Baluri costumate, fanfare şi… nebuni

Deghizări, bună dispoziţie şi revenirea primăverii. În fiecare an, între ianuarie şi martie, în Alsacia se întâlnesc aceleaşi ritualuri. Carnavalul îşi intră în drepturi şi transformă regiunea în imense parade de personaje deghizate.

Pentru a sărbători întoarcerea primăverii şi pentru a alunga demonii iernii, alsacienii, ca şi elveţienii sau germanii, invadează străzile cu trompete, tobe şi alte instrumente, adevărate fanfare, şi cu muzica trupelor de “Guggamusik”, ansambluri formate iniţial în Elveţia, cu un repertoriu gândit pentru asemenea manifestări.

Personaje fantastice formează adevărate cohorte, de la “waggis” din Basel, personaje caricaturale, la trolii din Florival sau “machores”, de obicei bărbaţi costumaţi în majorete, din Sélestat.

Carnavalul face parte din tradiţiile de neocolit ale alsacienilor. Fiecare oraş, fiecare sat are propria paradă, fie pentru adulţi, fie pentru copii.

Cortegiu carnavalesc

Multe dintre aceste manifestări atrag o mulţime de oameni, mai ales Carnavalul din Strasbourg, care se derulează de obicei în luna martie. Dar şi cele din Mulhouse, Sélestat sau Colmar.

Desigur, nu poate fi omis Carnavalul din Basel, cu celebrul lui “Morgenstreich”, în care toate luminile oraşului sunt stinse lunea, la ora 4 dimineaţa, pentru a lăsa loc lanternelor. O procesiune ce merită văzută.

În Germania, Carnavalul este o sărbătoare păgână cu rădăcini în negura timpurilor. Manifestările sunt foarte deosebite unele de altele, existând în principal trei tipuri: carnavalul germanic, carnavalul bavarez şi carnavalul rhenan.

Pentru a vedea un carnaval rhenan, trebuie să ajungi la Köln, Maienza şi Düsseldorf, unde se desfăşoară cele mai importante dintre ele.

Mască waggis

Începând din noiembrie, numeroase “societăţi ale carnavalului” îşi deschid sezonul, iar din ianuarie, pe măsură ce se apropie perioada postului Paştelui, oraşele par bătute de un vânt de nebunie. Au loc, într-o singură zi, 20 până la 30 de manifestări. Multe dintre ele sunt destinate dezbaterii sub o formă umoristică a micilor sau marilor scandaluri ale oraşului. Critici oficiali ai carnavalului se instalează la un pupitru înalt şi, în hohotele de râs ale mulţimii, sancţionează uneori drastic primarul şi consiliul orăşenesc. Alternativ sunt prezentate numere de music-hall, în unele săli intrând până la 3.000 de spectatori.

La Köln, există un “Carnaval al femeilor”, care, evident, ştiau acolo de multă vreme ce înseamnă emancipare. În ziua dedicată lui, ele îi invită pe bărbaţi la un “kölsch”, o bere specială, îi îmbrăţişează fără reţinere pe cei care le plac sau le taie cravata colegilor sau superiorilor lor.

Măşti din Alsacia

Punctul culminant al carnavalului este “Lunea trandafirilor”. Un cortegiu imens defilează timp de mai multe ore. Format din care alegorice, fanfare, personaje divers costumate, el este aplaudat de mii de spectatori. Sărbătoarea continuă toată noaptea şi în ziua următoare în cafenele, restaurante, baluri şi discoteci şi se termină în zorii Miercurii Cenuşii. Apoi, oraşul redevine grav, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Nu se ştie cu adevărat de când datează tradiţia Carnavalului de la Maienza. Încă din secolul al XVI-lea existau “paradele nebunilor”. Dar abia în secolul al XIX-lea au apărut primele cluburi ale carnavalului.

Paradă satirică la Mulhouse

Scopul primei defilări era să propage “caracterul fericit şi bunăstarea”, apoi, din 1830, paradele “Rosenmontag” (lunea trandafirilor) au devenit mai satirice. Un herald călare deschide cortegiul, urmat de purtători de drapele, aşa-numita “Ranzegarde” în uniforme noi. Punctul culminant al paradei este spectacolul dedicat eroului “nebun”, însoţit de curtea sa. Discuţiile vizând restrângerea libertăţii presei a devenit una dintre temele “reuniunii carnavalului” şi ale defilării de “Rosenmontag”, care au avut loc în 1842, în sala de la “Frankfurter Hof”. Ca semn clar al criticii lor, participanţii au dat foc cenzurii, ambalate ca un monument în faţa teatrului, în 1846. Politizarea carnavalului de la Maienza s-a accentuat în anii ’40, odată cu publicarea ziarelor carnavalului, “Narrhall” şi “Neue Mainzer Narrenzeitung”. S-a născut astfel carnavalul de la Maienza cu specific politico-literar. În timpul celui de al Treilea Reich, acesta a oferit câtorva personalităţi curajoase un fel de forum în care puteau să critice regimul naţional-socialist, în mod elegant şi complex. Până astăzi, Carnavalul din Maienza este o oglindă a societăţii şi a evenimentelor politice, dar şi o expresie a bucuriei de a trăi.

