Asia, marea învingătoare la Berlinală

Aseară, în elegantul Palat al Berlinalei, Juriul Internaţional prezidat de producătorul american James Schamus şi format din actorii Christopher Waltz, Tony Leung, Trine Dyrholm, Greta Gerwi, regizoarea şi pictoriţa Mitra Farahani, regizorul Michel Gondry şi coproducătoarea peliculelor cu James Bond, Barbara Broccoli, a anunţat palmaresul celei de a 64-a ediţii a “Festivalului Internaţional al Filmului” […]

Asia, marea învingătoare la Berlinală

Aseară, în elegantul Palat al Berlinalei, Juriul Internaţional prezidat de producătorul american James Schamus şi format din actorii Christopher Waltz, Tony Leung, Trine Dyrholm, Greta Gerwi, regizoarea şi pictoriţa Mitra Farahani, regizorul Michel Gondry şi coproducătoarea peliculelor cu James Bond, Barbara Broccoli, a anunţat palmaresul celei de a 64-a ediţii a “Festivalului Internaţional al Filmului” […]

Aseară, în elegantul Palat al Berlinalei, Juriul Internaţional prezidat de producătorul american James Schamus şi format din actorii Christopher Waltz, Tony Leung, Trine Dyrholm, Greta Gerwi, regizoarea şi pictoriţa Mitra Farahani, regizorul Michel Gondry şi coproducătoarea peliculelor cu James Bond, Barbara Broccoli, a anunţat palmaresul celei de a 64-a ediţii a “Festivalului Internaţional al Filmului” de la Berlin.

Asia a fost marea câştigătoare a Berlinalei. Filmul poliţist chinezesc, “Black Cole, Thin Ice”, regizat de Diao Yinan, a fost distins de două ori: cu “Ursul de Aur” şi cu “Ursul de Argint” pentru cel mai bun actor, Liao Fan. Regizorului chinez i-au trebuit câteva momente pentru a-şi începe micul discurs de mulţumire: “E greu de crezut că un vis poate deveni realitate”, a spus el înainte de a mulţumi întregii echipe, invitată pe scenă de preşedintele festivalului, Dieter Kosslick, şi de preşedintele juriului internaţional, James Schamus. Actorul Liao Fan a mulţumit pentru acest premiu, “un minunat cadou pentru aniversarea celor 40 de ani”, împliniţi vineri.

Acţiunea filmului chinezesc, “sumbru şi elegiac”, cum a fost caracterizat de critici, începe în 1999, cu descoperirea unor cadavre tăiate în bucăţi. Poliţistul Zhang Zili şi colegii lui încep ancheta, dar în afară de el ceilalţi sunt împuşcaţi. Devine alcoolic, se angajează paznic până când, după câţiva ani, asasinatele reîncep şi par comise de o femeie, proprietara unei vopsitorii, de care Zhang Zili se îndrăgosteşte.

Liao Fan, distins cu Ursul de Argint pentru cel mai bun actor

Tot în Asia, în Japonia de această dată, a plecat şi “Ursul de Argint” pentru cea mai bună actriţă, Haru Kuroki, interpreta rolului unei soţii discrete din Tokyo aflat în cel de al Doilea Război Mondial, în pelicula “The Little House” a veteranului Yoji Yamada. Ea a apărut în costum tradiţional ca şi în filmul pe care regizorul a declarat că l-a realizat pentru ca “tânăra generaţie să nu uite atrocităţile celui de al Doilea Război Mondial”.

Un alt “Urs de Argint”, pentru contribuţia artistică, i-a revenit lui Tui Na, pentru filmul “Blind massage” al chinezului Lou Ye, o adaptare a romanului “Orbii” de Bi Feiyu, a cărui acţiune este plasată în Nanjing, într-o confrerie de orbi specializaţi în masaje terapeutice. Regizorul a urcat pe scenă pentru a primi premiul însoţit de una dintre actriţele sale nevăzătoare.

Cineastul american Richard Linklater, un obişnuit al Berlinalei, a fost recompensat cu “Ursul de Argint” pentru cel mai bun regizor, pentru pelicula “Boyhood”, “un imn al timpului care trece”, peliculă ce a încântat atât publicul, cât şi criticii care îi prevedeau premiul suprem. Filmul retrasează cu simplitate, realist, viaţa unei familii americane. Este o experienţă unică în cinematograful de ficţiune, pentru că a fost turnat în 39 de zile, într-o perioadă de 12 ani, cu aceiaşi actori. Patricia Arquette şi Ethan Hawke interpetează cuplul de părinţi, iar Ellar Coltrane şi Lorelei Linklater joacă rolurile copiilor pe care spectatorul îi vede crescând. Profesioniştii cinema-ului considerau că Ellar Coltrane, în vârstă de 19 ani, ar fi meritat premiul pentru cel mai bun actor.

