Cu câteva zile în urmă, Casa de licitaţii „Tajan” a pus în vânzare, cu mare succes, o parte din colecţia Jorge de Brito, unul dintre marii colecţionari de artă ai secolului al XX-lea.
Scund, îndesat, voluntar, curios şi cu spirit de jucător, acest self made man, dispărut în 2006, era un gurmand, atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în cea de colecţionar.
Simplu funcţionar la Banco Espirito Santo, a urcat ierarhia rapid, a cumpărat mai multe bănci pe care le-a unit sub numele „Banco Internacional Portugues”, şi-a extins activitatea în construcţia de autostrăzi, în turism, asigurări, industria agro-alimentară şi fotbal.
Iniţiat de tatăl său, expert în mobilier vechi, a achiziţionat mobile, porţelanuri, sculpturi şi jaduri asiatice, dar mai ales pictură. A început cu artiştii portughezi ale căror ateliere le vizita şi cu care s-a împrietenit, în special cu Julio Pomar (n. 1926) şi Maria Helena Vieira da Silva (1908-1992). Le-a urmărit cariera şi le-a susţinut cota timp de decenii, acumulând apoximativ 50 de pânze ale lor.
Ajutat de averea pe care o câştigase, şi-a lărgit aria de interes, cumpărând opere de Picasso, Matisse, Modigliani şi alţi mari artişti ai secolului al XX-lea. Jorge de Brito poseda la un moment dat 3.000 de tablouri care acopereau zidurile proprietăţii sale din Cascais.
Taurul culcat, una dintre piesele-fetiş ale colecţionarului
În 1983 a vândut cam 800 de picturi, în majoritate portugheze, „Fundaţiei Gulbenkian”, care şi-a deschis, în acelaşi an, centrul de artă modernă. Donaţii, împrumuturi şi depuneri în custodie ale omului de afaceri au stat şi la baza „Fundaţiei Vieira da Silva”, inaugurată în 1994.
O palidă imagine a ceea ce a fost colecţia Brito, vânzarea de acum, estimată la 10 milioane de euro şi soldată cu 8 milioane, a cuprins 57 de piese, dintre care au fost adjudecate 37, între care 22 de picturi semnate de Vieira da Silva, de la începuturile figurative ale creaţiei sale, în anii ’40, la subtilele peisaje abstracte din deceniile ’50 şi ’60, cele mai căutate de colecţionari, şi la câteva pânze mai târzii. Patru dintre ele provin de la „Fundaţia Vieira da Silva”, printre care „Canaux en Hollande”, piesă de format mare din 1958, în care diversele tonalităţi de negru şi griurile-albăstrii contrastează cu infinite nuanţe de alb, şi „Saint-Fargeau”, datată 1961-1965, o simfonie de brunuri, ocruri şi roşuri. Licitaţia a înregistrat un record mondial de preţ pentru pictor, ultima lucrare amintită fiind achiziţionată cu 1.544.701 euro (estimare: 800.000-1.200.000 de euro). O altă lucrare semnată de Vieira da Silva, „Matin”, din 1967, a obţinut şi ea 607.925 de euro, iar „Repas à la campagne”, din 1947, a aceluiaşi artist, a fost cumpărată cu 496.397 (estimare 300.000-500.000 de euro). Cu acelaşi preţ a fost adjudecată pictura în tehnica cerii pierdute, pe hârtie maruflată pe pânză, „Piaţă la Minho 1”, realizată în 1916 de Sonia Delaunay.
Saint Fargeau, record de preţ la licitaţie pentru Vieira da Silva
Li se alătură o formidabilă „Cariatidă” de Modigliani (1884-1920), din 1916, estimată la 200.000-300.000 de euro şi vândută cu 858.589 de euro, operă ce va fi inclusă în catalogul critic al artistului, aflat acum în curs de elaborare la Wildenstein Institute. Mai multe compoziţii semi-abstracte de Sonia Delaunay, marine ale britanicului Montague Dawson, câteva lucrări de Julio Pomar şi, desigur, obiectul său fetiş, faimosul „Taur culcat”, din jad, completează enumerarea. Această excepţională sculptură animalieră în nefrit gri-verde de Khotan, ce reprezintă un taur cu musculatură puternică, cu membrele repliate sub corp şi cu capul întors către stânga, cu coarne curbate care încadrează un motiv gravat în spirală, provine din secolul al XVII-lea, din timpul Dinastiei Ming. A fost cumpărată cu 620.317 euro (estimare: 500.000-700.000).
