Basarabia deznaționalizată

 Apar luări de poziție patetice din partea unor basarabeni care se consideră victime ale unor sentimente nedrepte din partea celor din țară.

Retorica preferată pentru a trezi compasiunea și pentru  a-și justifica anti-unionismul lor încrâncenat, este că „Basarabenii au fost părăsiți, fără voia lor de România care s-a retras fără să tragă niciun foc de armă.”

Când li se amintește de jertfele Armatei Regale Române în care zeci de mii de tineri români au murit pentru eliberarea Basarabiei, la Țiganca, sau Bălți, sau pe tot cuprinsul acestei provincii românești, aceștia dau din umeri nepăsători și amintesc de vitejia basarabenilor care au luptat în Transnistria.

Se consideră eroi că și-au păstrat limba sub ocupație rusească și că este normal să nu dorească revenirea la România, având în vedere că sub „ocupația românească, buneii noștri au fost bătuți de jandarmul român”.

Scuze, scuze, scuze pentru a crește curentul moldovenist de limbă română în regimul PAS al Maiei Sandu și de a menține surogatul de stat cerșetor de dincolo de Prut.

Stat independent și suveran, dar cu pretenția cetățeniei române, strict pentru obținerea pașaportului românesc care le deschide poarta depopulării prin exodul în lumea largă.

Și, în lumea largă, formează „diaspora moldovenească”, care devine „românească” doar în zilele în care votează în alegerile românești.

Și când votează, au pretenția să-i învețe pe „țiganii” de dincolo de Prut cum trebuie votat, deoarece ei vorbesc prin prisma experienței ocupației rusești, de care, „țiganii” n-au avut parte.

Sigur, de unde să știe ei de Aiud, de Gherla, de Pitești, de Canal, de vânarea celor născuți în teritoriile României ocupate de sovietici, despărțind mama de copil, soția de soț, distrugând familii pentru a-i duce în URSS?

Victime?

Aș, aminti, în antiteză, că românii ardeleni, nu numai că și-au păstrat cu mândrie originea română în condițiile unei ocupații permanente și dure străine, dar au fost un factor esențial în refacerea României Mari.

Da, la Chișinău a început România Mare, dar astăzi la Prut s-a pus bariera Reîntregirii.

Și tot la Prut începe SIMBOLUL dorinței basarabenilor de a fi separați de români.

Ecartamentul european, acesta este simbolul, se oprește la Prut, dincolo existând doar linia ferată rusească pentru drum liber de la Moscova la Chișinău.

În peste 35 de ani de la ieșirea de sub jugul sovietic, niciun metru de cale ferată nu s-a aliniat standardelor europene.

Nici măcar de la Iași la Chișinău nu poate merge trenul fără să se oprească pentru schimbarea ecartamentului.

Poate, dar deschisă spre Rusia.

Doamna Maia Sandu, tot vorbiți de viitorul luminos pe care Republica Moldova îl va avea prin integrarea europeană într-un viitor îndepărtat, dar până atunci ce faceți?

Așteptați cu mâna întinsă să primiți pomeni peste pomeni, deoarece nu sunteți capabili să vă faceți ordine în propria ogradă?

Sau vă ocupați de ce știți mai bine, modelarea conștiințelor pentru a-i transforma pe basarabeni în mândri cetățeni, nu, nu ai României, ci ai unei națiuni civice moldovenești cu un trecut alterat, fără prezent și mai ales fără viitor.

Nu sunteți gospodari, nu știți în ce direcție vreți să mergeți, nu știți ce țară sunteți, nu știți cărei națiuni îi aparțineți, îi repudiați pe cei care vă îndeamnă la unire, dar dați lecții de democrație.

Pe zi ce trece, spiritul național al românilor basarabeni devine mai firav, până când, ultimul fir de nisip căzut va lăsa Clepsidra goală.

A propos, părinții mei, cu documente atestate din 1824, s-au refugiat din Basarabia, rude de-ale mele au dispărut în Siberia sau, ca voluntari în Armata Română, și-au dat viața pentru eliberarea Basarabiei.

De aceea îmi permit să scriu ce scriu.