Fanfara carnavalescă din Koln

Gongul Carnavalului din Köln, care se desfăşoară între 27 februarie şi 3 martie, anunţă o mulţime de reuniuni şi baluri costumate ce pregătesc “Lunea Trandafirilor” din 3 martie. Aceasta revine defilărilor de fanfare şi de care somptuoase, la trecerea cărora se lansează unul dintre strigătele carnavalului: “Alaaf” la Köln, “Helau” la Düsseldorf şi Maienza. El este lansat de spectatori în speranţa că le vor fi aruncate caramele şi dulciuri.

“Nebunii” animă carele alegorice, în suita “cuplului princiar” sau se amestecă în mulţime. În 4 martie, carnavalul se termină cu Balul tradiţional, rezervat celor mai petrecăreţi, şi cu Miercurea Cenuşii, când se serveşte peşte în toate restaurantele oraşului.

Parada de Rosenmontag în Koln

Carnavalul Pădurii Negre are un caracter misterios care nu se mai întâlneşte nicăieri în Germania. În timpul lui apar tot felul de personaje: Dumezeu şi demoni, vrăjitori şi vrăjitoare, cu măşti de lemn, sculptate şi pictate de mână, care sunt piese unicat. Există multe orăşele unde carnavalul ascultă de obiceiuri foarte speciale. De exemplu, în satul Grosselfingen, nu departe de castelul Hohenzollern, în fiecare an se instalează onorabilul “Tribunal al Nebunilor”, format numai din membrii Confreriei din Grosselfingen. Toţi poartă costume fastuoase, a căror origine urcă până în secolul al XV-lea şi a căror folosire în alte ocazii sau în afara satului este interzisă. Întreaga populaţie participă la manifestări. În fiecare dimineaţă se celebrează mesa solemnă în amintirea membrilor dispăruţi ai Fraternităţii. După-amiaza, spirite îmbrăcate în alb merg pe străzile localităţii pocnind din bice lungi. Ele anunţă venirea unui cortegiu în care se regăsesc nobili seniori, frumoase castelane cu diademe, soldaţi cu uniforme strălucitoare, bufoni, doctori serioşi, magistraţi, artizani şi muncitori din alte timpuri.

Carnaval la Munchen

Cortegiul se îndreaptă către locuinţa “Prinţului Nebunilor”, care, în mod tradiţional, salută mulţimea cu un răsunător “Bună ziua, fraţii mei”. În piaţă este proclamată “Republica Nebunilor” şi se citeşte Constituţia. Din acel moment, fiecare persoană găsită în stradă fără “Paşaportul Nebunilor” este dusă în faţa Tribunalului Nebunilor, care se află într-un local obscur, unde au acces numai iniţiaţii. Acuzatul poate fi apărat de un Retor, dar achitările sunt destul de rare. Condamnaţii sunt aruncaţi în “Fântâna Nebunilor” din piaţa localităţii.

Aceste jocuri ascultă adesea de tradiţii foarte îndepărtate. Toată lumea participă şi nimeni nu riscă să apară fără travesti.

Costume teatrale pe străzile din Munchen

La München, carnavalul este extrem de colorat, amintind de bucuria spectacolelor, a sărbătorilor şi a… berii. Fiecare corporaţie, fiecare administraţie are propriul bal, astfel că, începând din ianuarie până la Mardi Gras, se desfăşoară peste o mie de manifestări carnavaleşti, printre care sute de baluri mascate, în mai mult de 40 de edificii ale oraşului, inclusiv în hoteluri. În acelaşi timp, în Alpi, “Carnavalul Schiului” este bucuria iubitorilor de sporturi de iarnă.

Festivităţile “München Närrisch” (München în nebunie) se desfăşoară în zona pietonală, cu muzică, costume şi dansuri. Una dintre cele mai frumoase atracţii are loc în 3 martie, în Piaţa de păsări, cu “Dansul bunelor negustorese”.

Parsonaje mascate în Carnavalul din Pădurea Neagră

Cavalcadele colorate, numeroasele care somptuos decorate, sunetul tobelor şi al trompetelor, parodierea evenimentelor politice şi sociale, nebunii şi alte personaje extravagante, aruncarea portocalelor şi a dulciurilor celor din public formează o haină de sărbătoare, o atmosferă de bucurie, de râs, de “savoir vivre”.

Acesta este rostul Carnavalului, înainte de intrarea în post şi de îndreparea gândurilor către alte zone ale spiritualităţii.