scopul distrugerii acestora şi eliminării de pe piaţă. Florian Coldea: -“Noi suntem în spațiul euroatlantic, partenerii noștri strategici doresc ca noi să fim predictibili, iar pentru a fi predictibili trebuie să facem prevenție împotriva naționalismului, a patriotismului românesc. Prevenția trebuie făcută gândindu-ne cine ar putea să sprijine, să sponsorizeze vreo mișcare patriotică românească de ieșire din situația actuală, cine altcineva decât oamenii de afaceri români întrucât niciodată minoritarii nu vor fi un pericol pentru noi, minoritarii nu vor susține niciodată pe români. De aceea ne-am prăvălit asupra oamenilor de afaceri de etnie română.” Discuția  fie  ea și fictivă  conține o doză de adevăr.  De departe se poate vedea că un anume mecanism chiar   funcționează, că o campanie comandată pentru  o discreditare a lui George Simion și a  partidului pe care-l conduce este în plină derulare. Culmea, toacă la AUR chiar și maimuțele politice  care se pretind „suveraniste” și vor să-i ia locul și orientarea. Lipitul ștampilei de „partid extremist” este o muncă depusă  cu insistență de „partida  străinătății”, care  primește ordine și finanțări din exterior (chiar sub formă de „donații”!). Discreditarea AUR a fost declanșată din chiar momentul  conturului său ideologic vădit românesc și a fost intensificată pe măsură ce gafele, excesele și prostiile celor de la AUR au crescut în dimensiuni. Să fiu bine înțeles. AUR face greșeli cu carul, adună oameni de ocolit și de nefolosit în politica sa, improvizează și trage  bîlbe cu o frecvență  prea mare, are reacții de galerie și, adeseori, dezamăgește electoratul patriotic. Dar de la acestea pînă la „partid  extremist” mai este tare mult. Eu aș  zice că insistența cu care se lucrează la marginalizarea partidului AUR, la ștampilarea și  blocarea lui, folosind  tot felul de  pîrghii aflate  la dispoziția instituțiilor publice, duce mai degrabă la revoltă și la accente în direcția invocată de acuzatorii săi. Povestea  cu contrafacerea  dosarului de  semnături a lui Silvestru Șoșoacă  poate fi adevărată. Este valabilă în procente  indentice, sau mai mici, în cazul tuturor partidelor politice și a  candidaților din țara noastră. De  ani și ani, practica listelor cu copy paste și cu semnături false   funcționează la greu. Pentru că procesul de verificare și contestare a semnăturilor este aproape imposibil de pus în funcțiune, nimeni nu mai ia în serios  prevederea  legală.  Sutele de mii de  semnături colectate sunt doar gesturi de propagandă grosolană și mai puțin susțineri veritabile  asumate de cetățeni. Aplicarea legii într-un singur caz exact în situația unui partid  vînat de autorități și adversari în loc să  fie o încercare de  asanare a mediului politic poate avea efecte contrare. Și dacă n-are asupra lui George Simion și a partidului său, tot mai reduce încrederea din cea  (și așa!) diminuată existentă în instituțiile statului. Nu știu care este conținutul dosarului cu semnăturile în cazul AUR și George Simion. Dar faptul că acest caz a fost  lansat  și umflat cu cîteva zile înaintea alegerilor arată ca o grosolănie politică operată prin instituțiile statului la care și presa subordonată a fost folosită la greu. Și același lucru pare a fi și îndărătul lansării documentului  cu privire la tinerețea lui Nicușor Dan. Cum se face că principalele amenințări la interesele  taberelor din politică sunt dinamitate abia acum? Să  fie  semne care  arată că se lucrează intens pentru ca  alegătorii  să-și schimbe opțiunile?    

Există un plan de cucerire politică a Capitalei. Nu e glumă. Este chiar un pericol. Scandalurile nenumărate, războiul din Ucraina, statul paralel prins cum se înfruptă din oala justiției cu Dumbravă, Coldea și Trăilă, luptele dintre PSD și PNL pentru locuri pe liste și pentru un candidat prezidențial, frica de AUR și teama de Nicușor Dan au făcut ca planul lui Pandele și consoarta, precum și marea putere deținută în tandem de Florentin Pandele și Hubert Thuma să nu fie un subiect și un caz.

Adevărul este că Pandele a și jucat întotdeauna în plan retras, cu discreție și cu foarte mulți bani. El s-a luptat ca un leu ca Gabriela Firea să reintre în competiție pentru postul de primar al Bucureștilor. Așa șerpește și fără scandal, Florentin Pandele a făcut tot ce a putut să-l vadă zburat pe profesorul Cătălin Cîrstoiu. L-a visat retras și minunea s-a petrecut. L-a văzut retras. Se spune că Florentin Pandele ar fi fost gata să pună la bătaie și 150 de milioane de euro numai să-și vadă visul. Nu este vorba de „Gabi la Primărie”. În mintea marinarului de Voluntari, proiectul cu adevărat măreț trece de asta. „Gabi primar”, apoi „Gabi președinte!” și el împreună cu Hubert Thuma să controleze Bucureștii și județul Ilfov. De unde atîta putere politică și economică la un pîrlit din Petrăchioaia și la un sas din Popești Leordeni? Cum au devenit ei atît de bogați și de influenți? Se spune că în timpul scandalului cu azilele din Ilfov, Pandele i-ar fi trimis lui Ciolacu mai multe mailuri jignitoare și umilitoare, gen, „măi bulangiule, ai uitat....”. Primul-ministru nu are curajul să-i răspundă și să-l înfrunte. Situația din azile și protestele vecinilor i-au fost notificate și cunoscute la primărie. Vezi Doamne, el n-avea habar. Şi nici Madama. Ligia Gheorghe știa. Pandele, la fel. Nu există stradă în Voluntari pe care Pandele să nu fi călcat. Şi nici afacere de care să nu știe. Asociația „Sfîntul Gabriel Cel Viteaz” se numea astfel nu pentru că i-ar fi fost dedicată lui Marcel Ciolacu, ci „minunatei soții” pentru care, vorba lui Florentin Pandele, „sunt gata să fac moarte de om”. Florentin Pandele și Gabriela Firea sunt bine „ancorați” și la Prefectura Ilfov. Din 5 ianuarie 2022, avocata Simona Niculae a fost numită în funcția de prefect de Ilfov, o funcție politică importantă, negociată în Coaliția PSD-PNL. Poate nu știți că Simona Nicolae a fost avocata lui Florentin Pandele și Gigi Becali în tot soiul de chestiuni de fond funciar și de imobiliare. Ce atribuții mai are prefectul județului Ilfov? Poate nu știți că semnează și eliberarea titlurilor de proprietate conform Legii fondului funciar. Toate reconstituirile de proprietăți și titluri trec pe la dînsa. În Ilfov nu face politică decît cine vrea Pandele. Adică cine nu-l deranjează politic. Nu există organizații PSD. Există doar 6 localități cu primari PSD (Balotești, Berceni, Dobroești, Dărăști. Tunari și Voluntari). În rest, PSD-ul nu există în Ilfov. Este total destructurat. Florentin Pandele cu Hubert Thuma decid cine face politică în județ. Şi cine ce terenuri primește. Şi cine ce construiește. Şi cine este numit la deconcentrate. Viorel Iordache a fost viceprimarul lui Florentin Pandele în Voluntari din 2000. Tot el era și președinte la PSD Ilfov. Din 2020, Viorel Iordache a fost la retras la Voluntari și în locul lui a ajuns președinte la PSD Ilfov Andreea Constantinescu (nepoata lui) care este și city manager al orașului Voluntari. Cine mai poate trece de plasa asta? Cum să-l înfrunte Marcel Ciolacu pe marele sforar din Petrăchioaia cînd știe că Pandele și Firea fac echipă cu cumătrul Paul Stănescu. Fiica acestuia locuiește în Voluntari în spatele casei lui Pandele. I-a botezat copilul. Toți oamenii din Voluntari știu că sunt pe-o mînă. De-aia s-a și îngropat scandalul azilelor și s-a trecut la „pupat piața Independenței”. Pandele și Firea controlează Voluntarii, o parte din București și o mare parte din PSD. Paul Stănescu reprezintă PSD-ul din sudul României, iar cu Buzatu controla și zona Moldovei. Cîtă vreme Bucureștii au fost blocați pentru afaceri imobiliare (din cauza războiului lui Nicușor Dan pentru elaborarea unui PUZ), toată lumea dezvoltatorilor și-a mutat afacerile în Voluntari. În orașul lui Pandele au fost eliberate între 2.700-3.000 de autorizații de contrucție. Fiecare presupune o taxă și un beneficiu. Şi multe altele. Ştii să miști din urechi, treci. Nu, la revedere! La bursa zvonurilor, se vorbește despre sumele care se plătesc pentru un hotel sau pentru un bloc de birouri. Pur și simplu, te sperii! Nimic nu trece de comisia de urbanism. Pandele și Thuma au adus-o ca director executiv adjunct la Consiliul Județean Ilfov pe Olivia Ana Oprescu Ciobanu, fostă cu cîntec arhitect șef la Sectorul 1, de unde a fost destituită de Clotilde Armand pentru „interese transpartinice”, o mondenă de cluburi de noapte și de Nuba. Ea nu semnează nimic fără acordul comisiei, iar în Comisia de urbanism este alcătuită din ea, din viceprimarul orașului și din niște consilieri. Dar nimic nu trece fără Pandele și fără Thuma, cei care sunt „tăticii” imobiliarelor din Ilfov. Se spune că el și Thuma dețin direct sau prin intermediari suprafețe enorme de terenuri de valoare sau cu potențială. Florentin Pandele nu-i face concurență politică lui Thuma, iar Thuma îi asigură confort financiar din fondurile Consiliului Județean Ilfov. Spoturi publicitare la Metropola TV, bani pentru plata restanțelor la Apa Nova etc. Şi amîndoi învîrt terenuri și imobiliare. Direct sau prin intermediari. Speranța Clișeru a ajuns prefect de București tot pe mîna lor. Era doar o piesă din echipa lui Pandele din Voluntari. Pandele și Firea au împins-o pe scaunul de prefect. Tot Pandele i-a livrat „Găbiței” șmecheria cu firmele specializate. O aplică el în Voluntari. Numești oamenii tăi, ei fac ce zici, dar nu răspunzi. Florentin Pandele este însoțit și de legendele sale. Toți oamenii din Ilfov se duc la el și cer protecție. El intervine pentru dosare. Se spune că le și rezolvă. Prețurile sar de 600.000. Șase sute de mii de ce? Doar n-or fi milimetri. Cineva zicea că este „un om cu o vocație infracțională inegalabilă”. Un politician pe care în 24 de ani nu l-a întrebat nimeni din ce a cîștigat banii și ce a făcut cu ei și în ce îi are băgați. Asta deși nu este un primar uitat de lume. Şi nici pe Gabriela Firea. În proiectul lor de la Capitală era și Florian Coldea. Ca prin minune, procurorii au uitat de parcul Verdi, de căminele groazei, de recursul de la Parcul IOR. Parcă toată gașca lor ar trăi visul să o vadă pe „Gabi Firea” președinte. Numai Ciolacu nu vrea. Dar l-au încălecat cu Docuz și cu Sectorul Sectul 3. Și toți se întreabă, oare ce se alege duminică din tot proiectul lor?   Update ora 13.00: Din cauza faptului că am fluierat la orchestra anti-Nicușor Dan și am minimalizat campania disperată a lui Pandele pentru Madam, pușcăriașul turnător cu acte de Sorin Roșca Stănescu și lepra de Cozmin Gușă îmi pun în cîrcă tot felul de acuzații fără nici o legătură cu realitatea. UN CORDIAL SICTIR!   Sursa Foto: Facebook  

Se umflă campania de demolare a lui Nicușor Dan!?? Omul este un pericol pentru afacerile imobiliare și pentru cele din Primăria Bucureștilor.

Trei televiziuni aparținînd sau aflate sub influența unor infractori duc „greul” acestei campanii. Una este Realitatea Plus, aflată sub bagheta foștilor deținuți Maricel Păcuraru și Miron Mitrea. Cei doi se află într-un război cumplit cu grupul de afaceri și trafic de influență condus de Florian Coldea pentru preluarea controlului asupra firmei de gunoaie Romprest SA. Al doilea grup este cel condus de Antena 3, aflată sub pulpanele familiei Voiculescu, interesat și el să-și împingă candidații liliputanului partid PUSL în Parlamentul European prin grohăielile și propozițiile șchioape ale bucătarului Piedone. Lor li se adaugă și tripleta Marinel Burduja-Adriean Videanu-Miky Șpagă, preocupați de noile învîrteli care s-ar putea naște dintr-o reușită a păpușii scăldate în briantină și diplome numită Sebastian Burduja.  

Ce se mai ascunde în spatele luptei cu Florian Coldea?

La stoparea lui Nicușor Dan muncește la greu și evreul de Ferentari, bietul Victor Ciutacu. Sub bagheta lui „înțeleaptă”, România TV face orchestră și la incriminarea grupului Coldea. Dar nu dintr-un demers jurnalistic pur și simplu, ci ca o continuare a războiului între Sebastian Ghiță (patronul postului) și Florian Coldea, amîndoi mafioți economici de primă mînă aflați într-o dispută „sîngeroasă” în timpul mandatelor lui Traian Băsescu. Să nu uităm că Florian Coldea a fost debarcat în urma războiului cu Sebastian Ghiță și a dezvăluirilor de la România TV.

Şi că, înainte de acest conflict, Sebastian Ghiță, păpușat de generali, a fost omul SRI în materie de contracte IT. (Un rol în grupare de afaceri Maior-Coldea -Dumbravă și Sebastian Ghiță va fi avut și finul Victor Ponta, azi abonat și parcat în emisiunile România TV!?).

De mirare că în emisiunile de la România TV (dar și în cele de la Realitatea Plus și Antena 3) nu se pomenește nimic despre legăturile lui Sebastian Ghiță cu SRI. Din informațiile noastre (primite de la oameni din interiorul și din afara „serviciului”), cu decizia lui Florian Coldea și cu avizul lui Traian Băsescu, Sebastian Ghiță a fost numit „adjunct al directorului pentru rețeaua grupului de evidență Acoperiți din zona economică”. De la ce afacere de milioane de euro a izbucnit conflictul între fostul sereist Sebastian Ghiță și Florian Coldea nu știm, dar nici România TV nu ne spune. Se pare că Sebastian Ghiță și-ar fi luat în serios rolul de adjunct al grupului de acoperiți din economie și s-ar fi lovit de legăturile și afacerile lui Florian Coldea.

Conștient sau inconștient, și Ion Cristoiu a contribuit cu o mișcare de deschidere la campania anti-Nicușor Dan. În jurnalul său video, ca din întîmplare, „maestrul” a lansat o informație : "A zis că pe Nicușor Dan l-a văzut de câteva ori, spre exemplu". Tot spre exemplu, mă întreb, de ce o fi lansat Ion Cristoiu această informație cînd nu l-a întrebat nimeni despre ea? O ținea ascunsă pentru campanie? Sau ca să se scuze că l-a căutat pe Coldea? Sau ca să lanseze o bombă? Presupun că nu l-a întrebat pe general cu cine s-a mai întîlnit sau cu cine a mai stat de vorbă la telefon! Sau, tot ca din întîmplare, fără să-l fi întrebat, Florian Coldea i-a povestit despre întîlnirile sale cu Nicușor Dan? Atunci de ce l-or fi apucat destăinuirile și de ce l-a folosit pe Ion Cristoiu să le lanseze pe piață? Oricum, inexplicabilul detaliu scăpat de Ion Cristoiu arată acum ca o deschidere pentru lansarea documentului privitor la oarece legături ale lui Nicușor Dan cu Securitatea. Nu pot să spun că documentul publicat de Realitatea Plus și Solid News (via Cozmin Gușă - altul care a supt la greu de la toți mahării SRI, inclusiv de la Florian Coldea pe care îl parfuma prostește la numirea în funcție) este adevărat sau nu. Nu mă pricep și nu este treaba mea, după cum nici în expertiza Consiliului CNSAS nu cred. Prea a devenit o instituție de spălat sau de ascuns cadavre ale fostei Securități (după comandă sau după interese!) Un lucru este cert. Forțe politice, bande de infractori, televiziuni de știri, site-uri și sforari se chinuie la greu să blocheze realegerea lui Nicușor Dan și să-i facă loc Gabrielei Firea sau grobianului de Piedone.  

În urmă cu cinci ani, publicam în Cotidianul un editorial intitulat ”Cumpănașu tropăie cutremurător”. (11 iunie 2019). Era vorba despre susținerile unui favorit al băieților din România, inclusiv George Cristian Maior. Îl reproduc pentru că subiectul a rămas valabil. (C.N.) „Una dintre oficinele de presă care își păcălește cititorii în mod constant, punîndu-i să dea două și trei click-uri pentru a afla măcar o jumătate de informație scria mai zilele trecute: „Potrivit preşedintelui CNMR, ambasadorul George Maior este «omul cheie», graţie relaţiilor speciale pe care pe care diplomatul român le are cu «elita Washingtonului». În acest sens, Alexandru Cumpănaşu face un apel la politicieni să înceteze imediat campania anti-Maior, purtată în virtutea unor ambiţii nejustificate.” Presupun că mulți dintre cititori știu cine este președintele Coaliției Naționale pentru Modernizarea Romaniei (CNMR), un combatant politic cu care nimeni nu vrea să lupte, un moderator pe care nimeni nu l-a ascultat și un gîdilici ignorat de șefimea serviciilor secrete. Nu știu dacă aceștia îl bagă în seamă sau îl folosesc din cînd în cînd. Însă el insistă să dea o mînă de ajutor unui SRI care nu mai poate de grija lui și a alegerilor. Nu cred că există în țara noastră un cățel dresat care să asculte ordinele acestui Alex Cumpănașu. Cu atît mai mult, politicienii. Acest Cumpănașu, invizibil și deasupra mării, a tot încercat să se bage în seamă și să mobilizeze în jurul său diverse organizații. Din fericire, n-a zbutit să strîngă decît mărunțele, precum furnicile pe o fîrîmitură. Omul nostru dă din coate pe net și pe Facebook și pe la Realitatea Tv unde, la fel de bine, s-ar fi putut să și dispară din grilă și să nu ne dăm noi seama. Și așa invizibil, inexpresiv și incoerent, continua cursa în care aleargă de unul singur. Ce vrea ștersul nostru comentator și analist, președinte de Coaliție Națională pentru Modernizarea României? Să înceteze imediat campania anti-Maior! Are relații solide cu „elita Washingtonului”, știe toate culoarele puterii americane, inclusiv toaletele. Fostul director al SRI poate contribui decisiv la reconstruirea relațiilor României cu SUA, relații care, din cite știm, n-au avut de suferit nici măcar din cauza prostiilor spuse sau scrise de Cumpănașu. De obicei, articolașele acestui analist sindical apar și dispar și nu spun nimic decît din greșeală. Motivul pentru care ultimul ne-a atras atenția a fost nu de dragul omului George Maior, ci informația importantă pe care o scapă. „După lungi războaie personale duse împotriva lui Maior, România, prin toate instituțiile si organismele, trebuie să-și reconstruiască relația solidă cu SUA! Relația foarte bună a lui Maior cu fostul și actualul șef CIA, cu Senatul, Congresul și Președinția SUA trebuiesc folosite și maximizate de către politicienii români în perioada urmatoare în detrimentul unor bătălii sterile de natură personală care schilodesc șansele României de a maximiza relația cu SUA.” Adică, ambasadorul României la Washington, pe lîngă prostiile făcute sau spuse la intern sau la extern, pe lîngă ambițiile sale de putere în spațiul mioritic mai este și prieten bun cu „fostul și cu actualul șef al CIA”. Ce este CIA? Wikipedia zice: „Agenția Centrală de Informații (în engleză Central Intelligence Agency, abreviat CIA care se pronunță si ai ei) este un serviciu secret extern al Statelor Unite ale Americii, înființat în anul 1947. Pe lângă activitățile de spionaj, de strângere și de analiză a informațiilor despre guverne străine și persoane, cu scopul de a le pune la dispoziția instituțiilor statului american și statelor partenere, CIA întreprinde și acțiuni sub acoperire («Covert Operations») în străinătate.” Cine a fost decorat de CIA? Nu cumva Geoge Maior și Florian Coldea? Și de ce? Din cîte știu, omologul american al SRI nu este CIA, ci FBI. Recitiți prezentarea faimosului serviciu american! Nu poate fi fratele SRI-ului decît prin trădare! Cum or fi ajuns George Maior și Forian Coldea favoriții directorilor CIA? I-o fi învățat Maior cum se bea un whisky afumat și vechi? Or fi pus ei Serviciul Român de Informații la dispoziția prietenilor americani? Eu nu îndrăznesc să-mi imaginez că Maior și Coldea au dat americanilor toate informațiile despre guvernul și politicienii români. Și ce-au primit la schimb în afara decorațiilor (nu-s decorații cum a scris presa, ci niște distincții departamentale pentru merite în legăturile cu serviciul)? Cei de la CIA le-au dat rețeta pentru DNA și pentru combătut corupția? Sau i-au școlit în tehnicile de prins procurorii în hamul protocoalelor? Un ober- mediocru băgăcios ne spune că fostul șef al serviciilor secrete din România este ambasador la Washington și mare amic cu fostul și cu actualul șef al spionilor americani. Oare de ce? Proștii și bețivii spun uneori lucruri importante fără să-și dea seama! https://www.cotidianul.ro/cumpanasu-tropaie-cutremurator/

Șmecheria cu trupele de postaci în acțiune o știu de mai multă vreme. Apogeul diversiunii a fost atins pe vremea Elenei Udrea. Cucoana trăia iluzia că orice poate fi simulat, păcălit și fentat.

Și lecturile din cărțile fundamentale. I le-a comandat Traian Băsescu, ea le-a dat cuiva să le frunzărească și apoi să-i spună și ei ce era esențial. - Ia, zi-mi și mie ce zice lumea despre chestia cutare! -Dar despre spăimoasa de Nutzi ce zice poporul? Și asta se poate falsifica pe bază de interes și de frică de putere. Rămîn antologice declarațiile de admirație ale lui Teodor Baconschi și Ioan Oltean, ale Ralucăi Turcan cu al ei antologic „Kil Bill al politicii românești”. Linsul grotesc al acestora ar trebui să-i însoțească pînă la ieșirea lor din politică. Te poate înjura un popor dacă te laudă și te ling patru-cinci starlete! Vorba unui scriitor hulit și plecat dintre noi: „Puterea înseamnă plăcerea de a fi lins în public”. Întinzi mîna și cei slabi de înger ți-o sărută și ți-o ling. Puterea duce la nebuniile lui Caligula și la perioadele lungi și scîrboase de elogii nerușinate pe seama unei pupeze, trăite mai ales la alegeri. Șmecheria românească a inventat și linsul electronic. Și scuipatul pe net. Un personaj cu ifose de mare gînditor digital a lansat această formă de protecție, de „ungere”, dar și de terfelire a unui adversar. A pus la cale un grup de lucru care să urmărească un nume. Postează laude, complimente și elogii peste tot pe unde apare pomenit cel „contractat”. Sau contestă și aruncă în aer orice afirmație critică pe seama lui. Așa a fost lansată bătălia pe subsolurile articolelor. Orice acuză este aruncată în aer. Orice informație periculoasă pentru candidat este întoarsă în capul autorului. Echipa lucrează pe schimburi de pe cîteva calculatoare. Este orchestrată de cineva cu un strop de minte în marketingul politic. Per candidat, o campanie de „împachetare” (apă de trandafiri pe beneficiar și rahat pe adversar) costă mai multe zeci de mii de euro pe lună. Un postac harnic ajunge să cîștige la 2.000 de euro. Tot pe lună. Postările se numără. Asta înseamnă că vomează la greu laude și înjurături pe seama unui personaj politic sau pe seama adversarilor săi, postări risipite pe zeci de site-uri de știri, de viață mondenă sau de politică. Nu trebuie să fie neapărat talentat sau deștept. Laudele la adresa politicienilor se cam potrivesc. Pot fi produse cu copy paste. Și înjurăturile, la fel. Acuzațiile de corupție sunt simple. Schimbă numele, partidul, localitatea. Pe un site postează sub un nume, pe altul, aceleași cuvinte sub un alt nickname. Numai ip-ul adresei electronice rămîne același. În goana lor după bîrfe și informații și sub bombardamentele de pe tiktok, cititorii n-au timp să verifice. La urma urmei, pentru mulți nici nu contează. Autorul poate fi același. Esențial este ca înjurătura să prindă. Să placă, să stîrnească rîsul și să circule pe net pînă devine loc comun. Adică banc sau afirmație imposibil de contestat. Tehnica folosită a fost recunoscută în public. Într-o emisiune la Antena 3, un orchestrator de postaci numit Cristian Călugăru a recunoscut manipularea și afacerea și a implicat-o și pe Sorina Matei în funcționarea mecanismului de dezinformare în favoarea Elenei Udrea. De ce reiau toate aceste detalii despre o tehnică de manipulare în campania electorală folosită cu nerușinare pe vremea lui Traian Băsescu ? Pentru că și acum sunt semne că operațiunea funcționează de aproape un an de zile, de cînd Marcel Ciolacu s-a instalat în Piața Victoriei. Și pe vremea lui iese fum negru pe coșurile manipulării. Ca orice ins luat din grămadă la întîmplare, Marcel Ciolacu este hipersensibil și nu suportă ironiile și critica. Ce să mai zic de acuzații! Sare ca ars! Răspunde înecîndu-se cu salivă și încercînd să muște. La puțină vreme după ce Marcel Ciolacu s-a cocoțat premier, am observat cum începe ploaia de „alice” și „limbi” din calculatoarele postacilor. Nu poți să zici nimic despre buzatul de Buzău că te trezești cu o înjurătură, cu „ba pe a mă-tii”, ba cu „ăilalți au fost mai buni”,cu „fă tu”? La numele lui găsiți cam aceleași postări și pe alte site-uri. Îl apără cu aceleași cuvinte. Dacă cercetați ip-ul postacului veți vedea că este vorba de aceeași sursă. Nu mai rămîne de aflat decît numele autorului și locul unde funcționează firma care a contractat operațiunea de manipulare. Dacă România ar fi o țară cu legi și reguli, cu norme și cu o brumă de stat de drept, aceste operațiuni de manipulare a opiniei publice și de deturnare a libertății de exprimare ar putea fi cercetate de poliție și ar deveni subiectul unor dosare duse pînă în instanțe. Dar nu este. Și poliția practică manipularea. Are nevestele ei de polițiști care plasează informațiile în știrile televiziunilor. Să nu mai vorbim de SRI! Și procurorii! Și DNA-ul pe vremea Codruței Kovesi avea ziariștii ei care plasau informații menite a întări justețea cercetării. Și arestarea. De atunci s-a pus pe roate o foșgăială informațională nebună, desfășurată în anonimat. Nu-mi rămîne decît să formulez o concluzie. Un fel de „păzea!” Dacă vă aventurați să coborîți în subsolurile articolelor politice, mai ales acum, în campanie electorală, faceți-o cu grijă! Riscați să dați cu capul de grinzile și de cărămizile unor diversiuni. În numele libertății de exprimare și sub acoperirea anonimatului funcționează cele mai cumplite operațiuni de manipulare a electoratului.

La ultima prezentare la secția de poliție Voluntari a generalului Florian Coldea, a apărut și Anca Alexandrescu, motorul campaniei anti-Coldea.

Ea a strigat de zor în stilul corului de strigaci care înconjoară orice trambalat sau săltat de DNA. Chiar l-a surclasat pe amărîtul de „Ceaușescu”: „De ce nu vorbiți cu mine ca în Dubai? Am avut dreptate? Spuneți, am avut dreptate?“ A urmat o rafală de întrebări strigate mai mult pentru telespectatori. Întrebările acestea (să nu zic isterice) nu meritau un răspuns pentru că nu ar fi clarificat nimic. Erau de ochii telespectatorilor. Interesantă era doar cea referitoare la o casă primită de Florian Coldea din partea celor de la Wilbrook (de unde Realitatea Plus a emis o lungă perioadă de vreme și unde s-a salvat cu emisia cînd  Sebastian Ghiță a pus mîna pe Realitatea TV). Din păcate, întrebarea ei n-a fost urmată de aducerea în studio a unui martor, a unui document care să probeze această acuzație gravă privind casa lui Coldea. Din corul strigacilor, ea nu a lansat mai mult decît o bănuială sau o presupunere. În limbajul curent, se numește alegație. Ieșirea cam isterică a Ancăi Alexandrescu cu o rafală de întrebări retorice și de show (la care cetele de ziariști nu primesc niciodată un răspuns!) ne confirmă ceea ce se poate observa de o bună bucată de vreme. Realitatea Plus și Anca Alexandrescu rostogolesc și toacă subiectul Coldea cu o insistență neobișnuită. Ei produc zilnic un așa numit „Coldea judiciar show”. Chiar se consideră declanșatorii acestei campanii. Ba, uneori, îngroașă tonul și umflă relatările. La ieșirea lui Coldea de la Poliție, generalul a fost flancat și mitraliat de două personaje de la Realitatea Plus: Anca Alexandrescu și o reporteriță mai rea și mai clonțoasă decît ea. Cu toate acestea, Anca Alexandrescu s-a plîns că a fost obstrucționată să strige și ea faimoasele întrebări acuzatoare rămase fără răspuns. La postul clanului Păcuraru, întrebările s-au auzit însă perfect și s-au integrat bine în spectacolul pregătit. Nu încape nici o îndoială că Realitatea Plus se află într-o campanie agresivă anti-Coldea. Eu spun că meritată. Are destule argumente să pledeze pentru demantelarea  rețelei și pentru acuzarea personajului, parte din trioul degringoladei provocate de Băsescu și Kovesi. Cele mai multe acuzații sunt corecte. Tandemul Coldea-Dumbravă împreună cu Laura Codruța Kovesi au devastat firme și persoane, exersînd ambiții, răzbunări, vanități și ordine inclusiv externe. Din păcate, pentru unele acuzații, suntem încă departe de o probațiune. Ce ar mai putea explica războiul anti-Coldea de pe Realitatea TV? Unii jurnaliști și canale de presă au publicat destule materiale despre războiul familiei Păcuraru (secondat de prietenul din penitenciar al lui Maricel Păcuraru, fostul ministru al Transporturilor Miron Mitrea!) pentru preluarea  controlului asupra firmei Romprest, deținută cîndva de Florian Walter (fost Bușcă) în care tandemul Dobrescu-Budeanu reprezenta un fel  de interfață pentru Florian Coldea. De fapt, un membru al Consiliului de Administrație de la Romprest, inculpatul Dan Tocaci, l-a și introdus pe Cătălin Robertino (?) Hideg la șeful de orchestră din SRI, primul dirijor al operațiunilor din „cîmpul tactic”. Ce problemă are Maricel Păcuraru cu Romprest? Preiau din G4Media: „Familia lui Maricel Păcuraru, patronul de la Realitatea Plus, controlează 42,69% din operatorul de salubritate Romprest după ce, în aprilie 2020, Paul Păcuraru (unul dintre copiii lui Maricel Păcuraru) a cumpărat cu 100 de dolari canadieni firma Detaco Ltd Canada de la fiul fostului patron Romprest, Florian Walter, decedat în 2019, potrivit documentelor obținute de G4media.ro. Pachetul de 42,69 % din acțiunile Romprest – deținut de firma Detaco cumpărată de fiul lui Păcuraru cu 100 de dolari canadieni de la fiul lui Walter – valorează cel puțin un milion de euro, sumă care reprezintă aportul Detaco la capitalul social al companiei Romprest. În plus, cu un an mai devreme, fiul lui Walter solicita nu mai puțin de 15 milioane de euro pentru pachetul de acţiuni, potrivit documentelor obținute de G4media.ro. Tranzacția dintre cei doi este investigată acum de Poliția și Parchetul Capitalei”. Articolul a apărut în 12 aprilie 2023 și aparține lui Alex Costache, considerat un om al lui Florian Coldea în TVR și în presă, inclusiv la G4Media. Din documentele pe care noi le deținem, informația este însă riguros exactă. Nu-mi rămîne decît să reproduc documentul  semnat de Cosmin  Alexandru Walter care atestă această afacere dubioasă: Nu mai  rămîn de precizat decît puține lucruri. Pachetul de acțiuni de la Romprest SA (disputat pentru valoarea sa de milioane de euro) reprezenta un bun aflat în dispută în procesul de partaj al divorțului între Rebecca Walter și Florian Walter (căsătoriți timp 20 de ani și cu 2 copii).  În timpul derulării procesului de partaj, Florian Walter a transferat pachetul de acțiuni de la Romprest către fiul său Alexandru Cosmin Walter, iar acesta le-a vîndut  pentru 100 de dolari canadieni (sub 100 dolari SUA) societății Magnum Internațional Consulting SRL controlată de Paul Păcuraru, fiul fostului deținut Maricel Păcuraru (cel care controlează  acum Realitatea Plus TV), o televiziune mutată de pe o firmă pe alta după ce a lăsat în urmă datorii către stat de zeci de milioane de euro. Cît din această campanie reprezintă interesele lui Maricel Păcuraru în lupta sa pentru dobîndirea majorității la Romprest și cît investigația jurnalistică și dorința de dreptate a Ancăi Alexandrescu de a devoala abuzurile tandemului Coldea-Dumbravă-Trăilă (și cîți or mai fi pe lîngă ei) este greu de spus.

În jurul promovatului ofițer SRI, devenit peste noapte pol de influență și putere, s-au adunat nenumărate „insecte” mai mici, subordonați slugarnici, turnători cu vocație, clienți și profitori. Rețeaua profitorilor, ca și cea a victimelor, este de-a dreptul enormă.

Plasa de relații țesută din puterea SRI s-a întins peste instituții ale statului, în guvern, în parlament, în partide, în ONG-uri și în presă, în biserică și chiar la Academia Română. Lozinca „Servim patria” a devenit acoperirea pentru „Ne rezolvăm interesele!”. Mitul și legendele puterii și influenței SRI au cucerit naivi și au captivat nenumărați amatori de legături speciale cu SRI. Ce facem cu toate acestea? Primul om care ar trebui audiat ar fi generalul Marius Stoica, șeful diviziei de acoperiți. La un moment dat, acesta l-a însoțit pe Florian Coldea la o audiere în Parlament. Fotografia de la o conferință de presă de pe holul Parlamentului în care generalul apare alături de Coldea imediat după audieri o dovedește pe deplin. Omul venise pentru a pregăti protejarea generalului și a serviciului.   Ce rol a jucat Cătălin Hideg în grupul de evidență „Acoperiți din zona economică”? Cît de legală a fost numirea lui Sebastian Ghiță ca adjunct  al directorului pentru rețeaua acoperiților din Economie? Poate fi cercetată validarea lui Traian Băsescu? Era în atribuțiile președintelui o asemenea decizie? Cît de legală a fost introducerea personajului în această operațiune a Serviciului Român de Informații? Oameni din rețeaua Coldea au acoperit toate domeniile. Ce mai facem cu Vasile Dâncu, și el candidat la un post de europarlamentar, după ce l-a însoțit pe Florian Coldea în diverse deplasări și este de presupus că și operațiuni? A predat întîmplător la SRI? Scoaterea din cursă a lui Gică Popescu și numirea lui Răzvan Burleanu la FRF are legătură cu SRI și cu rețeaua Coldea? Dar alegerea rectorului de la UBB sau a rectorului Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul”, Adrian Ivan? Poate fi supusă unei investigații legătura lui Florian Coldea cu Academia Română? Dar prestațiile sale didactice la Universitatea din Cluj și Timișoara, urmate de colaborări ale lui Eduard Hellvig n-ar merita cercetate? Să nu-mi spună mie cineva că soția lui Florian Coldea a ajuns să predea la SNSPA, iar el s-a învîrtit tot întîmplător în jurul instituției, ca la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj și a celei din Timișoara, doar pentru că vorbește o limbă română cu strîmbături, dar sclipitoare și plină de idei șchioape? Pentru că el este un mare strateg în materie de demolat personalități și afaceri prin mijloace de „intelligence”? De fapt, ce facem cu oamenii de sprijin ai SRI din universități și din Parlament, din partidele politice și din instanțe?  Dar cu cei din presă? Și cu Newsweek-ul românesc? Ce putem citi din reacțiile unor politicieni? Să ne explice PSD-ul și SRI-ul care este conținutul profund din declarația lui Marcel Ciolacu făcută la chiar la Realitatea Plus unde a pronunțat celebrul panseu plin de Bulă-sofie: ”Democrația naște monștri”. Este Coldea un monstru produs de „democrație”? Dar Marcel Ciolacu? Nu cumva am putea să-l includem și pe Mihai Tudose și încă vreo cîțiva? Sau ei sunt produsul monstruos al debilității democrației din țara noastră? Ce se ascunde îndărătul faptului că Realitatea Plus a  transformat întregul program într-o cascadă de acuze și dezvăluiri legate de grupul infracțional condus de Florian Coldea? Explicația este simplă. Florian Coldea și acoliții săi controlează firma Romprest. Într-un proces complicat, Maricel Păcuraru se luptă să preia controlul asupra Romprest. Despre operațiunea preluării Romprest în care este implicat Maricel Păcuraru și pentru preluarea căruia folosește intensiv Realitatea Plus, vom reveni în zilele următoare.

În ciuda faptului că a ocupat și ocupă tot felul de funcții și a făcut tot felul de studii de pe urma cărora s-a ales cu tot felul de diplome, chimistul Remus Pricopie arată mai degrabă ca o umbră pe o autostradă părăsită, pe care nu se circulă.

De o lungă vreme, el este rectorul SNSPA unde a fost ales în stilul Epocii de aur. Ultima dată cu un procentaj de peste 90%. Rectorii, conform legislației în vigoare, sunt aleși prin vot, ca primarii. Și portarul, și contabilii, și femeia de serviciu de la universitate votează alături de cadrele didactice. Elegant și spilcuit, nul ca autor de opere importante, Remus Pricopie pare a fi genul de om care nu trece ecranul și nici nu trezește cînd vorbește. Dar se lipește (sau este lipit!) inexplicabil de scaun. Și este ales cu procente copleșitoare de colegii și subordonații săi. El întrunește toate aprecierile și simpatiile personalului de la SNSPA, inclusiv ale cadrelor didactice, între care se numără și clanul Miroiu, și soția lui Florian Coldea, și comersantul de sondaje pentru partide politice Marius Pieleanu, și navetistul la Bruxelles Cristian Pîrvulescu, și Mihaela Vlăsceanu și mulți alții care reprezintă spiritul fostei Academii Ștefan Gheorghiu. Ca să nu fiu bănuit de urzicăreală și condimente, citez dintr-o prezentare de pe Wikipedia: „Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) din București este o instituție de stat de învățământ universitar și postuniversitar, înființată prin Hotărârea de Guvern nr. 183 din 21 martie 1991. Este specializată în domeniul administrației publice, relațiilor internaționale și științelor politice. În fapt, SNSPA a fost înființată ca școală de reprofesionalizare fiind nevoie de specialiști pentru noul regim politic, democratic”. Exceptînd cîțiva intelectuali, SNSPA reprezintă mai puțin o școală și mai mult o grupare de politruci și propagandiști, în care Remus Pricopie stă ca o gălușcă în vîrful unei tăvi pline de bucate înzorzonate cu maioneză colorată. Nu întîmplător, SNSPA funcționează într-o clădire de pe Bulevardul Expoziției. În ciuda poziției sale de rector, Remus Pricopie funcționează doar ca o soluție împotriva petelor și a pregnanței politice. Fost ministru al Educației de două ori prin grupul de poame care au alcătuit guvernul Victor Ponta, Remus Pricopie nu iese în scenă decît la ora exactă. Ca un cuc cu comandă, care execută un program. În ultimele săptămîni, Remus Pricopie a aruncat pe piață trei fragmente de gîndire de o importanță copleșitoare pentru PSD și pentru șefii săi implicați în opera de derutare a opiniei publice. Intervențiile lui Pricopie sunt grăitoare și pentru rolul său de lătrău la comandă. Sarcina lui pare să fie mîrîitul la Mircea Geoană. Dacă v-au scăpat „fructele” gîndirii sale, vă propun să le recitiți. „Domnul Geoană a depășit de mult această graniță, nu numai că anunță că va candida fără să renunțe la poziția de secretar adjunct NATO, dar atacă un stat membru” (citat din Remus Pricopie, reprodus din revista Newsweek, organ Eduard Hellvig) „Geoană face lucruri care NU se fac! Sunt surprins și dezamăgit de modul în care Mircea Geoană, Secretar General Adjunct NATO, înțelege să comunice public, în raport cu oficialii Statului Român”…… „Constat acum, însă, că este vorba de un „stil nou”, în care un înalt funcționar internațional îşi permite să se ia de piept cu reprezentanții politici ai unui Stat Membru, în cazul de față, chiar Statul Membru care l-a propulsat în poziția respectivă” (același Pricopie de pe scaunul de rector gînditor la SNSPA) Pe chimistul Remus Pricopie, supertitrat și pregătit într-ale comunicării de partid, îl roade la ficat dezinvoltura cu care Mircea Geoană îl ștampilează definitiv pe Marcel Ciolacu: „Nu sunt interesat de niciun portofel european. Sunt un pic ironic. Am spus-o şi cu alte ocazii: închei cinci ani de muncă în cadrul NATO, sunt interesat să pot să dau înapoi ţării mele experienţa şi entuziasmul meu. Nu sunt interesat de nicio poziţie la nivel european, nu sunt interesat de alte poziţii la nivel internaţional, sunt interesat să pot să dau înapoi într-o formă sau alta ţării mele ceea ce am de oferit şi ceea ce cred că România are nevoie”. Pentru Pricopie, asemenea afirmații constituie o politică anti-NATO și anti-națională! Parcă Mircea Geoană ar fi confundat portofelul cu portofoliul și lui i-ar fi căzut bancnotele ca unui piețar din buzunarele burdușite! Gîndirea de manechin politic a lui Remus Pricopie se revoltă în fața unor afirmații clare și pline de simplitate. Pe el și pe șefii săi i-a deranjat că Mircea Geoană a spus: "Ţara a fost şi e condusă de o generaţie politică tot mai incompetentă şi golită de sentimentul iubirii adevărate de ţară. Vedem de ani buni cum prea mulţi politicieni se zbat între lăcomie şi neputinţă. Sunt mulţi politicieni care nu ştiu economie, nu ştiu legislaţie, nu au practic nicio calificare dovedită şi totuşi conduc guverne, ministere, agenţii şi companii de stat. Politicieni care nu au învăţat aproape nimic în viaţa lor, nu au cunoştinţe elementare şi, cu toate astea, ajung în posturi de care depinde soarta a milioane de români. A ajuns aproape de neimaginat ca un ministru sau un prim-ministru al României să poată vorbi o limbă străină. Asta într-o perioadă în care dacă un lider nu vorbeşte măcar limba engleză îşi condamnă naţiunea la izolare. Iar atunci când aceşti lideri se exprimă în limba română, ai senzaţia uneori că îţi vorbeşte corigentul clasei" Ce nu-i adevărat în judecata asta, chiar și în ce-i privește pe Ciolacu și pe Pricopie? Geaba se burzulește Sfîntul Pricopie de la SNSPA ca unul împins să dea o replică! -„ Dacă eu aş fi fost astăzi ministru de externe sau premier aş fi notificat NATO pentru nerespectarea, de către un înalt funcționar al său, a regulilor elementare ale corpului diplomatic”. Dacă SNSPA ar fi o adevărată universitate, l-ar da afară pe Remus Pricopie pentru amestec prostesc în politica partidului de care se folosește, dar pe care nu-l înțelege!

