În contextul actual al politicii europene, nu mai sunt adevăraţi lideri, cum erau Kohl, Mitterand, Schröder, Chirac, care puteau sta la masa negocierilor cu americanii; Astăzi, UE a devenit un « EUrovision politic » la remorca administraţiei de la Washington. SUA au interesele lor proprii, ele continuă politica de forţă. Europenii nu şi-au dorit niciodată extinderea NATO în Ucraina, care a constituit principala cauză a conflictului. Ruperea cetăţenilor de politică este adâncă, popoarele fiind împotriva războaielor. Politicienii au înlocuit diplomaţia, neavând o cunoaştere profesionistă asupra protocolului diplomatic.
Văzute din cercurile avizate ale diplomaţiei politice, lucrurile sunt mult mai profunde şi adevărate. Sistemul politic este la curent cu aceste cauze, însă ele nu sunt dezvăluite opiniei publice – aşa cum afirmă Alain Juillet, fost director al serviciilor de informaţii din cadrul DGSE, coordonator al inteligenţei economice la Secretariatul General al Apărării Naţionale din Franţa. În joc sunt interese geo-strategice şi economice imense. Industria militară americană, graţie războiului, a pulverizat toate recordurile. Europa s-a americanizat, politica ei se face la Washington. America nu a aceptat o uniune germano-rusă şi a făcut totul pentru ca Europa să nu devină un concurent. Germania a trebuit să accepte anihilarea conductei Nord-Stream. Olaf Scholz nu este Villy Brandt !
Cauzele tragediei din Ucraina sunt adânci. Conflictul din Ucraina nu trebuie justificat, el trebuie explicat. Se dorea ca Georgia şi Ucraina să adere la NATO. Rusia a pus în gardă Occidentul că există anumite linii roşii care nu pot fi negociate. Ele au avut meritul de a fi menţinut stabilitatea mondială. NATO s-a comportat faţă de Rusia « ca un şarpe boa, a înconjurat-o, a sugrumat-o şi a asfixiat-o » , exprima plastic Georges Martin, vechi diplomat elveţian. Dintr-o organizaţie militară defensivă, rol jucat în perioada « Cortinei de fier », a devenit treptat o organizaţie ameninţătoare la adresa Rusiei. Gorbaciov a avut promisiuni în ce priveşte limitarea extinderii NATO, însă nu au fost puse pe hârtie. Când Clinton a dat ordin să bombardeze Serbia, ruşii au înţeles că binele şi răul existau în ambele tabere. Poate unii îşi amintesc însă că Putin i-a propus lui Clinton ca Rusia să intre în NATO, făcând pasul deschiderii spre Vest. La finalul celui de al doilea Război mondial, Stalin, Roosevelt, Churchill analizau şi pregăteau relaţiile internaţionale post-război, şi Stalin care cunoştea slăbiciunile URSS nu vroia un « război rece ». Dar din nou, după decenii, Putin se loveşte de probleme similare. El a vrut să se apropie de UE şi să participe la forţele NATO, dar anglo-americanii l-au descurajat. . « Marea mea eroare a fost să cred în relaţiile noastre, iar a voastră să o consideraţi slăbiciune.» Conflictul din Ucraina a fost dorit şi planificat, ca şi războiul din Iugoslavia, de neo-conservatorii americani. Victoria Nuland, care o înlocuise pe Madeleine Albright, Robert Kagan, şeful neo-conservatorilor şi strategul american Zbigniew Brzezinski, toţi sunt emigranţi de origine estică, care au dorit să se răzbune.
După revoluţia portocalie din 2004, a urmat lovitura de stat din 2014, « Maidan », în care rolul SUA a fost evident, Nuland recunoscând în Senatul american subvenţionarea lui cu miliarde de dolari. Acordul de la Minsk, la care au participat Angela Merkel, Francois Hollande, Putin, Zelenski şi reprezentanţi americani, nu soluţiona conflictul, lăsa numai timp Ucrainei să fie înarmată şi să se pregătească. În decembrie 2022, înaintea declanşării conflictului armat, Rusia a trimis SUA o propunere scrisă pentru evitarea războiului, care însă a fost refuzată; nu se făcuseră toate aceste eforturi pentru a nu avea loc ! De asemenea, după prima lună de confruntări armate, în discuţiile în vederea unei păci, ce au avut loc la Istanbul, din nou anglo-americanii s-au opus diplomaţiei păcii, asigurându-i pe ucrainieni că îi vor susţine până în final.
În situaţia actuală, când Ucraina este în dificultate, când există focare conflictuale în Orientul Mijlociu; în Caucaz – Georgia, Armenia, Azerbaijan şi Turcia-; în Africa – Congo şi Rwanda – ne aflăm în faţa pericolului ca războiul din Ucraina să fie împins în iraţional.
Odată cu instalarea lui Trump la Casa Albă în ianuarie, există speranţa încetării conflictului, şi al unui nou echilibru internaţional. În această posibilă deschidere, România este obligată la prudenţă şi la o diplomaţie vizionară. Diplomaţia este o artă a clarviziunii şi măsurii.
Victoria lui Donald Trump, ieri considerat, deopotrivă cu electoratul său, (asemănător cu ceea ce se întâmplă astăzi în societatea românească), suveranist, fascist, gunoi, şi detestat aproape în toate cancelariile europene (în afara Ungariei şi Slovaciei), poate deveni simbolul echilibrului în lume, poate modifica esenţial spectrul unei catastrofe generale, cea la care ne împing democraţii americani şi UE. Diplomaţia este arta speranţei, nu alimentarea cu arme şi pregătirea popoarelor la un război care se doreşte iminent, şi fatal pentru noi toţi.