Tot spre America s-a îndreptat şi “Premiul Special al Juriului”, decernat lui Wes Anderson, care n-a fost prezent la decernarea premiilor, pentru producţia care a deschis festivalul, “The Grand Budapest Hotel”, frescă burlescă, povestind aventurile unui portar ultra stilat, interpretat de Ralph Fiennes, în republica fictivă Zubrowka.

Haru Kuroki, Ursul de Argint pentru cea mai bună actriţă

Franţa a avut şi ea partea de glorie la această ediţie. Celebrul cineast Alain Resnais a primit, la 92 de ani, pentru “Aimer, boire et chanter”, Premiul “Alfred Bauer”, numit aşa în memoria fondatorului festivalului, premiu care recompensează anual o peliculă ce deschide noi perspective.

“La ce recompensă mai frumoasă am fi putut spera?”, a spus pe scenă producătorul Jean-Louis Livi, care l-a calificat pe Alain Resnais drept “campion al inovaţiei”. „Aimer, boire et chanter” este o combinaţie savuroasă de teatru, cinema şi bandă desenată, al cărei secret numai veteranul cinema-ului francez, câştigător al unui “Urs de Argint” în 1993 pentru „Smoking/No smoking”, îl posedă.

În plus, două scurtmetraje franţuzeşti s-au impus la această categorie. “Tant qu’il nous reste des fusils à pompe” de Caroline Poggi şi Jonathan Vinel a obţinut “Ursul de Aur”, iar “Laborat” de Guillaume Cailleau a fost distins cu “Premiul Special al Juriului” acestei secţiuni.

Deşi prezenţa germană a fost masivă, 9 filme dintre care 4 în concurs, ţara-gazdă a cucerit numai “Ursul de Argint” pentru scenariul peliculei „Kreuzweg” (Dumul crucii), semnat de fraţii Anna şi Dietrich Brüggemann. Este povestea unui adolescent de 14 ani care vrea să sufere ca Iisus şi să urmeze şi el un drum al crucii.

Richard Linklater, Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor

Regizorul mexican Alonso Ruizpalacios a fost recompensat cu “Premiul pentru Cel mai bun debut”, cu “Güeros”.

“Ursul de Aur de Onoare” a fost decernat regizorului britanic Ken Loach, care a profitat de ocazie pentru a lansa un apel europenilor: “Cred că trăim o epocă sumbră şi uneori este greu să uităm acest lucru. (…) Cred că avem nevoie de o Europă unită, suntem pe aceeaşi corabie. Suntem europeni şi trebuie să găsim o cauză comună”.

Spre deosebire de mai toţi contemporanii săi, Ken Loach, în vârstă de 77 de ani, n-a acceptat niciodată chemarea Hollywood-ului. Este, de altfel, greu de imaginat caracterul special al realismului său tradus în contextul hollywoodian. Peliculele regizorului britanic sunt recunoscute în Europa mai mult decât în ţara sa natală sau în Statele Unite. În momentul de faţă, Ken Loach lucrează în Anglia la ceea ce a anunţat a fi ultimul lui lungmetraj.

În secţiunea “Panorama”, “Cel mai bun film de ficţiune” a fost declarat “Difret”, de Zeresenay Berhane Mehari, iar “Cel mai bun documentar” s-a clasat “The Circle”, de Stefan Haupt.

Secvenţă din Grand Budapest Hotel

Juriul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film, din care a făcut parte şi românul Mihai Fulger, a premiat câte un fim din “Competiţie”, “Panorama” şi “Forum”: “Aimer, boire et chanter”, de Alain Resnais, “The Way He Looks”, de Daniel Ribeiro, respectiv, “Forma”, de Ayumi Sakamoto.

Festivalul de la Berlin, a cărui selecţie oficială a fost caracterizată de unii critici mai curând dezamăgitoare, s-a încheiat cu pelicula “La Belle et la Bête”, producţie franco-germană prezentată în afara competiţiei, semnată de Christophe Gans. “Frumoasa şi bestia”, poveste de dragoste neverosimilă, a fost ecranizată de multe ori, remarcabilă fiind mai ales adaptarea din 1946 a lui Jean Cocteau.

Regizorul Christophe Gans a mărturisit presei că filmul este pentru el “un mod de a conversa cu Cocteau”, pentru care are o imensă admiraţie.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.