Fără să-mi imaginez ce ascunde, la procesul care a avut drept scop neutralizarea forțată a deputatului PSD Ion Stan, singur în sala de judecată pe post de ”public” am asistat la transmiterea către șefa completului de judecată a unor plicuri și bilețele. În naivitatea mea îmi imaginam că primește ceva vești inopinate de la familie sau chestiuni noi privitoare în program. Nu puteam să-mi imaginez că Statul paralel are atîta nesimțire și, în văzul tuturor, transmite mesaje și indicații. Sau ordine. Polițaiul picotea, procurorul se uita în tavan, grefiera căra plicul. Totul se petrecea ca pe o potecă bătătorită pe care am văzut-o la mai multe termene și pe care o simțisem și aveam să o întîlnesc peste tot. Statul paralel controlează și dirijează afaceri, contracte, oameni de business, firme de produs alcool, inclusiv acordarea de premii și numirea în fruntea unor jurii a celor care decid premianții. Ambițiile lui Florian Coldea s-au extins pînă în universități, pînă la instalări de rectori și numiri de președinți de Academie, de miniștri și poziții importante în mecansismul de Justiție al României. Mi s-a întîmplat ca, de mai multe ori, oameni care se purtau normal, după o vreme (probabil, după rapoarte sau atenționări!) să capete o față de gheață, se depărtau și nu mai răspundeau la telefon. Înțelegeam repede că au primit ordin sau au fost atenționați. Au fost cei mai cumpliți ani pentru libertatea de exprimare, marcați de supunerea, adormirea sau neutralizarea presei. Pas de luptă, de fă gazetărie și de spune adevărul despre mecanismul statului paralel! Și, cu toate acestea, am publicat în Cotidianul ce se întîmpla. De aceea am și decis republicarea unor articole din anii precedenți. Ei bine, ca toate construcțiile artificiale bazate pe abuz și lipsă de morală, și acest mecanism al binomului, zis și „Statul paralel” a început să se pîrîie din încheieturi și să crape. Marea strategie abuzivă cu transformarea Justiției din țara noastră în „cîmpul tactic” se clatină și nu este departe de o prăbușire. Ce au aplicat George Maior - Florian Coldea și Dumitru Dumbravă în adoptarea unor sentințe dirijate, în terfelirea unor personalități, ce-au folosit în mișcările de păpușare a scenei politice, ce au făcut cu presa, dar mai ales cu cîteva televiziuni și cu economia de piață începe să troznească din încheieturi. Toate s-au acumulat într-o tensiune gata să genereze o schimbare importantă. Greu de spus dacă ea se va produce sau nu. Dar premise democratice și legale există din nou. Capii statului paralel au căzut în plasă ca ultimii proști. Ce-au aplicat în comenzile mecanismului de teroare instaurat de SRI și DNA pe vremea domniei lor absolute (tandemul Maior-Coldea. Dumbravă- Codruța Kovesi, Ponta și Sebastian Ghiță) au început să aplice și în viața lor privată și în afacerile lor personale. Și s-au trezit agățați în cel mai simplu mod. Cu contracte concepute să acopere afaceri oneroase, semnate și parafate pe firmele lor, cu transferuri bancare și convorbiri înregistrate. Deștepții de la comanda SRI din epoca groazei au căzut în plasa propriilor practici ca ultimii șarlatani din anii de buticăreală. Dosarul este simplu. Dovezile imposibil de contestat. Nu mai rămîn decît derularea procesului și sentințele. „Nevinovăția” clamată de de Florian Coldea este doar o îngăimare de scuze pînă la apariția altor probe. Plasa de afaceri țesută împreună cu cabinetul lui Doru Trăilă și OTP Bank începe să fie deșirată. O cercetare a contractelor prin cabinetul lui Doru Trăilă (admirație și creație totală a lui Valeriu Stoica, un sforar ajuns și șef de catedră la Facultatea de Drept din București) poate duce la o inventariere a proceselor trîntite și a banilor dirijați de Doru Trăilă și Dumitru Dumbravă prin OTP Bank. Tehnica sumelor exorbitante practicate ca prime de succes rămîne și ea o pistă de cercetat. Dar cel mai important lucru de lămurit rămîne existența „cîmpului tactic” devoalat public chiar de generalul Dumitru Dumbravă. Starea sănătății sale poate fi poarta prin care se ajunge la originea conceptului. Cine l-a conceput, cine l-a coordonat, modul în care a fost prelungit în Justiția din Romania, dosarele în care au operat influențe hotărîtoare. Cercetarea și trimiterea în judecată a grupului de influență și corupție format în jurul generalilor Florian Coldea și Dumitru Dumbravă precum și a cabinetului de avocatură Doru Trăilă este doar începutul. Pînă la penetrarea și dirijarea instanțelor și înaltelor curți, pînă la curățirea economiei de afacerile SRI sau de cele private ale generalilor activi sau pensionari, pînă la despăducherea partidelor politice, a universităților și a catedrelor de intelligence, a presei și ministerelor mai este mult. România n-are ce pierde dintr-o asemenea operațiune. Poate alți dușmani sau prieteni ai noștri ce ar putea fi preocupați! Foto replicaonline.ro

Între pomana electorală a lui Marcel Ciolacu într-o perioadă de îndatorare iresponsabilă a României  și audierea  grupului  Florian Coldea, Dumitru Dumbravă și avocatul Doru Trăilă aleg investigația lansată de DNA împotriva acestui trio sinistru. Cazul  este mult mai complex  și s-a prelungit și în politică, și în banking (OTP) și s-a transformat într-o mașinărie de negociat sentințe și de făcut bani. Marcel Ciolacu încearcă doar să cumpere bunăvoința bugetarilor din orașele mici și comune  pentru a consolida sprijinul acestora în alegeri. Pomenile electorale sunt deja tradiționale. Nu mai miră pe nimeni. Au devenit deja obișnuință chiar și pentru beneficiari. Audierea grupului infracțional născut din serviciul secret al țării, din oamenii DNA-ului din perioada Kovesi și din anumiți piloni din Justiție, la care s-au adăugat inclusiv avocați, face parte dintr-o altă încercare de eradicare a cancerului care a cuprins România, chiar de la directoratul lui Virgil Măgureanu, și a continuat mai ales de la instalarea lui Traian Băsescu la Cotroceni și a lui Florian Coldea la SRI. Puterea lui Florian Coldea s-a născut pe lîngă  excesele și abuzurile lui Traian Băsescu. Cerea președintele operațiuni trăsnite, ilegale sau la limita legii, făceau și ei ce le cădea bine la interes. Dacă președintele și-a permis aranjamente și învîrteli, cei aflați în directa sa subordine nu puteau decît să-l imite. Ba, de la un moment  dat, s-au întins pînă la a pune la cale diversiuni pe seama acestuia. Geaba s-a străduit Traian Băsescu la final de carieră să se delimiteze de propria sa operă. Puterea rețelei de  influență politică, de corupție și sforărie economică a rămas în picioare. Personal am îndoieli în legătură cu declanșarea acestei cercetări cu iz penal. Ea n-a fost provocată nici de jurnaliști (unii dintre noi scriem de peste 10 ani de  abuzurile din SRI, despre „binom” și despre aberațiile montate de DNA, inclusiv la Ploiești). Alții orăcăie acum, după ce s-au alimentat la greu din relațiile cu oamenii din fruntea SRI și încearcă să-și aroge situația dificilă în care au ajuns Coldea și Dumbravă. N-au contat de nici un fel, nici măcar în măsura în care ei amplifică niște comenzi de la altă grupare din SRI. Nici Comisia parlamentară de supraveghere și control,  dominată total de SRI și de oamenii lui Coldea, Dumbravă, Hellvig și George Maior, nu cred că are un merit. Nu știu în ce măsură o asemenea  anchetă de răsunet poate fi opera unui singur om, fie ea singurul procuror capabil să gestioneze un asemenea dosar, adică Mihaela Iorga Moraru, cu acceptul directorului DNA, Marius Voineag. Mai degrabă sunt gata să cred că tandemul Coldea-Dumbravă a expirat. Și s-a decis asta cînd la DNA a ajuns un procuror capabil să-l execute. Coldea și Dumbravă au fost folosiți intensiv într-o perioadă în care la București era aplicată o strategie. La schimb, au avut parte de  beneficii, la intern. Adică de libertăți, de afaceri, de dosare necercetate. Dar, ca în toate cazurile de putere  exagerată, omul a fost luat de valuri. N-a auzit SRI-ul despre implicarea lui Coldea în afacerile lui Ghiță, cînd chiar Sebastian Ghiță a început să le denunțe? N-a auzit nimeni din SRI de banii aduși de la ANRP și de confesiunile lui Stelu (Stelian Gheorghe)? Au fost banii Serviciului sau ai lui Coldea? Etalările insistente de bunăstare și afaceri profitabile, precum și implicările grupului în jocul politic, precum și jupuirea unor oameni de afaceri prin intermediul pricinașilor cu aerul de asistență avocațială și prime de succes în valoare de sute de mii de euro au ajuns și peste Ocean. Doru Trăilă și Valeriu Stoica au făcut prăpăd și au trecut o linie roșie. Dumbravă, la fel. Să folosești imaginea Serviciului, informațiile deținute și colaborarea cu o bancă pentru a jupui oameni de afaceri nu puteau continua la nesfîrșit. Probabil că mecanismele pe care s-a bazat puterea lui Florian Coldea la începuturile sale și în timpul funcționării binomului să fi decis și scoaterea lui din joc. Dosarul în care Coldea și Dumbravă dau cu subsemnatul este un mizilic față de operațiunea cu răpirea jurnaliștilor în Irak, față de banii de la ANRP, față de depozițiile Elenei Udrea cu cotizațiile la sacoșă ale lui Dorin Cocoș și față de distrugerea unor oameni de afaceri români. Și multe altele. Pentru cei care vor să completeze traseul personajelor am  selectat cîteva dintre articolele din ”Cotidianul” despre Florian Coldea și SRI. https://www.cotidianul.ro/coldea-incepe-sa-scoata-banii/ https://www.cotidianul.ro/nebunia-din-culisele-sri-si-dna/ https://www.cotidianul.ro/coldea-dupa-sase-ani/ Coldea și Ghiță – un bilanț ratat al SRI https://www.cotidianul.ro/coldea-si-ghita-un-bilant-ratat-al-sri/ https://www.cotidianul.ro/doctorate-si-panarame/ https://www.cotidianul.ro/cumpanasu-tropaie-cutremurator/ https://www.cotidianul.ro/ce-n-au-inteles-presedintele-iohannis-generalii-prim-ministrul-chiar-si-fostul-director-c-georgescu/ https://www.cotidianul.ro/hellvig-la-sfirsit-de-mandat/      

Mă tot uit la diverse emisiuni despre alegerile locale și europarlamentare. Cele europarlamentare sunt moarte-n coteț. În afara scandalului cu prima de pe listă devenită plăvanul Tudose nu mai circulă nimic.

Ciolacu și Ciucă au îngropat europarlamentarele. Din prostie sau din dispreț. Încă nu știm cu exactitate. Tot spectacolul electoral a rămas pe seama lui Piedone. Una din caricaturile acestei perioade s-a lansat ca o adevărată lovitură politică pentru partidul lui Dan Voiculescu. Mai-mai să tracteze singur o adunătură umanistă în parlamentul european!? Noroc cu izbucnirea scandalului de la Realitatea TV (și Plus!). Din rațiuni care îmi scapă și care se combină cu foamea de vizibilitate a pornirilor paranoice ale lui Cozmin Gușă a început o campanie împotriva lui Piedone. Adevărul este că încep să iasă la iveală lucruri din ce în ce mai scîrboase despre acest personaj. Mă refer la Piedone, dar este valabil și pentru Gușă! În primul rînd, nici o decizie serioasă din România și nici o prevedere legală nu impuneau reinstalarea lui Piedone în postul de primar al Sectorului 5. Șmecheria este una tipică de mahala. Scapi de-o belea, zici o enormitate, n-o verifică nimeni și, cu puțin tupeu, te sui călare pe o comunitate și te dai erou. În grosolănia lui de neșcolit, Piedone spune lucrurilor pe nume cu o plăcere sadică de om care își trage singur palme. El recunoaște că echipa sa este alcătuită mai mult din neamuri, că are o gașcă de profesioniști (în fapt, de profitori) cu care controlează Sectorul 5 și cu care toacă banii comunității pe lefuri umflate. Mă amuză copios și discuțiile celor care îi comentează isprăvile. Ei vorbesc pe la emisiuni despre „domnul Piedone” care „dom’ Piedone” a făcut aia și asta și cealaltă. Și nu intervine nici o instituție, de parcă „dom’ Piedone” ar fi rupt din Soare și protejat de toate serviciile secrete, plus lojile masonice de pe planetă. „Domnu Piedone” este de fapt porecla cu care Cristian Popescu era batjocorit prin piețe pentru burta lui și grosolăniile practicate de el pe la tarabe. „Piedone” a fost porecla cu care piețarii au ștampilat neamprostia personajului. Nu pentru cum juca, nu pentru meclă, ci pentru cum răsturna tarabe. Și s-a lipit! E ca si cum cineva ar striga după inteligentul personaj, domnu Bulă, ce mai faceți? Și Bulă dă fuga la poliție și cere să i se treacă porecla în buletin. Ca să transforme înjurătura într-un nume popular, Cristian Popescu și-a adăugat legal și porecla de Piedone, transformînd-o în marcă legală a grosolăniei sale. Așa că, atunci cînd oamenii îi zic „domnu’ Piedone” nu-l mai jignesc ca atunci cînd i-ar spune de exemplu „domnu’ Rahat”. Scrie Piedone în buletin, Piedone îl cheamă. Dacă ar scrie „Rahat” în buletin ar însemna că Rahat îl cheamă. Nu mai este poreclă sau calomnie, este nume în toată legea. Ei bine, personajul acesta grobian, disperat să-și rezolve prin politică băiatul și fata (eu am o prioritate, să-mi rezolv copiii!), și folosit de familia Voiculescu și de Antene pentru a se tîrî într-o nouă guvernare este tămîiat de PUSL și de tot grupul Intact, în vreme ce Realitatea Plus TV (din aceeași adunătură cu iz infracțional) ne arată că Bucureștii riscă să încapă pe mîna unui impostor sinistru, fost plăcintar pe la PSD-București și cățărat pînă la rangul de podoabă la gîtul bucureștenilor din Sectorul 5 și al familiei Voiculescu.

La  ora la care  citiți aceste rînduri, ar trebui să mai fiu în Zona Liberă de la Sulina, pe un maidan pe care a fost împins un festival dedicat  celebrului oraș. Probabil că Vița de Vie și Loredana Groza și ceilalți care au cîntat și-ar fi terminat concertele și eu aș fi rămas pe gînduri. Dar am zis nu. Nu și nu! Și am făcut cale întoarsă. - Oi fi căzut cumva de fraier și am  participat la o minciună politică grosolană? Adică aș fi aplaudat cîntece umflînd  în felul meu starea de  bucurie adusă orașului de un eveniment, care stare a fost oricum pasageră, mincinoasă și o formă de păcălit cetățenii Sulinei. Aș fi luat un taxi, aș  fi moțăit în el vreo  10 kilometri (una dintre afacerile principale din Sulina)  pînă la cealaltă margine de oraș unde aș fi  poposit la pensiunea de 50 de euro pe noapte și m-aș fi tot întrebat: - Am fost la o păcăleală pentru orașul Sulina sau la o încercare de stopare a dezastrului? Ca să aveți un răspuns complet, ar trebui să știți că în urmă cu o jumătate de secol, zîmbind fericit că termin facultatea, am luat o repartiție oficială la Liceul din Sulina. Erau două posturi libere de profesor de limba și literatura română, știam că nu voi merge pentru că scriam deja de multă vreme și urma să încep lucrul la Viața studențească. Dar am luat postul și, după o vreme, din curiozitate, am și descins la Sulina. Era un noiembrie dezolant, malurile Dunării erau coapte de toamnă și chele, iar vaporul, singura cursă a zilei de la Tulcea, căra doar cîțiva localnici așteptați de  familie și de curioși. Sosirea și plecarea vaporului de Tulcea era în fiecare zi principalul eveniment la orașului. Cineva scăpa de singurătate și cineva venea să se  afunde mai adînc, unii chiar pentru totdeauna.   Și totuși! Cheul din Sulina avea o măreție. Clădirile din epoca de  glorie pierdeau din pieile bătrîneții lor  și pe ici colo arătau din cărămizile vechi. Cheul Sulinei avea misterul, măreția și farmecul lui. Prin fața sa, la cîteva minute, treceau vapoarele sub  toate pavilioanele, încărcate  cu minereu, cărbune, petrol, mărfuri, iar de partea cealaltă a șenalului navigabil, luminile  Șantierului Naval licăreau în apele gălbui ale Dunării. Piloții români scoteau vapoarele de tonaj în larg pînă dincolo de nasul digului, își împătureau steagul, coborau de la comandă și așteptau pe o pilotină pînă apărea un alt vas  pe care să-l introducă pînă la Brăila sau Galați. În ciuda pustietății de toamnă a Sulinei, a celor două mașini, una a Poștei și alta pentru pîine, despre care se și zicea că, la un moment dat, s-ar fi tamponat pe una dintre cele șase străzi, orașul avea putere economică, importanță și un soi de fală.  Era poarta României dinspre mare și o intrare spre Europa, avea pe cheu, în prima linie, Palatul Comisiei  Europene a Dunării, iar undeva, mai în spate, cimitirul cu locurile de  veci ale tuturor aventurierilor pămîntului ajunși la Gurile Dunării pentru supraveghere, comerț și Dumnezeu mai știe ce. Era un subiect de roman (Jean Bart, „Europolis„) pe care l-am studiat în facultate. De reținut un lucru. După 1856, toate marile puteri ale  epocii aveau oameni la Sulina, la intrarea și la ieșirea de pe Dunăre. Ca și astăzi. Cine controla Dunărea controla intrarea în Europa dinspre Est. Și asta îi dădea importanță și îi prelungește ecoul pînă în zilele noastre. Ei bine, după o jumătate de secol, am revenit la Sulina. Cu aceeași curiozitate, cu alți ochi, cu altă lume pe străzi, cu o sumedenie de semne de  decădere, cu multe case în derivă, cu clădiri marcate de avertismente „Atenție, pericol de  accidentare!”, cu ruine și junghiuri urbanistice, cu cheul încărcat cu șiraguri de bărci noi și vechi, dar mai ales dintre cele cu sute de cai putere, care fac naveta la Tulcea într-o oră și jumătate. Costă 100 de lei la dus, alta la întors, nimeni nu îți dă bilet și nimeni nu bagă în seamă o afacere de proporții  care trebuie să aibă la rădăcini politicieni sau foști parlamentari. Oricum, față de 1975, cheul Dunării este murdar, încărcat cu vechituri, de la radiouri și televizoare cu tub catodic pînă la bărci sparte, covoare rupte, peturi, pontoane bălăngănite și ruginite, case dărîmate și restaurante spilcuite,  în care lucrează nepalezii cu limbajul lor chițăit și de neînțeles. Pe celălalt mal al Dunării, unde se întindea Șantierul Naval Sulina, se etalează pentru turiști și călători panorama unui dezastru economic. Clădiri fără ferestre, hale abandonate, rezultatul  unei dispute de pe urma privatizării șmecherești a  economiei. După o jumătate de secol am descins la Sulina să particip la o dezbatere despre viitorul orașului. Primarul Dan Nicolenco, fost alungat de la PNL, acum este o umplutură politică în colecta de ciurucuri de la Forța Dreptei. Evident, ca la toate întîlnirile cu presa sau cu cetățenii, s-a fofilat și n-a venit. Dan Nicolenco pare a fi mai degrabă conducătorul unui grup restrîns orientat împotriva orașului. S-a chinuit să lanseze un proiect de restaurare a unui cimitir turcesc. Nu face mare  brînză, se ascunde, își rezolvă interesele și „pace  bună”.  Sulina este plină de cîini, de gunoaie, de pisici, de bărci sparte, de clădiri în derivă. Parcă ar fi  condus de un antisocial de pe vremea piraților. Și oamenii nu zic mai nimic. Nu se revoltă, nu-l fluieră, nu-i cer socoteală. Ca să nu-și expună fața și să se aleagă cu probleme, Dan Nicolenco s-a dat lovit și a evitat participarea la o dezbatere despre starea orașului, provocată și de neputința sa de edil. Iar festivalul, un eveniment dedicat Sulinei, a fost împins pe un tăpșan mizerabil și inaccesibil din Zona Liberă. Ca povestea să sfîrșească trist și politic, Dragoș Ioniță, directorul Administrației Zonei Libere Sulina, spune că oamenii n-au a se plînge. El a fost la guvern cu două proiecte și amîndouă i-au fost aprobate. Sulina o duce mult mai greu decît în comunism și arată mai prost ca atunci. E dominată de un grup de descurcăreți și nu se împacă nici cu democrația, nici cu legea. Și Dunărea se chinuie și o duce prost. Vapoarele trec rar și mai dau cu burta de  fund. Se colmatează, iar șmecherii promit că o curăță. Ea devine mai greu navigabilă, iar Delta suferă și ea. O duce din ce în ce mai greu cu democrația și cu clientela ei.  

Alegerile din mai multe țări europene au păpat din audiența festivalului Eurovision Song Contest ținut de data aceasta la Malmo, în Suedia, o țară intrată cu mult elan în NATO. Multă lume n-a înțeles mare lucru din costumațiile trăznite, din melodiile nemuzicale, din textele incoerente. Asta a și făcut ca elvețianul Nemo cu al său cîntec „The CODE” și cu a sa costumație să provoace mai multă bucurie în Țara Cantoanelor și multe ridicări din umeri prin celelalte țări mai puțin atinse de progresism și LGBT. Ce-o fi și asta? Muzică, circ? Science fiction sau mesaje progresiste? Aiureala propagandistică a festivalului Eurovision a început cu Conchita Wurst, interpretată de Tom Neuwierth, la ediția din 2014, un cîntăreț austriac travesti. Șocul a fost enorm, dar n-a depășit nivelul audienței. Probabil că EBU (European Brodcasting Union) a considerat Conchita Wurst drept o mare lovitură (probabil și singura din anodina sa existență) și a urmat aceeași linie. Insistența cu care EBU și Eurovision Song Contest țin aceeași linie este de natură să ne pună pe gînduri. Prea seamănă festivalul cu orientările mai noi ale Comisiei Europene. Prea multe repere LGBT, identitate de gen, globalism și progresism de parcă țările membre ar trăi o disperată nevoie de modernizare în stilul universităților americane (unde curentul s-a mai domolit). Vrînd-nevrînd, am ajuns foarte aproape la Festivalul de la Mamaia și la Cerbul de Aur de la Brașov din anii Epocii de aur. „Să se vadă realizările poporului român și să promovăm trăsăturile Omului nou”, ar fi spus cineva. Eurovision Song Contest seamănă și el cu un concurs care a devenit organ de propagandă european. Sunt convins că EBU funcționează și pe cotizațiile membrilor, dar și pe fonduri europene. După cum arată, n-ai zice că Eurovizion este altceva decît organ muzical de propagandă al Comisiei Europene, gata să devină guvern european. Ca să nu mă bănuiți de ostilitate exagerată față de închipuiți fără talent, mă rezum la preluarea cîtorva păreri de pe net: „ The Code ” este o melodie a cântărețului elvețian Nemo , lansată pe 29 februarie 2024 prin Better Now Records. A fost descris de Nemo ca un cântec care detaliază experiența lor de a se împăca cu identitatea lor non-binară . Ei au reprezentat Elveția la Eurovision Song Contest 2024 , unde au câștigat concursul cu 591 de puncte. În acest proces, cântecul a devenit primul cântec victorios pentru țară din 1988 și primul cântec câștigător care a fost cântat vreodată de o persoană deschisă non-binară”. Și vă propun să citiți și ce zic unii critici despre această mini operă de propagandă a confuziei: „Codul” a fost în mare parte bine primit. Într-o recenzie Wiwibloggs care conținea mai multe recenzii de la mai mulți critici, cântecul a fost evaluat cu 8,83 din 10 puncte, ^[19] câștigând clasamentul anual al site-ului pentru acel an. ^[20] Doron Lahav de la ESC Beat a clasat piesa pe locul opt din cele 37 de intrări care au concurat la Eurovision 2024, lăudând abilitățile vocale ale lui Mettler, dar admitând că subiectul cântecului și fuziunea stilurilor muzicale „s-ar putea să fie prea complicate pentru a fi digerate”. ^[21] Glen Weldon, scriitor pentru National Public Radio (NPR), a considerat cântecul favorit pentru a câștiga concursul, lăudând amestecul de stiluri multiple din cântec și declarând că are „toate caracteristicile unui showstopper”. ^[22] În schimb, Jon O'Brien, un scriitor pentru Vulture , a clasat cântecul pe locul 22 din 37 de cântece, afirmând că, în timp ce cântecul a avut un „mesaj grozav de libertate, identitate de sine și acceptare”, el a considerat că „ se pierde într-un amestec de tobe și bass, opera pop , Eurorap și The Greatest Showman , care te-ar putea lăsa să ajungi la ibuprofen”.   

Zilele acestea, am trecut de cîteva ori pe lîngă același mare panou electoral pe care scria ”Trăiește românește”. Aparținea PSD-ului! Trebuie să admit că din tot ce s-a lansat în ultima vreme, acesta mi se pare unul dintre cele mai inspirate. Pentru  România acestei  perioade, pusă în  context european și geopolitic, încercată de tot  soiul de obligații și cereri, invitația PSD mi se pare una dintre cele mai potrivite. Țara noastră chiar are nevoie de o respirație  profund românească. Nu importată, nu mimetică, nu contrafăcută, nu forțată! Vreau să fiu bine înțeles. Nu pledez pentru nimic care ar presupune o separare, o izolare, o ieșire din Uniunea Europeană sau o delimitare. În nici un fel! Dar de o apărare a identității și a unui punct de vedere românesc, cu siguranță, că este nevoie. Pur și simplu, prăvala de interese și influențe au făcut din spațiul românesc unul eterogen, confuz, amenințat, cu o  grilă de valori importată prin impunere, nu prin asimilare sau aderare. Diluarea  specificului românesc din multiple cauze și riscul de pierdere a identității au dus la ascensiunea unor curente pînă acum fără mare impact. Dar ascensiunea lor este continuă și direct proporțională cu importul de norme și modele greu asimilabile pe fondul unei istorii aparte și cu o spiritualitate dominant ortodoxă. Să  revin la „Trăiește românește”. Niciodată, nu mi s-a părut mai potrivit un asemenea slogan. Sună ca o soluție, de parcă ar fi  fost cerută de o populație nemulțumită,  sătulă de experimente, de traduceri sau de alte impuneri etice. Sloganul propus de PSD sună ca o lovitură de gong, ca un apel la regăsire, ca o mobilizare a populației, ca o chemare la trezirea societății. Din păcate, de îndată ce trecem de acest îndemn de campanie, dăm de altele.  „Cumpără românește!” „Alege românește!” „Românii” în sus, „românii” în jos, de parcă alte etnii n-ar mai fi pe aici. Invocarea identității noastre a devenit o tehnică ieftină de gîdilare a orgoliului, ca o bătaie pe umăr a poporului, ca un tras cu ochiul. „Pensiile românilor”, „salariile  românilor”, „drepturile românilor” sunt doar locuri comune folosite cu scop propagandistic și cu efect din ce în ce mai redus. Pare mai degrabă a fi un avertisment sau o etichetă la o minciună. Abia după ce intrăm în cîmpurile  semantice utilizate în discursuri publice putem sesiza  goliciunea lor, caracterul demagogic al folosirii insistente a adresării de tip „românii mei”, cum  zicea o teleanalfabetă. Îmi imaginam că acest slogan de impact ar putea anunța și un program pe măsură. O repoziționare a PSD-lui sau o lărgire semnificativă de abordare, născută și din  ascensiunea AUR. Din păcate, sloganul mobilizator sună frumos, dar arată ca un afiș supercolorat lipit pe un tomberon plin cu slăbiciuni și cu gunoaie. Este suficient să privim la campanie și la ce trăiește și „operează” PSD! După amintitele îndemnuri propagandistice, vin parcă încolonate toate relele societății românești. Impostori și carieriști pe liste, grupuri de interese încremenite în primării și județe, rude și clienți politici prin instituții publice, campanie electorală plină de șmenuri și aranjamente, coterii și promisiuni deșarte repetate pînă la numărarea voturilor. Apoi, Dumnezeu cu mila! Ce pare o invitație la o regăsire a identității românești începe să aibă sensul unei invitații la complicitate, la o coabitare cu toate nenorocirile de pînă acum. Ba, și mai rău! Dacă sfertodoctul și controversatul Mihai Tudose este întîiul pe listă pentru Parlamentul European, „trăim  românește” mai prost decît înainte. Era mai la coada listei. Ba se vorbea despre o codiță pentru podul de la Brăila. „Trăim românește” cu un premier care le și învîrte, un fel de  dependent de Gabriela Firea și Florin Pandele, un premier care le scaldă și ne arată că în cazul său școala puțină și pe fugă  precum și experiența de covrigar nu i-au îmbogățit gîndirea. Așadar, în locul unei schimbări de stil, „trăiește românește” înseamnă adună babele la Țintești, dați-le găleți și făină, mobilizați primarii să scoată  țăranii la vot, controlați mai departe Ilfovul cu Pandele și Thuma. Trăiește românește în accepțiunea PSD-ului înseamnă doar propagandă care  propune rămînerea cu orice preț în aceeași cloacă!  

De cum s-a clarificat lista concurenților, marii creditori de șanse și speranțe, Marius Pieleanu și Bogdan Chirieac, au năvălit în scenă de partea celor care plătesc mai bine, indiferent cît de prost stau în realitate. Și, uite așa, pe înserate, Pieleanu, zis de unii și Pielescu, a reînceput operațiunea de jupuire a partidelor și a candidaților cu sondaje trase din condei, zice el, autofinanțate. Cum adică? Uite așa!? Pune Pieleanu toată armata lui de cercetători, experți, culegători, agenți și citesc cu toți într-un eșantion. Ca la analize! Tu n-ai decît 100 de susținători și Pieleanu-Pielescu te vede cu 1.000. Brusc te trece pe locul unu sau doi și, la pachet, tot el face turul televiziunilor unde remarcă saltul spectaculos făcut de plătitor. Bogdan Chirieac abia că-i ține hangul. Și, uite așa, pipăind și cercetînd Pieleanu pielea și sentimentele locuitorilor Sectorului 1 din Capitală, a aflat că Clotilde Armand acritura pierde alegerile și zboară din primăria de la Sectorul 1 și că locul ei va fi luat de Tuță din căruța SRI cu liberali. Asta, pentru că există și un SRI cu pesediști. Vorba colegei noastre de la Cotidianul, gruparea lui Voiculescu în care intră de ani buni și Pielescu „a început să tragă la rame” pe culoarul cîștigător. Și ce se arată? Că Gabriela Firea, măsurată la Piatra Neamț sau la Onești sau în Voluntari, cu tocuri, bucle și simpatie prin Sectorul 1 l-ar întrece pe Nicușor Dan și ar cîștiga la mustăcioară Primăria Capitalei. Cu Pandele primar în Voluntari, Gabriela Firea cu șoferii STB din urbea condusă de mason și cu funcționarii împinși prin București iese primăriță și la Paris. Cu tehnicile de măsurare ale lui Pieleanu, Firea ar ieși de departe pe primul loc și la Ploiești, și la Bacău, și la Buftea, unde ar fi cunoscută că s-ar fi măritat. Numai pe voturile din Voluntari și din Sectorul 1, numărate de un Pielescu, Gabriela Firea ar ieși cîștigătoarea postului de primadonă la Opera din Viena. Cum aș ieși și eu președintele României sau altă goangă numai cu voturile țăranilor din satul meu. Dar primar al Capitalei, cu o numărătoare făcută pe pieile lui Pieleanu și pe banii PSD-ului nu ar ieși în veci. Prea a înecat ea Bucureștii în concerte, circuri, pomeni și idei tîmpite, în afaceri turcești ca să o mai crediteze cineva cu un vot. Pur și simplu, milioanele de locuitori din București sunt atît de diferiți în opțiuni și ceva mai deștepți decît cei măsurați de Pieleanu încît sondajul acestuia s-ar mai potrivi numai dincolo de Măciuca și de Glîmboca. Basmele sociologice ale lui Pieleanu, difuzate mai ales pe televiziunile lui Dan Voiculescu și plătite mai ales de PSD, fac parte dintr-o încercare de a-l umfla (încă puțin!) pe Marcel Ciolacu și de a-l ecrana pe cît se poate pe Nicușor Dan. Ba cu sondaje, ba cu declarațiile tembele ale lui „dom Piedone”, dintr-o dată devenit numai miere și lugu-lugu cu Burdujelul, săgeata otrăvită a PSD-ului în PNL. Adică a bătrînilor securiști, plus Adriean Videanu și Miky Șpagă. Foșgăie șerpăria și capetele ei încep să muște. Fac de toate și schimbă sîsîitul, lansează acuzații închipuite și scornesc otrăvuri, numai și numai ca adunătura lor de mediocri specializați în apucate să păstreze controlul și să blocheze orice val de înnoire. Mai ieri, un prieten îmi zicea: - Dacă iese Firea sau Piedoane, în mine moare și ultima speranță că în București se mai poate schimba ceva!

(Bilețelul meu pentru președintele PSD) Fomist după putere și după aplauze, Marcel Ciolacu a dat fuga să-l viziteze pe Florin Piersic. De la „Miami Bici 2”, zis și Buci, a trecut la teatru. S-a făcut că-i duce portocale și că-l încurajează pe marele actor în numele poporului român, mai mult să se vadă la știrile de seară. A devenit un soi de Păcălici, de actor secundar care bagă mereu capul în cadru. Așa a făcut prin piețe, pe la cumpărături cu căruciorul, la aducerea românilor din Gaza, la Muntele Athos, peste tot pe unde a simțit că sunt de cules niște aplauze și de amăgit niște credincioși. De ce nu s-a dus și la Omar Hayssam, la Dragnea, la Ion Iliescu, la Buzatu și la cei de care s-a folosit? Pentru că pierdea voturi și se alegea cu fluierături. Ciolacu se poartă ca o lepră politică pusă pe intrat în sufletele oamenilor pentru a agonisi capital de încredere și simpatie pentru un post la Cotroceni.

Ar fi fost de mai mare mirarea ca Piedone să nu se înoate și el în acest val de solidaritate și simpatie cu Florin Piersic. Numai că sfertodoctul cu gîndirea șchioapă s-a gîndit să le ia fața tuturor. Și, la Constanța, acest burtăverde de București, a zis: - Să facem gaură în cer și să aplaudăm pentru Florin Piersic. Popescu poreclit (și numit, după legalizarea înjurăturii) Piedone este gata de orice enormitate, de orice bîlbă cu juma de neuron, de orice compromis ca să-și rezolve copiii. Omul n-are școală, n-are cultură, n-are obraz. Are doar o disperare de părinte care vrea să-și vadă copiii aranjați. Ca tot mahalagiul. La toate negocierile, asta a fost condiția lui. El a avut o singură prioritate. Să-și vadă copiii reușiți în viață. Adică, unul primar și fata senator, deputat, consilier, parlamentar. Orice! Și, dacă tot își rezolvă copiii, Piedone vrea să tracteze și liliputanul partid al lui Dan Voiculescu. Să-l bage în Parlamentul European și în consiliile locale. De-aia, seară de seară, televiziunile controlate de familia Varanului dau știri despre Piedone la Bacău, Piedone la Constanța, PUSL în sus, PUSL în jos, participări, reuniuni, promisiuni, orice ca să apară în emisiunile Antenelor și să-i ofere subiecte eroice lui Mihai Gâdea. PUSL este un partid cu televiziuni sau televiziunile familiei Voiculescu au un partid politic pe care îl vîră în parlament, în consilii locale, în primării. Ai zice că există, că funcționează și salvează țara, cînd, în fapt, el este o afacere, o înțelegere, o păcăleală politică. Piedone este doar maima care joacă pe sîrmă și adună aplaudaci și susținători, o tele-păcăleală a mahalagiului care șchioapă logica și limba română și vrea să sară din Tiganiada lui Budai Deleanu direct în Caragiale și, cu burta plină, direct în burtăverzimea cu pretenții democratice din România Europeană.

Elena Udrea cînd se umflase în penele lui Traian Băsescu a descins la Nana cu o coloană de autoturisme așteptată ca Făcătoarea de minuni. Și ea se visa președinte, buricul pămîntului și deșteapta luminată dormind pe cărți citite de alții. La fel, Marcel Ciolacu, la fel de închipuit ca Elena Udrea, doctor în toate și în nimic, ca un Sfînt Sisoe și-a etalat caracterul la Țintești, în județul Buzău, pe stadionul Luceafărul. Luceafărul buzoian s-a arătat la băbuțele din Țintești cu o coloană de mașini și cu bodiguarzi, însoțit nu de Fane Fileață, ci de prietenul său de pescuit, cultul Lucian Romașcanu, din ce în ce mai rotund și îmbumbat (încheiat) grotesc peste burtă, strîmbîndu-se ca o curcă beată la cîrdul de băbuțe adunate pe terenul de fotbal. La Buzău, Marcel Ciolacu, Mihai Tudose, ultima luminăție PSD, și Lucian Romașcanu nu le-au trîntit pe băbuțe, le-au pupat și le-au amăgit pe un teren de fotbal, mai mult un tăpșan pentru gîște, transformat în poligon electoral pentru proști. Pentru că Marcel Ciolacu a pierdut discursul scris și a gîgîit puțin (citez:„Hai, organizare! La muncă! Tre să și muncească cineva”), reproduc o parte din tezaurul de gîndire vărsat la Buzău de Mihai Tudose, steaua europarlamentară a PSD:

„Voi vorbi ca brăilean despre ce înseamnă Buzăul pentru zonă, ce au omis să spună antevorbitorii, dar sunt convins că domnul prim-ministru va puncta, sunt proiecte pentru dezvoltare comună, Buzăul cu zonele învecinate. Aici mă refer la eforturile administraţiilor locale din Buzău şi Brăila pentru a determina construirea drumului expres, pe lângă autostradă, de la Buzău la Brăila, ceea ce va duce la o dezvoltare a componentei industriale a Buzăului, Brăila devenind, practic, ieşirea la Dunăre, la port, pentru industria buzoiană, care, din câte am văzut, este în continuă dezvoltare. Pentru realizarea proiectului despre care am vorbit, banii vor veni de la Uniunea Europeană, de aceea trebuie să spunem încă o dată despre importanţa prezenţei noastre în familia europeană. În ceea ce priveşte alegerile locale şi europarlamentare, în urmă cu patru ani, Buzăul a fost înaintea Brăilei, cu câteva procente, dar noi am fost pe locul doi. Buzăul a fost primul judeţ din România care a implementat manualul de istorie locală. Un astfel de lucru se va întâmpla şi la Brăila, începând cu noul an şcolar. Jos pălăria pentru colegii de la Buzău!”.

La Buzău, PSD a declanșat o inundație de gîndire. Și cam atît!

Presupun că nimeni nu își imaginează că președintele Iohannis s-a dus la Washington să bată cu pumnul în masă cu o listă de condiții pentru Casa Albă. Vrem asta, asta, asta și, dacă nu, ne lăsăm păgubași, vă lăsăm singuri în Ucraina și ne retragem temporar din Alianță. Nici în glume cu Garcea nu-i de imaginat asa ceva. Klaus Iohannis este doar imaginea căciulelii. Și la Bruxelles, și la NATO, și la Washington. Nici acasă nu mai bate cu pumnul în masă. Cum să o facă la americani. Cînd a formulat nevoia de consolidare a Flancului Estic, el a ajuns la concluzie după nopți de nesomn sau s-a gîndit în drumurile sale spre Sibiu cum să facem să fim mai apărați? Cîti soldați ne trebuie, cît din PIB să alocăm pe înarmare și cît să dăm americanilor? Cum a ajuns la aceste concluzii? S-o fi sfătuit cu Tîlvar sau cu Ciucă? Sau a avut un sfat de Taină cu Ciolacu și cu Alina Gorghiu încercînd să găsească un răspuns la întrebarea, cum să facem să n-o facem lată? Eu cred mai degrabă că întărirea Flancului Estic este o comandă americană recomandată lui Iohannis pentru deplasarea sa la Washington. - Veniți și ziceți? -Cum adică, asa hodoronc-tronc? - Veniți și vă dăm un premiu și cu acest prilej spuneți. PREMIUL de la Atlantic Council este ca Fotbalistul anului acordat de presa sportivă. Sau ca marele premiu acordat de Freedom House România, condusă de Cristina Guseth lui Joe Biden în cazul în care ar veni la București. Ceva ca să fie în caz că trebuie să pară. Așa și premiul lui Klaus Iohannis. Să aibă de ce se duce și de unde se întoarce după ce i s-a comunicat că ar trebui să mai dăm sau să mai facem nu știu ce. În domeniul militar, nu artistic sau sportiv! Ce naiba, suntem în război!

Geaba s-a șifonat profesorul Cătălin Cîrstoiu. S-a mai retras încă un figurant care ne-a anunțat că se pune capră pentru madam Pandele. Și uite că a venit știrea că madama Iovanovici (încă Șoșoacă), pînă la terminarea divorțului, a fost admisă în competiție. Adică madama și-ar fi completat și ea semnăturile lipsă, stricate, falsificate, oricum, insuficiente. Au ieșit Cătălin Cîrstoiu, Cozmin Gușă (grupul deliranților și al diversioniștilor) și Marian Marinescu (???). Ce ne facem cu Șoșoacă în competiție? Dar cu amărîtul puiului de Burduja? Începe porcăiala, ca și în precedentele scandaluri de familie. Acum, se mută între candidați. E de mirare că, pentru diversitatea și culoarea bîlciului, nu s-au strecurat și alții. Pe mine m-ar fi distrat și un candidat la primărie gen Becali sau Mitică Dragomir. Dacă e bal, bal să fie! Și să vină și Borcea, și oarece artiști de manele. Ce, ei nu reprezintă Capitala? N-au și ei idei de concerte, de Sărbători în Centrul Vechi, de cîntat în parcuri sau de Revelion? Nu pot și ei să împartă bani pentru proteze dentare, pentru inseminări in vitro? Mie mi se pare că Tianu Burduja poate conduce, cu Miky Șpagă și cu Adriean Videanu (sforarii din spatele beizadelei, alături de ta-su!), o coloană de autobuze la moaștele Sfintei Parascheva sau la niște hoteluri din insulele grecești. De ce nu? Au hotărît să tragă sfori și să rupă din procentele lui Nicușor Dan, gata, dau concerte, cârnați, bere, excursii, orice. Burduja și Mitică Dragomir au și rețete de bombe atomice și de bombe gastronomice. Cu mămăligă și șmecherie pot arunca în aer absolut orice. Și podul de la Brăila! Lucrurile decad pe măsură ce marii sforari din politică se amestecă și încearcă să-și adjudece și Capitala, și alte orașe cu bugete importante. Drept pentru care nu avem a recurge la așteptare. Cine se dă mai tare în petic are norocul orbului. Pînă acum, balamucul este tipic sistemului, regiunii și tradiției autohtone. De ce au primit-o pe Șoșoacă? De ce au mînărit legea ca să poată desface Alianța pentru Primăria Capitalei? Ca să intre în joc și Șoșoacă și Tianu Beizadea Burduja, ca să o împacheteze pe Gabriela Firea și să scape de ea. Burduja nu-i decît săgeata otrăvită a PSD în PNL.  

