Politicienii sunt dispuşi să-şi dea cetăţenii pe mâna Washingtonului doar pentru a fi primiţi la recepţiile de la ambasada SUA, acordul pentru protecţia drepturilor de autor este un cal troian al industriei americane a copyright-ului, iar guvernele occidentale au creat o reţea financiară care face ca liberatea presei să nu ma valoreze mare lucru, pentru că nu mai afectează puterea politică. Acestea sunt câteva din afirmaţiile fondatorului Wikileaks, care răspuns cititorilor „The Guardian”.
Guvernele occidentale pretind că au autoritatea morala de a garanta, prin lege, libertatea presei. Eşti de acord că aceste guverne riscă să-şi piardă autoritatea atacând Wikilieaks? Crezi că au autoritatea morală să facă acest lucru?
Julian Assange: Vestul şi-a fiscalizat relaţia sa de putere printr-o reţea de contracte, împrumuturi, acţiuni, active bancare şi asa mai departe. Într-un asemenea mediu este uşor ca exprimarea să fie „liberă”, pentru ca o schimbare în politică va duce rareori la o schimbare în acest mediu. Libertatea de expresie din Vest este ceva care rareori are efect asupra puterii politice. În state precum China există cenzură, deoarece cuvântul încă are putere şi puterea politică este speriată. Trebuie să privim cenzura ca pe un semnal economic care arată potenţialul pe care libertatea de expresie îl are în acel domeniu. Atacurile SUA supra noastră ne dau o mare speranţă: cuvântul este suficient de puternic pentru a sparge blocada fiscală.
Deţii paşaport australian. Îşi doreşti să te întorci în ţară sau îţi este teamă că vei fi arestat?
J.A: Sunt cetăţean australian şi mi-e foarte dor de ţara mea. Dar, în ultimele săptămâni, premierul australian, Julia Gillard, şi procurorul general au arătat clar că nu numai reîntoarecrea mea este imposibilă, dar că ei ajută SUA în atacurile asupra mea şi a oamenilor mei. Aceasta mă face să ma întreb ce înseamnă să fii de fapt cetăţean australian-mai înseamnă asta ceva? Sau urmează să fim trataţi cu toţii că David Hicks (australian acuzat de terorism în SUA, închis la Guantanamo, condamnat şi apoi trimis în Australia, unde a fost eliberat-n.r), astfel încât politicienii şi diplomaţii australieni să poată fi invitaţi la cele mai importante petreceri de la ambasada SUA.
Ai documente secrete despre Acordul privind protejarea proprietăţii intelectuale?
J.A: Da, avem scurgeri despre acest acord, un cal troian conceput de la bun început pentru a servi interesele marilor jucători din industria americană a copyright-ului. De fapt, Wikileaks a atras primul atenţia asupra acestui fapt, printr-o scurgere de informaţii.
Ai publicat telegrame care conţin numele unor informatori? Doreşti să cenzurezi numele pentru a-i feri de eventuale pericole?
J.A: Wikileaks are o istorie de patru ani. Nu a existat niciodată vreo informaţie, nici măcar din partea Pentagonului, că o singură persoană a avut de suferit de pe urma activităţii noastre. Aceasta în ciuda manipulărilor prin care s-a încercat inducerea unei concluzii contrafactuale. Nu ne aşteptăm la o schimbare nici acum.
Cum crezi ca ai schimbat afacerile internaţionale? Nu ar trebui şi ca sursa ta să fie lăudată, după cum tu ai atras atenţia întregii lumi?
J.A: În ultimii patru ani, scopul nostru a fost să celebrăm curajul sursei care îşi asuma riscul în fiecare investigaţie jurnalistică, efort fără de care jurnaliştii nu ar însemna nimic. În acest caz, dacă, aşa cum arată Pentagonul, acel tânăr soldat Bradley Manning este în spatele dezvăluirilor, atunci el este un erou de neegalat.
Te-ai aşteptat la acest nivel de impact al documentelor. Te temi pentru siguranţa ta?
J.A: Mereu am crezut că putem avea influenţă la nivel mondial şi aceasta încă din 2007, când am schimbat rezultatul alegerilor dinKenya. Am crezut însă că ne va lua doi ani până să ajungem la recunoşterea de acum, nu patru ani. Asa că suntem într-o mică întârziere. Ameninţările la adresa vieţii mele sunt deja o chestiune publică şi luam măsuri de precauţie, însă în măsura în care le poti lua atunci când ai de a face cu o superputere.
Un fost consilier al premierului canadian, Tom Flanagan, a declarat: „Cred că Assange ar trebui asasinat…cred că Obama ar trebui să încheie un contract pentru asta…aş fi bucuros dacă Assange ar dispaăea.” Cum comentezi?
J.A: Este corect ca domnul Flanagan şi alţii care fac asemenea afirmaţii să fie acuzaţi de instigare la crimă.
În unele telegrame, identităţile unor persoane sunt cenzurate, iar altele, foarte importante, sunt făcute publice. Cine poate lua aceasta decizie în afară de guvernul SUA? Există o ordine de publicare a telegramelor sau aceasta se face la întâmplare?
J.A: Telegramele corespund unor relatări publicate de partenerii nostri media şi de noi înşine. Ele au fost redactate de jurnalişti care au lucrat în acel domeniu, astfel încât ei cunosc bine materialul. Articolele sunt apoi citite de cel puţin un al jurnalist sau editor, iar mostre din aceste materiale sunt verificate şi de noi.
Departamentul de Stat insistă asupra întrebării dacă eşti sau nu eşti jurnalist? Eşti jurnalist?
J.A: Am semnat prima mea carte la 25 de ani. Am fost implicat în documentare, ziare, televiziune şi site-uri începând de atunci. Oricum, nu trebuie să dezbatem pe marginea a ceea ce sunt sau nu, sau despre cum cei care încep să scrie pentru noi încetează, în mod misterios, să mai fie consideraţi jurnalişti. Deşi mai scriu şi mai investighez, rolul meu este în primul rand cel de redactor-şef sau de publisher, care îndruma alţi jurnalişti.
Un fost diplomat britanic l-a întrebat pe Julian Assange, prin intermediul „The Guardian”: „De ce nu te-am face personal responsabil pentru incapacitatea diplomaţiei de a mai funcţiona, când va izbucni următoarea criza internaţionala?”
J.A: Assange răspunde laconic, cu aluzie la lunga introducere care a precedat întrebarea de mai sus: „Dacă îţi vei reduce lungul editorial la o singură întrebare, îi voi acorda bucuros atenţie”.
Domnule Assange, aţi primit documente despre OZN-uri şi extratereştri?
J.A: Mulţi ciudaţi ne scriu despre OZN-uri şi cum au descoperit că sunt antihristul. Aceste scrisori nu satisfac două dintre regulile noastre editoriale: ca documentele să nu fie scrise de cel care ni le trimite şi ca ele să fie originale. Este însă de reţinut că unele telegrame pe care urmează să le publicăm fac referire şi la OZN-uri.