Un globalist autentic se leapădă de ţara sa.
Revenind la situaţia României, în acest context geo-politic extrem de periculos, se constată că societatea românească alunecă vertiginos către autocraţia elitelor politice care o conduc de 35 de ani. Pentru Sistem, regulile democraţiei nu sunt valabile când îi pun în pericol puterea. Poporului i s-a confiscat libertatea de a-şi exprima dreptul la vot liber şi democratic. Atâta timp cât el nu alege cum doreşte stăpânul, este un popor ignorant, retrograd şi manipulat de ruşi! Trebuie învăţat minte! UE nu acceptă diferenţa de opinie, a impus o gândire unică şi un terorism intelectual. Mass media şi fanatismul tribunilor cer pedepse maxime! Unde se cred aceşti trădători de suveranişti, de ce nu sunt capabili să se lepede de această ţară? Ce poate fi mai înălţator decât globalismul? Delictul de suveranitate trebuie înfierat de noua clasă neo marxistă.
România a devenit un « laborator al suspendării democraţiei, noul spirit al UE! »aşa cum comenta la tv. franceză , jurnalistul politic Mathieu Bock- Côté. Cu democraţia românească, « Brexitul » obţinut prin referendum de poporul britanic ar fi fost anulat de această Curte Constituţională politizată.
Voinţa naţiunii române a devenit inutilă, îi este interzisă suveranitatea ! A fi suveran este echivalent cu a fi primitiv, fascist şi rusofil. În curând, se va interzice prin lege! Labirintul forţelor obscure a substituit statul de drept cu unul paralel, dirijat de politicieni selectaţi pe criteriile impuse de Bruxelles. Drepturile cetăţenilor nu sunt permise decât in raport cu valorile pe care le susţine UE; a avea o altă opinie decât cea impusă de Ursula von der Leyen şi de Sistem te discreditează ca cetăţean european. Dar oare a devenit o fărădelege să-ţi iubeşti patria suverană, Domnule Preşedinte? Oare trebuie să ne temem să pronunţam cuvântul suveranitate? Devenim anacronici, legionari şi fascişti ?
Europenismul progresist şi suveranismul identitar au fracturat adânc unitatea poporului român. Este o mistificare eticheta care se pune suveraniştilor, aceea că nu reprezintă spiritul european şi că vor să părăsească structurile NATO. Suveranistul este european, el este ataşat unei UE a naţiunilor, nu a unui suprastat UE globalist care nu-i recunoaşte identitatea şi constituţia, impunându-i o ideologie woke. Alegerea Preşedintelui este expresia voinţei populare, specifică unei autentice democraţii, ea nu poate fi impusă de factorul extern prin intermediul Sistemului şi instituţiilor care sunt confiscate politic.
Decizia CCR este o lovitură de stat. Ea a generat un mare risc de destabilizare a ţării, a deturnat echilibrul democratic, creând o criză morală şi democratică fără precedent, erodând încrederea cetăţenilor în clasa politică şi instituţiile statului şi deteriorând imaginea internaţională a ţării. Dar UE nu este interesată de demnitatea României, scopul ei este supunerea. Se pregăteşte deja partidul unic « Alianţa Pro-Europeană » în semn de vasalitate faţă de Bruxelles. Suveraniştii,35% din populaţia României, sunt discriminaţi, ei nu aparţin valorilor globalismului UE. Dar suveranismul a devenit un val uriaş, care a început să se rostogolească în întreaga Europă, şi va reuşi în final să-şi impună valorile, să-şi păstreze matricea ancestrală şi istoria sa. Iar o Europă unită în jurul acestor valori in cadrul unei UE, va fi mult mai armonioasă şi echilibrată decât cea care ni se propune. Ne vom câştiga demnitatea!
După 35 de ani la putere, aceeaşi clasă politică refuză nedemocratic alegerea poporului, continuându-şi, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, hegemonia impusă cu ajutorul factorului extern. Decidentul acestei lovituri constituţionale a fost Preşedintele ţării, în acord cu instrucţiunile partenerului euro-atlantic. Prelungirea mandatului prezidenţial este un abuz de putere ! Puterea absolută pe care o are dl. Iohannis a fracturat adânc societatea românească. Astăzi ea este ireconciliabilă, pentru foarte mult timp. Preşedintele a reclădit zidul Berlinului în România. În locul unei concordii naţionale, a asmutit o categorie de români împotriva celeilalte. A fost proiectul său de ţară, alături de sprijinul Ucrainei şi Flancul de Est. Românii săi buni – progresiştii- şi românii răi – suveraniştii. Nici un Preşedinte nu a dispreţuit poporul ca Domnia Sa.
Trebuie reamintit celor care se joacă cu destinul şi democraţia ţării că în Constituţie este stipulat că România este un stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, iar suveranitatea naţională aparţine poporului, care o exercită prin alegeri libere şi corecte.
Se pregăteşte globalizarea ca unic sistem politic în care teritoriul şi naţiunea vor dispărea, un fel de « sfârşit al istoriei » anunţat de Francis Fukuyama. O contestare a « biologicului istoric », aşa cum wok-ismul se impune ca o contestare a biologicului uman.Se urmăreşte impunerea viitoarei societăţi « Noua Ordine Mondială » cum o gândea şi preconiza Rockfeller, cu un guvern mondial, exact cum o propăvăduia un alt bancher american J.P. Warburg.
Lumea de astăzi are nevoie de o rază de speranţă, pentru a deveni o lume a valorilor morale, a armoniei, a dreptului naţiunilor la autodeterminare. Un arc peste timp între sacralitate – istorie – identitate – modernitate.
Trump va bate palma cu Putin si ciclul se va relua de la Yalta.