Parcă niciodată n-au fost atît de adînci și de încărcate de magia Învierii Domnului și de confuzia din lume. Minunate aceste zile fără politică și fără bîlciul flecărelilor din televiziuni. Retragerea majorității politicienilor în viata de familie a lăsat spațiul public mai respirabil și Sărbătoarea Paştilor mai curatâ și plină de înțelesuri. Cei care s-au împins în față spre a fi văzuti și-au sporit ridicolul. Au fost zile de reînviere a naturii mai prețioase decît cele de luptă și de harță. Au fost zile de compasiune pentru cei încercați de dureri și pentru cei tîrîți în război. Am învățat să prețuim pacea și să ne bucurăm de cei dragi. Cine nu s-a apropiat puțin de fericire și n-a simțit Sărbătoarea încă mai este departe de o întîlnire cu el însuşi.

Republicări Cotidianul, 2 mai 2021

Vestea cu pensionarea profesorului Iohannis a atras atenția mai mult din cauza mărimii ei. După nu știu cîți ani de muncă, i s-o fi cuvenind ceva. Nu fac parte dintre cei interesați să afle cît, deși situația sa de personaj plătit de la buget stîrnește o asemenea întemeiată curiozitate. Cu ani în urmă, am încercat să aflăm ce taxe a plătit profesorul Iohannis pentru sumele încasate din meditații. Cele din care și-a făcut casele. N-am reușit. O întreagă mașinărie s-a pornit la Sibiu pentru a îngropa un răspuns care ar fi putut să-l ridiculizeze. Din două rînduri, o semnătură și o ștampilă, onestitatea declarației publice a președintelui Klaus Iohannis ar fi fost îngropată definitiv. Klaus Iohannis a fost profesor suplinitor la Agnita și, mai apoi, inspector școlar general adjunct la județul Sibiu, de unde a fost promovat în urma unui incident care l-ar fi implicat pe inspectorul general. Mai tîrziu, inspectorul general debarcat s-a dovedit a fi nevinovat. Dar Klaus Iohannis cel dornic de ascensiune a rămas pe poziție. Cum a ajuns Klaus Iohannis profesor titular la Liceul Samuel Brukenthal din Sibiu rămîne un mister. Dar unul explicabil. Cine ar fi putut să trîntească la concursul pentru un post de titular un inspector general sau general adjunct? România cu acest grad de obiectivitate nu funcționează încă, chiar dacă ar fi fost vorba de cazul unui profesor care și-a luat definitivatul cu o notă minima (7). Viața este plină de mistere și surprize și nimeni nu poate s-o transforme într-o farmacie. Micile avantaje ale funcției nu pot fi delimitate la miligram moral. Dar blocarea postului de titular pentru o perioadă de 27 de ani poate deveni un subiect de meditație și, în același timp, o măsură pentru devotamentul față de profesie și față de elevi al unui ins care s-a bătut cu cărămida în piept. „Catedra de profesor de Fizică de la Colegiul Național "Samuel von Brukenthal" din Sibiu a devenit disponibilă, după aproximativ 27 de ani în care postul a fost blocat de președintele României, Klaus Iohannis. Acesta a predat acolo timp de 19 ani. Lista posturilor disponibile pentru titularizare în județul Sibiu a fost publicată recent, iar printre acestea se află și catedra de fizică de la Colegiul Brukenthal, cu predare în limba germană, ce presupune 18 ore de predare, reprezentând o catedră complete”. (Adevărul) Presupun că există sute, poate chiar mii de funcționari publici care provin din școli și care își păstrează, în baza legii, poziția de titular pe o catedră la o anume disciplină, fie în școli, în licee sau chiar la facultăți. Ei zic că legea le dă dreptul și chiar le dă, fiind un soi de garanție și de recompensă pentru strădaniile din funcția publică. Cît de folositoare sunt acestea, este o altă poveste!? De obicei, titularii promovați pe cine știe unde nu se mai întorc niciodată, dar păstrează norma blocată. Este o formă de egoism, de apărare, de lipsă de curaj în a înfrunta riscurile unei ascensiuni. Cei mai păgubiți sunt copiii. Egoismul și teama de eșec ale titularului (gen Klaus Iohannis) aduc după ele o pregătire mediocră a elevilor. Suplinitorul de la Agnita, Klaus Iohannis, a devenit titular la Liceul Samuel Brukenthal, aducînd după el un alt suplinitor. Vrînd-nevrînd, conștient sau nu, Klaus Iohannis a devenit parte a „României ne-educate”!  

---

Nu  știu cîte acatiste a  pus Vulpea peste tot ca bucata de cașcaval să-i cadă corbului din Cioc. Și  cît a tremurat sub stejar pînă cînd dorința ei fierbinte a mai făcut un pas spre împlinire. La cîte bucăți de cașcaval a adunat de pe sub stejar, era normal ca pomana să-i cadă din ce în ce mai greu. Și măsurătorile Celui de Sus se mai strică uneori. Așa că Doamna Vulpe și-a mai altoit vicleniile și le-a  adaptat la realitățile înconjurătoare. Cu vrăjeala a mers  mai puțin. A tăcut, s-a declarat mulțumită, nu s-a ridicat împotriva celor care o  tot împingeau în vizuină, s-a  prefăcut disciplinată și supusă. O veni și vremea  ei. Și, uite așa, a ajuns la un pas din  zicala celebră să te ferească pădurea de răzbunarea Vulpii! E mai ceva ca deconturile din filmele de aventuri. Cum-necum, Gabriela  Firea a „îngropat” candidatul  Alianței. A condus campania lui Cătălin Cîrstoiu pînă în ultimul  moment, cu efecte nefericite chiar înainte ca aceasta să înceapă. Zâmbind, a privit cum i se sufocă adversarul. Gabriela Firea a redevenit ceea ce s-a închipuit. Candidatul  PSD pentru Primăria Capitalei, fără să aibă un program și fără să dea seama asupra unui decont al mandatului? Ce datorii a lăsat Gabriela Firea la firmele municipalității și la Primăria Capitalei? Gabriela Firea se crede la un pas de scaunul pe care l-a visat și din care s-a socotit  alungată pe nedrept. Mai vrea încă o dată contracte pentru autobuze și tramvaie turcești. Mai vrea  o încercare de relansare cu firmele municipale. Mai vrea Centura și Metroul la primărie, mai vrea un  STB cu transporturi în Ilfov și București și cu beneficii în Voluntari. Mai vrea să-l vadă pe Piedone retras pentru a nu împărți aceiași alegători. Mai vrea o prietenie cu Marcel Ciolacu pentru conducerea PSD. Gabriela Firea mai are o singură problemă majoră. Trebuie să pornească de undeva de mult mai de jos, dintr-o groapă de neîncredere! Nu mai are clienți pentru gulgute și promisiuni!

Un articol despre candidatura lui Cozmin  Gușă, indiferent la ce, în presa internațională  sună suspect din prima. E ca și cum în Piața Victoriei un mistreț cu rîtul mare și colți  gălbui și amenințători s-ar bălega și ar juca tontoroiul pe copitele dinapoi  fără să reacționeze nimeni. Ceva tre să nu fie în ordine! Așa și cu Gușă, anonim prin Europa, dubios prin România, mai ales după candidatura „uitați-vă la mine, candidez la Primăria  Capitalei, adio, am  dispărut”, după lansarea  pe vorbe la prezidențiale, după scandalul  cu Vizer și scrisoarea la  CIO. Tot el  a  fost  trambulina știrii cu preotul Ciprian Mega,  primit cu onoruri la Moscova de Vladimir Putin. Pentru cine nu știe, trebuie spus că Gușă delirează cu o viteză nebună. Nu gîndește pe cum produce știri. Iar inserarea în presa străină a  promisiunii sale că va candida la Președinția României  trebuie să ascundă ceva și să aibă și ea un ce chichirez-gîlceavă. Primul lucru  care mi-a atras atenția la  articolul „Alegerea între continuitate și schimbare”, apărut pe site-ul  The Diplomatic Affairs și reluat imediat pe unul  controlat de  Gușă nu  avea precizat un autor. Cum să rateze Gușă și familia ocazia să se fudulească? Uite ce scriu ziarele străine, marele  jurnalist englez sau francez  sau american, comentator prestigios, bla-bla. Nici Ziua News, care  s-a  grăbit să preia articolul de pe site-ul familiei, nu precizează autorul. Asta m-a făcut să insist și să merg la origini. Textul din „The Diplomatic Affair! este semnat de Ioana Constantin. Nu cred  că Ioana Constantin este un pseudonim, deși ar putea fi. Mai degrabă este vorba de o politiciană din PMP,  simpatie și om de încredere a lui Traian Băsescu, demisionară din partidul moșit la Cotroceni și condus acum de Eugen Tomac. Doamna în cauză moderează cu aer de procuror o emisiune la B1TV. Mărturisesc că nu-i cunosc opera jurnalistică, iar cea video nu m-a captivat. Am vrut să aflu ce-a scris și ce a mai produs. Google și Agerpres m-au ajutat de îndată: „Adunarea Generală de alegere a noii conduceri, care a avut loc pe 26 iunie 2016, a ales-o, cu o mare majoritate, pe Ioana Constantin preşedinte al partidului M10", afirmă Monica Macovei, într-o declaraţie transmisă, marţi, AGERPRES. Într-un scurt CV cuprins în declaraţia de presă a Monicăi Macovei se arată că "noua preşedintă M10 are două licenţe obţinute în 2012, una de la SNSPA, Facultatea de Management, şi a doua de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, şi două masterate obţinute în 2014 la SNSPA, în comunicare brand, management şi comunicare corporativă şi în comunicare şi relaţii publice". Cu același prilej, pentru a ne lămuri definitiv, Monica Macovei este citată cu „ speranţa ca noua conducere, formată din oameni tineri, în marea lor majoritate, corecţi, profesionişti şi integri, să facă o politică transparentă care să înlocuiască politica blaturilor în care trăim de 26 de ani". Așa au și făcut! Dacă nu mă înșel, Ioana Constantin a fost și secretar de stat pe undeva. Dar ca și operă, prestația a fost nesemnificativă. Nu  asta m-a impresionat, cît faptul că opera ei vizînd lansarea și  umflarea externă a lui Gușă și minimalizarea lui Mircea Geoană apare la o distanță de zile de ieșirea publică violent anti-Geoană a Marinarului și a lui Marcel Ciolacu. Între un tremurici și două crize bahice, mergînd sau venind de la spital, Traian Băsescu avea  să spună treaz (iar Google): - „Cum se face că SUA i-au cedat lui Geoană locul de drept al SUA? Și eu pot fi de acord cu orice și cu parteneriatul cu SUA, dar nu cu oameni pe care îi plătesc SUA. Aș pune 50 de semne de întrebare asupra loialității lui față de statul român. Poziția mea este că Geoană nu are ce căuta în funcția de președinte al României, nici măcar în campanie. Ce putere l-a numit la NATO și atunci ne lămurim!” Nu același lucru poate fi spus despre  răbufnirea lui Marcel Ciolacu, produsă și ea în rafală: „Ceva ce nu mi-a plăcut deloc a fost 'dom'le, ştiţi, eu sunt pe persoană fizică la NATO'. Cum adică? La acest nivel dumneavoastră credeţi că nu s-a vorbit cu preşedintele Iohannis? Dumneavoastră credeţi că nu s-a vorbit cu toate serviciile din România şi cu tot statul român când cineva reprezintă? Cum să ajungi într-o asemenea funcţie fără să fii susţinut? E ceva de noaptea minţii. Eu nu am auzit până acum o asemenea abordare". (Ciolacu) După mintea lui Ciolacu, referințele de la Servicii (cu care el este obișnuit!) sau de la președinte sunt forme de sprijin și de promovare! Să-i fi deranjat peste măsură afirmația făcută de Mircea Geoană, cu săptămîni înainte? Reacția pare destul de tîrzie. Mai degrabă, bănuiesc o comandă. Cineva a văzut sondajele cu poziția fruntașă a lui Geoană și s-a gîndit că ar fi cazul să-l mai terfelească puțin. Este vorba de cunoscuta afirmație: -„Eu am câştigat poziţia de la NATO pe nume propriu, pe persoană fizică, pentru că sunt foarte bun la ceea ce fac şi pentru că lumea mă apreciază, că nu-ţi dă jobul de pomană. Şi, apropo, eu sunt primul din Est care ocupă un job de conducere la vârful NATO”. (Mircea Geoană) De ce  a fost amestecat Cozmin Gușă în această lucrătură? L-a ajutat Hellvig în războiul său cu golănelile lui Florian Coldea? Merge tupeul lui Gușă atât de departe? Doar nu s-o apuca presa străină să lanseze un Sulică de la Turda!?   Precizare: Ioana Constantin (B1Tv) nu este autoarea articolului  din The Diplomatic Affairs. Ioana Constantin de la  B1 TV ne-a transmis: Așa cum v-am comunicat și la telefon, nu sunt autoarea articolului la care faceți referire. V-am transmis și dovada că e vorba despre o altă Ioana Constantin. Nu am nicio legatură cu acel articol și cu opiniile exprimate în acel articol. Și nu doresc ca imaginea mea să fie asociată cu opiniile exprimate în acel articol. 

Marea  vedetă a  acestui prim tur al alegerilor este Piedone. E ca un țap sau ca un porc  urcat  pe scena  unui  bîlci de provincie, încercînd să facă balet.  Star de mahala, nu  glumă. Profesorul Cîrstoiu n-a  fost  decît o apariției  fugară. A băgat nasul în  scenă pentru două-trei  săptămîni și  a  ieșit în, scos în șuturi de păpușarii  săi. Madam din Voluntari  (doarme acasă și conduce în deplasare!) a  devenit  doar poveste de  răzbunare. Se întoarce ca în Vizita bătrînei doamne să plătească niște polițe și să închidă deconturi. Pupată, șopatră și buclată, Madam Pandele  este o tentativă de reimpunere a  făcăturii politice în preferințele poporenilor. Dată la o parte, ea  s-a trezit  din nou în joc și, dirijată de un mason fără  scrupule, s-a oferit să fie negociatoarea principală cu Piedone. Adică doamna care  să spună „cît?” și să afle dacă  există un răspuns. Canditatul AUR încă n-a apărut. O fi după floricele. Gușă  s-a vrut musiu  băgat în seamă, dar a  fost  trimis la debarasat. Vedeta-vedetă  a alegerilor este Piedone, om  din mahala,  aplaudat la petreceri, plăcintar și ospătar pe la PSD, lansat de  o televiziune a  lui Dan Voiculescu. Piedone reprezintă tigaia. Adică  burta. Credința  mahalagiului că totul trece prin tigaie. Adică prin burtă. El  a debutat cu această descoperire epocală pentru  psihologia  românească. S-a dus la o  emisiune a Mihaelei Rădulescu, tot la Antene, pentru  a ne  convinge cum  I s-a arătat lui  Iisus Hristos pe fundul unei tigăi ruginite de  făcut clătite. Piedone este reprezentantul ideal al lumii convinse că tigaia  poate fi și credință, și ideal, și nivel de trai, și politică.  Învîrtită deștept, cu tigaia, bucătarul poate conduce lumea ca un general  ajuns  în fața unei armate mînate în luptă cu un steag pe care scrie „Totul trece prin burtă”. Piedone a  jucat și rolul  condamnatului  din  Alexandre Dumas, întors  să se  răzbune. Doxat de  anii de pușcărie și de  tupeul rafinat,  iar nu  amorțit, acolo Piedone a fost repus în scaun  și reinstalat ca  șef de  fantomatic partid. Secretul  relansării lui Piedone este adînc și personal. Vine din sentimentul nevinovăției  trait de un apucat. Am fost de mai multe ori în penitenciare. Peste trei sferturi din deținuți dezvoltă un soi de teorie a nedreptății și a nevinovăției, a onoarei lor întinate (un milițian care mi-a furat mașina și a tăiat-o  bucăți pentru a lua doar un motor nou o ținea langa că  eu l-am băgat la mititica. Altfel, rămînea un om onorabil, un bun familist și un  gabor la datorie!). Cu  primărie și cu partid, Piedone a intrat  în  circul  pentru București. Dar într-un fel propriu, improvizat la plesneală și la țîfnă, la „*tu-i mă-sa, dacă mă las! ”Cu mîncat pe betoanele pentru repararea liniilor de tramvai, cu neamurile, cu partidulețul, jucînd pentru alegeri ca un țap sau ca un porc sau ca o oaie  (oricare) care se înscriu la un festival de  balet. Puțini au strîmbat din nas. Oripilații au lăsat cale liberă, iar bandiții i-au cîntat în strună: -Ce, el n-are dreptul? Nu-i și el om! Din două stepuri din copiți a intrat în grațiile poporului, vrăjit că el de-al său. Asta este politica adevărată, vor fi strigat mahalagiii care pun același preț și pe capră, și pe căprioară. Piedone a stîrnit un val. A fost primit cu aplauze furtunoase de mahala și preluat  rapid de cinismul politic al lui  Dan Voiculescu. Dați  atîtea locuri  eligibile pe lista  europarlamentarelor - atîte la parlamentare, atîte posturi de ministru, vă susțin și eu cu antenele și cu tot grupul  și batem palma. Ciolacu și PSD-eii au refuzat, periați că  zburlesc armata din spatele lor. Și au zis nu. După primele sondaje simulate, gîndirea diabolică a profesorului de comerț, aranjamente și politica a  înflorit o idee. Îl umflă pe Piedone. Piedone  generează relansarea PUSL, Piedone  tractează lista „umaniților” (rămași numai cu un P). Piedone  îi bagă în Parlamentul European și dacă iese primar, altfel  stă de vorbă la prezidențiale. Primar de București, Piedone se vede trecînd  Dunărea la Giurgiu și pregătind un marș spre Pasul Calais. Calculele acestea  amestecate cu ambîț și visare se văd de  departe. Numai proștii mai întreabă cînd se retrage. Ia uitați-vă la lista de candidate PUSL pentru europarlamentare: Partidul Umanist Social Liberal (PUSL): 1. Cristian Barbu, 2. Lia Ardelean, 3. Mugur Ciuvică, 4. Bogdan Ciucă, 5. Raluca Bugnar, 6. Bogdan Jelea, 7. Eugenia Șerban, 8. Daniel Ionașcu, 9. Ionel Gae, 10. Liviu Pop, 11. Laurențiu Dulamă, 12. Mariana Vârgă, 13. Gheorghe Pintea, 14. Dan Iacob, 15. Mihaela Butcaru-Pundiche, 16. Ella Pintilei, 17. Adrian Cureniuc, 18. Aurelian Dobroiu-Senzaconi, 19. Constantin Harasim, 20. Ioan Simionca, 21. Gabriel Berca, 22. Nicolae Zecheru, 23. Laura Dobrescu, 24. Valentin Bretfelean, 25. Dan Badea, 26. Laura Iusein, 27. Alexandra Chiforeanu, 28. Silviu Hădăreanu, 29. Alexandru Ștefan, 30. Claudiu Covaciu, 31. Horațiu Hirișcău, 32. Cătălin Ghinea, 33. Victor Torcea, 34. Dănuț Barchizeanu, 35. Iancu Armaș, 36. Diana Savu, 37. Dan Dinescu, 38. Sorin Grigorescu, 39. Eugen Predicel, 40. Ionuț Cernea, 41. Ștefan Dinu, 42. Radu Preda, 43. Tiberiu Burada Jumătate sunt activiști, jumătate vorbeți de pe la emisiunile Antenelor, plus  setul de figuranți recompensați cu cîte o înghețată și o trecere pe liste. Încă nu știu  unde au dispărut Sabina Iosub și devotata Maria Grapini. Nu știu care  este  tîrgul dintre Voiculescu și Piedone, dar sunt convins  că amîndoi văd în procentele bune ale plăcintarului o castană politică importantă. De-aia o și tot prăjesc pe la emisiunile grupului. Și tot din  aceste rațiuni  strîmbă din nas și dau cu flit la  orice propunere de la PSD și PNL. Piedone  este vedeta circului. Așa  incult, incoerent, limitat la 100 de  cuvinte și trei-patru idei, însoțit de neamuri și  anteniști, de refuzații marilor partite,  el, fiul mahalalei și al piețelor, a urcat pe cal și conduce o oaste  de  strînsură, plus mercenari din categoria  „tre să iau și eu atitudine și să fac ceva” plătiți de pe la firmele lui Dom` Profesor.

Ultimele panseuri ale lui Marcel Ciolacu ne arată un politician cu dezinvoltură și tupeu, băgăcios și gata să facă evaluări pe orice domeniu, pe orice subiect, cu aplombul pescarului care nu se teme că îi numără cineva peștii. Ciolacu este genul de politician născut din generația producătorilor de foi de protest apărute după căderea lui Ceaușescu la Buzău, cu pretenții de om cu merite deosebite la „răvuluție”. Cărător de geantă, de puști și de covrigi, cu școala făcută în timpul partidelor de vînătoare și al meselor vînătorești de după, dar și în timpul navetei Buzău-București și retur, el și-a făcut o echipă de sfetnici slugarnici (exact cum a fost și el) cu Lucian Romașcanu, Paul Stănescu și Marian Neacșu și se avîntă ca un mare gînditor în toate subiectele în care deține nivelul de educație și cultură al lui Bulă. „Asta e, a venit bănățeanul de Grindeanu să facă autostradă în Moldova. Buzăul nu e în Moldova și vă rog frumos să nu mă jigniți! Dar a venit și un buzoian care totuși împreună cu dl Grindeanu și restul colegilor din guvern am început să aducem timișorenilor ce e corect să aducem”. Gluma sau bancul lui Ciolacu merge la masa copioasă de la sfîrșitul vînătorii, cînd oamenii se mai umflă în pene și glumesc. Glumele cu ardelenii și cu moldovenii au uneori succes și produc zîmbete de complezență, uneori chiar și la studenți. Dar o afirmație de premier care face caz și gușă cînd aude că apartenența la Moldova este o jignire este o descalificare. Nu-l jigniți pe Ciolacu făcîndu-l român. El este buzoian. Asta este un fel de probă de superbie a unui de om redus, ca să nu zic prost și fără clasă de politician. Lista de gafe, greșeli și răzbunări a acestui pezevenghi politic este destul de mare. N-o pomenește și n-o reconstituie nimeni mai mult de frica puterii sale deținute în PSD și de greutatea semnăturii de premier. Gudurăturile și întrebările mieroase pregătite ca pentru Dl Goe la Antena 3 și România Tv fac parte din obținerea beneficiilor. Cine l-a întrebat cu adevărat despre aberația cu reducerea cheltuielilor bugetare, cu cash-ul limitat după cît i-a căzut lui din buzunar, cu desemnarea unei neconoscute în fruntea listei pentru eruroparlamentare a Alianței. Cum a ajuns la ea? Sau la tămbălăul cu susținerea și contestarea profesorului Cîrstoiu? Cît de stabilă este „stabilitatea” cu care se tot laudă și care umflă pînă la nivelul prostesc al riscului împrumuturile externe ale României? Nu ar trebui pus să probeze sau să retragă pupăciunile și complezențele făcute Gabrielei Firea, cînd toată lumea știe de conflictul dintre clanul Pandele și Gînsacul de Buzău. Stranie mi se pare și tăcerea așa-zisei elite intelectuale a României. Ciolacu nu-i idolul, dar nici favoritul acesteia. Dar toți corifeii luptei pentru libertate se feresc să-i tragă cîe una peste bot atunci cînd spune prostii sau cînd minte cu nerușinare, cînd se laudă sau cînd se bîlbîie. Probabil că tac așteptînd tainul și de la următoarea guvernare. Menținerea acestui personaj în poziția de primadonă politică, un ins care se exprimă mai mult cu umărul și cu șoldul și mai rar cu un proiect politic real privind situația specială în care se află România, rămîne semnul neputinței noastre. Şi al dezonoarei!

Nu există țară în care garoafele să se bucure de atîta dragoste și să aibă o asemenea simbolistică ca în Portugalia. Iar de 25 Aprilie, Ziua Națională, invazia de garoafe dă orașului și Portugaliei imaginea unei explozii florale. Sunt atît de multe încît e greu de crezut că au mai rămas pe undeva și altele neculese, din moment ce pe străzi se vînd și garofe din hîrtie creponată sau unele confecționate din folie roșie de plastic. Domnii și doamnele, mai ales cei de vîrsta a treia, care au prins și ziua de 25 aprilie 1974, poartă garoafele prinse nu la butoniera de la manșetă, ci direct la cea de la piept. Unele doamne dezinvolte nu le poartă cochet, ci duc cu ele cîte un buchet voluminos, de parcă ar veni de la o nuntă sau de la o întîlnire de dragoste. Cele mai puține garoafe le-am văzut la cei tineri. Pentru ei, Revoluția Garoafelor este o zi de sărbătoare, adică o zi liberă, adică o zi de defilări, de concerte, de zboruri demonstrative, de fregate militare ieșite în larg, de soldați mascați înșirați pe străzi. Pentru ei, 25 Aprilie este spectacol și acces liber la concerte și la muzee. Am prins aniversarea Revoluției Garoafelor la Lisabona, la aniversarea a 50 de ani de la faimoasa zi care a marcat evoluția acestei țări și, destul de repede, căderea dictaturilor din alte țări europene. Nu vreau să fac istorie. Un simplu clic pe „Revoluția garoafelor” și veți afla că a fost o lovitură de stat militară de stînga care a marcat sfîrșitul dictaturii autoritare și începutul democrației. În timpul acesteia, armata a fraternizat cu populația și a așezat garoafele populației în țevile puștilor și ale tancurilor. Veti putea afla că „Noul regim al Portugaliei s-a angajat să pună capăt războaielor coloniale și să deschidă negocieri cu mișcările africane pentru independență. Până la sfârșitul lui 1974, trupele portugheze fuseseră retrase din Guineea Portugheză și aceasta a devenit membru al ONU. Aceasta a fost urmată de independența Capului Verde, Mozambicului, a Sao Tome și Principe și Angolei  în 1975. Revoluția Garoafelor din Portugalia a dus și la retragerea Portugaliei din Timorul de Est din Asia de Sud-Est. Aceste evenimente au declanșat un exod în masă al cetățenilor portughezi din teritoriile africane ale Portugaliei (mai ales din Angola și Mozambic), soldat cu peste un milion de refugiați portughezi”( („Dismantlig the Portuguese Empire”) Portugalia s-a pregătit de oarece vreme pentru această aniversare de 50 de ani. Sunt cinci decenii de democrație în care portughezii se bucură și pot arăta marile schimbări pe care le-au produs. Nu mi-am propus să fac un bilanț de dezvoltare economică a Portugaliei. Nici n-aș putea să scriu despre celelalte orașe. Nu le-am văzut. Dar pot să depun mărturie că Lisabona de azi este o minune, o perlă europeană care întrece de departe locuri faimoase, cu o istorie bogată. Poate că numai Barcelona poate fi socotită la fel de prietenoasă precum acest oraș de o jumătate de milion de locuitori, cu străzile bătute în piatră cubică în format mic. Aproape peste tot pe trotuare și în piețe te întîmpină mozaicuri interesante, figure geometrice și flori de parcă ar vrea să își revendice străzile direct de la Roma antică. În Lisabona se trăiește fără emfază, fără nervi și tensiuni. Pe lîngă capitala lusitană, Bucureștii par mai degrabă un spital de nebuni. Aici șoferii nu claxonează decît extrem de rar, nu te înjură, nu se iau la harță, oamenii sunt prietenoși, își cedează întîietatea și viața are un calm de anii 70. Prețurile sunt modeste, salariile mici, iar portughezii rămîn optimiști și muncesc de zor. Invazia de turiști englezi și nordici îi ridică pe zi ce trece. Joi, spre seară, cînd soarele din drumul său spre apus se uita înapoi plîngînd parcă ziua trecută, lumina dădea crenelurilor Castelului Sao George o culoare apropiată de cea a măslinilor din preajmă. Iar mai la vale, pe colină, punea în evidență albul orbitor al orașului marcat de euforia unei aniversări istorice.  

După Coreea de Sud, președintele României mai are Australia și Noua Zeelandă. Din Australia, am putea importa piei de cangur, iar din Noua Zeelandă, piei de pește. În Coreea de Sud, președintele poate pune pe roate afaceri importante.  România are o tradiție a relațiilor cu Coreea de Sud, marcată de niște afaceri dubioase. Kim Woo Choong, cunoscut pe scurt mister Kim, intră în guvern ca acasă. Mister Kim și concernul Daewoo nu întâmplător au preluat Șantierul Naval de la Mangalia și asamblarea de autoturisme. Perioada postdecembristă a început în România cu Tico, Matiz și Espero, nu cu Volkswagen și Audi. Coreea de atunci producea elicoptere, tancuri, pentru Națiunile Unite, vapoare si construia cartiere și școli pentru copiii angajaților. După ce mister Kim a fost condamnat pentru fraudă fiscală (34  de miliarde de  dolari), concernul a intrat în dificultăți și nu mai știu care este starea lui de acum. Oricum, în materie de armament, Coreea de Sud este unul dintre marii producători ai lumii. Reuters transmite despre  vizită: „Coreea de Sud şi România se angajează să coopereze în domeniul apărării: Informaţii despre încheierea unui contract pentru livrarea de obuziere K9, în valoare de 725,7 milioane de dolari”. Cum nu se poate mai clar, Klaus Iohannis urmărește să lase România înarmată pînă în dinți. Ba, aș zice că și această cooperare se vrea tot un argument pentru  dorința sa de a se muta la NATO. Curcanul s-a umflat în pene și și-a înroșit mărgelele. Păsăroiul e gata de luptă!

Candidatura lui Gușă pentru fotoliul de la Cotroceni face parte din delirul politic al personajului. De-a lungul anilor, Cozmin Gușă s-a băgat în tot felul de scandaluri, dovedind că este lipsit de criterii și de orice simț moral. A încercat să-l călărească pe Adrian Năstase și să-l introducă la Vladimir Putin. A încercat să-l domine pe Traian Băsescu de la care ar fi vrut șefia SRI, dar a fost alungat în șuturi. A slugărit la Elena Udrea în toate felurile, a inventat un partid pe măsura lui (PIN) și s-a topit odată cu el. Mai nou, ține o emisiune intitulată „Ce-i în gușă și-n căpușă”, semn că lui îi priesc căpușele. Căpușele lui Gușă sunt aproape toate de la SRI unde a încercat să se lipească de cum a venit în București. Legăturile sale cu Eduard Hellvig și cu Vasile Dîncu au născut campania „Hellvig-președinte”. Toți cei care vorbesc la Gold FM (un radio instalat în dormitorul casei lui Gușă din Domenii și care emite din Cartierul Militari) și îl frecventează pe Gușă au ieșit cu propunerea Hellvig-președinte. Şi Cozmin Gușă și Sorin Roșca Stănescu, și Marius Ghilezan, chiar și îndatoratul Crin Antonescu. Este și logic. Cine n-a fost de acord a zburat. Susținerea lui Hellvig nu trebuie căutată în puținele calități și ambiții ale acestuia, cît în ideea lui Cozmin Gușă de a scoate un președinte pe care să-l controleze. Aceiași oameni din gruparea „Hellvig președinte” sunt și adversarii de moarte ai lui Florian Coldea, un alt personaj cu apucături de șef de mafie în politică, afaceri și bani negri în România. Toată campania anti-Coldea vine de la Eduard Hellvig și de la cei care îl sprijină. Octavian Hoandră: „România e golită de lideri valoroși, singurul pe care-l văd ca viitor președinte capabil este Eduard Hellvig. E cel mai bine pregătit pentru actualul context geopolitic” (6 martie 2023). Jurnalistul Marius Ghilezan consideră că „Eduard Hellvig, după anul sabatic pe care ar putea să și-l ia după ce a fost director al SRI, poate deveni jucător unghiular pentru alegerile din 2024, poate chiar prezidențiabil al coaliției PSD-PNL”. (3 iulie 2023) Jurnalistul Sorin Roșca Stănescu este de părere că „Eduard Hellvig a demisionat la timp din postul de director al SRI, această demisie permițându-i să se relanseze în politică. Eduard Hellvig are pregătirea corespunzătoare și o experiență consolidată în PNL, putând să reformeze partidul și să ajute la întoarcerea acestuia la valorile sale inițiale”. După ce miniosatura (din toate punctele de vedere) a fostului director al SRI a început să conteze, Cozmin Gușă a încercat să se lipească de George Simion. Operațiunea a eșuat. A fost refuzat. Şi, astfel, cei care îi cîntă în strună i-au picurat în ureche ceea ce colinda prin subconștientul acestui delirant politic. „După cum bine știți, inclusiv din declarațiile pe care vi le-am dat vouă de-a lungul timpului, eu nu mai aveam de gând să reintru în politică și în ultimii ani am sprijinit Mișcarea Suveranistă, din zona de presă, din zona de opinie, din zona de consultanță. Reintrarea în politică a mea a fost determinată de dorința de a ajuta suveranismul. Nu trebuie să uitați că mie mi-a propus George Simion să candidez la Primăria Capitalei și am acceptat tocmai ca să ajut suveranismul - ați văzut în ce stare e AUR-ul la București. Din păcate, să sperăm că o să aibă rezultate mai bune în alte județe. Iar apoi candidatura la prezidențiale am decis-o în urma refuzului lui George Simion de a-și asuma această candidatură la prezidențiale - nu poate să rămână fără un candidat suveranist puternic și eu mă consider printre cei mai puternici pe care poate să îi dea suveranismul - oricum, cel mai puternic deocamdată. Mi-a părut rău de refuzul lui, sigur, cu o promisiune că ar putea să intre, deși eu știu bine ce se va întâmpla, apropo de atacurile la care din nefericire va fi supus George Simion, chiar de unii dintre actualii săi colegi“……„Pe mine mă susține, în primul rând, activitatea pe care am desfășurat-o până acum în România, cred că mă susține bine, sau cel mai bine, CV-ul meu - dacă îl analizați, probabil o să fiți de acord, și susținerea din punct de vedere public o să vină de la o serie de colegi, de jurnaliști și intelectuali publici suveraniști. La început, sigur, este clubul de gândire GOLD- oameni pe care îi cunoașteți și împreună cu care am decis această candidatură la prezidențiale, de la Sorin Roșca Stănescu, Bogdan Comaroni, Marius Ghilezan, Iosefina Pascal, Petrișor Peiu, Ion Spânu, bineînțeles Petru Romoșag și, sigur, și alți colegi din presă care nu au fost prezenți, însă, la întâlnirea de alaltăieri la care mi-am anunțat candidatura”, (20 aprilie 2024). Stîlpii de sprijin ai acestei candidaturi comice sunt, după cum zice chiar Gușă, Sorin Roșca Stănescu, Bogdan Comaroni, Marius Ghilezan, Iosefina Pascal, Petrișor Peiu, Ion Spânu, Petru Romoșag și, sigur, și alți colegi din presă care nu au fost. Aceștia sunt colaboratorii emisiunilor de la Gold FM, membri ai clubului de gîndire Gold și ai Clubului de presă, înființat tot de Gușă, Maricel Păcuraru și fetele, Bobi Păunescu și Iosefina Pascal. Cu siguranță ei vor mai striga și vor vota:„Gușă Președinte!”

Marea conferință de presă a profesorului Cătălin Cîrstoiu n-a lămurit nimic. A fost  organizată la una din intrările  Spitalului Universitar de Urgență nu pentru a  se retrage din cursă și nu pentru a lămuri îndoieli și acuzații.  Singura rațiune explicită  pentru care a fost  amplasată la o intrare în  „Municipal” a  fost pentru a sublinia  argumentul că dînsul  este doctor și că meseria asta nu i-o ia nimeni. Adică un deal de „mi se rupe! Eu rămîn doctor și profesor!” De mirare că n-a ieșit la rampă într-un halat alb, cu stetoscop pe după  gît și cu un bisturiu în buzunarul de la piept pentru a ne spune că  nu-i pasă de acuzații și de  acest tăvălug media pornit împotriva lui. În același timp, profesorul  Cătălin Cîrstoiu a lăsat să se înțeleagă că fără sprijinul Alianței  PSD-PNL nu poate continua. El știe că fără Alianță n-ar avea nici o șansă. Mai exact spus, a  plasat decizia  retragerii  la îndemîna  celor doi președinți bîlbîiți ai celor două  partide, decizia finală  urmînd a se lua luni.  Adevărul este că bîlbîiala politică a Alianței i-a creat profesorului  Cătălin Cîrstoiu o problemă enormă.  L-a transformat în inamicul public numărul unu. Toată imaginea  sa de profesionist într-ale  chirurgiei ortopedice a fost  făcută praf din rațiuni de interese electorale și  competiție politică. Doctorul Cîrstoiu zice că el a răspuns unei oferte pentru administrarea Bucureștilor, că este un om de construcție și că   toate acuzațiile de conflict  de interese nu au la bază nici o  decizie solidă. În schimb,  a fost cel mai tocat candidat  dintre toți cîți au ieșit pe scenă în ultimele decenii.  Și asta numai din cauza  felului în care a fost desemnat. Altfel, furia presei ar fi trebuit să se îndrepte spre primitivismul și incoerența lui Piedone și a jocurilor de culise  care îl susțin. Imediat după  încheierea  conferinței de presă, Antena 3 a scos la rampă propagandiștii și candidatii de  serviciu ai partidului lui Dan Voiculescu. Și, pe nesimțite,  analiza  conferinței de presă a lui Cîrstoiu a fost transformată într-un rechizitoriu al  acestuia. Principalul analist al emisiunii lui Radu Tudor a devenit Piedone, aflat într-un  autoturism în drum spre Bacău, cu imbecilitățile și panseurile sale, cu profeții  de tarabagiu și cu promisiunile sale bune de cercetat la psihiatrie. Una este antologică: - ”După alegeri voi relua costumația care m-a consacrat  și voi dormi pe caldarîm”. (Piedone) Încă nu știm dacă hainele, supra-greutatea sau  comportamentul grobian  l-au scos în față și la care dintre ele se va întoarce și cum? Conferința de presă a profesorului  Cătălin Cîrstoiu,  de la care  cei mai mulți se așteptau la o luptă  în corzi, la replici și dezvăluiri, unii chiar la o  retragere, a fost bruiată de autobuze și de traficul intens de pe malul Dîmboviței, inclusiv de jurnaliștii care  au vorbit  unul peste altul. A fost imposibil de înțeles ce întrebări pun și ce  acuze aduc. Din acest punct de vedere, alegerea locului l-a și salvat. Într-un fel, Cătălin Cîrstoiu a trecut pe lîngă toate întrebările și acuzațiile din ultima vreme, dînd primele semne  de luptător  antipatic,  dar tăbăcit și nepăsător la hărțuielile jurnaliștilor.

Slavă Domnului că stadionul „Michael Klein” din Hunedoara va fi dărîmat și va fi înlocuit de unul nou. Așa cum arată acum, ai crede că face parte dintr-un decor de lume părăsită. De ce nu are Hunedoara un stadion mai de Dă-i Doamne!  este o poveste lungă și complicată. Vine  chiar de dinaintea epocii Mircea Lucescu, cea care a lansat numele unor sportivi  faimoși nu doar în județ, ci și în țară și prin Europa. Hunedoara perioadei Mircea Lucescu, Andone și Klein, Gabor, Rednic și Mateuț dă să renască. Parcă se ridică un nou val de entuziasm și performanță, parcă se întoarce roata timpului și o altă lumină cade peste oraș. Dispar unul cîte unul turnurile și  schelele, benzile rulante și conductele gigant, toate legate de combinat și încep să apară blocuri noi și case moderne și tot soiul de făbricuțe fără fum. Hunedoara are un centru pus la punct și este la un pas de a avea și un mall nou. Doar vechiul stadion al Corvinului a rămas ca în filmele rusești despre Siberia depărtată. Tribunele  căptușite cu tablă ruginită, cu scări înguste mărginite de balustrade legate cu sîrmă,  scaune sparte și mult cornier căptușit cu  tablă vopsită prin care iese rugina. Doar gazonul arată impecabil și o instalație de nocturnă închiriată pentru două meciuri din Cupa României (să mori de rîs, dar și asta are nume de casă de pariuri, ca și  tot campionatul primei divizii). În rest, stadionul Michael Klein își trăiește ultimele meciuri. Doar copiii care așteaptă echipele la tunelul închis cu plasă metalică spre ieșirea din teren ce mai trimit spre viitor. Stau cu mînuțele întinse printre zăbrele și așteaptă un jucător sau o vedetă să le dea cîte un „five” sau un autograf. Sunt atît de mulți, de nerăbdători și de îndrăgostiți de fotbal și de legați de  Corvinul că noua echipă a Hunedoarei are suficiente resurse pentru talente.

Euforie la Hunedoara! Corvinul, în finala Cupei României

Am trăit cu hunedorenii marea bucurie a orașului- calificarea în finala Cupei României. Spectacolul de la Hunedoara m-a înmuiat pînă la aducerile aminte din anii navetelor făcute de ai mei la Combinatul Siderurgic și la faima discretă a unchiului Ioan Vlad, cel condamnat la pușcărie politică pentru încercarea de a împrăștia manifeste anticomuniste cu ajutorul curentului de aer care scotea fumul din cuptoarele cocseriei. La Hunedoara, renaște o echipă de fotbal și o atmosferă ațîțată, încinsă și dusă în legendă de Mircea Lucescu și de  jucătorii echipei de atunci.

