Asumare furioasă

Doar mănușile de box au mai lipsit. Înainte să înceapă șirul de asumări, încă se agitau degetele arătătoare între Ilie Bolojan și Sorin Grindeanu, semn că între PNL și PSD nu merge nimic și că se duc și se vor duce lupte politice crîncene. Se vedea că în gînd se vor fi spus și se vor spune toate cele care se spun între cei care nu se înghit, nu se suportă și care sunt gata să se înfrunte inclusiv orbește.

Cam asta a rezultat din porționata angajare a răspunderii pe bucățele. Asumarea pachetului doi pe pachețele, mai mult găselniță decît rezolvare de problemă, cu oricîte scuze bazate pe șmecheritul precedent inventat de guvernul Emil Boc (o caricatură pedistă re-ambalat în format liberal, încă în vogă!), n-a fost decît o încercare de a mărunți disputa și de a o împărți pe feliuțe. Trec patru și se poate îneca numai cu una.

– Una mie, alta ție, alte două lui Ilie!

Ce s-a mai putut vedea? Că Ilie Bolojan joacă tare! Cu experiența sa de primar și de președinte la Consiliul Județean Bihor, el încearcă să pună în practică un plan de redresare bugetară a României. Simplu și hotărît, ca de contabil. Îmbufnat chiar, nemulțumit că ceilalți nu-i împărtășesc propunerile și zgîrcit în explicații, Ilie Bolojan s-a pus să taie la cheltuieli nejustificate de pe unde a găsit și numai de pe unde a putut. El s-a dat la instituțiile fantomatice, inventate mai mult pentru sinecurile rudelor și ale clienților politici. Cît privește salariile și pensiile din Justiție, aș zice că mai mult le-a „mințit frumos”. Adică le-a păcălit. A zis că taie și că reduce în numele unei echități iluzorii, deși, în fapt, consecințele asupra veniturilor exagerate ale procurorilor și ale judecătorilor, ca și pensionarea la 48 de ani, se amînă cu zece ani. Nu de alta, dar judecătorii vor mai judeca, iar procese vor tot fi și altele se pot inventa și un război cu Justiția și cu CCR într-o lume împînzită de dalmațieni este aproape imposibil de dus.

Cu sănătatea, n-am înțeles. Nu am habar și nu știu care este planul și ce aduce bun sau rău.

Cu proiectul privind guvernanța corporativă a companiilor de stat, părerea mea este că Ilie Bolojan a cîștigat puncte. A mai înțărcat o țîță mare de supt de la buget. Cu tăierile de la ASF, ANRE și ANCOM, instituții de mare boierie pe bănet public, a mai cîștigat respect și niște susținători. Cu creșterea taxelor pe proprietate și-a tăiat pînă la jumătate craca pe care stă și cîteva procente din susținerea PNL. Cînd a anunțat și actualizarea impozitului pe proprietate, Ilie Bolojan a avut grijă să o pună pe seama PNRR, ceea ce este egal cu o trimitere la politica USR și la aberațiile lui Cristian Ghinea, validate și de Klaus Iohannis.

Cu măsurile de reformă fiscală, de disciplină  financiară și de prevenirea abuzurilor și-a mai salvat imaginea.

Nu poți să nu-i dai dreptate la afirmații de acest fel: „Deficitul bugetar mare pe care îl avem este și rezultatul dezordinii din finanțe și al legislației neclare sau ineficiente. Acestea au lăsat porți deschise pentru neplata de taxe și impozite”.

Cu atacul la cele 460.000 de firme fără cont bancar s-ar putea să lovească puternic în rețele de evaziune fiscală, inclusiv în firme ale serviciilor secrete. În loc să-i aducă foloase, proiectul îi pune în cap mafia facturilor, a misiților de contracte, a afacerilor sub acoperire.

Dar cel mai odios lucru din seara de luni a venit de la faptul că toate televiziunile din România au centrat tele-sporovăiala lor pe o frîntură de frază dintr-o afirmație difuzată pe surse.

„De mîine să vă căutați alt premier!”.

Cu două vorbe rupte dintr-o propoziție la modul condițional-optativ, cu trei cuvinte spuse într-o dispută, toată media românească s-a îngrămădit să inventeze o bombă. Mai nou, televiziunile schimbă un macaz politic, ignoră sau minimalizează un război, o prăbușire economică, o dramă umană, orice.

În foamea ei după „nucleare”, ele îngroapă orice și inventează o altă realitate.