După Convenţia PDL şi după circul din finalul acesteia, urmat de Pa-pa-pa-ul prezidenţial, USL ar fi trebuit să se simtă descătuşată de toate complexele de inferioritate pe care le-a avut pînă acum. Din păcate, pe toate posturile TV, tot pedeliştii par să facă agenda zilei!
Aş spune chiar mai mult, că, prin pasivitatea lor, liberalii şi social-democraţii strîng laolaltă aripile Udrea şi Blaga, în timp ce reprezantanţii acestora par hotărîţi să se sfîşie între ei. Intervenţii savante, dialoguri inutile şi poziţii întortocheate – iată ce vor să arate reprezentanţii Puterii la televizor, fără să-şi dea seama că, deseori, cad pe panta ridicolului.
Ştim de multă vreme că foarte puţini politicieni sînt capabili să rostească discursuri memorabile, cei mai mulţi rămînînd la nivelul comentariilor de cartier din faţa blocului, însă nimeni nu le cere să facă volte metafizice sau să atingă bolta abstractizărilor profunde, ci să exprime simplu şi onest opinii care să-şi găsească un corespondent în orizontul de aşteptare al populaţiei.
Concret, iată ultima scrisoare a Preşedintelui, adrestă politicienilor. În loc să se tăvălească de rîs, să arunce în derizoriu această misivă, politicienii o iau în serios şi întorc pe toate feţele un text care are un singur scop: să abată atenţia de la eşecul de duminică al PDL şi să înlocuiască pe agenda zilei acest subiect cu orice prostie, menită să acopere circul de prost gust jucat de Udrea şi Blaga!
Acolo, în subteranele Cotroceniului, armata de consilieri şi-a dat seama că, la începutul săptămînii, toate televiziunile, în lipsa unor subiecte tari, vor continua să toace la subiectul generat de Convenţia PDL, dar, mai ales, la reacţia incredibilă a unui Preşedinte ce îmbrăcase duminică seara vesta de salvare! Anticipînd acest pericol, ei au propus, în criză de timp, acestă modalitate de a atrage atenţia: scrisoarea către politicieni!
Cum să cazi în plasa unei astfel de strategii rudimentare, cînd şi un consilier din Dâlga ar fi văzut ce se afla în spatele acestei misive?
Cei de la Putere au impresia că 7,4 milioane de votanţi din vară, care au spus ca Traian Băsescu să plece din fruntea ţării, au uitat că votul lor a fost ignorat de cei nouă judecători de la Curtea Constituţională. Deşi nimeni nu le cere, reprezentanţii USL se întrec care să afirme mai răspicat că nu-l vor mai suspenda pe Preşedinte! OK, nu vor să-l suspende, dar de ce trebuie să repete la infinit această chestiune? De ce vor ei, în acest fel, să-i culpabilizeze neîncetat pe cei care s-au prezentat vara trecută la vot?
Şi, iată, Traian Băsescu speculează această teamă a USL-iştilor şi se comportă ca şi cum ar şti care va fi reacţia lor. Nu numai că le-a trimis o scrisoare, cu care se deschid toate emisiunile informative şi talk-show-urile televizate, dar a mai şi emis Decretul de numire al lui Daniel Morar la Curtea Constituţională. Adică tocmai al aceluia care, în vară, şi-a trimis procurorii să anchetze toate babele care au votat la Referendum! Al aceluia despre care tocmai USL-iştii au spus mereu că a executat ordinele lui Băsescu cît a fost la conducerea DNA! De ce nu spun aceste lucruri? Le-au uitat sau le este frică de ceva?
Este din ce în ce mai clar că USL nu are vectori de imagine şi nici un grup de reacţie rapidă, care să identifice şi să propună evenimente pentru agenda publică, cu care cetăţenii să se simtă solidari! USL s-a limitat să accepte contractele de colaborare ale unor membri de partid cu toate televiziunile, să trimită aceiaşi oameni, la ore dinainte stabilite, care să bată cîmpii cu graţie în legătură cu orice temă propusă de moderatori! Sînt 5-6 politicieni de la fiecare partid care se plimbă prin toate televiziunile, oameni care, după atîtea întîlniri cu „adversarii”, devin, la un moment dat, prieteni! Dacă mai iau şi bani pentru acele dialoguri ale surzilor, cu atît mai bine pentru ei.
Acesta este, în opinia mea, principalul motiv pentru care electoratul crede din ce în ce mai vîrtos că „toţi sînt la fel”! Impresia oamenilor este că asistă zilnic la o piesă de teatru bulevardieră, în care actorii ştiu că nu au valoare, dar trebuie să-şi cîştige şi ei, într-un fel, pîinea.
Şi, atunci, cum să nu creadă Elena Udrea că poate să fie Preşedinta României, cum să nu creadă Monica Macovei că Europa stă cu gura căscată la ce spune ea în garaj, cum să nu creadă Traian Băsescu că este „un preşedinte pentru alte coordonate istorice”, cum îl numea Cărtărescu?
Şi astea toate, în timp ce toată ţara a rîs duminică în hohote la comedia în care toţi trei şi-au jucat nu numai adevăratul rol în politică, ci au devenit propriile lor personaje!
La Putere, politicienii adevăraţi iau decizii, nu comentează aberaţiile celor din opoziţie. Iată de ce, din păcate, trebuie să constatăm că Puterea este mai slabă decît firava Opoziţie sau, mai exact, Puterea se comportă ca şi cum ar fi în continuare în Opoziţie!