Hoții,  dar mai ales criminalii sunt  trimiși adeseori la testare cu detectorul de minciuni. Rezultatul singur nu este suficient și nu lămurește definitiv un caz. Indică doar faptul că omul testat spune sau nu adevărul în legătură cu un fapt. De unul singur, fără alte probe, testul cu detectorul de  minciuni nu este relevant. Numai pe baza lui, un om nu poate fi condamnat fără riscul de a greși. Ce facem cu politicienii? La un aparat care stabilește cu precizie mincinoșii, toți politicienii ar cădea. N-ar trece unul  decît din greșeală. Și despre acela  am putea  afla mai  tîrziu că este un nătîng. Politicienii români mint din chiar momentul intrării lor în politică. Pornesc cu un scop și vorbesc  mereu despre altul. Testarea politicienilor cu detectorul de minciuni susținută de George  Simion este o premieră românească de tot hazul. Una neobișnuită, menită mai degrabă de a păcăli electoratul. În același timp, propunerea lui George Simion este dovada unei naivități cumplite. Ca să nu zic că este și nițel cam prostească. Cum poate fi aplicată o asemenea soluție năstrușnică? Vor fi testați numai liderii bănuiți de  necinste? Care? Cei de la nivel național? Cei de la  județe și de la municipii ar putea  să mintă liniștiți. Ca să facă față numărului mare de  solicitări și să avem rezultate profesionale corecte la testele politicienilor, ar trebui ca, pe lîngă spitalele orășenești, să deschidem și  centre  specializate. O adevărată dezvoltare în materie, ca să nu zic o nouă industrie și cu specialiști pregătiți musai de SRI ca nu cumva să dea greș și ca statul român să se bazeze numai pe oameni cinstiți. Controlul să se încheie cu niște certificate? Sau politicienii vor fi testați numai la  cererea șefilor lor? De ce n-am recurge atunci și la testare psihologică? Sunt oameni echilibrați sau nu? Am putea  afla ce  slăbiciuni ar avea pentru decizii aberante, ca să nu zic monstruoase. Și dacă tot  s-ar introduce testarea cu detectorul de minciuni și controlul psihologic, n-ar strica și un set de analize? Și ele pot  spune ceva. Și toate strînse în dosar și dosarul la cadre, sub coordonarea șefului de partid. Propunerea zănatică a lui George Simion ne spune totuși ceva. Că președintele AUR are o doză de naivitate, de lipsă de  anvergură, de cultură politică și că domină partidul ca pe o echipă de pompieri. Șeful comandă și ceilalți execută. Nu își permit obiecții, nu se opun, nu crîcnesc. Sting incendiul și gata. Și, într-o bună zi, vor stinge focuri care nu există.  Nu-i exclus ca George Simion să fi intrat într-o perioadă de dominație accentuată asupra partidului, semn că s-a îmbătat de propriile calități și trăsături. El se strîmbă, el declară, el concepe, el decide (spune) tot ce-i trece prin minte. El centrează, el dă cu capul. Ar fi păcat. Derapajele sale pot compromite un partid și un trend. Și așa s-au  găsit propagandiști care să facă dintr-o idee de doi lei o formă de manifestare a  extremismului  și a fascismului. Care acuzație, la rîndul ei, este la fel de stupidă ca și introducerea detectorului de minciuni în politică. Arta de a  forma o echipă și de a exercita o influență asupra ei nu este  la îndemîna oricui. La acest capitol, George Simion mai are serios de lucru.  

Dezvăluirea echipei de la HotNews însoțită de probe blochează definitiv traseul electoral al lui Cătălin Cîrstoiu. Brusc, anvergura candidatului pentru Primăria Capitalei se prăbușește între găinăriile la modă în domeniul Sănătății. Improvizația lui Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă (soluție politică pe măsura anvergurii lor) se dovedește a fi catastrofală. Nu doar pentru Alianță (mai ales pentru felul în care este condusă), ci si pentru directorul Spitalului Universitar de Urgență București. „Finul” Cîrstoiu se dovedește a fi pe măsura nașului Băsescu. Nu a ajuns la moșia de la Nana. S-a oprit direct la buzunarul pacienților. În nefericita sa precampanie, televiziunile ni-l arată îmbrăcat în tricouri galbene (rapița PNL), oprit în piețe pe la standurile încărcate cu borcane cu miere. Profesorul Cătălin Cîrstoiu le-ar fi mîncat din ochi și le-ar fi luat pe toate. Lăcomia sa l-a dus la pierzanie. Astăzi, Cătălin Cîrstoiu nu este doar în situația de a se retrage din poziția de candidat al Alianței la Primăria Capitalei. Credibilitatea lui ca manager al Spitalului Universitar de Urgență este la fel de prăbușită. Dacă s-a pretat la această formula încrucișată de făcut bani, cu siguranță că achizițiile ”Municipalului” mai pot ascunde și altele. Nenorocirea este și mai mare. Cu asemenea practici de „somitate” cu ciupeli, el se descalifică și în fața învățăceilor. Mai poate fi prof. univ. dr. Cătălin Cîrstoiu Anemona (de ce-o fi ales un nume de fetiță?) decanul facultății? Dacă studenții visează să ia lecții de învîrteli, el poate să continue. Dacă nu, profesorul ar trebui să fie dat jos (să coboare) și de pe scaunul de decan. În mod normal, pentru Cătălin Cîrstoiu nu urmează doar retragerea din competiția pentru postul de primar al Capitalei, ci și din poziția de manager al Spitalului Universitar de Urgență București și din cea de decan al Facultății de Medicină București. Așa este în viață. Uneori, decontul golăniilor se face complet. O nenorocire nu vine niciodată singură. Nici ascensiunea și profiturile n-au venit de la sine.

După ce-a sfeclit-o cu doamna profesionistă și independentă, Alianța PSD-PNL și-a dat măsura cu noua soluție de ieșire din impas. Pe post de cap de listă s-au mulțumit cu două figuri cînd sinistre, cînd comice. Adică i-au mai umflat nițel în importanță pe Mihai Tudose și pe Rareș Bogdan. Cele două arătări politice vor fi bărbații care să reprezinte țara în Parlamentul European și să vorbească pentru ea. Căci de luptat, nici vorbă! Mai bine se duc la Monte Carlo! După acest eșec comic, gen glumă cu Păcală și Tîndală, treaba a mers prost și prin provincie, și cu candidatul pentru Primăria Capitalei. S-au scotocit și s-au scărpinat pînă l-au scos pe Cătălin Cîrstoiu, un doctor lunecos, din tipologia învîrtiților gen Traian Băsescu. Afinitățile i-au și legat cu nășite și învîrtite. Ca un rom care se dă în stambă pe capra unui coviltir la un talcioc, rîzîreț și iute de mînă, Cîrstoiu învîrte Spitalul Municipal de Urgență, Facultatea de Medicină din București și un centru medical Anemona, trecut pe numele alor săi (conform investigației HotNews). Şi s-a oferit să pună laba și pe Capitala României pentru PSD și PNL (și ce s-ar mai putea și pentru dînsul). Campania de plimbare a doctorului prin tîrguri, piețe și instituții merge prost. Din groapă în hazna și din lac în puț. Cătălin Cîrstoiu se chinuie să rîdă și nu-i iese decât un rînjet, se străduie să promită, dar se încurcă, se preface nevinovat și curat, dar i se văd penele pe bot, ca la vulpea din fabulă. În locul unui elan electoral, aparițiile sale stîrnesc vîntul îndoielii. Pe zi ce trece, pentru Alianță se conturează o dezumflare demnă de antologia comică a datului cu stîngul în dreptul în politică. După cum merg lucrurile, bezmeticii care o controlează se chinuie să găsească o soluție. Fie omul se cară, fie păpușarii săi îl pierd în culise. Nu mai au cum să-l vopsească în Făt-Frumos și nici să facă din el un Cicero! Campania pentru București, în loc să pompeze energie în Alianță, o dezumflă. Era de așteptat. Înțelegerile și legăturile dintre PSD și PNL sunt mai mult pe vorbe și interese și pe prietenia dintre Ciolacu și Ciucă. Care prietenie nu există. Şi mult mai puțin pe proiecte, principii și obligații. Exact cum a fost între Crin Antonescu și Victor Ponta. Au fost prieteni la cataramă pînă la bani și la candidatură. Şi atunci, alianța s-a crăcănat la prima încercare mai serioasă. Marele proiect politic al Alianței PSD-PNL se apropie de momente grele și penibile. Vistieria e goală, împăratul e gol, iar Ciolacu și Ciucă își caută neuronii pierduți prin culise.

Declarația unei asistente și ambițiile unei doctorițe aflate în conflict cu conducerea Spitalului Sf. Pantelimon, precum și nemulțumirile pline de vibrații ale unui aparținător decedat la 92 de ani au inflamat România. Presa a luat foc pentru a da și ea măsura neprofesionalismului devenit dramatic. Așa s-a născut o vertitabilă tragedie de presă. Au murit 17 bolnavi din care jurnaliștii au numărat întîi 20, lăsînd să se înțeleagă că ar fi vorba de o tragedie în spatele căreia se află incompetența, cinismul, neaprovizionarea spitalelor, economiile absurde și că medicii de la Sf. Pantelimon ar fi responsabili de un număr mare de decese petrecute în numai patru zile. -”Este o deviație regretabilă”, a spus ministrul Alexandru Rafila. A cui? A unui medic în conflict cu colegii și a unui număr mare de jurnaliști înfometați de senzațional. Așa s-a născut tragedia națională cu 17-20 de morți. Pînă una alta, cu toate decesele, avem și o tragedie de presă. Adică o nenorocire amplificată de neprofesionalism și de goana după senzațional. Citez la întîmplare: -„Trebuie tras un semnal de alarmă. Douăzeci de decese suspecte la ATI la spitalul Sfantul Pantelimon (Sens TV!?) „ Este revoltă la Sptitalul Sf Pantelimon unde în doar 4 zile 17 pacienți au murit în secția de terapie intensive care are 25 locuri” (Decisiv- Cătălina Porumbel Antena 3), -„Procuroii au început urmărirea penală pentru omor în urma deceselor de la Sptitalul Sf Pantelimon. Trei angajati, audiati. Cadavrele ar putea fi exhumate”.(Libertatea) România TV relatează în stilu-i bezmetic: -„Aproape 18 pacienți și-au pierdut viața, în doar patru zile, la Secția de ATI a Spitalului Pantelimon din București”. Asta înseamnă că au murit 17, iar unul este mort numai pe jumătate. De altfel, tot România TV a lansat și o dezvăluire horror: -„Tot luptă, spuneți-i să moară!”. Dezvăluiri cutremurătoare făcute de rudele pacienților morți la Spitalul Pantelimon. Cum îi tratau medicii și asistentele” Speriați de bombe și de îndemnul șefilor, procurorii s-au pus repede pe urmele ziariștilor: „Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a anunțat că procurorii au început urmărirea penală cu privire la infracţiunea de omor în urma deceselor înregistrate”(Libertatea) Incepe teama de spitale, neîncrederea și alt val de suspiciune față de medici: „Cazul de la secția ATI de la Spitalul Sfântul Pantelimon i-a revoltat pe aparținătorii pacienților care sunt internați, la acest moment, pe secție, de aceea doresc transferarea acestora la alte instituții medicale. Rudele și apropiații pacienților au îndoieli în privința tratamentul le-a fost administrat bolnavilor”. (Gândul) Poporul să stea cuminte. Încep și anchetele polițiștilor : „Poliţiştii Serviciului Omoruri au început audierile în cazul celor 20 de decese de la Spitalul Sf. Pantelimon” (Epoch Time) Cazul se apropie de un film de groază: „Decizie de ultimă oră în dosarul zecilor de decese în serie de la Spitalul Sf. Pantelimon din București: Morții ar putea fi dezgropați pentru noi expertize” ( ActiveNews) Înainte de a ști care a situația medicală a bolnavilor și cauzele deceselor de la Spitalul Sf. Pantelimon, presa dă o lovitură tuturor spitalelor, medicilor și puținei credibilități pe care o mai are, provocînd una dintre cele mai mari tragedii de presă de cînd este ea liberă. A amplificat un scandal pe seama a 17 decese de boală în spatele cărora nu se ascunde nici o crimă!

Copleșiți de năzdrăvăniile tembele ale lui Piedone și de zîmbetele forțate și disperate ale doctorului Cîrstoiu, n-am mai realizat că ne scapă multe aspecte ale anului electoral. Și unul dintre ele arată ca o șmecherie cu bucluc legată cu ață de cîlți. Este cea a listelor cu semnături de susținere. Cine a revăzut Legea electorală cu ale sale prevederi de la  „Art. 16 (4) din Legea nr. 33/2007, „listele de candidaţi propuse de partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale trebuie însoţite de o listă cuprinzând cel puţin 200.000 de susţinători”, și Art. 17 (1) care  stipulează că: „Poate candida ca independent cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales şi este susţinut de cel puţin 100.000 de alegători.” . Probabil că atunci cînd au scris-o, s-au gîndit cum să își pună cetățenii cu botul pe labe și să nu se dea în vînt după candidaturi. Și de-aia au  fixat un număr enorm de asemenea semnături. Este vorba despre 100.000  pentru un candidat și 200.000 pentru un partid, o alianță sau o organizație.

Românii, discriminați la europarlamentare

Ce candidat izbutește? Poate că un episcop care pune la treabă toți preoții pe care îi conduce ar izbuti să strîngă în 20 de  zile un asemenea număr de semnături. Numai că episcopii nu fac politică. N-ați văzut corturile de prin zonele centrale ale  orașelor în care nu intră nimeni? Doar cîte un pensionar se oprește și mai întreabă: Ce-s astea? Ce ne dați? Cum să adune un biet candidat o sută de mii de  semnături fără să facă rost de o listă cu nume de la o instituție? Cu semnături? Ei, aș, cu semnături! Semnăturile se falsifică! Și așa nu le verifică nimeni. Sau verifică la sînge dacă omul reprezintă un pericol sau are un dușman care vrea să-i bage bețe în roate. Dar și așa, procedura este greoaie. Presupune timp, bani, drumuri la tribunal, suspiciuni, înjurături etc. Toți cei care știu că numărul semnăturilor de susținere este o farsă sfîrșesc prin a se lăsa păgubași. Zic, un mecanism cretin! Și gata! Președintele AEP, Toni Greblă, a precizat recent că, în cazul Alianței PSD-PNL, „Au fost verificate până la acest moment listele de susţinători şi s-a constatat că au îndeplinit numărul de semnături valabil obţinute pentru a putea depune lista de candidaţi la Biroul Electoral Central”. Domul Greblă a „greblat” cu privirea dosarele cu semnături și a dat verde. Adică, a decretat un fel de ”E bine, dom’le! Merge!”. Această reacție imaginară, șchioapă în exprimare, are doar rolul de a sublinia un tip de logică și, implicit, de comportament. Alianța PSD-PNL are numărul de semnături necesare cum Papa are miliarde de admiratori, dar pe care nimeni nu-i poate număra. Or fi sau nu, numai Dumnezeu știe! Iar  Dumnezeu n-are treabă cu semnăturile cetățenilor, mai ales cu cele ale susținătorilor. La acestea, lucrează Necuratul. Numai el poate strecura pe liste decedați și bolnavi de pe listele spitalelor, plecați la muncă în străinătate sau pur și simplu oameni care nu au habar de  o asemenea includere pe o listă. Cum au 200.000  de semnături partidele care nu obțin nici cîteva sute de voturi? Cine verifică  autenticitatea listelor și cît de eficient poate fi controlul lor? Dar contestarea celor false? Prevederile din actuala lege sunt mai degrabă o tehnică de a demotiva implicarea veritabilă a populației în procesul electoral. Dar pot fi și un truc prin care  pot fi taxate sau chiar eliminate partidele  sau persoanele care incomodează.  

Nu  știu cîți mai mor de grija Academiei Române, în ciuda existenței sale discrete în viața publică. Ba chiar și a pierderii nu la fel de discrete de prestigiu în societate.  Unii chiar nu pot înțelege cîte o decizie, cîte o poziție, cîte o politică, mai ales  de cînd  omul lui Florian Coldea, cum îl socot unii pe  președintele Ioan Aurel Pop, a preluat conducerea între cele două zboruri săptămînale de la Cluj la București și retur. Recent a apărut și un „Punct de vedere al Academiei Române privind valorificarea resurselor minerale  ale României”, mai ales că istoricii din Academie au girat descărcarea  arheologică de la Roșia Montană. Surpriză! Cine se aștepta  la așa ceva, la un decalog  al Academiei în materie de resurse cum a și fost numit de unii colegi. Un punct de vedere  este ceva mai serios decît o părere, dar nu are greutatea unui comunicat sau al unui raport încheiat pe baza unei cercetări aprofundate. Din păcate, punctul de vedere distribuit de Agerpres și preluat inclusiv de redacția noastră nu are nici o semnătură. O fi punctul de vedere al secretarului general al Academiei Române, cel preocupat de a sprijini o investiție sau o afacere, o fi rezultatul unui simpozion sau al dezbaterii unor secții reunite, numai Dumnezeu știe. Pe site-ul instituției am dat și peste alte  puncte de vedere privitoare la cercetarea academică sau la „Planul-Cadru  pentru învățămîntul gimnazial din România”. Ultimul este semi-semnat, adică asumat de  Biroul Prezidiului  Academiei Române. Nu academicianul cutare, nu secția cutare, nu institutul cutare al Academiei Române, ci Biroul Prezidiului Academiei Române. Cu alte cuvinte, această celulă coordonatoare a Academiei  Române gîndește, analizează și emite cîte un punct de vedere pe un subiect de interes, controversat sau periculos. Numai  că în acest  „Birou al prezidiului” nu sunt  reuniți experți în materie, nici chiar academicieni din domeniul vizat. ”Biroul” este compus din președinte, vicepreședinți și secretar general. Așa că în Biroul Prezidiului nu sunt cine știe ce și cîți experți în materie de  geologie sau de învățămînt  gimnazial, ca să mă refer la cel citat mai sus. Am crezut întîi că este o scăpare  a redacției Agerpres și am  dat fuga la secția de Comunicate a  Academiei Române. Am  dat peste o secțiune cu Puncte de vedere  în care apare și cel din data de 11 aprilie  2024. Onorabila noastră instituție  este publică de la  1879 și tot semnează acte, documente, cercetări, rapoarte și cîte altele. Dar anonime, din cîte știu eu, n-a dat. „Afacerea” cu  punctele de vedere este mai nouă. Adevărul este că studiile, documentarele, monografiile, dosarele sunt mai grele. Conțin munca unor academicieni și a unor cercetători. Punctul de vedere este ca un articol pe un subiect, ca o însemnare mai serioasă. El nu pică  din cosmos și nici nu reprezintă rezultatul unei cercetări colective. Este ceva mai ușor, ca o părere a unui ins sau a cîtorva din Academie, cercetători sau chiar academicieni. Punctul de vedere este ceva în genul „zicem și noi”. Dacă interesează  și folosește, foarte bine. Dacă nu, sănătate. Să nu zică poporul că n-am zis nimic! Chiar Academia Română precizează la deschiderea  secțiunii  „Puncte de vedere”: Poziția oficială a Academiei Române în legătură cu un eveniment sau o situație poate fi exprimată, legal și statutar, numai de către Adunarea Generală, Președintele Academiei Române sau de către membrii Biroului Prezidiului Academiei Române. Orice alte puncte de vedere sau opinii ale altor persoane, exprimate în spațiul public, sunt doar păreri personale și nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Academiei Române. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței acestor opinii revine persoanelor în cauză. Greu de  spus cui aparține  acest „Punct de vedere al Academiei Române privind valorificarea resurselor minerale ale României”. Vine de la  Biroul Prezidiului Academiei Române, este un  raport sau un document  asumat de  Adunarea Generală? Cu siguranță nu aparține președintelui  Ioan Aurel Pop, pentru că el este un istoric orientat mai mult pe  promovarea și  pe propaganda istoriei  românești. Președintele  Academiei este total străin de evaluarea economică a resurselor. Și geologia, și economia îi sunt străine. Și, atunci, cui aparține acest Punct de vedere? Este al Academiei Române, dar n-are autor? Sau a fost scris de o persoană și a fost asumat (prin ce procedură) de instituție? O fi subiectul de interes național, dar s-au temut? Sau Academia Română își face o problemă legată pe direcția pe care evoluează economia românească și vrea să ne avertizeze? Dacă am afla cum s-a născut acest „Punct de vedere” și cine a lucrat la redactarea lui, am putea înțelege mai multe privitor la interesele în joc și la direcția din care bate vîntul. Pentru că nu vreau ca bogăția de idei din acest „Punct de vedere” să rămînă necunoscută, îl reproduc mai jos. Cei interesați îl pot citi integral. Cei nepreocupați de problemă pot socoti că  editorialul de față  (punctul meu de vedere) s-a încheiat aici. Academia Română, luând în considerare principiile de dezvoltare socio-economică durabilă a ţării noastre, precum şi dificultăţile majore prin care a trecut Statul Român în cazul proiectului Roşia Montană, consideră necesar să facă următoarele precizări: 1. Academia Română constată că, în conformitate cu informaţiile geologice existente, România deţine resurse şi rezerve minerale şi energetice considerabile, divers şi relativ uniform distribuite în teritoriu, atât pe uscat, cât şi în sectorul marin. 2. Resursele minerale şi energetice ale subsolului reprezintă un patrimoniu naţional care trebuie să fie valorificat într-un mod sustenabil, deoarece el este baza dezvoltării socio-economice a ţării. În evaluarea potenţialului naţional de resurse minerale, este necesar să fie luate în consideraţie şi resursele secundare (halde şi steril din iazurile de decantare care mai conţin cantităţi uneori apreciabile de elemente utile), acestea urmând a fi reintroduse în circuitul economic. Faptul acesta va contribui la creşterea gradului de securitate şi sustenabilitate a aprovizionării cu materii prime critice esenţiale în sectoare industriale cheie pentru economia naţională şi europeană. 3. Valorificarea resurselor minerale presupune reactivarea industriei extractive şi de prelucrare (preparare, concentrare, metalurgie). 4. Este imperativ necesar ca valorificarea resurselor minerale să se facă într-un mod sustenabil, fără utilizarea unor proceduri tehnologice şi a unor substanţe cu grad ridicat de toxicitate (ex. cianuri de sodiu), care ar periclita situaţia mediului, a comunităţilor umane, a vestigiilor arheologice şi istorice şi a peisajului natural din zona exploatărilor. 5. Este necesar să se pună în practică un Program naţional de cercetare-explorare geologică pentru evidenţierea unor noi resurse/rezerve de substanţe minerale utile, pentru permanenta reevaluare şi gestionare durabilă a acestor resurse. Academia Română propune să fie înfiinţat un Serviciu Geologic Naţional, care să coordoneze toate activităţile specifice de cercetare-explorare geologică şi să asigure aplicarea Programului geologic naţional, în acord cu obiectivele europene ale tranziţiei energetice. 6. Pentru un management eficient al resurselor minerale şi energetice ale ţării, se impune crearea unui cadru legislativ cu scopul identificării potenţialului de resurse naturale ale României în interesul dezvoltării durabile a ţării. De asemenea, ar trebui să se actualizeze şi completeze cadrul legislativ existent (Legea minelor, Legea petrolului şi Legea mediului) şi să se asigure armonizarea continuă a cadrului legislativ naţional cu legislaţia UE şi ONU în domeniu (United Nations Resource Management System: Principles and Requirements, septembrie 2022). 7. În cazul în care, pentru valorificarea anumitor resuse minerale, va fi necesar să se apeleze la firme din străinătate, acordurile de asociere/cooperare sau concesionare să prevadă cote de beneficii pentru Statul Român considerabil mai mari decât cele care au fost acceptate pentru proiectul Roşia Montană (eventual cu aplicarea principiilor de production sharing agreement - "acord de împărţire a producţiei"). 8. La terminarea lucrărilor şi închiderea exploatărilor, să existe asigurări reale că se va proceda în perioada imediat următoare la refacerea completă a mediului şi a condiţiilor ecologice optime din zonele afectate de exploatare. 9. În siturile UNESCO sau strict protejate de pe teritoriul ţării să nu se accepte deschiderea lucrărilor de explorare-exploatare sau concesionarea zonelor respectiv pentru astfel de lucrări. 10. Academia Română dispune, prin membrii săi şi prin institutele sale de specialitate din Bucureşti şi din ţară, de cea mai înaltă reţea de expertiză în sectorul valorificării resurselor minerale şi este gata să ofere oricând autorităţilor Statului Român consultanţa necesară.

Președintele nu putea să treacă peste aniversarea NATO, instituția de care își leagă atîtea speranțe ca să mai părăsească măcar o vreme România. Fac parte dintre aceia care sunt convinși că președintele țării este străin de orice preocupare, strategie și experiență militară. Şi că vrea la NATO pentru a continua să trăiască în confortul altei dregătorii. Adică să ducă o viață liniștită, cu valeți și recepții, cu șoferi și pază și să locuiască undeva departe de privirile și vocile românilor care au să-i spună ceva. Ca să nu mai facă un drum pînă la Mihail Kogălniceanu, la Fetești sau la poligonul de la Cincu, unde ar fi trebuit să deosebească armele, uniformele și gradele, a convocat o aniversare „in house!”. Este mult mai comod să citești un discurs lîngă trimișii lui Eduard Hellvig în Guvern și Parlament. Nu l-a durut gura să citească de pe foi aceleași banalități pe care ni le servește la toate evenimentele de politică externă. Suntem „ferm ancorați în NATO și în Uniunea Europeană, precum și în Parteneriatul Strategic cu Statele Unitee”, zice președintele, el fiind mai ancorat de NATO mult mai mult decît noi și chiar decît țara. El se și visează conducătorul de oști, marele apărător al granițelor Estice ale Europei. Că nu-l doare gura și nici sufletul! El știe ceea ce noi nu știm și, din cîte îmi amintesc, nici nu ne-a promis cînd a fost votat și nici n-am decis și nici n-avem habar ce a promis prin alte părți. Presupun că semnificația frazei următoare din discurs conține mai multe date decît ne-au fost puse la dispoziție: „Trebuie să intensificăm eforturile pentru a consolida rezerva de personal militar, pentru a revitaliza industria națională de apărare și pentru a moderniza infrastructura de transport”. Presupun că se referă la facilitățile portuare, autostrăzile și căile ferate care să lege sudul estului european de vecinii noștri din nord-est, adică de infrastructura destinată nu exportului de trandafiri, ci sprijinirii Ucrainei și pregătirii României pentru o apărare consolidată. „Țările din flancul estic al NATO sunt, în aceste vremuri, în prima linie aliată de descurajare și apărare pentru menținerea securității euroatlantice în fața posturii agresive a Rusiei. Este, de aceea, o aspirație legitimă pentru o reprezentare mai semnificativă în structurile de conducere ale NATO a unei întregi regiuni care, de-a lungul istoriei, s-a confruntat permanent cu pericolul rusesc......Acestea au și fost, de altfel, argumentele intrării mele în competiție pentru funcția de Secretar General al NATO, având convingerea că experiența și înțelegerea aprofundată a specificului acestei regiuni complicate reprezintă atuuri semnificative pentru deciziile viitoare pe care Alianța va trebui să le ia astfel încât să asigure securitatea euroatlantică”. Ați înțeles? Noi ne-am confruntat cu rușii și ne aflăm „în prima linie aliată de descurajare și apărare pentru menținerea securității euroatlantice în fața posturii agresive a Rusiei”. Aceasta este argumentația bolmojită și încropită a intrării sale în competiția pentru funcția de secretar general NATO. Klaus Iohannis n-a înțeles România. O probează mandatele sale. Eu zic că n-a înțeles nici direcția pe care se îndreaptă proiectul european al Uniunii. Cu toate acestea, el este convins că are „experiența și înțelegerea aprofundată a specificului acestei regiuni complicate”. Prin ce a dobîndit Klaus Iohannis experiență în cunoașterea regiunii noastre? Prin călătorii? A studiat-o temeinic? A călcat de cîteva ori prin Ucraina și pe la Chișinău și are pe tălpi diploma de doctor în materie de Est? Are studii și masterate în domeniu? Pînă a fi ales președinte, era un modest profesor suplinitor la Agnita, un inspector școlar județean și un primar comod. De unde atîta „înțelegere aprofundată” a regiunii cînd ea nu a putut fi probată asupra României? Ba, „înțelegerea aprofundată” n-a fost probată nici măcar în profesia sa de bază, ”România educată” fiind o dovadă în acest sens. Aniversarea NATO-România 20, moșită de Klaus Iohannis, a fost mai degrabă o mișcare pentru a împacheta într-o explicație politică neașteptata sa lansare într-o competiție în care nu-l aștepta nimeni. Ce și-o fi zis? Dacă tot nu ține, măcar să nu pară un acces de vanitate sau un flit dat românilor, sau o zbatere pentru o altă dregătorie de trai bun de pe urma căreia să nu rezulte nimic. Post-Scriptum: La plecarea lui Ilie Șerbănescu, un dureros adio din partea tuturor prietenilor și a foștilor colegi din „Colonie”.

Se conturează un favorit, unul care a scăpat sforăriilor politice și menghinei cumplite a PSD-PNL. Este vorba de Mircea Geoană, secretar general adjunct al NATO și fost președinte al PSD. Nu mai am nici o îndoială că Mircea Geoană va candida și va marca prezidențialele din acest an. Numai un accident sau o lucrătură l-ar mai putea împiedica. Vrînd-nevrînd, electoratul va fi observat o recuperare spectaculoasă de credibilitate după accidentul pierderii alegerilor din 2009. Puțini oameni politici după o asemenea înfrîngere au mai rămas pe scenă. Pe cei mai mulți, pierderea competiției la președinție i-a și scos din scenă. Nu e vorba numai de România, ci și despre țări care au competiții politice cumplite. Mircea Geoană se poate lăuda că a supraviețuit cu brio unei catastrofe politice, mai ceva ca o cădere de avion. Asta îl și califică pentru o cursă lungă și pentru o poziție cheie pentru țară. Strategia sa de a reveni a scăpat de disputele cu mize mici și de coliziunile zgomotoase din studiouri. Mircea Geoană se ridică deasupra celorlalți și evită elegant rățoiala reporterilor trimiși să-l înghesuie și să-l toace. Adevărul este că piața de media s-a împărțit între partidele mamut, serviciile secrete autohtone, CIA, NATO și alte centre de influență de peste Ocean, plus Comisia Europeană și țările mari, dornice să aibă un interlocutor apropiat la București. Numai o asemenea fragmentare a intereselor plus o plăcere autohtonă de a cîrti pot explica întîrzierea anunțului și comunicarea unui program de campanie. Cel mai amuzant, dar și mai insistent se agață de traseul și de pantalonii lui Mircea Geoană cei de la G4media. Ei se zbat să-l vadă blocat la cartierul general de la Bruxelles fără dreptul de a folosi un telefon al instituției pentru pregătirea campaniei din septembrie. Adică, să vină Geoană după încheierea mandatului la NATO să-și ceară scuze pentru că deranjează, să facă plecăciuni la Tăpălagă și la Pantazi și să publice pe unde poate un program ca să aflăm cum îl apreciază poporul. Gîndirea asta de tip Monica Macovei și USR (mai ales la G4media) s-ar aplica oricărui adversar al acestora, dar nu este valabilă pentru Ursula von der Leyen și n-am auzit nici o cîrteală față de folosirea mijloacelor guvernului pentru ședințele PSD și PNL, precum și pentru cele de Coaliție, de parcă Ciolacu și Ciucă ar fi bunuri de stat în orice situație, inclusiv la negocierile pentru stabilirea listelor pentru europarlamentare. Să se dea Ciolacu cu elicopterul și să fugă Ciucă și Rareș Bogdan pînă la diaspora din Spania ca să-i întrebe de ce nu vin acasă! Varianta detașării de agitația tip mușuroi autohton și cam pădureț adoptată de Mircea Geoană, fără carnavaluri, show-uri și scandaluri de studio se dovedește a fi eficientă. Chiar fără partide care să-l susțină, chiar fără un comitet de inițiativă și fără un cartier general care să distribuie materiale, cu cîteva lansări ale unei cărți și cîteva conferințe, Mircea Geoană a ocupat deja o poziție importantă în preferințele alegătorilor. Unele sondaje îl dau pe primul loc, altele pe doi sau (cele lansate pentru a-l pune sub semnul îndoielii) mai jos, chiar pe trei și pe patru. Această prezență neconvențională și destul de discretă a lui Mircea Geoană marcată de trimiteri la mizele mari ale României l-au consolidat ca pe un favorit. Cu această prestație mai puțin zgomotoasă, Mircea Geoană a intrat deja în cursă și obligă orice votant român să facă o comparație. Adică să-l așeze lîngă Ciolacu, Ciucă, Drulă sau Simion și să-și formuleze singur o concluzie. Adevărul este că nu ai cum să-l compari pe Mircea Geoană cu Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă nici dacă ai vrea să le faci un deserviciu. Este o diferență enormă de gabarit cultural, intelectual, politic, diplomatic și chiar uman. Să nu mai vorbim de prestațiile grosiere ale lui Mihai Tudose, tot mai insistent trimis de Marcel Ciolacu la înaintare cu ale sale poante răsuflate și cu propoziții icnite, alcătuite din 5-6 cuvinte. Mircea Geoană este un politician de un cu totul alt gabarit. L-am văzut peste hotare în împrejurări în care ceilalți nu ajung sau, dacă izbutesc, se învîrt pe la margine ca Traian Băsescu sau Klaus Iohannis. Geoană are ținută de interlocutor de nivel înalt și deține arta comunicării diplomatice și a socializării politice ca nimeni altul. L-am văzut duminică seara la Digi24. Distanța dintre Mircea Geoană și cei care se vîntură pentru competiție este enormă. Între Ciolacu cel așezat pe scaun să dea răspunsuri de „școler” și secretarul general adjunct NATO este cam de la Buzău la Londra. Şi retur. Dar de cîteva ori!

Ne despărțim de Ilie Șerbănescu, un prieten, un ziarist liber, lucid și cu minte de economist cum nu prea a mai fost în ultima vreme. Ilie a venit în presa postdecembristă cu teoria coloniei. Azi, nu se mai îndoiesc de ea decît proștii și stipendiații agențiilor străine. Aderarea României la marile blocuri economico-politico-militare aduce cu sine o pierdere a controlului asupra pieței românești, asupra resurselor și, implicit, asupra independenței și suveranității României. L-am cunoscut abia cu prilejul ofertei de a lucra împreună la revista Expres. Fără să avem nici un fel de legătură, i-am propus să preia postul de redactor-șef. A acceptat fără să negocieze. A doua zi, am primit o invitație la o cafea de la un mahăr al acelor zile. Mi-a propus să-l dau afară. De ce? Nu pot să-ți spun, a zis el. Dar a promis că plătește o sumă importantă, plus salariul pe un an pentru un alt redactor-șef pe care pot să-l aleg din presa vremii. Am refuzat, iar mahărul mi-a zis că din acel moment intrăm într-un război pe viață și pe moarte. I-am răspuns că mi se pare mai demn să apăr un ziarist decît să vînd un om pe care nu-l cunosc. Așa am rămas alături de Ilie Șerbănescu cu sentimentul că trebuie să-l apăr de un pericol nevăzut. Nici azi nu știu care a fost cauza acelei încercări de răzbunare. Ilie Șerbănescu era un om cordial și de o bunătate rară, modest și generos pînă cînd se apropia de limita unui compromis de idei. Acolo zicea „Stop!”, urmat de un „Lasă-mă, domnule!”. Pleca și evita scandalul, alegînd să mai vorbească singur preț de cîteva secunde, cel mult un minut. Vorbea singur la fereastra deschisă ca să-și încheie gîndul. Cîțiva ani, cît am condus împreună revista Expres, Ilie Șerbănescu a ținut busola și a fost un veritabil profesor de jurnalistică pentru cei care își începeau cariera în redacția săptămînalului. Un număr important de jurnaliști din presa de azi se poate lăuda că i-au fost alături și au învățat meserie și rectitudine de la el. După Expres, pentru o vreme, Ilie Șerbănescu a fost ministrul Reformei în guvernul Victor Ciorbea. Nu s-a simțit la locul lui și nici nu a lăsat o îndoială în urma sa. Acum, la plecare, știind bine prin ce a trecut, aș putea depune mărturie pentru el. Fără să ezit, scriu că Ilie Șerbănescu a fost un ministru curat. Si un analist economic curajos. Nu s-a plecat și nu s-a căciulit în fața intereselor străine și ale marilor grupuri economice venite în marș forțat în țara noastră. Spre deosebire de cei care acuză corupția, Ilie făcea întotdeauna trimitere la marii corupători din multinaționale care au predat compatrioților noștri din politică primele lecții practice de corupție. Poate de aceea s-au găsit unii care, la ceasul de adio, dar departe de căpătîiul său, să spună că a fost un „conspiraționist”. Adică a avut un „discurs conspiraționist” folosit de ”partide și candidații de extremă pentru a-și fundamenta pozițiile anti-europene și anti-NATO”. „Conspiraționist” este un cuvînt care nu apere în DEX. Doar „conspirație” există. Reproduc măcar pentru jurnaliști semnificațiile principale ale cuvîntului atît de vînturat pe site-uri și televiziuni. CONSPIRAȚIE, conspirații, s. f. Uneltire îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiune s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis. conspirație sf [At: GHICA, S. 119 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr conspiration, lat conspiratio, -onis] Acțiune secretă și ilegală îndreptată împotriva conducătorilor statului sau a ordinii publice Si: complot, conjurație, conspirare, uneltire. CONSPIRAȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice; complot; conjurație. [Var.: (înv.) conspirațiune s. f.] – Din fr. conspiration, lat. conspiratio, -onis. CONSPIRAȚIE, conspirații, s. f. Uneltire secretă și ilegală împotriva ordinei publice, împotriva statului sau a conducătorilor lui; complot, conjurație. N-aș vrea să dăm acestei întîlniri... înfățișarea unei conspirații. C. PETRESCU, Î. II 105. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) conspirațiune (CARAGIALE, O. II 85) s. f. Or, regretatul Ilie Șerbănescu, om cu școală și cu credință în Dumnezeu, n-a fost un conspirator și n-a conspirat nimic. Pur și simplu a descris în cuvinte simple și clare un fenomen de preluare a valorilor economiei românești și a resurselor, formulînd cu precizie o identitate și o adresă clară a beneficiarilor. Cît privește propoziția deranjantă pentru putere și interesați și răcoritoare și dreaptă pentru cetățean (România este o colonie modernă) nu rămîne decît să demonstrăm contrariul. Ilie Șerbănescu s-a străduit să ne deschidă ochii!

Ați văzut  depunerea  listei de candidați pentru alegerile europarlamentare? Operă de operă! Mai ceva ca Aida! Cu Corul robilor pe margini, cu bătrâni pensionari înrourați de lacrimi. Cu toate televiziunile  pregătite  pentru transmisii în direct, toate brodate cu  Breaking News. Să se  poată afla în toată lumea. Să vadă toți  lista și chipul  celor care pleacă în  expedițiile de nababi în numele  României. Cu „regii”, în mijloc. Cu Mihai Tudose pe post de  bîrnă de sprijin  și cu  emoția  curgînd  șiroaie pe șanțurile adînci de pe obraz, cu  Rareș Bogdan, rujat la cadru și înfloritor, cu Firea în toată firea, sfioasă și păcălită, dar învingătoare, cu ceilalți, fericiți și mîndri că au rămas pe listă. Cu solii pe lîngă și cu cei mai importanți așezați în frunte, cu capetele  ridicate spre cer, cu ochii spre  viitor. În privirea lor mută se putea  citi „Schengen-Schengen” și ”euroi-euroi-euroi!”, ca un țipăt, ca o promisiune, ca o lozincă. Numai că nu strigau: - Jurăm, Jurăm! Fiecare așezat în coloană  pe un loc al său, după repetiții conduse de un  regizor, așezați după rang, după poziția pe listă, după ce-au dat (în timp) cu cei mai mici mai în spate, dar  să se vadă și ei printre cei măreți. Cu  aplauze, cu  admirație ca la o sărbătoare de  primăvară a hoților și a datornicilor. Depunerea  listei  a  fost gîndită ca o lansare de document istoric rămas de la Mihai Viteazul, ca un proiect de Tratat modificat, ca o găină dusă la nuntă cu lăutari, ca o Declarație de independență, ca  un montaj măreț de minciună politică meșterită în lipsă de  treburi mai serioase și de program. De vorbit, au tot  vorbit pînă le-au scîrțîit maxilarele. De făcut, habar n-au. De scris, primesc de la alții. De depus, asta da. Este muncă grea, este istorie, este angajament, este operă politică. Este  comunicare. Adică imagine. Imagine a imaginii lor de export, boită peste cea  de înjurați de popor. Cadru decupat în rama timpului din filmul lor de  succes. O făcătură îngrijită în neliniștea și nemulțumirea celorlalți. Ce mai, o depunere  de listă, alt rahat festiv, operă politică de primă mînă a unor politicieni de mîna a paișpea!

