După ce, precum Iosefini, odinioară, la circ, le-au sustras românilor portofelele şi le-au tot găurit cureaua de la pantaloni, după ce au băgat adânc mâna în buzunare, scotocindu-i şi de ultimul mărunţiş, după ce, cu aceeaşi îndemânare de prestidigitator şi cu neruşinarea şmenarului de dreapta, au palmat banii publici cu sacul, pe pedelişti îi încearcă, astăzi, sentimentul remuşcării.
Ioan Vistea
Articole scrise:
Am mâncat pentru prima oară varză de Bruxelles în Germania anului 1991. Pe lângă aspectul său miniatural-exotic-tentant, în pofida cârcotaşilor „zarzavagii” autohtoni, consideram că, fără a fi o minunăţie în stare să trezească savori imbatabile papilelor, avea, totuşi, gust şi culoare.
În ţara şi în vremea în care urşii turbează, înnebunesc şi, ieşind din habitatul natural, ucid aproape la paritate cu oamenii, încercaţi prea adesea, domnule prim-ministru, să ne vindeţi drept trofeu blana animalului, frumos argăsită, din pădurea unde a sfârşit, discret, de bătrâneţe.
Chiar aşa: afirmaţia din titlu, oricâtă prezumţie ar conţine, datorită noutăţii ei absolute, are, totuşi, destul temei. Oamenii de ştiinţă au descoperit implantul care, fixat într-o anume zonă a creierului, vindecă demenţa! Altfel zis, ceea ce vitregeşte natura îndreaptă miraculos tehnologia şi ştiinţa. Să ne bucurăm, deci, sperând că respectivul implant va fi cât mai […]
Asemănarea cu personaje reale este atât de întâmplătoare încât ne buşeşte şi râsul în vremuri de plâns şi de criză… O femeie e întinsă pe targă. Puţini ştiu cum a ajuns femeia într-o stare atât de dramatică căzând din picioare. Doar gura lumii, slobodă, mai scapă câte ceva. Unii spun că nesfârşite certuri şi interese […]
Dezvăluiri de presă curajoase, documentate, şocante, sunt pe cale să îmbogăţească galeria dictatorilor lumii care şi-au exercitat apetitul pentru politica la nivel înalt în scopul parvenirii, (Noriega, Marcos) cu o figură nouă, dâmboviţeană: Traian Băsescu! Suspiciunile că în România există de câteva decenii un politician veros, înfruptat cu orice prilej din bani publici, iar de […]
(O replică niciodată târzie) În ultimele două decenii, după chipul şi asemănarea noii epoci, a avut şi presa scrisă monopoliştii ei. Cu toţii şi-au exersat pe altarul realităţilor româneşti şi al tranziţiei parcă fără sfârşit abilităţile, avatarurile, empatiile, aplombul. Pe cei mai mulţi dintre jurnaliştii postdecembrişti, supravieţuitori sau nu ai fenomenului, i-a învins caracterul, fie […]
