18 bănci americane fac afaceri cu bănci iraniene, ridicând astfel semne de întrebare asupra mult mediatizatelor riscuri ale programului nuclear iranian. În acest timp, statele membre ONU sunt obligate să renunţe la afacerile de peste 20 de milioane de dolari din ţara care deţine a doua rezervă mondială de petrol şi gaze.
Membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU au acceptat, în urmă cu o săptămână, un al patrulea set de sancţiuni economice împotriva Iranului. Rezoluţie „cere statelor să ia măsuri adecvate care interzic deschiderea de noi filiale sau reprezentanţe a băncilor iraniene” dacă se consideră că acestea au legături cu proliferarea nucleară. A fost subliniată şi „necesitatea vigilenţei în tranzacţiile care implică bănci iraniene, inclusiv Banca Centrală a Iranului, pentru a preveni ca asemenea tranzacţii să contribuie la proliferarea nucleară”.
În timp ce marile puteri impun asemenea sancţiuni, 18 bănci americane, printre care Goldman Sachs, JPMorgan Chase, Bank of America, au legături indirecte cu trei bănci iraniene de pe lista neagră a ONU, bănci care sunt cunoscute pentru finanţarea grupărilor Hezbollah şi Hamas, făcând astfel din Iran un campion al lumii islamice. Informaţia a fost publicată de Avi Jorisch, fost oficial a Trezoreriei SUA, în volumul „Băncile murdare al Iranului – Cum Republica Islamică ocoleşte sancţiunile financiare”. Afaceri cu Iranul fac şi Deutsche Bank şi Société Générale.
„Supleţea” sancţiunilor împotriva Iranului
Respectarea sancţiunilor impuse de ONU este atent monitorizată, iar mari companii precum Shell şi Vitol şi-au suspendat relaţiile cu Teheranul, la fel şi ruşii de la Lukoil. Cu o economie pe butuci şi fără a avea capacitate de rafinare pentru imensele rezerve de petrol (60% dintre rafinăriile iraniene au fost distruse în războiul cu Irakul lui Saddam Hussein), Teheranul depinde de eludarea sancţiunilor de către instituţiile financiare care acţionează prin intermediari, precum cele 18 banci americane amintite.
„Cadourile” făcute regimului islamic de Occident ridică un semn de întrebare asupra mult mediatizatelor riscuri ale programului nuclear iranian. Analiştii americani au vorbit deja despre „redefinirea” chestiunii iraniene, cu aluzie chiar la o alianţă cu regimul islamic, precum cea dintre SUA şi URSS a lui Stalin. Victimele unei asemenea alianţe cu Iranul şiit pot fi sunniţii din Orientul Mijlociu. Federalizarea Irakului a fost, de altfel, amintită de fostul preşedinte George W. Bush într-o discuţie din 2003 cu premierul spaniol Jose Maria Aznar, ale cărei stenograme au fost publicate de cotidianul „El Pais”.
O lecţie de duplicitate
Pentru a furniza fonduri Iranului supus sancţiunilor, băncile americane se folosesc de paravanul unor bănci din Spania, Australia, Armenia, Sri Lanka sau Bahrain. În urmă cu un an, Arabia Saudită a jucat rolul emisarului Goldman Sachs şi al Citibank, care au propus să se instaleze în Iran. Totodată, în urmă cu o săptămână, presa iraniană anunţa finalizarea unui contract de 250 de milioane de dolari cu o companie petrolieră indiană, pentru exploatarea unor zăcăminte de petrol din largul coastelor Indiei. Astfel, India face nestingherită afaceri cu Iranul, iar pe de altă parte a încheiat un tratat de cooperare nucleară cu SUA şi susţine public încetarea programului nuclear iranian.