Nu știu dacă George Simion vorbește prea mult și se scapă sau vîntură diverse nume și proiecte pentru a le testa valabilitatea. Și vede el ce iese!  Săptămîna trecută, George Simion a făcut oarece valuri cu o prezență  la Realitatea TV unde a fluturat ideea unei candidaturi a lui Gușă la Primăria Capitalei. „Cozmin Gușă este o personalitate suveranistă pe care o vom sonda (pentru Primăria București - n.red.). Nu mai face politică, dar îmi rezerv dreptul ăsta să sondez pe toată lumea (…) A spus că nu mai face politică și să așteptăm rezultatele acestui sondaj. Așa am făcut și cu Florin Călinescu, Petrișor Peiu și cu Mihai Neamțu”, a spus liderul AUR, în cadrul unei emisiuni difuzate de Realitatea TV (declarație preluată din Adevărul, 27.02.2024). Surpriza făcută de Simion avea oarece temei. A lămurit-o chiar atotștiutorul de Gușă: „Nu vreau să fac un secret din faptul că, de ceva vreme, eu discut cu George Simion și încerc să-l ajut, din același sentiment de nostalgie pe care-l am pentru că atunci când eu aveam nevoie și aveam vârsta lui n-a venit nimeni să mă ajute. Mergeam pe la toate personalitățile publice, aveam și eu 37-38 de ani, și le invitam în PIN, nu voia nimeni să mă ajute. Eu prefer să-l ajut pe el, un om care n-a furat și n-a mințit, deocamdată” (din confesiunile lui Cozmin  Gușă, care pretinde că este prieten cu toată lumea, că îi știe și i-a ajutat pe toți și le-a dat sfaturi pînă i-a nenorocit) Era necesar doar rezultatul sondajului anunțat de Simion, semn că și AUR, ca și PSD-PNL în  comasatele alegeri  leocale și europarlamentare, a traversat aceeași criză  de candidat pentru București. „Așa cum vă spuneam, o să-i dau un răspuns în câteva zile la solicitarea sa, timp în care am fost de acord ca el să măsoare potențialul meu electoral printre al celorlalți candidați antisistem, iar eu mă voi gândi oricum la o strategie ce să fie de folos suveranismului, unui curent conservator, pe care sper să-l putem impune în societatea românească și cu ocazia alegerilor din București” (același Cozmin Gușă). Ion Cristoiu a fost chiar entuziasmat. „Dacă Gușă candidează din partea AUR se realizează o simbioză a electoratului suveranist!”  Pe neașteptate, în mintea lui Cozmin Gușă  a licărit iar  o speranță de relansare trezită de neobosita sa ambiție de putere: „Și dacă poporul Bucureștilor i-o  zice «da»?“ . „Eu nu am refuzat și acum mergem pe acest sistem de măsurare, să vedem dacă sunt pe placul bucureștenilor”. O fi  Cozmin  Gușă pe placul bucureștenilor? Eu zic că omul și-a conturat portretul de ins lunecos și neobosit sforar și măsluitor de informații și scenarii și numai cîțiva afumați mai merg pe urmele și pe spusele sale. Cu riscul de a-l ambiționa să mai zică  de o sută de ori că sunt omul lui Florian Coldea (pe care nu-l cunosc și cu care nu am avut și nu am  nici o legătură!) trebuie să-i spun că este doar una dintre cele mai dizgrațioase figuri negative de care nimeni nu-și mai leagă nici o așteptare. „Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) cheamă în această seară, de la ora 19:00, la sediul AUR, la dialog toate forțele politice, indiferent de ideologie, pentru a găsi cea mai bună soluție pentru alegerile locale, pentru Primăria București, primăriile de sectoare și municipii, președinții de Consilii Județene, astfel încât să ducem împreună o luptă comună împotriva Partidului Comasat Român PSD-PNL” (Anunțul AUR). Declarația lui Simion și acordul de măsurare a lui  Cozmin Gușă   păreau a vesti nașterea unui val suveranist, un pol, un  bloc politic, o alianță, ceva care să adune oamenii într-o mișcare mai largă. Din păcate, sub coordonarea lui  Simion și cu Cozmin Gușă  pe post de gînditor geostrategic șansele scad vertiginos, în ciuda faptului că vremurile o cer. Din 27 martie ac și pînă azi, 2 aprilie, trecînd și peste Ziua Păcălelilor, am așteptat un comunicat privitor la decizia luată în marea ședință  de la „ora 19.00, de la sediul AUR”. Nu știm dacă s-o fi  dus cineva și, dacă s-a încumetat careva, ce au  hotărît privitor la  înființarea marelui pol suveranist, care să învingă „Partidul Comasat Român PSD-PNL”. Aceeași tăcere domnește și în ce  privește măsurarea lui Cozmin Gușă la comanda  AUR. Cine știe, i-or  fi măsurat lungul nasului și au ajuns la concluzia că  Gușă le promite multe și ar vrea  să-i încalece, așa cum a  încercat cu Adrian Năstase și cu Traian Băsescu? Sau  s-au trezit din vorbărie și au lăsat-o moartă!? Oricum, preț de cîteva zile, Cozmin Gușă a scris și s-a umflat în pene că ar putea fi candidatul AUR pentru Primăria Capitalei. În mintea lui chiar o fi cîștigat alegerile!  Gușă Solid News. În sensul ăsta am amânat decizia. Cine ar fi deranjat? Cei de la putere. Iohannis are doi favoriti: Nicușor Dan, pe care l-a susținut și în 2020, și Cîrstoiu, iar partea cealaltă din Coalitie, prin PSD, îl are tot pe Cîrstoiu si pe Piedone, pe care Ciolacu îl păstorește din umbră. Ei cu toții sunt deranjați de partidul ăsta, AUR, de un curent suveranist, pentru că se cam termină multe lucruri – se va face promovarea culturii, se cam termină cu curentul ăsta LGBT (…)”. (30 martie ac) (C. Gușă, 31 martie, Solid News)  

O mare parte din populația României stă cu gura căscată  la hoțiile lui Piedone, mai ceva ca fraierii la jongleriile cu alba-neagra din gările mari și de pe bulevardele cu turiști înfometați de curiozități și amintiri. Pentru unii, Piedone  este o legendă populară de cartier, pentru alții, un parvenit. Din picolo și din plăcintar a ajuns șef  de restaurant, primar și șef de partid. Mai are puțin și se visează ministru și cel mai tare primar din România.   După cum vorbește, se vede că n-are școală. Dar omul debordează de tupeu. Are un fel de școala vieții de pe trotuare, din piețe, din penitenciar și din mîncătoria politică. Piedone face milioane de accesări pe Facebook cu marea lui găselniță legată de gramajul colii de hîrtie pusă pe cîntar sub feliile de salam. Spiritul său de băiat descurcăreț  pe maidan a fost șocat de greutatea colii de  hîrtie neluată în calcul la greutatea a două felii de salam. Este marea descoperire a vieții sale. Așa a devenit luptător împotriva nedreptății din România. De fiecare dată cînd a avut musafiri, Piedone a fugit la alimentară să cumpere o bere și trei felii de parizer și a observat că nici o vînzătoare nu-i scade greutatea hîrtiei. Din această meditație asupra gramajului s-a născut succesul său pe Facebook. Gospodinele se topesc după vocea lui ca de țap și după chipul de Sancho Panza pornit în căutarea alimentarelor corecte. Gospodinele îl cred și-l îndrăgesc  și se lipesc ca muștele pe selfie -urile sale. Piedone lasă oamenii perplecși și cu ouăle fripte pe asfaltul păstos și încins adus pentru turnare, plîngînd pe umărul asfaltangiilor și ignorînd temperatura ridicată pentru a deveni aplicabil. Face show din orice tigaie, dar se face că „n-aude  și n-a vede” propulsarea odraslelor lui cățărate prin tot felul de slujbe bine plătite. Moderatorii și producătorii de televiziune îi fac loc în programe pentru că așa „minuni” n-au mai văzut. Și Piedone rîde ca în spoturile cu Dorel, cu roaba de nisip și cu poșirca ieftină pentru bețivi. Piedone are viclenia unui mahalagiu mai spre vîrsta a treia și neșcolit, dar pișicher care se face că lucrează și, din cînd în cînd, îi supune pe ceilalți la tot felul de probe și încercări ca să le arate  cît este el de iute la minte. Le dă teste de inteligență ca să le demonstreze că sunt inferiori, fraieri sau chiar prostovani. Piedone este unul dintre cei care caută exemplare cu neuronii priponiți și amorțiți pe care să-i trimită cu găleata după curent electric și se tăvălește de rîs cînd victima pornește  cu găleata spre un transformator. Ultima golăneală cu valoare de furt grosolan a lui Piedone a  fost sceneta cu foamea și cu mîncatul pe scîndură, alături de asfaltangii sau borduriști din sectorul în care el domnește prin București. Televiziunile au înghițit prostește noua sa punere în scenă și au difuzat-o la greu. Mai ales canalele de știri și cele din grupul Varanului (Dan Voiculescu) s-au întrecut  în difuzări. Piedone reprezintă în alegeri partidul inexistent PUSL (cel dublat de o mașinărie de acaparat putere în spatele căreia stă familia „varanului” Voiculescu). Sceneta cu prînzul între muncitori arăta așa bine pregătită și filmată că ne obligă  să bănuim că a fost pusă la cale cu o echipă de la una din televiziunile din grupul Antenelor. Altfel, cine să o ia pe urmele lui Piedone pe un șantier de nu știu unde de prin Sectorul 5, gata pregătit cu camere și cu sunet și cu salam și parizer prin apropiere. O filmare cu telefonul pe un instantaneu  nu ar fi ieșit nici dacă l-ar fi urmărit pe Al Pacino. Ei bine, de ce această scenetă este un furt și o înșelătorie? Materialul filmat a fost difuzat ca știre, nu ca publicitate electorală. Or, știre nu este de nici un fel. Materialul putea fi difuzat în calupul de publicitate, marcat și taxat ca atare, deși ar fi arătat  grotesc. Că  la Antene se difuzează pe gratis tot ce privește partidul de casă numit PUSL, cu Fundația Voiculescu, cu Jurnalul, cu Facias, cu dezbaterile finanțate de la guvern sau din cine știe ce surse bugetare în care Adrian Ursu joacă rol de mare moderator nu-i o nenorocire. Au măcar o problemă de TVA. Dar difuzarea scenetei cu prînzul proletar al lui Piedone la alte televiziuni este o înșelătorie în toată legea. Și știre falsă, și publicitate neplătită, și mîrlănie  totalmente în afara regulilor sanitare. Dacă socotim valoarea unui asemenea calup publicitar, această apariție face cîteva mii de euro pe bugetul fiecărei televiziuni. Să  organizezi o masă nici măcar pe iarbă, fără apă și fără o minimă igienă, fără sare, piper și șervețele, într-un spațiu public din care să ai un cîștig  echivalent cu 20.000-25.000  de euro, fără să plătești nici o taxă,  este chiar o mare învîrteală. Dacă un cîrciumar ar încerca o asemenea afacere în fața restaurantului său  s-ar găsi cel puțin cîteva echipe de control și cîțiva gabori care să-l amendeze sau să-l „vămuiască”. Și toate canalele de știri ar sări ca  arse: - Ce tupeu, ce golănie, ce înșelătorie! La  Piedone, merge. - Lasă-l că-i de-al nostru! Ține cu poporul! Nu demult, Curtea de Conturi a României i-a și găsit cîteva milioane de lei cheltuite aiurea. El zice că le-a împărțit pe la săraci. Cam la fel cum a  tocat și Gabriela Firea pe dinții pensionarilor și pe biciclete, pe fecundări în vitro și pe concerte și transmisii gîndite pentru sifonat bani. Și, ca să fie tacîmul complet, la două zile după scena cu salam și parizer înfulecate cu poftă de nehalit pe un șantier în cel mai pur stil de fomist proletar, Antenele  Varanului au și difuzat un nou sondaj de opinie care să ne avertizeze că umflatul Piedone a luat o viteză de rachetă electorală. Cu două propoziții dezacordate și gîgîite și cu un prînz cu slam și parizer între asfaltangii ar fi ajuns pe primul loc în clasamentele scoase din burta păpușarilor. Făcătură totală, care are totușiu un merit. Ne  avertizează că nu suntem departe de un Piedone Plăcintarul primar al Capitalei României.Nu este prima dată cînd ni se  întîmplă o așa belea. Țara noastră  a mai avut parte de analfabeți, impostori, marinari, pantofari, șarlatani, cartofori și barbugii cățărați în funcții importante. Poate că de-aia a și ajuns unde este!

Ne-am întrecut peste măsură! Pentru lămurirea disputei cu puiul vopsit, ziarul Cotidianul oferă un premiu substanțial. Oferă chiar lui Horia Miron Constantinescu o vacanță gratuită la mare (evident, cu familia) dacă reușește să vopsească un pui de găină pe care cumpărătorii să nu-l distingă într-un galantar. Și să nu-l pună pe fugă pe șeful ANPC. Mai oferim un premiu celui care ne poate livra 10 kilograme de hormoni de dat la găini. (Am dori să contribuim și noi la dezvoltarea accelerată a niște fraieri care întîrzîie să se maturizeze). Și mai oferim o vacanță la mare pentru două gospodine care se cred în stare să lucreze cîteva zile într-o hală pentru creșterea păsărilor ca să injecteze zece mii de pui cu hormoni de creștere. Asigurăm transportul și pentru Mihai Gâdea și echipa sa, împreună cu domnii generali, pentru a se documenta în materie de vopsitul puilor și injectarea lor cu hormoni. Oferta noastră acoperă astfel toate aberațiile care circulă și din care una și cea mai grosolană a fost pusă în circulație de șeful ANPC, Horia Miron Constantinescu. Cu bomba lansată de el, Romania a făcut din circul electoral ceva plictisitor. Ca să-și arate ochelarii și inteligența creatoare, șeful ANPC a transformat și acuzat puiul galben (crescut cu furaje) ca fiind un „pui vopsit”. Adică un atentat la siguranța alimentară a populației. Implicit, la siguranța națională, că toți mîncăm carne de pasăre, inclusiv cei din Parlament și cei din MApN și SRI. Omul nu-i prost ca găina. E mult mai rău. Este politician și s-a gîndit cum să-l lase pe Piedone cu gura căscată. Piedone s-a dus să mănînce parizer și salam cu asfaltangii. Numai scandalul cu puiul vopsit l-ar fi putut detrona în materie de enormități și găselnițe de stîrnit popularitate. Horia Miron Constantinescu și-a chinuit gîndirea ca să dea o alarmă națională și să cîștige niște puncte în campania electorală în care a fost desemnat din partea „crescătorilor de găini” din fruntea PSD. Horia Miron Constantinescu, unul cules de pe Litoral, pus șef la protecția consumatorului, suspect de aranjamente, faimos pentru raporturile sale dure cu restaurantele, s-a gîndit să dea o lovitură de imagine. A lansat marea amenințare a „puiului vopsit”, un fel de pericol public venit pe linia găinilor și a puilor din supermarketurile politicii românești. Horia Miron Constantinescu știa ceva de cioara vopsită. Credea că unul a muiat-o în iaurt și a dat-o prostului ca fiind porumbel. N-a deschis un dicționar de expresii populare românești ca să afle că este doar o expresie pentru mincinoși și prefăcuți. Altfel, nici cioara nu poate fi vopsită, necum puiul de vîndut la supermarket. Cum o fi ajuns vigilentul de Constantinescu gata să creadă că și puiul și capra pot fi vopsite? Le înmoi în vopsea, le dai cu pensula sau le îngălbenești cu pistolul? Ca să nu mai vorbim de găini și de milioane de pui. La dînsul, coloratul este egal cu vopsitul. Ba chiar a încercat o demonstrație pe facebook. A pus pe cineva să frece o găină sau un pui pînă s-a schimbat culoarea cărnii. Și gata! A descoperit atentatul la siguranța noastră alimentară! Horia Miron Constantinescu este de formație jurist neîmplinit și probabil din această cauză s-a făcut politician. S-a gîndit să fie și un fel de poet avicol. Probabil că și-a imaginat că un pui vopsit pe post de amenințare la securitatea alimentară a românilor face cît un slogan și cît o campanie electorală. După mintea lui și porcul poate fi vopsit, și catîrul (ca în William Faulkener), chiar și boul. Cu puțin chin, el ne-ar putea arăta și un pește vopsit, și un cîine,chiar și un politician (mai ales că din ăștia există!). Fiorosul șef de la Protecția consumatorilor n-a izbutit să găsească nici un magazin alimentar și nici un supermarket care să vîndă niște pui vopsiți. Nici ANSVA n-a semnalat asemenea apariții. Mihai Ponea, secretarul general al ANSVA, a declarat pe la televiziuni că în întreaga sa carieră de specialist n-a văzut așa ceva. Cu atît mai mult, Horia Constantinescu, cel care coordonează controlul alimentarelor și care, ca și Piedone, răstoarnă, confiscă, dispune distrugerea produselor alimentare și închiderea magazinelor sau a localurilor. El n-a fost în stare să ne arate unul sau să prezinte un lot și să-l ducă la un laborator serios care să ne comunice rezultatele analizelor. Cu o părere pe post de concluzie de la un polițai sau de la un jurist pîrît nu poți striga către țară: -Oameni buni, iată puii vopsiți, cu substanța cutare, periculoasă, cancer, hepatită etc. Nici vorbă! Autorul descoperirii care a alarmat populația, adică Horia Miron Constantinescu, a terminat două universități care împreună nu prea fac cît o școală temeinică. După „Nicolae Titulescu” și Biotera, marele specialist în „pui vopsiți”, după cum puteți vedea în fragmentele de c/v pe care le reproduc în subsolul editorialului, s-a specializat într-un fel de polițai alimentar. Funcțiile ocupate după terminarea universității ne arată toată anvergura priceperii sale. De-asta ne putem întoarce la farfuria cu puiul de găină. Oricum, postarea sa cu aer de diversiune ieftină ne avertizează asupra unui lucru. În stilul acesta, pe zi ce trece, vin să ne conducă unii mai proști decît găinile pe care le sacrificăm! Post scriptum: Horia Mihail Constantinescu-Educaţie şi formare. Certificat de atestate a competențelor profesionale: Academia de Poliție ”ALEXANDRU IOAN CUZA” Colegiul Național de Afaceri Interne – PROGRAMUL POSTUNIVERSITAR DE FORMARE ȘI DEZVOLTARE PROFESIONALĂ – MANAGEMENTUL AFACERILOR INTERNE – ORDINE ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ Certificat de absolvire Agenția Naționala a Funcționarilor Publici – PROGRAM DE FORMARE SPECIALIZATĂ PENTRU OCUPAREA UNEI FUNCȚII PUBLICE CORESPUNZĂTOARE CATEGORIEI ÎNALȚILOR FUNCȚIONARI PUBLICI Diplomă de master Universitatea „BIOTERRA” București – FACULTATEA DE DREPT – SECURITATEA COMUNITARĂ ȘI TERORISMUL (Diploma de licență) Funcții: Comisar șef adjunct la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul Regional Galați – Comisariatul Județean Constanța Coordonarea activității comisariatului. Acțiuni de control. Relația profesională cu consumatorii Coordonator „Colectiv temporar de supraveghere si control national al Presedintelui ANPC” Comisar superior, delegat comisar șef adjunct Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul Regional Galați – Comisariatul Județean Constanța Coordonarea activității comisariatului. Acțiuni de control. Relația profesională cu consumatorii Șef departament audit și control / juridic SC EOL General Service, București Coordonarea departamentului juridic. Verificarea permanentă a activității celorlalte departamente Director general S.C. Rodrag Trade Co S.R.L., București Coordonarea și dezvoltarea activității. Coordonarea activității personalului.  

Sunt obligat să revin asupra unui candidat la Primăria Capitalei abia scos din pălărie. Luni seara, la Digi 24, am avut prilejul să-l urmăresc în liniște pe Cătălin Cîrstoiu. Pînă atunci, n-a depășit condiția unui nume pomenit destul de frecvent  în cercurile fostului Partid Democrat, adică Vasile Blaga, Adriean Videanu,  Raul Doicescu, Traian Băsescu  (și naș și fin cu Marinarul) și lunecînd prin diverse imagini de televiziune. Arăta ca un actor secundar din filmele americane din perioada anilor cu pelicule  alb-negru, unul dintre aceia care zîmbește la comandă, se apleacă mult de spate și salută pe toată lumea, chiar și pe cei pe care îi înjură în gînd. Reacțiile sale marcate de mimări excesive îl apropie mult de desenele animate, chiar de celebra figură din jocul Păcălici. În ciuda unei figuri distincte, este genul de portret care îți atrage atenția, dar nu-l ții minte dacă n-ai de-a face cu el. Pentru prima dată, doctorul Cătălin Cîrstoiu a inundat ecranul cu  zîmbete și a vorbit mai pe îndelete. Vrînd-nevrînd, el  a  fost pus în situația de a arăta ce gîndește și cam ce poate. Nu medical, ci în materie de candidat la Primăria Capitalei. Din păcate, cu tot baletul și cu tot regalul de amabilități (mai ales la Ciolacu, la Ciucă, la Firea și la bietul Burduja), el n-a spus mare lucru. Adică, nimic interesant. Doar generalități, complezențe, patinaje verbale, un fel de balet de studio ca să evite răspunsurile la întrebările țintite. Omul a etalat o disponibilitate la duplicitate pe care n-am mai văzut-o de multă vreme. Am mai observat un lucru. Cătălin Cîrstoiu poate rîde la comandă. Și cînd trebuie, și cînd nu. Așa, din senin! Abia cu acest prilej am aflat că omul chiar a fost scos din pălărie. Căcăcioasa Coaliție s-a trezit fără candidat. A fost refuzată de diverși și, amețită de atîtea ițe și jocuri, a simțit că se apropie de  termen și n-are om de scos în față. L-a ales pe Cîrstoiu  fără să-l fi supus unei cercetări de piață sau unui focus-grup. Dezvăluirea îi aparține. Pur și simplu, așa, că-i de-al nostru, de-al băieților și de-al fetelor vesele și ne scoate din  încurcătură! Mi-am notat cîteva dintre afirmațiile cu care a încercat să iasă din încurcătură, uneori, scăldînd-o vizibil. „Uitați-vă la mine! Eu nu pot fi un candidat de sacrificiu”. „În acele momente  (tragedia de la Colectiv), ar fi trebuit să fim un pic mai coezivi”. El vrea „un oraș  atractiv, oamenii trebuie să aibă o locuință”. „Orice lucru bun vine cînd trebuie!”„Orașul are nevoie de  sănătate, de  educație, de confort”. „Trebuie modificat comportamentul referitor la trafic. Să educăm oamenii  să folosească mijloacele de transport în comun”. „Eu sunt un om dispus să ofere  soluții!”. Doctorul prof. Cătălin Cîrstoiu pledează patetic pentru „centralizarea sistemului de încălzire” și își propune să „stimuleze centralele de cartier” (!?). „Eu cred că pot fi garantul unui program unitar”. Încă nu-l are, dar îl va scrie. A sărit în lapte și o să înoate. - „Și PSD-ul are idei bune. Și PNL-ul are idei bune. Eu le am pe ale mele”. -Și cînd  vom vedea programul? -Curînd! -Cît de curînd? -Curînd! Orașul are nevoie de sănătate, de educație, de confort”. „Eu sunt un om căruia îi place să trăiască într-un oraș cochet!!!”. (Genial, genial!); „Fiecare sector să-și găsească o dezvoltare unitară”. Să fie Bucureștiul „un oraș sănătos cu oameni frumoși!” etc. Dacă în Spitalul Universitar de Urgență Cătălin Cîrstoiu este un profesionist, în ceea ce privește Capitala el arată mai degrabă ca un medic fără stetoscop, străin de bolnav și de fișa lui medicală, un doctor care, în ciuda zîmbetelor largi, orbecăie pe la diagnostice și la tratamente și risipește cu generozitate kilograme de aspirină verbală.  

Mă așteptam ca AUR să găsească o replică mai inteligentă la toată circoteca desemnării de candidați pentru capitală. Nu de alta, dar promisiunea cu personalitățile independente, cu testații și cu negocierile nesfîrșite lăsa loc la un alt comportament, la o altă propunere care să ne arate că  AUR gîndește altfel și are soluții curate. Nu de alta, dar pe unde apucă să vorbească în liniște, cei care  reprezintă partidul, inclusiv dirijorul, critică vehement și aduc vorba de probleme și de soluții. Ia să vedem în ce măsură este adevărat! George Simion este convins că soluția lui cu un candidat tînăr, hîrșit prin două-trei primării, va fi de succes și va  lua fața lui Nicușor Dan. Iar pe Cîrstoiu și Piedone îi va surclasa. George Simion a propus un  tînăr funcționar de primărie numit Mihai Enache de care n-am auzit niciodată. Trecut pe la sectoarele 3, 4 și 5, spilcuit, școlit la Nicolae Titulescu (mamă, ce școală!) cu masterat, cu practică la primăriile conduse de  Băluță și Negoiță, el ar avea misiunea să scoată capitala din impas. Nu l-am văzut și nu l-am auzit niciodată pe Mihai Enache și nu pot pătrunde în logica lui și nici în cea a lui George Simion. Au  organizat o competiție în partid? I-a recomandat cineva să-l culeagă? Sunt prieteni? Sau a fost  copleșit de programul fantezist al tînărului director de  prin primării? Am aruncat și eu o  privire pe listuța de măsuri înșirate pe un site personal. Cît este Enache de ras, tuns, frezat și parfumat cu două facultăți făcute la aceeași Universitate Titulescu, propunerile sale oscilează între ridicol și ilogic. El zice că ar vrea să transforme Casa Radio în spital și să reconstruiască Mănăstirea Văcărești. Poate ca machetă! E ca și cum ar promite că face din AUR  a doua Academie Română și din sediul PSD o stație de rachete de pe care George Simion să zboare în provincie. Nici una, nici alta nu sunt posibile, după cum unificarea Bucureștilor arată mai degrabă a poveste de zis pe micul ecran. În mulțimea de cete și grupuri politice flămînde de posturi, unificarea lui Enache arată mai degrabă a proiect utopic girat cel mult de un partid care trebuie să mai  tragă la vîsle ca să ajungă în situația de a asigura trecerea unei asemenea legi prin parlament. Și, ca să vedeți ca nu-i un proiect serios și că „este mult pînă departe”, reproduc de pe site-ul propusului candidat o măsură bună de Marele Premiu al Campaniei Electorale 2024: „ Din prima zi de mandat, voi lua toate măsurile de a proteja copiii Bucureștiului de orice propagandă care afectează dezvoltarea normală și promovează ideologii deviante, indiferent ca aceasta se desfășoară în școală sau pe stradă și indiferent dacă propaganda este susținută de entități din țară sau din străinătate”. Eu zic să-i promitem că-l trimitem la Academia Română  și că-l propunem și la Premiul Nobel. Nu de alta, dar o așa capacitate ar fi păcat să se piardă la AUR sau pe la primăria lui Negoiță!  

Politicienii români vorbesc nespus de mult. Și cînd trebuie, și cînd nu, și întrebați, și de unii singuri. Iar cînd nu li se întinde un microfon sau nu li se arată o cameră de luat vederi spun bancuri și povestesc istorioare hazlii despre ce-au pățit pe unde au umblat. Ei sunt actorii propriului rol în comedia pe care și-o scriu singuri și în care putem descifra destul de lesne cum gîndesc, ce visează, ce argumente folosesc și, mai ales, ce fel de limbă română se revarsă din scăfîrlia lor. Cînd le gîfîie neuronii, se simte cum le patinează logica și cît de tare le geme gramatica. ”Acum vin alegerile locale, e normal să lăsăm şi concurenţa locală, fiindcă este esenţa democraţiei, dar o spun fără nicio reţinere, din punctul meu de vedere, suntem condamnaţi împreună să continuăm acest proiect pentru România. Şi vom vedea votul românilor în ceea ce priveşte alianţa electorală pentru Europa, pentru lista de europarlamentare şi pe urmă ne vom strânge din nou într-o coaliţie, şi cred că şi mai determinaţi decât suntem acum, să creăm o perspectivă” (Marcel Ciolacu, pe la Oradea) Aparent, Marcel Ciolacu spune o minciună. De fapt, îngaimă o prostie. Nu l-a condamnat nimeni. Dosarul său pentru merite deosebite la Revoluția din decembrie nu s-a încheiat. Și, la cîte sfori trage, e de crezut că nu se va pierde prin cămările procurorilor. PSD-ul este și el bine merci, în ciuda amenințărilor lui Klaus Iohannis de a-l scoate din istorie. (Și la care enormități confrații liberali n-au cîrîit de nici un fel. Au dat doar din cap). Cu această așa-zisă „condamnare”, Marcel Ciolacu se vrea un politician abil, deși nu izbutește decît o formulare de șmecher. ”Suntem condamnaţi împreună să continuăm acest proiect pentru România”. Ce să spun! El este condamnat, dar îi merge al dracului de bine. Și bani, și călătorii, și ibovnică, și putere! Al naibii de condamnat! Îl înțeleg că mai vrea! Cine i-a condamnat pe PSD-iști și pe liberali după ce s-au scuipat, ciomăgit și acuzat de atîte ori și în atîtea feluri să mai stea împreună? Au primit cumva o sentință de la Bruxelles? Sau este vorba despre o condamnare de la Klaus Iohannis? Nu ei împreună, undeva în debara, au inventat socoteala cu „PSD+PNL= stabilitate”? Și, pentru ca să nu pară niște bieți arhitecți ai unui plan de rămînere la putere și strategi ai ideii de stabilitate, au ridicat și un zid de apărare împotriva unui inventat pericol al extremismului. Vin extremiștii, vin antisemiții! Nu uitați ce susțin frații Muraru, ce muzeu de 40 de milioane de euro a plănuit Klaus Iohannis la București prin PNRR, ce instituție guvernamentală se luptă să rescrie istoria și să dea jos statuile celor care nu corespund evaluărilor și măsurătorilor de astăzi. Au populat orizontul României cu tot felul de amenințări și pericole ca nu cumva să mai gîndim, să alegem după mintea noastră, ci să votăm cum își doresc ei și să rămînem conduși de niște proști. „Vă rog să mă înţelegeţi şi pe mine şi pe ceilalţi, uneori, există căsătorii de convenienţă, nu spun de interes, în care îţi respecţi partenerul, că te-au pus mama cu tata să te însori, dar asta nu înseamnă că eşti îndrăgostit. Nu vă gândiţi cumva că suntem îndrăgostiţi cu cei care au condus judeţul ăsta mult timp, nici într-un caz”, a zis un liberal pe la Ianca, în județul Brăila. O altă minte secătuită de idei și neînsoțită de un obraz încearcă să dea o aparență morală unei înțelegeri de lotri sau de loverboys în politică. Autorul, nimeni altul decît Rareș Bogdan, semnează această confesiune descalificantă. Flecarul de serviciu al PNL se chinuie să justifice alianța cu dușmanii săi de mai ieri pentru că vin rușii, vin extremiștii, vin marțienii, vin procurorii Codruței Koveși să-i numere ouăle și banii. Și se poate culca oriunde și cu oricine! Scurt pe doi. „Condamnarea” și această „căsătorie de convenienţă” nu au la bază decît două fake-uri. Stabilitatea României - o promisiune lansată de niște proști incapabil să conducă- și vînturată ca sigură, în ciuda nenumăratelor gafe și greșeli. „Stabilitatea” și „căsătoria de conveniență” ar fi garanția lor în față pericolelor, cele mai multe inventate de ei și de șefii lor pentru a-și justifica abuzurile și prostiile. Nu mă refer la situația din Ucraina. Mai mult decît atît, ei nu sunt capabili să ofere nimic. Dacă aș avea un partid sau două și dacă aș găsi un fir de putere în mijlocul societății civile, i-aș mobiliza pe toți într-o campanie de lămurire și dezumflare a acestor falsuri. Țara poate fi stabilă și democrată și sub conducerea altora. Stabilitatea lui Ciolacu este o nenorocire scumpă ca dracu’ (și ce o să mai fie!), iar apărarea de diverse pericole invocate de coaliție ascunde de fapt apropierea unuia singur: Blocul de beton al hoților și al proștilor turnat peste țară, pe care altcineva să joace tontoroiul!

Într-o zi sau chiar în numai cîteva ore, atmosfera lumii se încarcă pînă la irespirabil. Pe nesimțite, se amorsează ca o bombă. Internetul aleargă știrile proaste cu mai mult decît viteza fulgerului. Într-o secundă, totul devine planetar. A murit o vedetă! Viitoarea Regină consoartă sau viitoarea Regină mamă a Angliei are cancer. Un model de frumusețe și echilibru se clatină. Așezată pe o bancă într-un parc, îmbrăcată simpluț, ca un om de rînd, ea dă semenilor o veste care ar trebui să clatine orice inconștiență și nepăsare. Și cele mai iubite persoane ale omenirii se pot prăbuși într-o clipă. Iubirea nu-i un scut în fața morții. Este doar un cîntec divin de sfidare a neantului. Și Regele Charles III a fost atins de cancer. Nici gloria Coroanei nu protejează. Splendoarea Regelui nu este egală cu măreția imperiului. Accidentele de circulație se înmulțesc mai ceva decit ciupiturile de țînțar. Despre cele mai multe dintre ele nu mai auzim nimic. Sunt doar anonime tragedii locale, cel mult regionale. Atentatul de la Moscova îngrozește populația planetei. Deja ne bîntuie o întrebare: -Și dacă va fi înțeles altfel, într-o altă cheie decît o răzbunare dementă? Tîrziu, după miezul nopții, ca un refugiat din nebunia lumii, am urmărit Campionatele Mondiale de patinaj artistic de la Montreal, așteptînd să se întîmple o altă minune. Cu o noapte înainte, canadienii Deanna Stellato-Dudek şi Maxime Deschamps au cucerit aurul în proba de perechi din cadrul Campionatelor Mondiale de patinaj artistic. Deanna Stellato-Dudek la cei 40 de ani ai săi, după 16 ani de retragere din patinaj, devenea campioană mondială și își împlinea un vis care ne arată că speranța omului este cea mai frumoasă parte din eternitatea lui.

Presupun că Ion Cristoiu s-a amuzat copios cînd a auzit numele celui scos din joben de căcăcioasa Coaliție pentru Primăria Capitalei. Se pronunță mai greu și nu se scrie cu î din a. Drept pentru care majoritatea îl pomenește pe Cristoiu. Adevărul este că figura de vultur pleșuv a profesorului Cîrstoiu derutează. Ai zice că zboară în cercurile înalte și largi ale lumii academice și vînează numai de la înălțime. Și atacă scurt și hotărît numai la pradă mare. Imaginea nu-i prea departe de evoluția sa. L-a împachetat pe Traian Băsescu să-l nășească și a ajuns decan și director la Spitalul Universitar. Nu-i de colea și nici pentru tot prostul! Medicul ortoped vînează ascensiunea în societate cu încăpățînare. Scară cu scară, post cu post. O parte din familia Băsescu se scarpină îndelung pe țeastă cînd aude de numele finului. Îl consideră un non-caracter. Ai noștri zic altfel, dar ne menținem la un limbaj academic și sintetizăm portretul moral al candidatului cu o împrejurare simplă. După ce Traian Băsescu a părăsit Palatul Cotroceni, profesorul Cîrstoiu l-a dat imediat afară pe ginerele fostului președinte. Acesta asigura partea juridică la Spitalul Municipal și a zburat cît ai zice pește. Ei bine, de la o asemenea foame de putere pare să fi pornit acordul profesorului Cîrstoiu de a accepta candidatura fără logică propusă de Marcel Ciolacu și înghițită ca fraierul de Nicolae Ciucă. Om al PSD-ului prin tată și al oportunităților prin vocație, profesorul Cîrstoiu a mușcat oportunitatea întinsă cu mîna premierului Ciolacu. Cum să nu joace de partea unui bosumflat în amiaza ascensiunii? Mai mult, cum să nu dea o mînă de ajutor la zburătăcirea Gabrielei Firea? Lansarea de miercuri are toate conotațiile unui aranjament mizerabil. Prezentarea publică a doctorului Cîrstoiu a început cu serviciile de amabilitate obligatorie ale celor eliminați din joc. Un fel de umilință a anilor 50-60. Adică a sacrificatei PSD și a mortului PNL. Firea și Burduja, amîndoi pretendenți dispuși la orice, au fost trimiși să facă oficiile, acceptînd astfel cîte o palmă peste gură și o retrimitere în front. Să priceapă și poporul și adversarii că taberele s-au înțeles. Adică au picat la pace. Amîndoi au fost forțați să tămîieze personalitatea unui medic care n-avea nici o legătură cu administrarea Bucureștilor. Pînă acum n-am avut parte de nici un semn că doctorul Cîrstoiu ar fi ieșit vreodată din Spitalul Universitar sau că locuiește în București. A propos-ul lui Cîrstoiu la radioterapie pentru Capitala României nu-i decît o aluzie regretabilă cu o situație medicală personală care se potrivește ca nuca în perete. E mai ceva ca Șoșoacă la NATO! S-a văzut de departe că doctorul Cătălin Cîrstoiu n-are nici un proiect și nici o idee pentru București, că a venit de la cabinet și că a acceptat propunerea pentru a salva o situație care arăta plină de sînge. A scăldat-o zicînd că împreună cu beizadeaua lui Marinel Burduja ne scoate la liman. La această conferință de presă ne-a demonstrat un singur lucru. Că are papagal de politică, dar este lipsit de fibră și de anvergură. Dar punctul forte al prezentării de miercuri a fost discursul de fanfaron al lui Marcel Ciolacu. Pe zi ce trece, Ciolacu ia avînt și se umflă în timp ce vorbește cu țara și cu istoria, ia viteză și face volum și se bucură copilărește de ecourile și de tropăitul gîndirii sale. Citez din subconștientul plin de zgomote ale acestuia: "Am venit cu un proiect pentru Bucureşti, am venit împreună cu un proiect pentru Europa, avem o coaliţie de guvernare coerentă şi dacă românii o să ne dea votul pentru aceste două proiecte, sunt ferm convins că o să venim şi cu un proiect pentru România", a spus Ciolacu. Păzea! Ia aflați ce ne așteaptă! "Dacă a fost să alegem primarul Capitalei în două săptămâni, daţi-ne două săptămâni după 10 iunie şi vom veni şi cu răspunsul la această întrebare". Marcel Ciolacu a vorbit despre lansarea lui Cîrstoiu ca la o lansare de Apollo de pe Dîmbovița sau din Ferentari. Sau ca la Unirea Moldovei cu România, rezolvată de dînsul la Buzău cu pescarul de Romașcanu. Mai cred ceva. Că doctorul Cîrstoiu arată ca un pariu sociologic marca Vasile Dîncu. După mintea acestuia, dacă sforarii și liderii căcăcioasei Coaliții au televiziunile lui Dan Voiculescu și Ghiță, plus Digi Tv, dacă SRI-ul pune umărul din umbră, atunci, în două luni, în România se poate face din Vanghelie sau din Mitică Dragomir cîte un candidat la scaunul de Patriarh sau din Șoșoacă o Nadia Comăneci. Așa și cu Cîrstoiu! Îi iau bisturiul și stetoscopul și îi pun cheia orașului de gît și îl fac idolul bucureștenilor. Și mai hazos ar fi ca doctorul decan și director al Spitalului Universitar de Urgență București să pretindă să-i rămînă toate aceste funcții și dregătorii și în cazul în care va ajunge primar. Esența zilei a fost formulată însă de Piedone. Intr-o declarație televizată, Plăcintarul Piedone (produs PUSL) a lansat o formulare sintetică, de mare adîncime filosofică și morală pentru toată această campanie nenorocită. -Dacă le ia costița din fasole...

Citiți acest răspuns de pantofar (ospătar) obraznic! El a fost preluat de site-uri ca o declarație politică, fără ca bucureștenii să i-o întoarcă pe măsură. „Ospătarul Piedone! Așa mă alintă, batjocoritor, reziștii primarului general USR.Da, dom-ne! Am fost picol, ospătar, bucătar, spălător de vase! Este rușinos să muncești în restaurante, cafenele, cîrciumi, baruri” Vă imaginați cu ce scîrbă îi tratează reziștii ăștia anti-țară pe ospătarii din restaurante, baruri, cârciumi, cafenele? Vă imaginați că o poală de neica-nimeni cataloghează mizerabil o breaslă onorabilă a lumii?”(Piedone-gînditor politic pe Facebook). Mulți au luat-o de bună. Mai că s-au găsit unii care să zică, uite ce băiat deștept este Piedone ăsta! Le-o trage la toți! Ce om sincer, ce patriot, ce hahaleră simpatică! Şi, nu în cele din urmă, ce rușine pentru un oraș cu pretenții europene! Nimeni n-a apucat să-i trîntească un „Ne sutor ultra crepidam”. N-ar fi avut nici un efect. Apa nu prinde pe nicio gîscă, fie ea slabă, fie grasă. Crede că tot ce iese din dovleacul ei lucios sunt ouă de aur, iar măcănitul meîntrerupt, pe orice subiect, anunță un destin eroic. Piedone nu realizează nici ridicolul propoziției „Am fost picol, ospătar, bucătar, spălător de vase!” Se fudulește de parcă vasele spălate ar fi tratate filosofice și vorbește despre cratițe de parcă ar fi fost premii sau diplome care îi dau dreptul să judece parlamentari, ingineri, profesori și academicieni. Piedone confundă onorabilitatea muncii de ospătar cu tupeul de a da lecții celor care au mers la școli înalte și au învățat carte. Spălînd vase, el crede că și-a antrenat neuronii și a devenit egalul profesorului Voiculescu sau Dîncu și poate scrie ca Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu luați împreună. Vorbește cu toți bacalaureații numai de pe acoperișul universității prin care n-a călcat. Caracter fragil, nu slugă, dîndu-se pornit de la talpa țării, Piedone și-a lustruit biografia și se face că nu-și mai aduce aminte de turbanul său de plăcintar umil pe care și-l punea pe scăfîrlie cînd intra cu tava încărcată cu plăcinte în pauzele ședințelor de la PSD București. Cariera de plăcintar a lui Piedone a început undeva la coada calului, peste drum de Universitate, unde se apleca pînă la preș, cînd trecea Dan Ion Popescu. Piedone vrea să pară din stirpea oamenilor simpli, deși el s-a ridicat pe barba politicienilor cu o slugărnicie dizgrațioasă. Şi mai apoi tot el, tot pe barba politicii, a progresat de la tava cu merdenele la controlul buticarilor, piețarilor și chivuțelor, unde își etala burdihanul și grosolănia, aplicînd legea piețelor cu piciorul, cu grohăieli și cu amenințări. Țopul băga spaima în tarabagii și s-a lansat la o emisiune de televiziune a Mihaelei Rădulescu (fostă diva de mahala scoborîtă și ea de prin Moldova) cu descoperirea chipului lui Cristos într-o tigaie veche. Așa s-a umflat și i-a fript pe mulți umflatul de Popescu-Piedone, ajuns spaima piețelor pentru toți naivii și necitiții. Tupeul lui Piedone face gol în preajmă. Nimeni nu s-a încumetat să-i zică, mai pe românește, mă, prostane, nu te băga unde nu te pricepi! „Ne sutor ultra crepidam”. Tronul cu bazin de tras apa îți ajunge! Perplexitatea cu care o mare parte din bucureșteni se uită în gura lui Piedone și-l tot votează spune multe. Susținerea pentru un plăcintar și ospătar de nivelul lui Popescu Piedone, ajuns președinte de partid, primar de sector și acum gata să se cațere în fruntea Bucureștilor, mi se pare unul dintre cele mai puternice semne de decădere în Capitală – o operă publică de o rară inconștiență.

- Acu-acu sau mîine dimineață! Cel tîrziu poimîine vom anunța candidatul! „O scrisoare pierdută” are doza de candoare, satiră și de umor, dar și de ilustrată îngălbenită a politicii din vremea lui Caragiale. Acum, desemnarea candidatului la Primăria Capitalei este o probă de neputință și o încercare absurdă de a rezolva interesele și orgoliile ambelor tabere. Două cete inamice au renunțat la luptă și se screm să se împace, căutînd un om care să încrucișeze lipsurile și necazurile pensionarilor cu rapacitatea liberalilor inculți și obraznici, nebuni după bani. De săptămîni bune, asistăm la un fel experiență unică. Ciucă și Ciolacu, asistați de Iohannis, caută cu lumînarea un cetățean român care să poată înfrăți spiritul economicos și temător al bunicuței sărace cu dezinvoltura miliardarilor americani. Ne tot amînă de pe o zi pe alta, dintr-o săptămînă pe următoarele. Cîteva minți cu două doage rupte și trei lipsă se chinuie să găsească un personaj care să fie pe placul ambelor părți. Sau să-l inventeze într-o ședință. Şi încheie anunțul cu aceleași promisiuni: -Mai facem un sondaj, mai măsurăm un crai, mai încercăm un Bulă, mai negociem în Coaliție! Așa moment caraghios pentru efortul celor două partide de a naște un soi de hermafroditism politic n-am mai văzut niciodată în așa-zisa noastră democrație. Ce rezultă din aceste strădanii? Din încrucișarea cîinelui cu lupul a apărut coiotul. Din dragostea între o iapă și un măgar s-a născut nevinovatul și blîndul catîr. Din împerecherea unui armăsar cu o măgăriță a ieșit bardoul. Bardoul n-are nici forța calului și nici robustețea măgarului. Este un animal steril, un fel de fundătură biologică. Cam aici s-ar duce și produsul politic rezultat din apropierea între două partide incompatibile. Ce-ar putea rezulta din încrucișarea între socialiști și liberali? Pe moment, ea pare imposibilă. De dragul puterii, nu-i exclus să rezulte un partid unic, fără culoare dar dominat de morbul puterii. Asta încearcă Ciucă și Ciolacu sub supravegherea politologului-profesoraș de fizică, Klaus Iohannis. S-ar putea să rezulte o încercare măgărească de a păcăli ambele tabere. Şi pe oamenii de stînga, și pe cei de dreapta, care vor să se descurce pe cont propriu. O alianță între pesediști și liberali presupune nașterea unui animal politic neobișnuit, unul drag nevoiașilor și folositor liberalilor nehaliți,care nu se mai satură de contracte. Adică o arătare care nu există! Amînarea exagerată a numelui celui desemnat să fie candidatul comun a pus nervii alegătorilor la o probă complicată. Așteaptă sau înjură? Mai cred că PSD și PNL pot scoate din pălărie un nume care să le salveze obrazul și să le aducă victoria în alegeri? Sau bucureștenii sunt amăgiți că această înfrățire a rîmei cu sîrma ghimpată poate lansa un salvator pentru Capitală. După părerea mea, dorința lui Ciolacu de a scăpa de Firea și a lui Ciucă de a avea și el un om la Primăria Capitalei, de a avea și guvernarea și președinția au dus ambele partide în cea mai caraghioasă situație posibilă. Şi, ca să nu rămînă cu mîna goală, Ciolacu, un pokerist politic de cartier, a început să joace și pe mîna lui Piedone. Dan Voiculescu pune televiziunile, radiourile și zieruțul numit Jurnalul la dispoziția PSD-ului pentru toate alegerile din acest an și primește, la schimb, un sprijin pentru ospătarul Piedone, pe care îl vom prezenta pe larg în zilele următoare.

Începe să ia proporții tensiunea dintre PSD și Gabriela Firea. Se vede clar că  PSD  (sau mai corect spus, un grup important din partid) n-o mai vrea candidat și primar la Capitală. Visul de  femeie ambițioasă al moldovencei din Voluntari este pe cale de a se nărui, împreună cu toate planurile și  sforăriile  păpușarului ei din familie. Au  fost ambițiile madamei atît de  ambițioase și de amenințătoare pentru Ciolacu și Dîncu, pentru Tudose și ceilalți încît să o marginalizeze din ce în ce mai mult? Să nu uităm că nu  este vorba de un prim conflict. Cu cîțiva ani în urmă, Gabriela Firea era printre numele din  PSD pomenite pentru o eventuală candidatură la președinția României. Cam pe atunci ea a fost conducătoarea unui grup care s-a ridicat împotriva lui Liviu Dragnea. Părea că pregătește chiar o spargere a PSD sau o naștere de nou partid. Să fie cei care îi cunoșteau ambițiile de atunci într-o altă tabără și să fi deconspirat ce  planuri avea?  Sondajele de opinie, în ciuda faptului că nu arată rău, n-o  mai dau cîștigătoare, oricît s-ar strădui hahalera de  Cozmin Gușă (mereu în căutare de stăpîni și  proiecte pe care să le stoarcă  pentru noi resurse!) să ne-o prezinte. Gabriela  Firea a pierdut o parte a electoratului din Capitală  din cauza  fanteziilor artistice (madama este  și poetă cu o cărțulie liricoasă) aplicate în organizare, gestiune și dezvoltare. Povestea sa cu șmecheritele 24 de societăți comerciale ne-a arătat cum gîndește și acasă, cu Pandele. Și la Primărie, cu mulți dintre oamenii lui Firea, s-a risipit în ambiții deșarte, deși cei doi locuitori din Voluntari se sfătuiau împreună cum să conducă Bucureștii. Transportul în comun deservit de autobuzele din Voluntari a fost cel mai  bun exemplu. Contractele orientate spre turcii care le livrează și insistența pe tramvaiele produse de otomani, de  asemenea. Sunt gata să cred că Gabriela Firea și Florentin Pandele au luat mandatul precedent la Primăria  Capitalei pe cont propriu și s-au crezut  buricul pămîntului, stîrnind rețineri și antipatii în partidul pe pe care l-au folosit să se ridice. În  acest moment, Gabriela Firea pare să fi  pierdut sprijinul partidului care a ridicat-o. Mai rău. A pierdut și sprijinul masiv acordat de  grupul lui Dan Voiculescu, unde a  fost  ani buni un fel de om al casei. Oamenii Varanului (după ce au beneficiat grosolan de  publicitate de la  primăria condusă de Gabriela Firea)  au acum un alt ordin. Trebuie să-l susțină pe Piedone. Firea este  „fumată” politic  și nu mai arată a cal cîștigător. Nici pentru el, nici pentru partidul pe care îl folosește (mă refer la PSD, nu la PUSL, care nu depășește condiția de pretext). Tandemul  Firea-Pandele n-a mai rămas decît cu Cozmin Gușă și cu Ilan Laufer, navetiști politici de profesie (voi cît dați?) rămas  fără vacă de muls. Și nici așa! Ilan Laufer, un fante trambalat pe la televiziuni și partide, ca și Cozmin Gușă, își dă măsura și zice: -”Noi mergem pe mai multe variante și trebuie să luăm în calcul varianta unui candidat independent care poate să câștige Primăria Capitalei”.  

La cît de vizibil inculți  sunt Klaus Iohannis, Marcel CioIacu și Nicolae Ciucă  (lecturi puține, disponibilitate redusă spre aprofundare, zero spirit cartezian, inapetit  total pentru dimensiunea umanistă), Vasile  (poet ratat din poet  țăran!) Dîncu a devenit profesorul, consilierul, luminătorul, geniul   (n-a izbutit să-și atingă și visul intrării în Academia Română!)  pentru  gînditorii de sumă nulă amintiți mai sus. Dîncu are  imaginea unui vrăjitor politic. Jonglează cu  ipoteze și scenarii aiuritoare care  amețesc și fascinează creierele neexersate într-ale imaginației. Tot el  este sociologul care a furnizat SRI, în februarie  2014 (cu doi pași  înainte de retragerea controlată a lui Crin Antonescu),  celebra  cercetare de piață despre  portretul  viitorului președinte al României  (un minoritar etnic, din administrație locală, provincial etc.). Restul a fost ambalat democratic și continuă și azi! Ei bine, „luminăția”  tripletei a fost trimisă la televiziunea de  serviciu Digi 24 TV să  rezolve  aparent intelectual și politic  situația de rahat a Coaliției. Adică să imagineze  fundamentul ideologic și practic al fundăturii în care au ajuns  cei trei (urmați de Coaliția moșită de dînșii). A crescut  vertiginos riscul să  nu ajungă nicăieri și să înceapă  campania electorală  fără ca ea  să  aibă un  candidat comun. Ce este  aceea  trilemă?  Conform  DEX: ”Trilemă sf [At: MAIORESCU, L. 80 / Pl: ~me / E: ger Trilemma] (Rar) Situație care pune trei alternative, dintre care trebuie aleasă una”. Dilema  se naște dintr-o ezitare, dintr-o  îndoială. Din două alternative trebuie aleasă una, chiar dacă ambele duc la aceeași concluzie.  Trilema, cea în varianta  românească, vine nu din încercarea de a  alege unul din cele  trei  interese divergente, ci pe toate trei. Este o situație  întîlnită mai des într-o gașcă  sau între golani.  Și Klaus Iohannis la  (sau) cu  un brînci  spre NATO sau spre Uniunea Europeană, și Ciucă sau Ciolacu președinte, și un primar al Coaliției PSD-PNL în Capitală. Efortul intelectual de a rezolva  trei interese  divergente  (de obicei incompatibile)  se vede de departe. Adică nu numai capra și varza, ci capra, varza și bucătarul. Cam în situația ceasta se află  ambițiile deșarte  ale lui  Iohannis, Ciucă și Ciolacu. Ei bine, Vasile Dîncu a fost trimis la  Digi 24 TV să pună bazele teoretice și politice  ale  rezolvării trilemei  care în curînd va fi scoasă din pălărie de  tripleta pomenită  mai sus. Deocamdată,  Vasile Dîncu ne anunță că încă  se  mai cîcîie la rezolvarea  teoretică a contradicțiilor: „Decizia de bază este aceasta. Cum se va potrivi cu realitatea electorală din București, aceasta este întrebarea. Să vedem dacă un candidat comun – și care candidat comun – ar putea să facă o sumă de ectorate care să ducă la victorie”.   „Deocamdată nu avem un nume, analizăm, facem proiecte, sondaje, mai avem focus grupuri. Încercăm, pentru că avem o dificultate: cele două electorate comunică foarte puțin, o treime din electorat ar putea să meargă de la un candidat la altul”. Cum poate fi scos din pălărie un cîștigător  fără o imagine publică? Presupun că  Vasile  Dîncu a livrat teoria că se poate.  Și chiar este posibil. Un eveniment   cu impact puternic poate scoate un om  în fața  celorlalți și îl poate transforma în  cîștigător. Dar foarte, foarte rar. Lista  unor asemenea  cîștigători este extrem de scurtă.  Mult mai greu  o asemenea răsturnare poate fi  produsă de o construcție din laborator.  Ar fi posibil ca membrii tripletei să fi agreat ipoteza și să fi îngăduit fantezia  vrăjitorului politic. La urma urmelor, ei cine au fost?  Nu s-au ridicat rapid din niște nimeni mai norocoși? Klaus  Iohannis - un  inspector școlar bosumflat, Ciolacu - un  june cărător de  undițe și de puști, Ciucă - un ofițer izolat prin cazărmi. Uite că au ajuns un niște vedete. E drept, vedete fluierate,  înjurate și nu prea folositoare. Să fi hotărît  tripleta o rezolvare a trilemei prin desemnarea unui arhitect  necunoscut bucureștenilor? Să fi renunțat la un crac din cele trei ambiții politice? Pînă cînd nu vor spune clar ce au decis nu  avem o părere. Vasile Dîncu a fost împins la vedere pentru a acoperi penibilul situației și încurcătura în care a ajuns Tripleta noastră din ce în ce mai împiedicată.    

De cînd bate vînt de campanie, gonflații și trompeții Coaliției îl toacă pe Nicușor Dan la modul cel mai grosolan. Ceva în stilul „cîrnați la bardă”. Scurt, tăios, apăsat, definitiv. Unii mai că dau să-și facă semnul crucii, chemînd și ajutorul divin să pună umărul la înlăturarea acestuia. Gabriela Firea o ține ca o lele ieșită la poartă și își plimbă limba ca vulpea pe lîngă cotețul găinilor. Nici un combatant nu vrea să intre într-o discuție sau într-un schimb de argumente. Piedone face analize cu care îi concurează pe Bulă și pe Gîgă, se împiedică în gramatică și dă în gropi de logică. Executarea, condamnarea, înfrângerea, eliminarea din competiție și gata! Toți adversarii își imaginează că vorbele grele, sentințele, judecățile definitive pot juca rol de ghilotină publică. Adică îl fac pe Nicușor Dan nesemnificativ în competiția electorală pentru Capitală. De obicei. asemenea manevre orchestrate chiar reușesc. Fac din alb negru și din negru alb, din arogantul primar de Sibiu mare cîștigător de alegeri prezidențiale și personalitate europeană etc. Dacă un om nu poate fi umflat sau îngropat din cuvinte, atunci nu i-am fi ales primari pe Lis și pe Oprescu, pe Băsescu și pe Firea! Și, totuși, cel mai înjurat om din timpul mandatului său, cel mai contestat, cel mai atacat cu campanii orchestrate în care s-au băgat și mulți bani nu stă chiar atît de rău. Ba unele sondaje îl arată cîștigător, în vreme ce cocoșii politici ai Coaliției se chinuie să desemneze un candidat pe care să-l umfle. Ba, Varanul încearcă o lovitură cu Piedone și speră să preia controlul asupra Capitalei. Să fie propaganda atît de neputincioasă? Să fie o armă enervantă și să provoace o contrareacție a omului simplu? Sau Nicușor Dan a făcut mai multe lucruri pentru București decît au făcut toți ceilalți după căderea lui Ceaușescu? Oricum, la capitolul muțenie nu-l întrece nimeni. Așa ciufulit și cu aer de Mutulică, așa tăcut și chițăit în propoziții, așa speriat de oameni și de camerele de luat vederi, Nicușor Dan are o listă de realizări și un public care îl susține. Un număr important de bucureșteni văd în el tot un cîștigător. Unii, chiar un primar care a făcut ceva și mișcat cîteva proiecte importante, de care nu s-a apucat nimeni. Propaganda, mai ales cea electorală, poate prosti omul în față, îl poate îmbăta cu vorbe și-l poate priponi cu lanțul promisiunilor. Dar de orbit de tot și de anulat lucruri evidente tot nu izbutește. L-am beștelit pe Nicușor Dan de cîteva ori, provocat și de groaza lui față de tot ce înseamnă comunicare. Știu că a blocat elanul și interesele multor investitori imobiliari care l-ar vedea fript la proțap. Ei nu-și apără decît interesul. Orașul, mai puțin. Nu le pasă de această dezvoltare haotică, de Orient la porțile Europei. Bucureștenii s-au obișnuit să trăiască și cu primari care dau autorizații de construcție în plin bulevard (vezi blocul de pe strada Buzești!, autorizat cu 8 metri pe carosabil). Curajul lui Nicușor Dan de a bloca extinderea haosului urban și de a încerca o brumă de disciplină în proiecte nu-i de condamnat pe cît de tare îl atacă imobiliarii. Dimpotrivă! Și, atunci, de ce îl toacă mărunt mai toți care vorbesc despre el? Că nu-i flecar și sforar ca Băsescu? Că nu-i circar ca Viorel Lis? Că nu ia și nu le învîrte cu sacoșa ca Oprescu? Că nu face concerte ca Firea? Că nu înființează firme după scornelile lui Pandele? Că a plătit datoriile Capitalei lăsate de madam? Că a izbutit să dea drumul la pasaje și la tramvaiele de la Arad pe care madam Pandele le visa turcești? Că s-a apucat de înlocuit linii, stații, magistrale de termoficare și conducte de apă? Că s-a apucat și de proiectele pentru străzile radiale care să lege zona centrală de periferie și de Ilfov? Ce-i așa de rău și de periculos la Nicușor Dan? Nu cumva combaterea lui violentă este o formă de ticăloșie ambalată electoral? Cu șerpăria de interese și de funcționari și pile adusă din Voluntari de la Pandele, Nicușor Dan a supraviețuit onorabil și a făcut lucruri demne de atenție. Ba, a deschis proiecte de dezvoltare și modernizare cîte n-a început nimeni și care vor ușura fluxurile prin București. Mai anul trecut, am cerut printr- o scrisoare către biroul de presă o listă a lucrărilor și proiectelor din Capitală. Și am primit o comunicare de la Direcția Generală de Investiții pe care am publicat-o în Cotidianul. Am republicat-o în aceste zile și merită citită! Verificată și pusă pe un talger al cîntarului în balans cu toate aberațiile care i se pun în cîrcă. Poate rezultă o judecată mai dreaptă! Nicușor Dan nu este chiar așa cum îl descriu adversarii săi. Dacă urmăriți lista de proiecte aflate în lucru, ea ar putea fi chiar o schiță pentru un început de modernizare a Bucureștilor.

Nu mai am nici o îndoială că încurcătura din calendarul nostru electoral ține și de ambiția președintelui Iohannis de a mai prinde o dregătorie importantă. Una europeană, departe de părerile concetățenilor săi. „Dulapul” nostru și-a făcut niște calcule și ele trebuie să fi fost în spatele primei „adieri” din presă despre candidatura sa la NATO. Era greu de spus dacă a apărut ca un zvon produs de o mașină de zvonuri a băieților sau a fost lansată chiar de la Cotroceni. De atunci, pe firele subțiri ale subordonării și ale prostiei au circulat păreri despre „Iohannis-șef la NATO”. Unii au ridicat din umeri, alții au rîs și cei mai naivi au început să creadă. -Mai știi!? Poate pică norocul și pe țărișoara noastră! Așa că marți (o veste demnă de o zi de marți!), Klaus Iohannis a citit de pe un prompter cu o expresivă traducere în limba datului din mîini: -”Îmi asum această candidatură în numele României cu toată responsabilitatea, iar această decizie are la bază performanța României, experiența acumulată pe parcursul celor două mandate de Președinte al României, înțelegerea profundă a provocărilor cu care se confruntă NATO, Europa, și în special regiunea noastră, și angajamentul meu ferm față de valorile și obiectivele fundamentale ale NATO”.  De ce nu l-a propus guvernul României sau diplomații dintr-o altă țară, fie ea și partener strategic? Nu cred că „asumarea” a fost privită de Executivul nostru ca o afacere personală. Și nici din cauza faptului că Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă n-ar fi fost de acord. Mai degrabă a fost o socoteală că îi înjură lumea și li se strică fasonul de liberali și de pesediști în prag de alegeri. Aș adăuga și o răbufnire de ambîț. Undeva în sertarele sale ascunse, „Dulapul nostru” se vede deja o piesă europeană și un valoros mobilier internațional. Să fie vorba la Klaus Iohannis de o „înțelegere profundă a provocărilor” din politica românească și din cea europeană, din educația tinerilor sau din încropita cooperare internațională a țării noastre? Sau experiențele sale de profesor suplinitor, de inspector școlar și de primar, plus de președinte figurant să conțină un tezaur de înțelepciune și un bagaj important de gîndire strategică? Sau marile alianțe sunt clădite pe criterii care ne scapă și în aplicarea cărora adevărurile pipăibile și părerile celor mulți n-au nici o greutate? O ambiție personală eșuată conține un dram de iluzie și un iz de ridicol, pe cînd o promovare spectaculoasă a unui om mediocru, în care încrederea publică a scăzut aproape de marja de eroare a sondajelor de opinie aduce cu ea și o componentă de pericol public. Chiar și pentru NATO! Nu-mi rămîne decît să revin la bănuiala că insistența cu care Klaus Iohannis vînează o funcție euro-atlantică mai ascunde un fel de „m-am săturat de România” și o dorință nemărturisită de a trăi departe de țara în fruntea căreia a zăbovit și a fost îngăduit pentru o vreme!  

(Editorialul semnat de Cornel Nistorescu a fost publicat inițial pe 17 07 2023) Cînd am citit mesajul de adio al Gabrielei Firea, în care madam Pandele încerca să joace rolul de eroină tragică, mi-am adus aminte de o corespondență a redacției Cotidianul din luna martie a acestui an. Și noi, ca mulți bucureșteni, bombardați de propagandă (Firea s-a bucurat de sprijinul televiziunilor pe care le-a hrănit cu publicitate),  am crezut cam același lucru. Că Nicușor Dan taie frunză la cîini, că tace și nu face nimic. Asta ne-a și determinat ca în virtutea liberului acces la informații să trimitem o solicitare la Biroul de presă al PMB. Să vă reproduc mai întîi cîteva dintre lacrimile de crocodil semnate de madam Pandele în ziua demisiei sale: „Toate sondajele arată că aș fi câștigat în orice formulă politică. Pentru că bucureștenii au plătit, din păcate, amar, cei trei ani de experimente pe viața lor cu un individ absolut nepăsător la nevoile oamenilor. Lui nu i s-a mai cerut nicio demisie, când s-au întâmplat chiar tragedii în mandatul său. Întotdeauna a fost o dublă măsură! Am înțeles că sunt oameni politici care nu fac mai nimic, ba chiar blochează și proiecte începute, dar care sunt susținuți pentru că aparțin unui grup, unui interes. Eu nu aparțin niciunui interes! Dar, fiecare ne ducem crucea! De aceea, am decis, cu mare regret, dar hotărâtă și cu fruntea sus, să plec din Guvernul României”. Să vă arăt ce s-a ales din solicitarea noastră către PMB și către primarul Nicușor Dan. Trebuie să precizez că atît eu cît și colegii mei nu avem și nu am avut nici o legătură cu primarul Nicușor Dan. Ba am crezut, ca toți bucureștenii, că primarul capitalei doarme în post și mai mult se face că lucrează. Drept pentru care, în luna martie din acest an, i-am și trimis această scrisoare și am primit răspunsul de mai jos. Nu vreau să trăiesc într-o glumă a celorlalți și să comit deliberat o nedreptate. Drept pentru care public răspunsul primit. El ar putea să răstoarne doar o parte din prejudecățile privitoare la Nicușor Dan, un om tăcut, închis, speriat de bombe și incapabil să comunice cu bucureștenii care l-au ales,  dar care nu merită disprețul celor care repetă placa susținută de madam Pandele și de televiziunile care o tămîiază. Solicitarea Cotidianul către Primăria Municipiului București „Prin prezenta formulez o cerere conform Legii nr. 544 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public cu modificările și completările ulterioare. Redacția Cotidianul își propune să realizeze un inventar al obiectivelor și proiectelor de modernizare a Capitalei, realizate în ultimele mandate de primar general. Prin urmare: I.  Vă rugăm să dispuneți întocmirea unei liste de proiecte importante finalizate sau aflate în execuție în timpul mandatului dumneavoastră. II.  De asemenea, vă solicităm menționarea proiectelor importante ce urmează a fi declanșate până la sfârșitul mandatului dvs.  III.  În măsura în care există o evidență a obiectivelor și proiectelor realizate în mandatele deținute de Sorin Oprescu și Gabriela Firea, vă rugăm să ni le comunicati și pe acestea“.  Iată conținutul unui răspuns care merită cunoscut: „Având în vedere solicitarea dvs. înregistrată la Direcția de Presă cu nr. 24861/13.02.2023, vă comunicăm următorul răspuns transmis de către Direcția Generală Investiții: I. La această dată se află în diferite stadii de execuție următoarele proiecte de investiții: 1. Pasaj rutier Doamna Ghica S-a finalizat montarea tablierului metalic la Pasajul Doamna Ghica, iar la începutul acestei toamne se va circula pe acest pod. Tramvaiul 21 revine pe vechiul traseu de la 1 aprilie. După ce se va termina etapa de montaj, se va suprabetona și asfalta podul, se vor realiza marcajele rutiere și sistemele de iluminat, iar apoi pasajul va fi deschis traficului rutier. Pasajul Doamna Ghica, parte importantă a inelului median, permite realizarea legăturii între zona de nord și zona de sud a orașului, iar pasajul construit, pe direcția Pipera – Piața Delfinului, va asigura continuitatea traficului pe strada Doamna Ghica, peste șoseaua Colentina, pe care o va supratraversa. 2. Penetrație Prelungirea Ghencea – Domnești și Supralărgire Bulevardul Ghencea între Str. Brașov și Terminal Tramvai 41. Stadiul actual al proiectului Prelungirea Ghencea este următorul: Tronsonul 1- Realizat 25% – Au fost relocate conductele de gaze naturale – Se lucrează la instalația de canalizare pluvială – Se efectuează lucrări de săpătură în vederea lărgirii carosabilului. Tronsonul 2 – Realizat 90% – Au fost finalizate și extinse rețelele de utilități – Au realizate trotuarele și pistele pentru bicicliști – Au fost realizate lucrările de așternere straturi de mixtură asfaltică carosabil – Au fost executate lucrări la infrastructura tramvaiului pe aprox. 250 ml. Tronsonul 3 – Au fost finalizate exproprierile și demolările în vederea începerii lucrărilor. 1. Primăria Municipiului București are în derulare Proiectul de investiţii: “Reabilitarea sistemului de termoficare al Municipiului București (șapte obiective însumând o lungime de traseu de 63 km)”, aprobat prin HCGMB nr. 216/19.04.2018 și actualizat prin HCGMB NR. 444/13.12.2021 compus din următoarele șapte obiective de investiții: Obiectiv 1 – Magistrala 1 Sud – Pantelimon, tronson CM11’-CP3-CV5/4, în lungime de 12 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 04.07.2022, pentru care stadiul de execuție a ajuns în prezent la 1,4 km canal termic, în anul 2022 fiind alocată suma de 12.516.000 lei; Obiectiv 2 – Magistrala II Sud – Bobocica, tronson CS1 ( CET) – CS5, în lungime de 7,1 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 15.07.2019, stadiul de execuție al reabilitării rețelei a ajuns în prezent la 100%, s-au alocat sumele de: 2019: 5.231.196 lei 2020: 12.730.770 lei 2021: 9.895.510 lei 2022 – 3.357.000 lei Obiectivul 3 – Magistrala II Sud Mihai Bravu, tronson CM43 – CO2, în lungime de 9 km canal termic pentru care proiectul tehnic, caietul de sarcini și detaliile de execuție împreună cu documentațiile tehnice pentru obținerea autorizației de construire (DTAC) au fost realizate de către Compania Municipală Energetica Servicii București SA în cadrul contractului 1182/2018, se află în etapa de reluare a procedurii de atribuire a contractului prin licitație deschisă, procedură ce se va derula în anul 2023. Procedura din anul 2022 a fost anulată. Obiectivul 4 – Magistrala II-III Grozăvești, tronson C15/20 – CS12, în lungime de 11 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 01.03.2022, pentru care stadiul de execuție a ajuns în prezent la 2,5 km modernizați, pentru care s-au alocat sumele de: 2019: 1.100.516 lei – pentru proiectare 2022: 6.249.008 lei pentru execuție Obiectiv 5 – Magistrala Progresu- Berceni, tronson CB4 – CO5, în lungime de 7,8 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 09.05.2022, stadiul de execuție a ajuns în prezent la 31,21%, pentru care s-au alocat sumele de: 2019: 792.777 lei – pentru proiectare; 2022: 18.979.020 lei pentru execuție. Obiectiv 6 – Magistrala Progresu Ferentari, tronson CF6 – C14S, în lungime de 12,8 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 01.02.2021, stadiul de execuție a ajuns în prezent la 70%, pentru care s-au alocat sumele de: 2019: 1.215.705 lei 2021: 19.288.411 lei 2022: 33.461.000 lei Obiectiv 7 – Magistrala I-III Vest, tronson CD9 -CD5, în lungime de 1,9 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 24.10.2019, stadiul de execuție al reabilitării rețelei a ajuns în prezent la 100%, pentru care s-au alocat sumele de: 2019: 313.677 lei; 2020: 9.151.641 lei 2021: 1.311.552 lei 2022: 997.000 lei Compania Municipală Termoenergetica București, de la începutul anului 2022 până în prezent, a înlocuit cu angajații proprii și firme terțe 16,910 kilometri de rețea primară (13,693 kilometri prin forțe proprii + 3,217 kilometri prin firme terțe) și circa 52 kilometri din rețeaua secundară. Printre cele mai importante intervenții, la rețeaua principală amintim: pe magistrala Ferentari, pe Bulevardul Brâncoveanu, în Pantelimon – zona Bulevardului Basarabia, pe Bulevardul Iancu de Hunedoara, respectiv în zonele considerate critice din punct de vedere al producerii avariilor. În anul 2021, au fost înlocuiți 20,035 kilometri din rețeaua primară și 45,938 kilometri conducte din rețeaua secundară. În anul 2020, au fost înlocuiți 12,758 kilometri din rețeaua primară și 53,024 kilometri conducte din rețeaua secundară. În anul 2019, au fost înlocuiți 15,051 kilometri din rețeaua primară și 36,9 kilometri conducte din rețeaua secundară. În anul 2018, au fost înlocuiți 11,255 kilometri din rețeaua primară și 48,726 kilometri conducte din rețeaua secundară, iar în 2017 au fost înlocuiți 11,515 kilometri din rețeaua primară și 50,861 kilometri conducte din rețeaua secundară. În anul 2016, au fost înlocuiți 10,037 kilometri din rețeaua primară și 39,174 kilometri conducte din rețeaua secundară. Pentru Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET), investițiile realizate din surse proprii și din bugetul local al PMB au avut următoarele valori: Având în vedere faptul că, la sfârșitul anului 2019 RADET a intrat în insolvență, valoarea investițiilor din surse proprii, în cei trei ani de funcționare ai Companiei Municipale Termoenergetica Bucureşti S.A. se ridică la aproximativ 39.000 mii lei (38.715,43 mii lei), din care 7.565,69 mii lei în 2020, 12.920,66 mii lei în 2021 și 18.229,08 mii lei în anul 2022. În aceeași perioadă, au fost realizate investiții din bugetul local al municipalității. Cheltuielile realizate pentru efectuarea lucrărilor de mentenanță preventivă și corectivă, cu forțe proprii ale companiei au însumat pentru anii 2020, 2021 și 2022 (ianuarie – noiembrie) o valoare de 285.979,06 mii lei. Precizăm că primul Plan de asigurare a mentenanței a fost elaborat în anul 2019, pentru anul 2020 și a avut în vedere lucrările de mentenanță preventivă și corectivă în cadrul companiei nou-înființate. 3. Podul Mare Parcul Cișmigiu A fost reabilitat Podul Mare din Cișmigiu, un simbol al parcului monument istoric. Lucrările de consolidare și renovare a Podului Mare, construit în urmă cu peste o sută de ani (în perioada 1913- 1914), au fost finalizate, iar Trustul de Clădiri Metropolitane face în prezent ultimele finisaje, astfel încât să putem demara procedura de recepție la finalizarea lucrărilor în cel mai scurt timp. Podul nu a fost niciodată reabilitat, fiind făcute doar mici reparații. Din cauza degradării, acesta reprezenta un real pericol pentru vizitatori. De aceea, erau extrem de importante reparațiile capitale care să asigure stabilitatea și siguranța construcției. 4. Modernizare peroane pe traseul liniei de tramvai 41 Proiectul de modernizare presupune adaptarea refugiilor la noile tramvaie Imperio produse de Astra Vagoane. Până în prezent au fost modernizate 12 peroane din cele 14 peroane aferente liniei de tramvai 41. Sursa de finanțare o reprezintă bugetul local, valoarea investiției fiind de 5.4 milioane lei (cu TVA). 5. Finalizare obiectiv: Reabilitare sistem rutier și linii de tramvai B-dul Aerogării – bucla de întoarcere tramvai 5. Au început lucrările pentru continuarea și finalizarea proiectului de reabilitare a buclei de tramvai de pe bulevardul Aerogării. Termenul de finalizare este vara acestui an. Lucrările sunt realizate de Societatea de Transport București. Se vor moderniza linia de tramvai, rețeaua de contact și peroanele, se vor reface canalizația pentru semafoare, carosabilul și trotuarele și se va moderniza cu tehnologie de tip LED sistemul de iluminat public. 6. Amenajare, reabilitare şi refuncţionalizare sală de spectacole Teatrul Ion Creangă Clădirea în care funcționează Teatrul Ion Creangă este situată în Str. Piaţa Amzei nr.13, sector 1, București. Clădirea nu are regim de monument istoric, dar se află în Zona Construită Protejată nr.28, „zona Amzei”, conform planului urbanistic zonal, aprobat prin HCGMB nr.279/2000. Proiectul are o valoare de 20.8 milioane lei (cu TVA) și își propune modernizarea generală a sălii de teatru, conform cerințelor actuale ale acestui tip de destinație. Clădirea nu are regim de monument istoric, dar se află în Zona Construită Protejată ”Zona Amzei”. Costurile angajate până în prezent sunt de 10.58 milioane lei (cu TVA) pentru un stadiu de execuție 75,8%, iar sursa de finanțare este bugetul local/alte surse. Finalizarea proiectului este estimată conform contractului în 2023. 7. Consolidare, reabilitare, extindere şi restaurare fațadă imobil Bd. Regina Elisabeta nr. 29 – 31, sector 5 În anul 2017, a fost încheiat Contractul de Proiectare și Execuție Lucrări nr.196/ 18.05.2017 pentru obiectivului de investiții „Consolidare, reabilitare, extindere și restaurare fațadă imobil B-dul Regina Elisabeta, nr.29-31, Sector 5, București”. Valoarea actualizată a contractului este de 42.208.893,77 lei exclusiv TVA. În prezent, stadiul este de 54%. Sursa de finanțare o reprezintă bugetul local/alte surse. La această dată, execuția lucrărilor este sistată. Ne aflăm în procedura de încetare a contractului (din cauza unor neînțelegeri cu constructorul). După încheierea acestei proceduri, vom relicita această lucrare. Clădirea din B.dul Regina Elisabeta nr.29-31 face parte din Ansamblul de Arhitectură B-dul Elisabeta, porțiunea cuprinsă între B-dul I. C. Brătianu și Bd Schitu Măgureanu, ce figurează în Lista Monumentelor Istorice cu statut de monument istoric, cod B-II-m-B-18672, poziția nr.953. Clădirea este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, la poziția 962, cod B-II-m-B-18681, sub numele Palatul fostei Eforii a Spitalelor Civile – Primăria Sector 5 – fațada principală – an 1886/1935. Soluțiile de intervenție structurală au drept scop atingerea obiectivului de performanță recomandat de expertiza tehnică, respectiv, încadrarea Corpului A în clasa de risc Rs IV (față de clasa Rs II rezultată în urma evaluării), printr-o intervenție de tip maximal și intervenții minimale asupra corpurilor B, C şi D, constând în reparații asupra elementelor structurale, cu încadrarea/ menținerea acestor construcții în clasa de risc seismic Rs III. 8. Restaurare şi punere în valoare a Palatului Voievodal „Curtea Veche” din Str. Franceză nr. 21-23, sector 3 A fost în consultare publică și s-a finalizat caietul de sarcini. Va fi lansată în curând licitația pentru continuarea lucrărilor de restaurare și punere în valoare a Palatului Voievodal – „Curtea Veche”. II. De asemenea, vă solicităm menționarea proiectelor importante ce urmează a fi declanșate până la sfârșitul mandatului dvs. (Cotidianul) Au fost demarate o serie de expertize, documentații de avizare a lucrărilor de intervenții, studii de fezabilitate în vederea demarării unor proiecte de investiții: 1. Modernizare magistrale de termoficare aparținând SACET București, obiectiv 1 – Obiectiv 5 – 9,17 km, Proiect finanțat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Contract de finanțare 781/24.11.2022. Proiectul presupune modernizarea magistralei de termoficare aparținând S.A.C.E.T. București, obiectiv 1 ÷ obiectiv 5 – 9,17 km, fiind aprobat pentru finanțare în cadrul Programului Termoficare la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Valoarea proiectului este de 256.510.283,02 lei cu TVA din care: contribuție buget de stat – 218.033.740,57 lei cu TVA și contribuție buget local – 38.476.542,45 lei cu TVA (conform HCGMB nr.331/29.06.2022). În cadrul acestei proceduri Direcția Generală Investiții va realiza doar loturile 2-5 cu o lungime de 7,36 km. Valoarea estimată a achiziției: 166.817.747,23 lei fără TVA, din care: Obiectiv 2 – 76.301.770,41 lei fără TVA; Obiectiv 3 – 47.277.843,38 lei fără TVA; Obiectiv 4 – 8.840.020,78 lei fără TVA; Obiectiv 5 – 34.398.112,66 lei fără TVA. La această dată, documentația pentru achiziția serviciilor de proiectare și execuție, a fost finalizată, urmând ca după aprobarea strategiei de contractare să fie publicată în sistemul electronic SEAP. Contractul de proiectare și execuție are termen 6 luni pentru proiectare și 12 luni pentru execuție. 9. Extinderea infrastructurii de tramvai în zona Unirii Au fost atribuite contractele pentru elaborarea Studiilor de Fezabilitate ce vizează extinderea infrastructurii de tramvai în Capitală pe o lungime de traseu de 15 km, pentru a face conexiunea între zone importante ale orașului. Procedura de achiziție publică a fost împărțită în patru loturi. Lotul 1 presupune extinderea liniei de tramvai cu aproximativ 0,9 kilometri în Piața Unirii, prin care se va lega linia de tramvai 32, de la poalele Dealului Mitropoliei, cu linia de tramvai 21, spre strada Sfânta Vineri.  Acesta a fost atribuit companiei METROUL S.A., cu o valoare a Studiului de Fezabilitate de 1.041.050 lei fără TVA, iar termenul de elaborare este de 9 luni. Lotul 2 va face conexiunile dintre liniile de tramvai din zona de sud-est și cele din nord-est, prin extinderea liniei de tramvai cu aproximativ 10,8 kilometri, între Bd. Chișinău şi str. Alexandru Anghel prin Bd. Nicolae Grigorescu – Str. Iuliu Hațieganu – Șos. Vitan-Bârzeşti – Str. Sergent Ion Iriceanu – Str. Turnu Măgurele – Str. Luică. Acesta a fost atribuit companiei METROUL S.A., cu o valoare a Studiului de Fezabilitate de 3.977.000 lei fără TVA, iar termenul de elaborare este de 9 luni. Lotul 3 vizează prelungirea liniei de tramvai cu aproximativ 1,4 km între str. Grațioasa şi complexul comercial Băneasa. Acesta a fost atribuit companiei Intergroup Engineering S.R.L., cu o valoare a Studiului de Fezabilitate de 1.276.041,67 lei fără TVA, iar termenul de elaborare este de 9 luni. Lotul 4 presupune extinderea liniei de tramvai cu 1,6 km între bucla de întoarcere din str. Mezeş şi complexul comercial Colosseum. Acesta a fost atribuit companiei Intergroup Engineering S.R.L., cu o valoare a Studiului de Fezabilitate de 1.460.416,67 lei fără TVA, iar termenul de elaborare este de 9 luni. 10. Extindere Inel Median sud-est rețea linie de tramvai Proiectul presupune extinderea liniei de tramvai cu cca. 10,8 km, prin realizarea unei conexiuni între b-dul Chișinău și str. Alexandru Anghel prin bdul Nicolae Grigorescu – str. Iuliu Hațieganu – Șos. Vitan – Bârzești – str. Sergent Ion Iriceanu – str. Turnu Măgurele – str. Luică. Beneficiile proiectului constau în conexiunea liniilor de tramvai din sud-est cu cele din nord-estul orașului, îmbunătățind serviciile de transport public, ceea ce va contribui la stimularea utilizării acestui mod de transport în detrimentul celui privat, accesibilitate; eficiență economică și nu în ultimul rând calitatea mediului urban. La această dată procedura de achiziție publică pentru realizarea unui studiu de fezabilitate privind: Lot 2 – „Extindere Inel Median sud-est rețea linie de tramvai” a fost finalizată. Contractul de prestări servicii a fost atribuit firmei S.C. Metrorex, la o valoare de 3.977.000 lei fără TVA și presupune: realizare PUZ și realizarea studiului de fezabilitate. 11. Modernizare și accesibilizare 7 peroane stații de tramvai. Se vor înlocui peroane vechi, deteriorate și vor fi moderniza stații de tramvai. Este vorba despre peroanele situate pe: – strada Ștefan Hepites (pe ambele sensuri, pe Șos. Viilor, la intersecția cu str. Ștefan Hepites, sectorul 5), – Piața Unirii (cap linie 32, la intersecția Bd Regina Maria cu Bd Unirii și Splaiul Independenței, sectorul 4), – Depou Alexandria (cap linie 32, peron debarcare, în dreptul Depoului Alexandria, sectorul 5), – Pasaj Colentina (pe Șos. Colentina, în bucla de întoarcere a tramvaiului 21, sector 2),- Piața Hurmuzachi (ambele sensuri de pe Șoseaua Mihai Bravu, aflate în sectoarele 2 și 3, la intersecția cu Bulevardul Basarabia și respectiv Calea Călărași). Noile stații vor fi corelate cu semaforizarea și cu trecerile de pietoni și vor avea rampe de acces pentru persoane cu dizabilități și cărucioare pentru copii. Totodată, stațiile vor fi dotate cu indicatoare, coșuri de gunoi, garduri de protecție, elemente reflectorizante și adăposturi pentru călători. Consiliul General al Municipiului București a aprobat indicatorii tehnico- economici, (documentațiile de avizare a lucrărilor de intervenții). 12. Finalizare Refacere şi modernizare patinoar artificial Mihai Flamaropol, în vederea finalizării lucrărilor. În urma rezilierii contractului inițial de execuție, Municipiul București şi-a propus refacerea şi modernizarea Patinoarului Mihail Flamaropol şi realizarea unui patinoar modern pentru sporturi pe gheață, dotat şi echipat la standarde înalte de calitate şi integrarea sa, atât în circuitele competiționale internaționale, cât şi într-un circuit sportiv public permanent. În acest sens, MB a realizat o expertiză în urma căreia a reieșit că  se pot continua lucrările, conform proiect inițial, dând și soluții pentru lucrările efectuate greșit de contractantul inițial. La această dată, se află în lucru realizarea documentației de achiziție publică privind revizuire proiectului și finalizarea lucrărilor de execuție pentru obiectivul de investiții: “Refacere și modernizare patinoar artificial Mihai Flamaropol și realizarea de spații adiacente necesare desfășurării activităților sportive și de agrement”. Patinoarul va avea o suprafață desfășurată de aproximativ 9500 mp, cu o capacitate de 3100 locuri, inclusiv VIP. De asemenea, acoperișul viitorului patinoar va fi pietonal, sub formă de relief artificial orientat spre lacul din imediata vecinătate. Pe teren, se va asigura şi o zonă de parcare în aer liber pentru aproximativ  82 autoturisme. 13. Reconfigurare intersecție Șos. Colentina – Șos. Fundeni – Șos. Andronache-Str. Gherghiței 14.Reconfigurare intersecție Piața Libertății, sector 4, București Au fost atribuite contractele de achiziție publică pentru serviciile de elaborare DALI (documentații de avizare a lucrărilor de intervenții), în vederea reconfigurării pentru cele două intersecții importante din oraș. Este vorba despre intersecția Șos. Colentina – șos. Fundeni – Șos. Andronache – str. Gherghiței (sector 2) și intersecția Piața Libertății (sector 4). Aceste documentații vor sta la baza întocmirii ulterioare a proiectului tehnic pentru execuția lucrărilor. Termenul de realizare a DALI este de 120 de zile calendaristice de la data ordinului de începere. În cele două intersecții care vor fi reconfigurate se regăsesc acum artere foarte aglomerate: Șoseaua Colentina, Șoseaua Fundeni, Șoseaua Andronache (care face legătura între Centura București și cartierul Colentina) și strada Gherghiței (care face legătura între Autostrada A3 București – Ploiești și șoseaua Colentina). Modernizarea lor va aduce o îmbunătățire a condițiilor de circulație și transport, asigurând o fluidizare a traficului, mai ales pentru zilele și perioadele orare extrem de aglomerate. Reconfigurarea celor două intersecții face parte dintr-un program mai amplu al Primăriei prin care ne propunem să modernizăm și să degajăm traficul din București. 15. Realizare Master plan pentru circulația bicicletelor și proiectare amenajare piste biciclete în Municipiul București. A fost semnat contractul pentru elaborarea unui “Master plan piste biciclete la nivelul Municipiului București”. Prin acest document strategic, vor fi stabilite direcțiile de dezvoltare a infrastructurii aferente utilizării bicicletei ca mod de transport alternativ urban și vor fi identificate traseele optime pentru realizarea unei rețele extinse de piste pentru a încuraja utilizarea bicicletei, concomitent cu crearea infrastructurii necesare. Master planul va fi elaborat de F.I.P. Consulting SRL, valoarea contractului fiind de 530.000 lei fără TVA, iar termenul de elaborare de 12 luni. În elaborarea documentului, se vor avea în vedere atât aspecte de utilitate, cât și de turism. Astfel, rețeaua de piste pentru biciclete va trebui să fie conectată cu pistele deja existente sau în curs de execuție și să facă legătura între zonele rezidențiale și zonele principale de interes precum locuri de muncă, de educație, zone comerciale, instituții, dar și cu localitățile limitrofe Capitalei. De asemenea, se va ține cont și de amplasarea zonelor de interes turistic, atât cele cunoscute, cât și cele cu potențial de dezvoltare, precum și de amplasarea zonelor de agrement și recreere. Master planul va cuprinde și valoarea investițiilor pentru implementarea viitoarei rețele extinse și va identifica posibile surse de finanțare. Până la această dată, PMB a realizat următoarele piste de biciclete: a. în cadrul unor proiecte de reabilitare a sistemului rutier: • reabilitare sistem rutier si linii de tramvai Reabilitare unica Sos. Pantelimon -5,3 km pistă biciclete. •supralărgire Fabrica de Glucoza – 3,4 km pistă biciclete. •reabilitare sistem rutier si linie de tramvai – Bdul Liviu Rebreanu – 2,7 km pistă biciclete.

• Străpungere Buzești Berzei Uranus – 2,6 km pistă biciclete.

• Pasaj subteran Piața Presei Libere – 2,4 km pista biciclete. b) În cadrul Proiectului: ”Implementarea unui sistem public pentru transport cu bicicleta în zona centrală a Capitalei”, care presupune realizarea a patru trasee în centrul Bucureștiului cu o lungime totală de 48,25 km. Din cei 48,25 km, până în prezent, au fost realizați 16,15 km piste biciclete, traseul 3 fiind finalizat. Celelalte trasee sunt în diverse stadii de implementare.  Realizare infrastructură pentru transport verde – piste pentru biciclete în Municipiul București A fost atribuit contractul pentru elaborarea studiului de fezabilitate “Realizare infrastructură pentru transport verde – piste pentru biciclete în Municipiul București”. Proiectul inițiat și pregătit de PMB constă în realizarea a 5 trasee prioritare conform PMUD, totalizând 13 km cale dublă (26 km cale simplă), după cum urmează: 1. Bucureşti – Ploieşti (între Aerogării şi Băneasa Shopping City) – 1,5 km (parte din “traseul pentru cumpărături” din PMUD: Piața Victoriei – Băneasa); 2. Piața Unirii – Mihai Bravu – 3 km (“traseu de agrement”); 3. Colentina – între Mihai Bravu și Doamna Ghica – 1,5 km (parte din “traseul către școală” Universitate – Doamna Ghica); 4. Petricani – între Doamna Ghica și D. Pompeiu – 3 km (parte din “traseul către birou” Doamna Ghica – Pipera); 5. Piața Alba Iulia – Piața 1 Decembrie – 4 km (parte din “traseul de est”). Studiul de fezabilitate aflat în curs de elaborare va prezenta scenariile/soluțiile tehnice și impactul lor asupra mobilității. Acesta va analiza opțiunile și va defini traseele în detaliu, lungimea acestora și pozițiile fizice, precum și soluții pentru conexiunile cu pistele din proximitate aflate în diverse etape de execuție/ proiectare. Din punct de vedere constructiv, pistele de bicicliști se vor realiza în principal pe platforma comună cu partea carosabilă și vor respecta prevederile Ghidului privind infrastructura pentru biciclete elaborat la nivelul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Proiectul va asigura conexiunea unor puncte de interes importante, precum și conexiunea cu alte trasee/ pistele existente sau în curs de realizare. Pot fi prevăzute inclusiv pasaje și poduri de-a lungul pistelor, după caz, precum și lucrări de construcție pentru refacerea străzilor/trotuarelor în zona adiacentă în care au fost realizate pistele (refacerea carosabilului/ înlocuirea bordurilor). Obiectivul principal constă în dezvoltarea rețelei de piste pentru biciclete la nivelul Municipiului București, încurajarea transportului verde și ridicarea potențialului de utilizare a bicicletelor în mediul urban.  Stații de reîncărcare vehicule electrice Efortul de reducere a emisiilor provenite din transportul rutier este tranziția către combustibili alternativi, cu emisii mai reduse de carbon. Dintre acești combustibili, energia electrică constituie sursa cea mai frecvent utilizată, în special pentru autoturisme. Un factor determinant pentru tranziția la combustibili alternativi și la un parc de vehicule constituit în cea mai mare parte din vehicule cu emisii zero până in 2050 îl constituie instalarea infrastructurii de încărcare în ritm cu nivelul de adoptare al vehiculelor electrice. În acest sens, municipiul București a semnat un Contract de servicii elaborare documentație tehnico-economică faza de studiu de fezabilitate – stații de încărcare, cu SC FOCUS SECURITY SYSTEM SRL. Valoarea contractului este de 98.000,00 lei fără TVA. Vor fi amplasate 50 de stații de încărcare, în 11 locații ale municipiului București. Staţiile de reîncărcare comunică prin protocol de tip OCPP – Open Charge Point Protocol – minim 1.5 şi dispun de meniu în limba română şi în limba engleză. Pe amplasamentele staţiilor de reîncărcare, se vor asigura doua locuri de parcare, egal cu numărul punctelor de reîncărcare aferente staţiilor, destinate exclusiv încărcării vehiculelor electrice, marcate cu culoarea verde, cu imaginea din panoul de informare. Suprafață de teren ocupată este de minim 21 mp. Marcajul se va menţine pe toată perioada de implementare şi monitorizare a proiectului. Se prevede semnalizarea corespunzătoare şi vizibilă a spaţiilor în care sunt instalate staţiile de reîncărcare, în concordanță cu standardele europene şi naţionale în domeniu, potrivit panoului de informare. Se va monta pentru fiecare stație de reîncărcare câte un panou de informare. La această data, contractual este sistat până la obținerea certificatelor de urbanism.  Modernizare/reabilitare depouri autobuze Municipiul București are în pregătire măsurile complementare aferente proiectelor de achiziție a 100 de autobuze electrice, care implică investiții necesare amenajării depourilor Berceni, Bujoreni și Bucureștii Noi pentru deservirea autobuzelor electrice, conform HCGMB nr. 376/2018. Astfel, funcționarea celor 100 de autobuze electrice va necesita asigurarea infrastructurii necesare alimentării stațiilor de încărcare lentă aferente autobuzelor electrice, amplasarea posturilor de transformare și a cablurilor de alimentare în cele trei depouri. În acest sens, a fost demarată procedura de achiziție privind serviciile de elaborarea documentație tehnico-economică faza Studiu de fezabilitate pentru: -Amenajare depou Berceni, pentru deservirea autobuzelor electrice, – Amenajare depou Bujoreni, – Amenajare depou Bucureștii Noi, pentru deservirea autobuzelor electrice. Proiecte importante care au fost demarate sau vor fi demarate până la sfârșitul mandatului: 1. Achiziționarea unui număr de 20 echipamente necesare producerii de energie termică constând în construcții modulare provizorii În ultima perioadă, în cadrul rețelelor de transport a apei fierbinți s-au produs avarii repetate ce au condus la întreruperi în alimentarea cu căldură a consumatorilor şi la reducerea parametrilor de funcționare ai sistemului. Întregul sistem de transport şi distribuție a apei fierbinți format din vane, țevi din oțel, suporturi fixe şi mobile şi izolații termice, şi-a depășit durata de viață, tronsoane importante din sistem având o vechime în funcționare mai mare de 40 de ani. Din aceste motive, punctele termice din capetele de rețea nu pot asigura serviciul de furnizare de agent termic și apa caldă la parametrii necesari. Mai mult de atât, în aceste condiții este imposibilă reabilitarea simultană a magistralelor de termoficare. În aceste condiții, se propune amplasarea de capacități modulare de producere de energie termică în punctele critice din rețea, care pot asigura confortul termic al populației deservite de aceste puncte termice. La modernizarea punctelor termice prin prevederea unităților mobile se va avea în vedere acoperirea de către acestea cu 100% a necesarului de energie termică din zonele arondate. Lipsa modernizării și neamplasarea de noi surse de producere de energie termică în zonele critice de puncte termice care aparțin municipiului București și operate de Compania Municipală Termoenergetica S.A. va duce la operarea defectuoasă a transportului, distribuției și furnizării agentului termic în acele zone, cu consecințe negative directe asupra confortului cetățenilor din sectoarele 1-6. După aprobarea Studiului de fezabilitate și a indicatorilor tehnico economici se poate demara procedura de achiziție publică privind elaborarea proiectului tehnic.  Modernizarea a 50 Km linie de tramvai (15 proiecte) Vom relua licitația pentru reabilitarea liniilor de tramvai unde nu s-au prezentat ofertanții. Am lansat deja în consultare publică caietul de sarcini pentru modernizarea celor 4 loturi de linii de tramvai în zonele intens circulate din București – • LOT 1 – Reabilitare sistem rutier pe Bd. Th. Pallady, Bd. 1 Decembrie 1918, Bd. Basarabia, Calea Călărașilor, Bd. Corneliu Coposu inclusiv Bucla Complex Titan, lungime traseu 18,000 km, cale dublă linie curentă, acces și retragere; în valoare totală de 745.280.162,85 RON • LOT 2 – Reabilitare sistem rutier pe Bd. Pache Protopopescu și Str. Traian, lungime traseu 1,900 km, cale dublă linie curentă în valoare totala de 76.439.665,89 RON • LOT 13 – Reabilitare sistem rutier pe Bulevardul Ferdinand I, între Șoseaua Mihai Bravu și Strada Traian, lungime traseu 0.690 km cale dublă linie curentă în valoare estimată de 27.168.647,55 RON • LOT 15 – Reabilitare sistem rutier pe Strada Dristorului între Bd. Camil Ressu și Strada Baba Novac, lungime traseu 0,220 km cale dublă linie curentă în valoare totală estimată de 8.018.445,66 RON. Lucrările de reabilitare au ca termen de realizare 6 luni pentru proiectare și 12 luni de execuție pentru fiecare lot în parte, respectiv 3 luni proiectare și 6 luni de execuție pentru lotul 15. Pentru celelalte 11 loturi la care avem deja ofertele, licitația este în etapa de evaluare a acestora. Proiectul reabilitării celor 50 de km de linii de tramvai este cea mai mare achiziție publică realizată vreodată de Primăria Capitalei.  Reabilitare sistem rutier pe Str. Barbu Văcărescu și Str. Căpitan Av. Alexandru Șerbănescu de la Șos. Ștefan cel Mare la Pod Băneasa (linia 5). În curând, va fi lansată licitația pentru proiectarea și execuția reabilitării liniei 5 de tramvai, parte a obiectivului de investiții „Reabilitarea sistemului rutier pe Str. Barbu Văcărescu și Str. Căpitan Av. Alexandru Șerbănescu de la Șos. Ștefan cel Mare la Pod Băneasa”. Pentru reabilitare, se vor executa lucrări la calea de rulare, peroane, reţeaua de contact, substația de tracțiune Nordului, sistemul de iluminat public. Totodată, vor fi și lucrări de relocare semaforizare pe Bdul Barbu Văcărescu și str. Alexandru Șerbănescu, precum și lucrări la rețelele edilitare.  Reabilitare Corp A + Corp B Maternitatea Bucur secția internă a Spitalului Clinic de Urgență Sfântul Ioan București – Proiect finanțat prin PNRR, Contract de finanțare Nr. 120609/25.10.2022 în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență Componenta 5 – Valul Renovării , încheiat cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației Proiectul se va derula prin PNRR/2022/C5/2/B1.1/1, Componenta 5 – Valul renovării, axa 2, B.1: Renovarea integrată (consolidare seismică și renovare energetică moderată) a clădirilor publice, conform contractului de finanțare nr.120609/25.10.2022. Investiția constă în lucrări de consolidare printre care consolidarea fundațiilor, a subsolului tehnic, introducerea unor pereți structurali din beton armat etc., precum și consolidare seismică și reabilitare energetică. În urma semnării contractului de finanțare, au fost actualizați indicatorii tehnico- economici ai investiției. Termenul de finalizare a investiției finanțate din PNRR este iunie 2026. La acest moment, se află în pregătire procedura pentru achiziția serviciilor de proiectare și execuție lucrări.  Clădiri ce se vor consolida anul acesta prin Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic Anul trecut au fost efectuate expertize tehnice și reexpertizări seismice pentru 51 de imobile. Anul acesta, continuam procesul de expertizare și se afla în teren echipele la alte 6 imobile AMCCRS are 100 de imobile în diferite etape de implementare a măsurilor de consolidare Finanțare obținută până în prezent prin PNRR pentru consolidarea seismica în valoare de peste 50 milioane euro; Exemple de clădiri care vor fi consolidate prin PNRR: Blocul Rosenthal, Muzeul Tattarescu, Blocul Boteanu 3A-3B, Teatrul Bulandra (Schitu Măgureanu 1< Blocul din Victor Eftimiu nr. 9, Blocul din Dianei nr. 2, Blocul din Schitu Magureanu 3. Anul acesta se reiau lucrările de consolidare pentru 10 imobile din București, iar alte 16 clădiri vor intra în lucru etapizat, chiar din această primăvară.  „Modernizarea și extinderea sistemului de semaforizare inteligentă (Managementul Traficului București-Ilfov) BTMS și prioritizarea vehiculelor de transport public, în vederea creșterii siguranței rutiere, fluidizării traficului și reducerii poluării” – Proiect aprobat pentru finanțare în cadrul PNRR /2022/C10 – Componenta C10 – Fondul Local. Am semnat contractele de finanțare prin PNRR pentru modernizarea și extinderea Sistemului de Semaforizare Inteligentă din Capitală (BTMS). Valoarea totală a proiectelor este de aproximativ 25 milioane de euro, din care fonduri nerambursabile 12,5 milioane euro. Modernizarea sistemului de semaforizare inteligentă din București se realizează în patru etape distincte, iar contractele semnate vizează etapele 1,2 și 3. Prima etapă presupune modernizarea și reconfigurarea a 85 de intersecții, aferente unui număr de 5 radiale care asigură legătura dintre ieșirile importante din oraș cu zona centrală: Şoseaua Colentina, Şoseaua Alexandriei, Bd. Iuliu Maniu, Şoseaua Bucureşti – Târgovişte, Șoseaua Berceni. Această etapă include și amplasarea în Capitală a 220 de stații de încărcare mașini electrice. Prin etapa a doua se urmărește creșterea capacității centrului de trafic actual, iar a treia etapă presupune modernizarea a aproximativ 185 de intersecţii existente, incluse în sistemul actual BTMS, dar aflate în diverse stadii (fără conexiune prin fibră optică, bucle inductive nefuncționale, etc.). Se au în vedere noi soluții de detecție a vehiculelor (camere video, senzori magnetici, etc.). În a patra etapă, proiectul cuprinde reabilitarea/modernizarea unui număr de 194 intersecții semaforizate existente şi înrolarea în sistemul actual BTMS, la care se adaugă un număr de 80 de intersecții sau treceri de pietoni nesemaforizate dar care necesită semaforizare şi includere în BTMS, din perspectiva eficientizării Sistemului Integrat de Management al Traficului. Pentru aceste investiții vom aplica în cadrul altor programe de finanțare nerambursabilă.  „Sistem ITS integrat Smart& Green Mobility pentru Regiunea București-Ilfov – informarea călătorilor in stațiile de transport public” Proiectul a fost depus pentru finanțare în cadrul PNRR/2022/C10 – Componenta C10 – Fondul Local, i.1.2 – Asigurarea infrastructurii pentru transport verde – ITS. În acest sens, a fost semnat contractul de finanțare între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și Municipiul București. Proiectul vizează informarea călătorilor în stațiile de transport public din municipiul București, constând în dotarea a peste 1000 stații cu panouri de informare dinamică în timp real. Valoarea totală a proiectului este de 33.293.852,86 lei. La această dată este în pregătire documentația de atribuire pentru achiziția de servicii elaborare SF.  Construire Sala Multifuncțională – Arena Polivalentă Proiectul investițional presupune construirea unei săli multifuncționale cu o capacitate de aproximativ 20.000 locuri situată pe B-dul Basarabia nr.37-39, în incinta Complexului sportiv „Lia Manoliu”, în imediata apropiere a Arenei Naționale. Valoarea investiției este estimată la 658.191 mii lei (cu TVA). Conform proiectului, sala multifuncțională, dotată cu echipamente moderne și conforme standardelor internaționale, va asigura spații destinate echipelor, sportivilor, funcționarilor, arbitrilor, fizioterapiei, refacerii și acordării de îngrijiri medicale, activităților de control antidoping, presei și conferințelor de presă, vânzării de produse promoționale, depozitării etc. După obținerea transmiterii în administrarea Consiliului General al Municipiului București a turnului de parașutism, care se află în administrarea Ministerului Transporturilor – Aeroclubul României se poate trece la realizarea obiectivului.  Expertiza la Pasaj rutier superior denivelat Basarab în vederea recepției la terminarea lucrărilor. Am atribuit contractul pentru finalizarea serviciilor de expertizare tehnică, astfel încât, după mai mult de un deceniu, recepția acestui obiectiv de investiții să poată fi finalizată. După finalizarea raportului de expertiză, acest pasaj va putea fi preluat de Administrația Străzilor și va fi, în sfârșit, reparat și administrat. Expertiza tehnică se va finaliza printr-un raport care va cuprinde soluții pentru remedierea eventualelor deficiențe, prioritizarea lucrărilor de reparații și/ sau reabilitare în funcție de urgența executării acestora. Valoarea estimată este de 248.500 de lei fără TVA, iar durata expertizei este de 60 de zile calendaristice de la emiterea ordinului de începere.  Prelungire Str. Brașov între Prelungirea Ghencea și Șos. Alexandriei Congestionarea traficului reprezintă o scădere a calității vieții oamenilor prin reducerea timpului de călătorie, a resurselor materiale și energie, precum și prin creșterea stresului și a gradului de poluare al orașului. Zona de vest a orașului a cunoscut o adevărată transformare în ultimii ani, ca urmare a importantelor investiții realizate în zonă. În zonă, s-au construit deopotrivă mari ansambluri rezidențiale, cu mii de locatari, precum și locuințe individuale. De asemenea, în zonă au apărut și numeroase obiective economice, precum spațiile comerciale și clădiri de birouri. Un alt element ce a dus la o transformare importantă a zonei de vest a municipiului București este dat de puternica dezvoltare imobiliara a localităților limitrofe precum: Bragadiru, Domnești, Clinceni. Dezvoltarea imobiliara a acestor localități a dus si la o creștere a numărului de locuitori pe care acestea îl au. Pe lângă creșterea demografică s-a remarcat si o creștere semnificativă a numărului de autovehicule înmatriculate în zona București-Ilfov. Contractul pentru realizarea unui studiu de fezabilitate a fost încheiat cu COMPANIA MUNICIPALA ENERGETICA SERVICII BUCURESTI cu o valoarea de 375.883,10 lei fără TVA, cu o durată de 120 zile calendaristice. La această dată, contractul este sistat până la obținerea Certificatului de Urbanism. III. În măsura în care există o evidență a obiectivelor și proiectelor realizate în mandatele deținute de Sorin Oprescu si Gabriela Firea, vă rugăm să ni le comunicați și pe acestea. Va mulțumim!

(Editorialul semnat de Cornel Nistorescu a fost publicat inițial pe 17 07 2023) Cînd am citit mesajul de adio al Gabrielei Firea, în care madam Pandele încerca să joace rolul de eroină tragică, mi-am adus aminte de o corespondență a redacției Cotidianul din luna martie a acestui an. Și noi, ca mulți bucureșteni, bombardați de propagandă (Firea s-a bucurat de sprijinul televiziunilor pe care le-a hrănit cu publicitate),  am crezut cam același lucru. Că Nicușor Dan taie frunză la cîini, că tace și nu face nimic. Asta ne-a și determinat ca în virtutea liberului acces la informații să trimitem o solicitare la Biroul de presă al PMB. Să vă reproduc mai întîi cîteva dintre lacrimile de crocodil semnate de madam Pandele în ziua demisiei sale: „Toate sondajele arată că aș fi câștigat în orice formulă politică. Pentru că bucureștenii au plătit, din păcate, amar, cei trei ani de experimente pe viața lor cu un individ absolut nepăsător la nevoile oamenilor. Lui nu i s-a mai cerut nicio demisie, când s-au întâmplat chiar tragedii în mandatul său. Întotdeauna a fost o dublă măsură! Am înțeles că sunt oameni politici care nu fac mai nimic, ba chiar blochează și proiecte începute, dar care sunt susținuți pentru că aparțin unui grup, unui interes. Eu nu aparțin niciunui interes! Dar, fiecare ne ducem crucea! De aceea, am decis, cu mare regret, dar hotărâtă și cu fruntea sus, să plec din Guvernul României”. Să vă arăt ce s-a ales din solicitarea noastră către PMB și către primarul Nicușor Dan. Trebuie să precizez că atît eu cît și colegii mei nu avem și nu am avut nici o legătură cu primarul Nicușor Dan. Ba am crezut, ca toți bucureștenii, că primarul capitalei doarme în post și mai mult se face că lucrează. Drept pentru care, în luna martie din acest an, i-am și trimis această scrisoare și am primit răspunsul de mai jos. Nu vreau să trăiesc într-o glumă a celorlalți și să comit deliberat o nedreptate. Drept pentru care public răspunsul primit. El ar putea să răstoarne doar o parte din prejudecățile privitoare la Nicușor Dan, un om tăcut, închis, speriat de bombe și incapabil să comunice cu bucureștenii care l-au ales,  dar care nu merită disprețul celor care repetă placa susținută de madam Pandele și de televiziunile care o tămîiază. Solicitarea Cotidianul către Primăria Municipiului București „Prin prezenta formulez o cerere conform Legii nr. 544 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public cu modificările și completările ulterioare. Redacția Cotidianul își propune să realizeze un inventar al obiectivelor și proiectelor de modernizare a Capitalei, realizate în ultimele mandate de primar general. Prin urmare: I.  Vă rugăm să dispuneți întocmirea unei liste de proiecte importante finalizate sau aflate în execuție în timpul mandatului dumneavoastră. II.  De asemenea, vă solicităm menționarea proiectelor importante ce urmează a fi declanșate până la sfârșitul mandatului dvs.  III.  În măsura în care există o evidență a obiectivelor și proiectelor realizate în mandatele deținute de Sorin Oprescu și Gabriela Firea, vă rugăm să ni le comunicati și pe acestea“.  Iată conținutul unui răspuns care merită cunoscut: „Având în vedere solicitarea dvs. înregistrată la Direcția de Presă cu nr. 24861/13.02.2023, vă comunicăm următorul răspuns transmis de către Direcția Generală Investiții: I. La această dată se află în diferite stadii de execuție următoarele proiecte de investiții: 1. Pasaj rutier Doamna Ghica S-a finalizat montarea tablierului metalic la Pasajul Doamna Ghica, iar la începutul acestei toamne se va circula pe acest pod. Tramvaiul 21 revine pe vechiul traseu de la 1 aprilie. După ce se va termina etapa de montaj, se va suprabetona și asfalta podul, se vor realiza marcajele rutiere și sistemele de iluminat, iar apoi pasajul va fi deschis traficului rutier. Pasajul Doamna Ghica, parte importantă a inelului median, permite realizarea legăturii între zona de nord și zona de sud a orașului, iar pasajul construit, pe direcția Pipera – Piața Delfinului, va asigura continuitatea traficului pe strada Doamna Ghica, peste șoseaua Colentina, pe care o va supratraversa. 2. Penetrație Prelungirea Ghencea – Domnești și Supralărgire Bulevardul Ghencea între Str. Brașov și Terminal Tramvai 41. Stadiul actual al proiectului Prelungirea Ghencea este următorul: Tronsonul 1- Realizat 25% - Au fost relocate conductele de gaze naturale - Se lucrează la instalația de canalizare pluvială - Se efectuează lucrări de săpătură în vederea lărgirii carosabilului. Tronsonul 2 – Realizat 90% - Au fost finalizate și extinse rețelele de utilități - Au realizate trotuarele și pistele pentru bicicliști - Au fost realizate lucrările de așternere straturi de mixtură asfaltică carosabil - Au fost executate lucrări la infrastructura tramvaiului pe aprox. 250 ml. Tronsonul 3 - Au fost finalizate exproprierile și demolările în vederea începerii lucrărilor. 1. Primăria Municipiului București are în derulare Proiectul de investiţii: “Reabilitarea sistemului de termoficare al Municipiului București (șapte obiective însumând o lungime de traseu de 63 km)”, aprobat prin HCGMB nr. 216/19.04.2018 și actualizat prin HCGMB NR. 444/13.12.2021 compus din următoarele șapte obiective de investiții: Obiectiv 1 - Magistrala 1 Sud - Pantelimon, tronson CM11’-CP3-CV5/4, în lungime de 12 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 04.07.2022, pentru care stadiul de execuție a ajuns în prezent la 1,4 km canal termic, în anul 2022 fiind alocată suma de 12.516.000 lei; Obiectiv 2 - Magistrala II Sud - Bobocica, tronson CS1 ( CET) - CS5, în lungime de 7,1 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 15.07.2019, stadiul de execuție al reabilitării rețelei a ajuns în prezent la 100%, s-au alocat sumele de: 2019: 5.231.196 lei 2020: 12.730.770 lei 2021: 9.895.510 lei 2022 – 3.357.000 lei Obiectivul 3 - Magistrala II Sud Mihai Bravu, tronson CM43 - CO2, în lungime de 9 km canal termic pentru care proiectul tehnic, caietul de sarcini și detaliile de execuție împreună cu documentațiile tehnice pentru obținerea autorizației de construire (DTAC) au fost realizate de către Compania Municipală Energetica Servicii București SA în cadrul contractului 1182/2018, se află în etapa de reluare a procedurii de atribuire a contractului prin licitație deschisă, procedură ce se va derula în anul 2023. Procedura din anul 2022 a fost anulată. Obiectivul 4 - Magistrala II-III Grozăvești, tronson C15/20 - CS12, în lungime de 11 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 01.03.2022, pentru care stadiul de execuție a ajuns în prezent la 2,5 km modernizați, pentru care s-au alocat sumele de: 2019: 1.100.516 lei – pentru proiectare 2022: 6.249.008 lei pentru execuție Obiectiv 5 - Magistrala Progresu- Berceni, tronson CB4 - CO5, în lungime de 7,8 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 09.05.2022, stadiul de execuție a ajuns în prezent la 31,21%, pentru care s-au alocat sumele de: 2019: 792.777 lei – pentru proiectare; 2022: 18.979.020 lei pentru execuție. Obiectiv 6 - Magistrala Progresu Ferentari, tronson CF6 - C14S, în lungime de 12,8 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 01.02.2021, stadiul de execuție a ajuns în prezent la 70%, pentru care s-au alocat sumele de: 2019: 1.215.705 lei 2021: 19.288.411 lei 2022: 33.461.000 lei Obiectiv 7 - Magistrala I-III Vest, tronson CD9 -CD5, în lungime de 1,9 km canal termic al cărui ordin de începere al lucrărilor a fost emis în data de 24.10.2019, stadiul de execuție al reabilitării rețelei a ajuns în prezent la 100%, pentru care s-au alocat sumele de: 2019: 313.677 lei; 2020: 9.151.641 lei 2021: 1.311.552 lei 2022: 997.000 lei Compania Municipală Termoenergetica București, de la începutul anului 2022 până în prezent, a înlocuit cu angajații proprii și firme terțe 16,910 kilometri de rețea primară (13,693 kilometri prin forțe proprii + 3,217 kilometri prin firme terțe) și circa 52 kilometri din rețeaua secundară. Printre cele mai importante intervenții, la rețeaua principală amintim: pe magistrala Ferentari, pe Bulevardul Brâncoveanu, în Pantelimon - zona Bulevardului Basarabia, pe Bulevardul Iancu de Hunedoara, respectiv în zonele considerate critice din punct de vedere al producerii avariilor. În anul 2021, au fost înlocuiți 20,035 kilometri din rețeaua primară și 45,938 kilometri conducte din rețeaua secundară. În anul 2020, au fost înlocuiți 12,758 kilometri din rețeaua primară și 53,024 kilometri conducte din rețeaua secundară. În anul 2019, au fost înlocuiți 15,051 kilometri din rețeaua primară și 36,9 kilometri conducte din rețeaua secundară. În anul 2018, au fost înlocuiți 11,255 kilometri din rețeaua primară și 48,726 kilometri conducte din rețeaua secundară, iar în 2017 au fost înlocuiți 11,515 kilometri din rețeaua primară și 50,861 kilometri conducte din rețeaua secundară. În anul 2016, au fost înlocuiți 10,037 kilometri din rețeaua primară și 39,174 kilometri conducte din rețeaua secundară. Pentru Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice (RADET), investițiile realizate din surse proprii și din bugetul local al PMB au avut următoarele valori: Având în vedere faptul că, la sfârșitul anului 2019 RADET a intrat în insolvență, valoarea investițiilor din surse proprii, în cei trei ani de funcționare ai Companiei Municipale Termoenergetica Bucureşti S.A. se ridică la aproximativ 39.000 mii lei (38.715,43 mii lei), din care 7.565,69 mii lei în 2020, 12.920,66 mii lei în 2021 și 18.229,08 mii lei în anul 2022. În aceeași perioadă, au fost realizate investiții din bugetul local al municipalității. Cheltuielile realizate pentru efectuarea lucrărilor de mentenanță preventivă și corectivă, cu forțe proprii ale companiei au însumat pentru anii 2020, 2021 și 2022 (ianuarie - noiembrie) o valoare de 285.979,06 mii lei. Precizăm că primul Plan de asigurare a mentenanței a fost elaborat în anul 2019, pentru anul 2020 și a avut în vedere lucrările de mentenanță preventivă și corectivă în cadrul companiei nou-înființate. 3. Podul Mare Parcul Cișmigiu A fost reabilitat Podul Mare din Cișmigiu, un simbol al parcului monument istoric. Lucrările de consolidare și renovare a Podului Mare, construit în urmă cu peste o sută de ani (în perioada 1913- 1914), au fost finalizate, iar Trustul de Clădiri Metropolitane face în prezent ultimele finisaje, astfel încât să putem demara procedura de recepție la finalizarea lucrărilor în cel mai scurt timp. Podul nu a fost niciodată reabilitat, fiind făcute doar mici reparații. Din cauza degradării, acesta reprezenta un real pericol pentru vizitatori. De aceea, erau extrem de importante reparațiile capitale care să asigure stabilitatea și siguranța construcției. 4. Modernizare peroane pe traseul liniei de tramvai 41 Proiectul de modernizare presupune adaptarea refugiilor la noile tramvaie Imperio produse de Astra Vagoane. Până în prezent au fost modernizate 12 peroane din cele 14 peroane aferente liniei de tramvai 41. Sursa de finanțare o reprezintă bugetul local, valoarea investiției fiind de 5.4 milioane lei (cu TVA). 5. Finalizare obiectiv: Reabilitare sistem rutier și linii de tramvai B-dul Aerogării – bucla de întoarcere tramvai 5. Au început lucrările pentru continuarea și finalizarea proiectului de reabilitare a buclei de tramvai de pe bulevardul Aerogării. Termenul de finalizare este vara acestui an. Lucrările sunt realizate de Societatea de Transport București. Se vor moderniza linia de tramvai, rețeaua de contact și peroanele, se vor reface canalizația pentru semafoare, carosabilul și trotuarele și se va moderniza cu tehnologie de tip LED sistemul de iluminat public. 6. Amenajare, reabilitare şi refuncţionalizare sală de spectacole Teatrul Ion Creangă Clădirea în care funcționează Teatrul Ion Creangă este situată în Str. Piaţa Amzei nr.13, sector 1, București. Clădirea nu are regim de monument istoric, dar se află în Zona Construită Protejată nr.28, „zona Amzei”, conform planului urbanistic zonal, aprobat prin HCGMB nr.279/2000. Proiectul are o valoare de 20.8 milioane lei (cu TVA) și își propune modernizarea generală a sălii de teatru, conform cerințelor actuale ale acestui tip de destinație. Clădirea nu are regim de monument istoric, dar se află în Zona Construită Protejată ”Zona Amzei”. Costurile angajate până în prezent sunt de 10.58 milioane lei (cu TVA) pentru un stadiu de execuție 75,8%, iar sursa de finanțare este bugetul local/alte surse. Finalizarea proiectului este estimată conform contractului în 2023. 7. Consolidare, reabilitare, extindere şi restaurare fațadă imobil Bd. Regina Elisabeta nr. 29 – 31, sector 5 În anul 2017, a fost încheiat Contractul de Proiectare și Execuție Lucrări nr.196/ 18.05.2017 pentru obiectivului de investiții „Consolidare, reabilitare, extindere și restaurare fațadă imobil B-dul Regina Elisabeta, nr.29-31, Sector 5, București”. Valoarea actualizată a contractului este de 42.208.893,77 lei exclusiv TVA. În prezent, stadiul este de 54%. Sursa de finanțare o reprezintă bugetul local/alte surse. La această dată, execuția lucrărilor este sistată. Ne aflăm în procedura de încetare a contractului (din cauza unor neînțelegeri cu constructorul). După încheierea acestei proceduri, vom relicita această lucrare. Clădirea din B.dul Regina Elisabeta nr.29-31 face parte din Ansamblul de Arhitectură B-dul Elisabeta, porțiunea cuprinsă între B-dul I. C. Brătianu și Bd Schitu Măgureanu, ce figurează în Lista Monumentelor Istorice cu statut de monument istoric, cod B-II-m-B-18672, poziția nr.953. Clădirea este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, la poziția 962, cod B-II-m-B-18681, sub numele Palatul fostei Eforii a Spitalelor Civile - Primăria Sector 5 - fațada principală – an 1886/1935. Soluțiile de intervenție structurală au drept scop atingerea obiectivului de performanță recomandat de expertiza tehnică, respectiv, încadrarea Corpului A în clasa de risc Rs IV (față de clasa Rs II rezultată în urma evaluării), printr-o intervenție de tip maximal și intervenții minimale asupra corpurilor B, C şi D, constând în reparații asupra elementelor structurale, cu încadrarea/ menținerea acestor construcții în clasa de risc seismic Rs III. 8. Restaurare şi punere în valoare a Palatului Voievodal „Curtea Veche” din Str. Franceză nr. 21-23, sector 3 A fost în consultare publică și s-a finalizat caietul de sarcini. Va fi lansată în curând licitația pentru continuarea lucrărilor de restaurare și punere în valoare a Palatului Voievodal – „Curtea Veche”. II. De asemenea, vă solicităm menționarea proiectelor importante ce urmează a fi declanșate până la sfârșitul mandatului dvs. (Cotidianul) Au fost demarate o serie de expertize, documentații de avizare a lucrărilor de intervenții, studii de fezabilitate în vederea demarării unor proiecte de investiții: 1. Modernizare magistrale de termoficare aparținând SACET București, obiectiv 1 – Obiectiv 5 – 9,17 km, Proiect finanțat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Contract de finanțare 781/24.11.2022. Proiectul presupune modernizarea magistralei de termoficare aparținând S.A.C.E.T. București, obiectiv 1 ÷ obiectiv 5 – 9,17 km, fiind aprobat pentru finanțare în cadrul Programului Termoficare la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Valoarea proiectului este de 256.510.283,02 lei cu TVA din care: contribuție buget de stat - 218.033.740,57 lei cu TVA și contribuție buget local - 38.476.542,45 lei cu TVA (conform HCGMB nr.331/29.06.2022). În cadrul acestei proceduri Direcția Generală Investiții va realiza doar loturile 2-5 cu o lungime de 7,36 km. Valoarea estimată a achiziției: 166.817.747,23 lei fără TVA, din care: Obiectiv 2 – 76.301.770,41 lei fără TVA; Obiectiv 3 – 47.277.843,38 lei fără TVA; Obiectiv 4 – 8.840.020,78 lei fără TVA; Obiectiv 5 – 34.398.112,66 lei fără TVA. La această dată, documentația pentru achiziția serviciilor de proiectare și execuție, a fost finalizată, urmând ca după aprobarea strategiei de contractare să fie publicată în sistemul electronic SEAP. Contractul de proiectare și execuție are termen 6 luni pentru proiectare și 12 luni pentru execuție. 9. Extinderea infrastructurii de tramvai în zona Unirii Au fost atribuite contractele pentru elaborarea Studiilor de Fezabilitate ce vizează extinderea infrastructurii de tramvai în Capitală pe o lungime de traseu de 15 km, pentru a face conexiunea între zone importante ale orașului. Procedura de achiziție publică a fost împărțită în patru loturi. Lotul 1 presupune extinderea liniei de tramvai cu aproximativ 0,9 kilometri în Piața Unirii, prin care se va lega linia de tramvai 32, de la poalele Dealului Mitropoliei, cu linia de tramvai 21, spre strada Sfânta Vineri.  Acesta a fost atribuit companiei METROUL S.A., cu o valoare a Studiului de Fezabilitate de 1.041.050 lei fără TVA, iar termenul de elaborare este de 9 luni. Lotul 2 va face conexiunile dintre liniile de tramvai din zona de sud-est și cele din nord-est, prin extinderea liniei de tramvai cu aproximativ 10,8 kilometri, între Bd. Chișinău şi str. Alexandru Anghel prin Bd. Nicolae Grigorescu - Str. Iuliu Hațieganu - Șos. Vitan-Bârzeşti - Str. Sergent Ion Iriceanu - Str. Turnu Măgurele - Str. Luică. Acesta a fost atribuit companiei METROUL S.A., cu o valoare a Studiului de Fezabilitate de 3.977.000 lei fără TVA, iar termenul de elaborare este de 9 luni. Lotul 3 vizează prelungirea liniei de tramvai cu aproximativ 1,4 km între str. Grațioasa şi complexul comercial Băneasa. Acesta a fost atribuit companiei Intergroup Engineering S.R.L., cu o valoare a Studiului de Fezabilitate de 1.276.041,67 lei fără TVA, iar termenul de elaborare este de 9 luni. Lotul 4 presupune extinderea liniei de tramvai cu 1,6 km între bucla de întoarcere din str. Mezeş şi complexul comercial Colosseum. Acesta a fost atribuit companiei Intergroup Engineering S.R.L., cu o valoare a Studiului de Fezabilitate de 1.460.416,67 lei fără TVA, iar termenul de elaborare este de 9 luni. 10. Extindere Inel Median sud-est rețea linie de tramvai Proiectul presupune extinderea liniei de tramvai cu cca. 10,8 km, prin realizarea unei conexiuni între b-dul Chișinău și str. Alexandru Anghel prin bdul Nicolae Grigorescu - str. Iuliu Hațieganu - Șos. Vitan – Bârzești - str. Sergent Ion Iriceanu - str. Turnu Măgurele - str. Luică. Beneficiile proiectului constau în conexiunea liniilor de tramvai din sud-est cu cele din nord-estul orașului, îmbunătățind serviciile de transport public, ceea ce va contribui la stimularea utilizării acestui mod de transport în detrimentul celui privat, accesibilitate; eficiență economică și nu în ultimul rând calitatea mediului urban. La această dată procedura de achiziție publică pentru realizarea unui studiu de fezabilitate privind: Lot 2 - „Extindere Inel Median sud-est rețea linie de tramvai” a fost finalizată. Contractul de prestări servicii a fost atribuit firmei S.C. Metrorex, la o valoare de 3.977.000 lei fără TVA și presupune: realizare PUZ și realizarea studiului de fezabilitate. 11. Modernizare și accesibilizare 7 peroane stații de tramvai. Se vor înlocui peroane vechi, deteriorate și vor fi moderniza stații de tramvai. Este vorba despre peroanele situate pe: - strada Ștefan Hepites (pe ambele sensuri, pe Șos. Viilor, la intersecția cu str. Ștefan Hepites, sectorul 5), - Piața Unirii (cap linie 32, la intersecția Bd Regina Maria cu Bd Unirii și Splaiul Independenței, sectorul 4), - Depou Alexandria (cap linie 32, peron debarcare, în dreptul Depoului Alexandria, sectorul 5), - Pasaj Colentina (pe Șos. Colentina, în bucla de întoarcere a tramvaiului 21, sector 2),- Piața Hurmuzachi (ambele sensuri de pe Șoseaua Mihai Bravu, aflate în sectoarele 2 și 3, la intersecția cu Bulevardul Basarabia și respectiv Calea Călărași). Noile stații vor fi corelate cu semaforizarea și cu trecerile de pietoni și vor avea rampe de acces pentru persoane cu dizabilități și cărucioare pentru copii. Totodată, stațiile vor fi dotate cu indicatoare, coșuri de gunoi, garduri de protecție, elemente reflectorizante și adăposturi pentru călători. Consiliul General al Municipiului București a aprobat indicatorii tehnico- economici, (documentațiile de avizare a lucrărilor de intervenții). 12. Finalizare Refacere şi modernizare patinoar artificial Mihai Flamaropol, în vederea finalizării lucrărilor. În urma rezilierii contractului inițial de execuție, Municipiul București şi-a propus refacerea şi modernizarea Patinoarului Mihail Flamaropol şi realizarea unui patinoar modern pentru sporturi pe gheață, dotat şi echipat la standarde înalte de calitate şi integrarea sa, atât în circuitele competiționale internaționale, cât şi într-un circuit sportiv public permanent. În acest sens, MB a realizat o expertiză în urma căreia a reieșit că  se pot continua lucrările, conform proiect inițial, dând și soluții pentru lucrările efectuate greșit de contractantul inițial. La această dată, se află în lucru realizarea documentației de achiziție publică privind revizuire proiectului și finalizarea lucrărilor de execuție pentru obiectivul de investiții: “Refacere și modernizare patinoar artificial Mihai Flamaropol și realizarea de spații adiacente necesare desfășurării activităților sportive și de agrement”. Patinoarul va avea o suprafață desfășurată de aproximativ 9500 mp, cu o capacitate de 3100 locuri, inclusiv VIP. De asemenea, acoperișul viitorului patinoar va fi pietonal, sub formă de relief artificial orientat spre lacul din imediata vecinătate. Pe teren, se va asigura şi o zonă de parcare în aer liber pentru aproximativ  82 autoturisme. 13. Reconfigurare intersecție Șos. Colentina – Șos. Fundeni - Șos. Andronache-Str. Gherghiței 14.Reconfigurare intersecție Piața Libertății, sector 4, București Au fost atribuite contractele de achiziție publică pentru serviciile de elaborare DALI (documentații de avizare a lucrărilor de intervenții), în vederea reconfigurării pentru cele două intersecții importante din oraș. Este vorba despre intersecția Șos. Colentina - șos. Fundeni - Șos. Andronache - str. Gherghiței (sector 2) și intersecția Piața Libertății (sector 4). Aceste documentații vor sta la baza întocmirii ulterioare a proiectului tehnic pentru execuția lucrărilor. Termenul de realizare a DALI este de 120 de zile calendaristice de la data ordinului de începere. În cele două intersecții care vor fi reconfigurate se regăsesc acum artere foarte aglomerate: Șoseaua Colentina, Șoseaua Fundeni, Șoseaua Andronache (care face legătura între Centura București și cartierul Colentina) și strada Gherghiței (care face legătura între Autostrada A3 București - Ploiești și șoseaua Colentina). Modernizarea lor va aduce o îmbunătățire a condițiilor de circulație și transport, asigurând o fluidizare a traficului, mai ales pentru zilele și perioadele orare extrem de aglomerate. Reconfigurarea celor două intersecții face parte dintr-un program mai amplu al Primăriei prin care ne propunem să modernizăm și să degajăm traficul din București. 15. Realizare Master plan pentru circulația bicicletelor și proiectare amenajare piste biciclete în Municipiul București. A fost semnat contractul pentru elaborarea unui “Master plan piste biciclete la nivelul Municipiului București”. Prin acest document strategic, vor fi stabilite direcțiile de dezvoltare a infrastructurii aferente utilizării bicicletei ca mod de transport alternativ urban și vor fi identificate traseele optime pentru realizarea unei rețele extinse de piste pentru a încuraja utilizarea bicicletei, concomitent cu crearea infrastructurii necesare. Master planul va fi elaborat de F.I.P. Consulting SRL, valoarea contractului fiind de 530.000 lei fără TVA, iar termenul de elaborare de 12 luni. În elaborarea documentului, se vor avea în vedere atât aspecte de utilitate, cât și de turism. Astfel, rețeaua de piste pentru biciclete va trebui să fie conectată cu pistele deja existente sau în curs de execuție și să facă legătura între zonele rezidențiale și zonele principale de interes precum locuri de muncă, de educație, zone comerciale, instituții, dar și cu localitățile limitrofe Capitalei. De asemenea, se va ține cont și de amplasarea zonelor de interes turistic, atât cele cunoscute, cât și cele cu potențial de dezvoltare, precum și de amplasarea zonelor de agrement și recreere. Master planul va cuprinde și valoarea investițiilor pentru implementarea viitoarei rețele extinse și va identifica posibile surse de finanțare. Până la această dată, PMB a realizat următoarele piste de biciclete: a. în cadrul unor proiecte de reabilitare a sistemului rutier: • reabilitare sistem rutier si linii de tramvai Reabilitare unica Sos. Pantelimon -5,3 km pistă biciclete. •supralărgire Fabrica de Glucoza - 3,4 km pistă biciclete. •reabilitare sistem rutier si linie de tramvai – Bdul Liviu Rebreanu - 2,7 km pistă biciclete.

• Străpungere Buzești Berzei Uranus - 2,6 km pistă biciclete.

• Pasaj subteran Piața Presei Libere - 2,4 km pista biciclete. b) În cadrul Proiectului: ”Implementarea unui sistem public pentru transport cu bicicleta în zona centrală a Capitalei”, care presupune realizarea a patru trasee în centrul Bucureștiului cu o lungime totală de 48,25 km. Din cei 48,25 km, până în prezent, au fost realizați 16,15 km piste biciclete, traseul 3 fiind finalizat. Celelalte trasee sunt în diverse stadii de implementare.  Realizare infrastructură pentru transport verde – piste pentru biciclete în Municipiul București A fost atribuit contractul pentru elaborarea studiului de fezabilitate “Realizare infrastructură pentru transport verde - piste pentru biciclete în Municipiul București”. Proiectul inițiat și pregătit de PMB constă în realizarea a 5 trasee prioritare conform PMUD, totalizând 13 km cale dublă (26 km cale simplă), după cum urmează: 1. Bucureşti – Ploieşti (între Aerogării şi Băneasa Shopping City) – 1,5 km (parte din “traseul pentru cumpărături” din PMUD: Piața Victoriei – Băneasa); 2. Piața Unirii – Mihai Bravu – 3 km (“traseu de agrement”); 3. Colentina – între Mihai Bravu și Doamna Ghica – 1,5 km (parte din “traseul către școală” Universitate – Doamna Ghica); 4. Petricani – între Doamna Ghica și D. Pompeiu – 3 km (parte din “traseul către birou” Doamna Ghica – Pipera); 5. Piața Alba Iulia – Piața 1 Decembrie – 4 km (parte din “traseul de est”). Studiul de fezabilitate aflat în curs de elaborare va prezenta scenariile/soluțiile tehnice și impactul lor asupra mobilității. Acesta va analiza opțiunile și va defini traseele în detaliu, lungimea acestora și pozițiile fizice, precum și soluții pentru conexiunile cu pistele din proximitate aflate în diverse etape de execuție/ proiectare. Din punct de vedere constructiv, pistele de bicicliști se vor realiza în principal pe platforma comună cu partea carosabilă și vor respecta prevederile Ghidului privind infrastructura pentru biciclete elaborat la nivelul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației. Proiectul va asigura conexiunea unor puncte de interes importante, precum și conexiunea cu alte trasee/ pistele existente sau în curs de realizare. Pot fi prevăzute inclusiv pasaje și poduri de-a lungul pistelor, după caz, precum și lucrări de construcție pentru refacerea străzilor/trotuarelor în zona adiacentă în care au fost realizate pistele (refacerea carosabilului/ înlocuirea bordurilor). Obiectivul principal constă în dezvoltarea rețelei de piste pentru biciclete la nivelul Municipiului București, încurajarea transportului verde și ridicarea potențialului de utilizare a bicicletelor în mediul urban.  Stații de reîncărcare vehicule electrice Efortul de reducere a emisiilor provenite din transportul rutier este tranziția către combustibili alternativi, cu emisii mai reduse de carbon. Dintre acești combustibili, energia electrică constituie sursa cea mai frecvent utilizată, în special pentru autoturisme. Un factor determinant pentru tranziția la combustibili alternativi și la un parc de vehicule constituit în cea mai mare parte din vehicule cu emisii zero până in 2050 îl constituie instalarea infrastructurii de încărcare în ritm cu nivelul de adoptare al vehiculelor electrice. În acest sens, municipiul București a semnat un Contract de servicii elaborare documentație tehnico-economică faza de studiu de fezabilitate – stații de încărcare, cu SC FOCUS SECURITY SYSTEM SRL. Valoarea contractului este de 98.000,00 lei fără TVA. Vor fi amplasate 50 de stații de încărcare, în 11 locații ale municipiului București. Staţiile de reîncărcare comunică prin protocol de tip OCPP - Open Charge Point Protocol - minim 1.5 şi dispun de meniu în limba română şi în limba engleză. Pe amplasamentele staţiilor de reîncărcare, se vor asigura doua locuri de parcare, egal cu numărul punctelor de reîncărcare aferente staţiilor, destinate exclusiv încărcării vehiculelor electrice, marcate cu culoarea verde, cu imaginea din panoul de informare. Suprafață de teren ocupată este de minim 21 mp. Marcajul se va menţine pe toată perioada de implementare şi monitorizare a proiectului. Se prevede semnalizarea corespunzătoare şi vizibilă a spaţiilor în care sunt instalate staţiile de reîncărcare, în concordanță cu standardele europene şi naţionale în domeniu, potrivit panoului de informare. Se va monta pentru fiecare stație de reîncărcare câte un panou de informare. La această data, contractual este sistat până la obținerea certificatelor de urbanism.  Modernizare/reabilitare depouri autobuze Municipiul București are în pregătire măsurile complementare aferente proiectelor de achiziție a 100 de autobuze electrice, care implică investiții necesare amenajării depourilor Berceni, Bujoreni și Bucureștii Noi pentru deservirea autobuzelor electrice, conform HCGMB nr. 376/2018. Astfel, funcționarea celor 100 de autobuze electrice va necesita asigurarea infrastructurii necesare alimentării stațiilor de încărcare lentă aferente autobuzelor electrice, amplasarea posturilor de transformare și a cablurilor de alimentare în cele trei depouri. În acest sens, a fost demarată procedura de achiziție privind serviciile de elaborarea documentație tehnico-economică faza Studiu de fezabilitate pentru: -Amenajare depou Berceni, pentru deservirea autobuzelor electrice, - Amenajare depou Bujoreni, - Amenajare depou Bucureștii Noi, pentru deservirea autobuzelor electrice. Proiecte importante care au fost demarate sau vor fi demarate până la sfârșitul mandatului: 1. Achiziționarea unui număr de 20 echipamente necesare producerii de energie termică constând în construcții modulare provizorii În ultima perioadă, în cadrul rețelelor de transport a apei fierbinți s-au produs avarii repetate ce au condus la întreruperi în alimentarea cu căldură a consumatorilor şi la reducerea parametrilor de funcționare ai sistemului. Întregul sistem de transport şi distribuție a apei fierbinți format din vane, țevi din oțel, suporturi fixe şi mobile şi izolații termice, şi-a depășit durata de viață, tronsoane importante din sistem având o vechime în funcționare mai mare de 40 de ani. Din aceste motive, punctele termice din capetele de rețea nu pot asigura serviciul de furnizare de agent termic și apa caldă la parametrii necesari. Mai mult de atât, în aceste condiții este imposibilă reabilitarea simultană a magistralelor de termoficare. În aceste condiții, se propune amplasarea de capacități modulare de producere de energie termică în punctele critice din rețea, care pot asigura confortul termic al populației deservite de aceste puncte termice. La modernizarea punctelor termice prin prevederea unităților mobile se va avea în vedere acoperirea de către acestea cu 100% a necesarului de energie termică din zonele arondate. Lipsa modernizării și neamplasarea de noi surse de producere de energie termică în zonele critice de puncte termice care aparțin municipiului București și operate de Compania Municipală Termoenergetica S.A. va duce la operarea defectuoasă a transportului, distribuției și furnizării agentului termic în acele zone, cu consecințe negative directe asupra confortului cetățenilor din sectoarele 1-6. După aprobarea Studiului de fezabilitate și a indicatorilor tehnico economici se poate demara procedura de achiziție publică privind elaborarea proiectului tehnic.  Modernizarea a 50 Km linie de tramvai (15 proiecte) Vom relua licitația pentru reabilitarea liniilor de tramvai unde nu s-au prezentat ofertanții. Am lansat deja în consultare publică caietul de sarcini pentru modernizarea celor 4 loturi de linii de tramvai în zonele intens circulate din București – • LOT 1 - Reabilitare sistem rutier pe Bd. Th. Pallady, Bd. 1 Decembrie 1918, Bd. Basarabia, Calea Călărașilor, Bd. Corneliu Coposu inclusiv Bucla Complex Titan, lungime traseu 18,000 km, cale dublă linie curentă, acces și retragere; în valoare totală de 745.280.162,85 RON • LOT 2 - Reabilitare sistem rutier pe Bd. Pache Protopopescu și Str. Traian, lungime traseu 1,900 km, cale dublă linie curentă în valoare totala de 76.439.665,89 RON • LOT 13 - Reabilitare sistem rutier pe Bulevardul Ferdinand I, între Șoseaua Mihai Bravu și Strada Traian, lungime traseu 0.690 km cale dublă linie curentă în valoare estimată de 27.168.647,55 RON • LOT 15 - Reabilitare sistem rutier pe Strada Dristorului între Bd. Camil Ressu și Strada Baba Novac, lungime traseu 0,220 km cale dublă linie curentă în valoare totală estimată de 8.018.445,66 RON. Lucrările de reabilitare au ca termen de realizare 6 luni pentru proiectare și 12 luni de execuție pentru fiecare lot în parte, respectiv 3 luni proiectare și 6 luni de execuție pentru lotul 15. Pentru celelalte 11 loturi la care avem deja ofertele, licitația este în etapa de evaluare a acestora. Proiectul reabilitării celor 50 de km de linii de tramvai este cea mai mare achiziție publică realizată vreodată de Primăria Capitalei.  Reabilitare sistem rutier pe Str. Barbu Văcărescu și Str. Căpitan Av. Alexandru Șerbănescu de la Șos. Ștefan cel Mare la Pod Băneasa (linia 5). În curând, va fi lansată licitația pentru proiectarea și execuția reabilitării liniei 5 de tramvai, parte a obiectivului de investiții „Reabilitarea sistemului rutier pe Str. Barbu Văcărescu și Str. Căpitan Av. Alexandru Șerbănescu de la Șos. Ștefan cel Mare la Pod Băneasa”. Pentru reabilitare, se vor executa lucrări la calea de rulare, peroane, reţeaua de contact, substația de tracțiune Nordului, sistemul de iluminat public. Totodată, vor fi și lucrări de relocare semaforizare pe Bdul Barbu Văcărescu și str. Alexandru Șerbănescu, precum și lucrări la rețelele edilitare.  Reabilitare Corp A + Corp B Maternitatea Bucur secția internă a Spitalului Clinic de Urgență Sfântul Ioan București – Proiect finanțat prin PNRR, Contract de finanțare Nr. 120609/25.10.2022 în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență Componenta 5 – Valul Renovării , încheiat cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației Proiectul se va derula prin PNRR/2022/C5/2/B1.1/1, Componenta 5 – Valul renovării, axa 2, B.1: Renovarea integrată (consolidare seismică și renovare energetică moderată) a clădirilor publice, conform contractului de finanțare nr.120609/25.10.2022. Investiția constă în lucrări de consolidare printre care consolidarea fundațiilor, a subsolului tehnic, introducerea unor pereți structurali din beton armat etc., precum și consolidare seismică și reabilitare energetică. În urma semnării contractului de finanțare, au fost actualizați indicatorii tehnico- economici ai investiției. Termenul de finalizare a investiției finanțate din PNRR este iunie 2026. La acest moment, se află în pregătire procedura pentru achiziția serviciilor de proiectare și execuție lucrări.  Clădiri ce se vor consolida anul acesta prin Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic Anul trecut au fost efectuate expertize tehnice și reexpertizări seismice pentru 51 de imobile. Anul acesta, continuam procesul de expertizare și se afla în teren echipele la alte 6 imobile AMCCRS are 100 de imobile în diferite etape de implementare a măsurilor de consolidare Finanțare obținută până în prezent prin PNRR pentru consolidarea seismica în valoare de peste 50 milioane euro; Exemple de clădiri care vor fi consolidate prin PNRR: Blocul Rosenthal, Muzeul Tattarescu, Blocul Boteanu 3A-3B, Teatrul Bulandra (Schitu Măgureanu 1< Blocul din Victor Eftimiu nr. 9, Blocul din Dianei nr. 2, Blocul din Schitu Magureanu 3. Anul acesta se reiau lucrările de consolidare pentru 10 imobile din București, iar alte 16 clădiri vor intra în lucru etapizat, chiar din această primăvară.  „Modernizarea și extinderea sistemului de semaforizare inteligentă (Managementul Traficului București-Ilfov) BTMS și prioritizarea vehiculelor de transport public, în vederea creșterii siguranței rutiere, fluidizării traficului și reducerii poluării” - Proiect aprobat pentru finanțare în cadrul PNRR /2022/C10 – Componenta C10 – Fondul Local. Am semnat contractele de finanțare prin PNRR pentru modernizarea și extinderea Sistemului de Semaforizare Inteligentă din Capitală (BTMS). Valoarea totală a proiectelor este de aproximativ 25 milioane de euro, din care fonduri nerambursabile 12,5 milioane euro. Modernizarea sistemului de semaforizare inteligentă din București se realizează în patru etape distincte, iar contractele semnate vizează etapele 1,2 și 3. Prima etapă presupune modernizarea și reconfigurarea a 85 de intersecții, aferente unui număr de 5 radiale care asigură legătura dintre ieșirile importante din oraș cu zona centrală: Şoseaua Colentina, Şoseaua Alexandriei, Bd. Iuliu Maniu, Şoseaua Bucureşti – Târgovişte, Șoseaua Berceni. Această etapă include și amplasarea în Capitală a 220 de stații de încărcare mașini electrice. Prin etapa a doua se urmărește creșterea capacității centrului de trafic actual, iar a treia etapă presupune modernizarea a aproximativ 185 de intersecţii existente, incluse în sistemul actual BTMS, dar aflate în diverse stadii (fără conexiune prin fibră optică, bucle inductive nefuncționale, etc.). Se au în vedere noi soluții de detecție a vehiculelor (camere video, senzori magnetici, etc.). În a patra etapă, proiectul cuprinde reabilitarea/modernizarea unui număr de 194 intersecții semaforizate existente şi înrolarea în sistemul actual BTMS, la care se adaugă un număr de 80 de intersecții sau treceri de pietoni nesemaforizate dar care necesită semaforizare şi includere în BTMS, din perspectiva eficientizării Sistemului Integrat de Management al Traficului. Pentru aceste investiții vom aplica în cadrul altor programe de finanțare nerambursabilă.  „Sistem ITS integrat Smart& Green Mobility pentru Regiunea București-Ilfov – informarea călătorilor in stațiile de transport public” Proiectul a fost depus pentru finanțare în cadrul PNRR/2022/C10 – Componenta C10 – Fondul Local, i.1.2 – Asigurarea infrastructurii pentru transport verde – ITS. În acest sens, a fost semnat contractul de finanțare între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și Municipiul București. Proiectul vizează informarea călătorilor în stațiile de transport public din municipiul București, constând în dotarea a peste 1000 stații cu panouri de informare dinamică în timp real. Valoarea totală a proiectului este de 33.293.852,86 lei. La această dată este în pregătire documentația de atribuire pentru achiziția de servicii elaborare SF.  Construire Sala Multifuncțională - Arena Polivalentă Proiectul investițional presupune construirea unei săli multifuncționale cu o capacitate de aproximativ 20.000 locuri situată pe B-dul Basarabia nr.37-39, în incinta Complexului sportiv „Lia Manoliu”, în imediata apropiere a Arenei Naționale. Valoarea investiției este estimată la 658.191 mii lei (cu TVA). Conform proiectului, sala multifuncțională, dotată cu echipamente moderne și conforme standardelor internaționale, va asigura spații destinate echipelor, sportivilor, funcționarilor, arbitrilor, fizioterapiei, refacerii și acordării de îngrijiri medicale, activităților de control antidoping, presei și conferințelor de presă, vânzării de produse promoționale, depozitării etc. După obținerea transmiterii în administrarea Consiliului General al Municipiului București a turnului de parașutism, care se află în administrarea Ministerului Transporturilor – Aeroclubul României se poate trece la realizarea obiectivului.  Expertiza la Pasaj rutier superior denivelat Basarab în vederea recepției la terminarea lucrărilor. Am atribuit contractul pentru finalizarea serviciilor de expertizare tehnică, astfel încât, după mai mult de un deceniu, recepția acestui obiectiv de investiții să poată fi finalizată. După finalizarea raportului de expertiză, acest pasaj va putea fi preluat de Administrația Străzilor și va fi, în sfârșit, reparat și administrat. Expertiza tehnică se va finaliza printr-un raport care va cuprinde soluții pentru remedierea eventualelor deficiențe, prioritizarea lucrărilor de reparații și/ sau reabilitare în funcție de urgența executării acestora. Valoarea estimată este de 248.500 de lei fără TVA, iar durata expertizei este de 60 de zile calendaristice de la emiterea ordinului de începere.  Prelungire Str. Brașov între Prelungirea Ghencea și Șos. Alexandriei Congestionarea traficului reprezintă o scădere a calității vieții oamenilor prin reducerea timpului de călătorie, a resurselor materiale și energie, precum și prin creșterea stresului și a gradului de poluare al orașului. Zona de vest a orașului a cunoscut o adevărată transformare în ultimii ani, ca urmare a importantelor investiții realizate în zonă. În zonă, s-au construit deopotrivă mari ansambluri rezidențiale, cu mii de locatari, precum și locuințe individuale. De asemenea, în zonă au apărut și numeroase obiective economice, precum spațiile comerciale și clădiri de birouri. Un alt element ce a dus la o transformare importantă a zonei de vest a municipiului București este dat de puternica dezvoltare imobiliara a localităților limitrofe precum: Bragadiru, Domnești, Clinceni. Dezvoltarea imobiliara a acestor localități a dus si la o creștere a numărului de locuitori pe care acestea îl au. Pe lângă creșterea demografică s-a remarcat si o creștere semnificativă a numărului de autovehicule înmatriculate în zona București-Ilfov. Contractul pentru realizarea unui studiu de fezabilitate a fost încheiat cu COMPANIA MUNICIPALA ENERGETICA SERVICII BUCURESTI cu o valoarea de 375.883,10 lei fără TVA, cu o durată de 120 zile calendaristice. La această dată, contractul este sistat până la obținerea Certificatului de Urbanism. III. În măsura în care există o evidență a obiectivelor și proiectelor realizate în mandatele deținute de Sorin Oprescu si Gabriela Firea, vă rugăm să ni le comunicați și pe acestea. Va mulțumim!  –

Lovitură de teatru! Marcel Ciolacu și Marcel Boloș la un pas de demisie. Ba, dacă unele ipoteze se confirmă, la un pas de cercetare penală pentru manipularea bursei. Prim Motanul Guvernului României şi Hărciogul Finanțelor s-au grăbit să transforme penibilul discursului lor de săptămîni de zile într-o victorie spectaculoasă. Ar trebui să-i acuzăm că s-au băgat ca proștii (românii zic „ca musca-n lapte”) într-o poveste pe care n-o cunoșteau. Sau că ne-au folosit cu nerușinare pentru interesele altora. Şi atunci ar trebui să demisioneze pentru incompetență. Sau au luat poziție în cunoștință de cauză cu tot felul de declarații disperate, păguboase pentru demersul țării noastre (nu al lor!) pentru a relansa valoarea acțiunilor pe Bursa din Toronto în așa fel încît băieții șmecheri din servicii și săgețile lor din guvern să vîndă acțiunile pe care le dețineau la Gabriel Resources și să mai facă un ban grămadă. Uitați-vă la ei! Ce-a fost pînă ieri n-a fost dect un biet trecut penibil care trebuie uitat și șters. Nu vor să mai știe ce declarații halucinante au făcut. Azi s-au dat peste cap și au devenit eroi. Vezi, Doamne, au cîștigat o victorie pentru țară, bineînțeles, cu greutate electorală. România nu va plăti 6,7 miliarde cum estima Hîrciogul că ar fi posibil, ci primește cîteva milioane cheltuieli de judecată. Citiți discursul de fudul caraghios al Prim Motanului Marcel Ciolacu: „Am câștigat procesul Roșia Montană!!! Ne-am luptat pentru România pentru că era nedrept ca fiecare salariat și pensionar al acestei țări să fie penalizat pentru ticăloșia unor antiromâni!”. Nu-i carpă nici obrazul, nu-și cere scuze și nici usturoi n-a mîncat! Că de gură… are merite de luptător. Mai alaltăieri zicea că responsabili trebuie pedepsiți. Proștii și musca-n lapte, nu? Hîrciogul de la Buget, după ce-a băgat subiectul acesta pe agenda publică și se plîngea căcăios fricos de greutatea despăgubiriipentru buget, a sărit și el să etaleze victoria. ”Am scăpat țara de un mare necaz” zice Marcel Boloș! Nu-și dă seama că vorbind așa a intrat în rahat. Așa mare fanfaronadă n-a mai izbutit nimeni în istoria țării noastre. Cu o zi înainte plîngeau în fața populației de pericolul bolovanului de sare, iar acum se umflă în pene și își arogă merite. Adică Boloș și Ciolacu ne-au scăpat de o nenorocire în care ne-au băgat dușmanii lor politici. Adică PSD și PNL ne-au scăpat de plată! Minciună gogonată de pus în ramă! Pentru aceste declarații nerușinate nici stropitul cu rahat nu-i destul! Dacă Ciolacu și Boloș ar trebui să demisioneze cu cîte o cerere scurtă,„Iertați-ne,suntem fraieri, nu ne pricepem!”, Antena 3 TV, Digi 24 TV și Realitatea Plus TV (cu Anca Alexandrescu cu tot!) ar trebui să fie sancționate, închise sau să se autosuspende. S-au ambalat într-un dosar de presă în care au influențat bursa, politicienii și, în același timp, au dezinformat grosolan populația. Dosarul Roșia Montană devine prima mare oglinda mare, cu ramă aurită a României de azi. Adică hoție, afaceri cretine, trădare de țară, corupție, prostie, promisiuni neonorate, comisioane și șpăgi, presă mituită și flecară, tărăboi politic și manipulare permanentă. Citeşte şi https://www.cotidianul.ro/presedintele-cfr-cluj-decizia-tas-in-cazul-halep-ilegala/

Distins oaspete european, respectuos vă invit să nu confundați multiplele semne de primire călduroasă, politețe și prietenie cu admirația, cu sprijinul pentru măsurile europene și cu o susținere pentru viitorul carierei dumneavoastră. Aparatul de la București are o experiență istorică în materie de primiri fastuoase, aproape nord-coreene, cu populație scoasă pe străzi. Este performant și adormitor în materie de copleșit oaspeți. Nici nu vă puteți imagina de ce este în stare!! Vă rog să nu confundați promisiunile premierului Marcel Ciolacu cu performanțe economice și sociale ale guvernului PSD-PNL și nici articolele laudative din presa plătită cu publicitate cu o admirație sinceră pentru felul în care Comisia Europeană a acționat în perioada pandemiei sau a modului în care Dumneavoastră ați negociat achiziția vaccinurilor anti-covid. Cu atît mai mult, în legătură cu felul în care ați coordonat măsurile sau lipsa lor în cazul agricultorilor și al cerealelor ucrainene tranzitate prin țara noastră și prin Polonia. Vă rog, nu vă amăgiți cu entuziasmul gazdelor acestui congres PPE de a vă propune pentru un nou mandat în fruntea Comisiei Europene. El ascunde doar tranzacția politică a cîtorva persoane cu putere de decizie de a proteza dezastrul de percepție în care se află președintele Klaus Iohannis după o prestație ineficientă, păguboasă pentru noi și pentru viitorul proiectului european. În fapt, promovarea sa insistentă pentru poziții importante în instituții europene ascunde un șir de eșecuri și o susținere prăbușită în rîndul cetățenilor români undeva sub 10%. Doamnă Ursula von der Leyen, vă rog să nu confundați politețea noastră de țară gazdă și duplicitatea „popularilor” noștri cu o susținere entuziastă a Dumneavoastră și a președintelui Klaus Iohannis pentru viitoare dregătorii europene. Țara noastră nu are energia și vocația depanării și relansării de rachete politice. Cu cele mai bune gînduri

Numai întîmplarea a făcut ca marți să fiu obligat la  o alergătură printr-un București invadat de polițai tineri și drăguți prin mai toate intersecțiile, fluierînd disperați și încercînd să bage autoturismele în viteză cu rotația brațelor. Numai nu strigau: „Repede, repede, bagă mare că vin popularii europeni“. Seara, la jurnale de știri, s-a mers pe aceeași linie, așa că trompetele se străduiau să facă din Dîmbovița un fel de Sena sau de Potomac. Președinți și prim-miniștri din 18 state europene sunt prezenți la București. Lista care începe cu Maia Sandu și se termină tot cu ea conține premieri din țări cam cît județele Vrancea și Vaslui. Plus Polonia și hulitul Nehamer. Și încă o țară. Asta era floarea Europei, cu Ursula în frunte și cu Roberta Mazzola, cele două cucoane milităroase ale continentului. Ba, pe deasupra, marți seara, pe coperta evenimentului  popularilor europeni, a fost agățat și dosarul Tezaurului României rămas la ruși. Parcă am și auzit pe cineva  rostind promisiunea că Tezaurul se va întoarce în curînd, mai ales cu sprijinul țărilor europene prezente la București. Luni seara, la postul PSD-PUSL (nici că am observat că partidul lui Voiculescu a mai pierdut un P mare!), adică la Antena 3,  Marcel Ciolacu ne asigura că vă „promit eu că, pînă la sfîrșitul anului, intrăm în  Schengen și terestru și de la anul scăpăm de vizele americane”. Ploaia aceasta de succese neașteptate și de confetti  televizate m-a cam pus pe gînduri. A dat norocul peste noi  sau ne amețește propaganda? Ceva pare jucat, orchestrat și tricotat ca în marile aranjamente. Care-i diferența între „Cine trece-n Mercedes?/Ceaușescu reales!” și  „Un turist la drumul mare/Merge Klaus peste hotare!”?  Iar „Ursula vine des/Ca un rege-n Mercedes!” Nu cumva scena noastră politică este împodobită pentru Congresul PPE așa cum se pregăteau CAP-urile pentru vizitele „tovarășului”? Oare nu există nici o legătură între „stabilitatea obligatorie”, clamată peste tot, și brambureala din calendarul electoral? Are și Ursula propuneri pentru listele PNL? Trebuie să ne atingem numărul de europarlamentari pe milionul de locuitori? L-am văzut pe Nicolae Ciucă la Digi 24 (vreme în care, la organul de propagandă al lui Dan Voiculescu, Marcel Ciolacu înșira binefacerile acestui an) încercînd să explice lucruri care nu-i erau clare nici lui. Nicolae Ciucă nu-i artist în ocolit subiecte și fentat răspunsuri, drept pentru care am asistat la cele mai spectaculoase demonstrații bîlbîite din cîte a izbutit pînă acum. Alegerile prezidențiale din septembrie n-au nici o legătură cu planul lui Klaus Iohannis de a deveni mahăr european, zice el de parcă jura pe o coadă de  vulpe. – „Și de-ar fi să fie, pentru noi este o mîndrie”, a zis tot Ciucă, la fel ca premierul Ciolacu, fericiți amîndoi că se pot ține de promisiunea făcută președintelui. Adică să-l propună într-o altă dregătorie de făcut nimic. Se vede acum că avem de-a face cu un aranjament de troică. Și Ciolacu, și Ciucă sunt sprijiniți pentru ghiveciul electoral din acest an în schimbul unei propulsări oficiale a lui Iohannis la vîrful Europei. Se vede că președintele este sătul de noi și caută o distracție europeană, în vreme ce Ursula von Der Leyen, cea mai cunoscută dintre politicienii de mîna a doua și a treia din Europa, încearcă să obțină sprijin pentru un nou mandat. Dar nu unde ar fi primită cu fluierături, ci la București, unde presa doarme, iar populația nu prea înțelege cu ce se ocupă. Dacă nu mă credeți, nu-i nimic! Eu continui să cred că există o legătură între visurile noastre de a fi reprezentați la nivel înalt în Europa și lansarea candidaturii Ursulei von Der Leyen tocmai pe Dîmbovița. De ce n-a făcut-o de la Paris sau de la Roma? Sau de la Madrid? Nu cumva se  teme de reacțiile cetățenilor din economii pe care le-a sărăcit? Nu cumva presa din aceste țări, în loc să-i aducă elogii, ar acuza-o de figurație și slugărnicie la americani? Facem un  eveniment național dintr-un congres PPE la București pentru un personaj care, de o vreme, a transformat proiectul european într-o guvernare obtuză de la Bruxelles? Ne merge atît de bine în Europa încît să  celebrăm dezastrul european cu surle și trîmbițe ca să primească și Klaus Iohannis un premiu de consolare? Ne mai trebuie o pandemie și 100 de milioane de vaccinuri? Ne topim de drag să punem umărul la planul european de înarmare cînd  industria noastră de apărare este la pămînt sau chiar în pământ? Tot în pregătirea Congresului PPE, Nicolae Ciucă și-a adus aminte de liberalii care au făcut România Mare și că nu pot rămîne „fără coledzi”. Adică, fără candidat la președinție! Musai PNL trebuie să aibă un candidat în cursa pentru Cotroceni. Nu cumva cu acest prilej se pune de o înțelegere? PNL-ul să dea președintele, iar PSD-ul prim-ministrul? Că tot s-a obișnuit actualul premier cu învîrtitul banilor, cu acordarea contractelor și cu profitabila agenturare a lui Victor Ponta! Piața politică europeană s-a mutat pentru două  zile la București! Se fac aranjamente, se cumpără și se face schimb de putere!

De ziua lui, la 94 de ani, Ion Iliescu arată mai liber în gîndire decît era în urmă cu două sau trei decenii. E drept, și noi gîndeam altfel. Atunci, eu n-aș fi scris aceste cuvinte nici dacă m-ar fi tăiat cineva cu o lamă și m-ar fi presărat cu sare. Ani la rînd, am fost împotriva lui pentru că reprezenta trecutul comunist și misterul bine păzit din tragedia morților din decembrie 1989. Și azi cred că știe mai mult decît spune. Jurnalismul nostru de baricadă din anii 90 era o formă de luptă, de opoziție față de un trecut de care ne voiam cît mai departe. Și pe care el îl reprezenta cu prisosință. Era lipit de el, în ciuda conflictului său cu Nicolae Ceaușescu. Știu sigur că au fost ani în care îl enervam peste măsură, pînă la un pas de reacții necontrolate. Cînd a venit la mine la masă și mi-a spus, mă, de ce ești așa ticălos și de nemernic împotriva mea? îi tremura glasul, iar eu i-am zîmbit. Eram puternic pentru că mă simțeam liber și hotărît să-l înfrunt în ceea ce reprezenta. Atunci, nu mi-aș fi putut imagina că poate gîndi așa. Era el un ascuns sau eu eram orb? Era frica noastră de trecut atît de puternică încît îl priveam de pe malurile unei prăpastii? Iliescu de la vîrsta înțelepciunii, de o impresionantă coerență și cu o memorie de invidiat, nu prea seamănă cu cel privit cu ură de moarte de anticomuniștii perioadei. Citind și recitind scriptul de la podcastul făcut cu Ionuț Vulpescu, difuzat cu prilejul împlinirii vîrstei de 94 de ani, n-am putut să-mi ocolesc îndoielile. Este acesta un Ion Iliescu mai înțelept, la sfîrșit de drum, eliberat de resentimente, de prejudecăți? Ne aflăm în fața unui adevărat testament intelectual și politic? Sau avem doar o încercare de a-și contura o față culturală, înțeleaptă, de democrat și de patriot? La 94 de ani, Ion Iliescu merită citit. Pentru unii, chiar recitit, în ciuda necunoscutelor rămase după decembrie 89 și după cîteva mineriade. Transcrierea integrală a discuției poate fi găsită în qmagazine.ro. Eu unul nu m-am putut abține să nu selectez cîteva pasaje și să mă întreb unde am greșit eu. Căci despre ale lui, n-aș vrea să o luăm de la început! „Ca să conteze, România trebuie să continue, în această lume a conformității, să producă Avangardă, dialog, dezbatere, și să aducă vocea oamenilor de cultură aproape de mase. Îmi doresc ca România să nu devină aculturală, pentru că în ultimul timp e riguros insensibilă la cultură. Revistele culturale sunt tot mai puține, consumul de cultură e tot mai modest, cultura în sine pare un domeniu tot mai elitist, când el ar trebui să fie cel mai accesibil. Așa că sper ca societatea românească să nu își părăsească obiceiurile de avangardă, adică să nu se întoarcă împotriva ei înseși.” „E ceva în felul de a fi al României de astăzi care arată că e prinsă într-o oarecare stagnare. Mai simplu spus, inițiativele ei de modernizare politică au încremenit pentru că ceea ce ar fi extraordinar de dificil azi, dar nu imposibil, la masa partidelor, e un Consens de la Snagov, adică, o cooperare între rivalii politici, dincolo de vanitățile lor provizorii, pentru binele de lungă durată al României. Cultura confruntării bate cultura construcției. E foarte greu, când singura ta recuzită politică e inducerea stării de tensiune, să mai creezi ceva”. „Prefer ca istoria să expună acest bilanț. Istoria, nu manualele de istorie, scrise după simpatiile și antipatiile autorilor lor. Cea mai mare realizare din mandatele mele ține de modernizarea României în acești trei pași: o Constituție pe măsură, pentru o țară integrabilă și integrată în UE și NATO. Provocarea, în primele etape ale României postdecembriste, a fost să depășim refularea opresiunii în forme de violență socială și necooperare economică. Când oamenii trec de la un regim în care ei nu contează și nu există la o formă de democrație perfectibilă, prima tentație e ca fiecare să fie pentru sine. Eu mi-am dorit ca România să fie împăcată cu ea însăși. De aceea, m-am străduit ca relația cu Regele Mihai să fie una firească, invitând la reconciliere națională, am omagiat rolul enorm pe care Europa Liberă l-a avut în comunism și am înființat Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România, condusă de Elie Wiesel, pentru elaborarea unui Raport final. Nimeni nu se poate vindeca de traume până nu le recunoaște. Iar România trebuia să și le recunoască, să le descrie, și să se educe în a le depăși. A fost importantă pentru mine și această tranziție morală, nu doar aceea economică. Pentru că o democrație sănătoasă presupune iertare, nu uitare, și adevăr, nu mistificare. Retrospectiv, regret anumite momente, episoade, situații, întâmplări din primii ani de după Revoluție, dar, cum spunea cineva, ce s-a întâmplat era inevitabil, ce nu s-a întâmplat era imposibil.” „Mulți cred că politica e un exercițiu de imaginație. Dar imaginația e compusă din fantezii și din amintiri: cu niciuna dintre ele, în mod exclusiv, nu poți face politică. Alții cred că politica e reductibilă la putere. Cu o asemenea mentalitate, poți deveni cel mult politruc. Așa se explică de ce, în politica ultimelor decenii, unii au preferat să schimbe partidele din care fac parte, doar pentru a fi oameni potriviți, la locul potrivit. Atunci când eu am ales calea politicii, ea era privită mai „ingineresc”, să spunem: ca un domeniu al calculului decizional, al construcției unei lumi mai coerente, mai consecvente – mă feresc să spun mai bune, pentru că binele a fost printre valorile cele mai relativizate ale peisajului politic postdecembrist”. „Îmi displace faptul că oferta electorală pretinde acest tip de exclusivitate astăzi, pentru că ceea ce lipsește de multe ori e dialogul dintre idei și ideologii. Am anticipat România de acum, atunci. Toate excesele opresiunii fostului regim au fost refulate în excese de libertate ale noii lumi. E necesară o perioadă de echilibru, de așezare. Adică, România să părăsească discursul tranziției și să înceapă să crească așa cum este: ca o țară independentă, depășind carențele în formarea unui capitalism românesc coerent, fără a accelera conflictele dintre stat și mediul privat și reușind să stimuleze cooperarea dintre ele. România are o Constituție modernă, care, desigur, periodic poate fi revizuită în anumite aspecte ale sale, un vis american împlinit și o familie europeană: legi democratice, integrare în NATO, un partener esențial în geopolitica acestor vremuri și integrarea în UE”. „Acum, orice abecedar politic te învață o lecție de novice: nu poți genera egalitate de oportunitate până nu ai reglementat inegalitățile sociale care dau un start echitabil indivizilor în viață. Școala românească, de pildă, e una care după pandemie a crescut în statisticile analfabetismului și reticenței față de consumul de carte. Sunt fenomene corelate. Dar nu poți spera ca tinerii să aleagă ce li se potrivește câtă vreme nu sunt echipați cu o facultate de cunoaștere solidă, o limbă română coerentă și funcțională, o mentalitate culturală de un fel anume. Cei obidiți au rămas prea în urmă, cei cărora soarta le-a zâmbit au ajuns mai departe decât credeau. Prăpastia dintre ei este prea mare ca mijlocul – care e o majoritate covârșitoare – să mai conteze”. „Unii au încurcat lucrurile și au pus semnul egal între populism ca set de măsuri guvernamentale pentru sprijinirea unor categorii sociale vulnerabile, ceea ce în mod tradițional face parte din discursul și acțiunile stângii, și populism ca arta sforarilor politici, care seduc electoratul și se duc la final de mandat, fără a face nimic din ceea ce au promis. În timp, asta e îngrețoșat electoratul și, prin urmare, a apărut în cote îngrijorătoare un fenomen periculos pentru democrațiile participative și reprezentative: absența la vot. Ignoranța societății civile față de scena politică a alimentat tensiunile dintre clase, pentru că pare că nu e nimeni care să rezolve aceste decalaje și atunci oamenii aleg să trăiască de azi pe mâine și să își facă dreptate cu mâna lor. Corelate, aceste derapaje au creat un teren fertil pentru radicalisme și polarizări, pentru xenofobii, naționalisme excentrice, discursuri anti-sistem. Le regăsim uneori comasate în ceea ce am putea numi, am spus-o și cu alte ocazii, populismul soluțiilor simple”. „Primul pas pentru ca un proiect de țară să reziste este să nu vânăm mișcări de vizibilitate, ci idei pentru sustenabilitate” „Categoric, inegalitățile sunt cele care trebuie să dea tonul agendei publice în România. La prima vedere, contează doar cele economice, dar din acestea derivă cele sociale, culturale sau morale: de aici apare complexul „României mai puțin europene” decât ar trebui sau „mai puțin democratice”. Chiar proiectul UE a fost gândit excesiv, de la un punct încolo, ca un proiect de piață, când, de fapt, el trebuie să fie și un proiect social”.  „Populismul a devenit viral în România contemporană. El a generat marea pandemie morală a societății noastre, față de care publicul nu a făcut anticorpi. Golănia a fost interpretată drept cinism, circul drept spirit ludic, demagogia ca mesianism providențial. Din aceste pricini, chiar partidele politice au intrat în competiția pentru populism, iar electoratul a început să privească la cine e dispus să dea mai mult, nu cine e capabil să facă mai mult”. „Unii au încurcat lucrurile și au pus semnul egal între populism ca set de măsuri guvernamentale pentru sprijinirea unor categorii sociale vulnerabile, ceea ce în mod tradițional face parte din discursul și acțiunile stângii, și populism ca arta sforarilor politici, care seduc electoratul și se duc la final de mandat, fără a face nimic din ceea ce au promis. În timp, asta e îngrețoșat electoratul și, prin urmare, a apărut în cote îngrijorătoare un fenomen periculos pentru democrațiile participative și reprezentative: absența la vot. Ignoranța societății civile față de scena politică a alimentat tensiunile dintre clase, pentru că pare că nu e nimeni care să rezolve aceste decalaje și atunci oamenii aleg să trăiască de azi pe mâine și să își facă dreptate cu mâna lor. Corelate, aceste derapaje au creat un teren fertil pentru radicalisme și polarizări, pentru xenofobii, naționalisme excentrice, discursuri anti-sistem. Le regăsim uneori comasate în ceea ce am putea numi, am spus-o și cu alte ocazii, populismul soluțiilor simple”. „Când liderii politici au vrut să fie populari, au alunecat în populism. Costul? Mai multe taxe, inflație mai mare, polarizări mai profunde. Însă toate aceste lucruri se întâmplă pe fundalul unei crize mai largi, nenumită încă în spațiul public ca atare: României îi lipsește un profil identitar care să o facă să depășească populismul feroce. Iar prin profil identitar nu trebuie să înțelegem un construct tributar trecutului ei: fostă țară comunistă, țară de la Est. România e încă o țară a postdecembrismului, a postcomunismului. Unora nu le place postdecembrismul, au devenit alergici la el. În regulă: atunci să facă un brand de țară care să dea un profil identitar, altul decât România scoasă din comunism în urmă cu mai bine de 30 de ani”.  „Pentru ca un proiect de țară să reziste este să nu vânăm mișcări de vizibilitate, ci idei pentru sustenabilitate”. „Îmi pare rău dacă spulber mitul unei generații care crede că politica e un refugiu ca să câștigi mult, într-un timp puțin, printr-un minim de efort. Dacă pleci cu gândul acesta la drum, poți fi un politruc excelent, nimic mai mult. Am spus-o de foarte multe ori: nu puterea corupe, ci ființa umană care se îmbată de propria putere e coruptibilă. Când ești tânăr, ești tentat să îți uiți mentorii sau să îi folosești pe cei din jurul tău nu ca pe un apanaj uman în fața sorții, ci ca pe niște pioni detașabili de pe o tablă mare de șah.E important să ai rădăcini, adică să ai oameni la care să te întorci, valori pe care să le împărtășești, forme de onoare pe care să le păstrezi față de spiritele prețuite din viața ta. I-aș mai spune unui tânăr care vrea să intre în politică, să se gândească la principiile care îi definesc rigurozitățile și aspirațiile, și astfel să identifice ideologia care i se potrivește. Ideologie pe care să nu o abandoneze, și pe care să o regăsească într-un partid în care poate face din politică une affaire d’equipe, nu une affaire de famille. Politica e un exercițiu de partajare a capacităților, acțiunii și responsabilităților. Deci, e un domeniu de intervenție profund uman. Apoi, ce îi trebuie unui junior în politică? Răbdare: un ingredient de aur în acest drum sinuos și spectacular, pe alocuri. Cei care vor să ardă etape în politică sunt cei pentru care importantă e destinația, nu călătoria. Or politica e despre intervale, nu (doar) despre finalități. Și ultimul meu sfat, rostit cu experiența observării îndeaproape a atâtor tineri care s-au maturizat lucrând alături de mine: să nu se bizuie niciodată doar pe faptul că puterea emană de la funcție. Ci din onoarea ta, din caracterul tău, din felul în care personalizezi rolurile politice. Or asta înseamnă un capital de simpatie și de demnitate care se acumulează în timp și se reține, de cele mai multe ori, din situațiile de tensiune”.  „Generația de acum are o șansă extraordinară: să călătorească, să vadă cu ochii ei ce înseamnă relativismul cultural, mentalitățile continentale, formele de progres civilizațional; să discearnă lumi reale și să aleagă, dintre ele, modele pe care să le implementeze în România. Imaginarul politic se construiește prin imaginar cultural: cu cât te pui în situația de a locui sub diferite forme de contract social, în comunități cu valori și obiceiuri diferite, cu atât ești mai versatil, mai diplomat și mai atent la sensibilitățile lumii tale. În fond, istoria ne arată, foarte limpede, că marile dictaturi s-au născut în mintea unor indivizi reticenți la alternative și ignoranți față de comunitățile mai dezvoltate din jurul lor. Deci calea către democrație și pluralism trece, vreți, nu vreți, prin multiculturalitate.</