Preşedintele României, Traian Băsescu, şi Ministerul Afacerilor Externe al României au replicat, joi, precum o precupeaţă din piaţa de zarzavaturi, la poziţia exprimată de Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse vizavi de declaraţiile iresponsabile şi grobiene ale încă şefului statului român, cu privire la momentul 23 august 1944.
Şeful statului român este exclus şi izolat nu doar de lumea occidentală, ci şi de cea de la care mai aştepta un semn de sprijin: statele care nu aparţin Uniunii Europene.
Garantul constituţional al statului român – care în orice împrejurare angajează ţara în relaţiile cu alte state – a folosit un limbaj tipic unui derbedeu politic ca să le răspundă nu numai eternilor săi critici – jurnaliştii, analiştii militari şi politici -, ci şi mai noului său critic: serviciul diplomatic al Federaţiei Ruse. „Isterizat” şi „reacţie ţeapănă” sunt termenii folosiţi de preşedintele României în replica sa la cele mai severe critici din ultimii ani venite de la vreo cancelarie diplomatică.
Dacă nu este o înţelegere bilaterală dintre Băsescu T. şi Rusia să se atace reciproc de ochii lumii, iar pe dedesubt să îşi rezolve reciproc avantajos vrerile – inclusiv amplasarea Scutului american acolo unde NU vor americanii -, noul episod este unul grav.
„Vouă vi s-a părut că a fost o reacţie ţeapănă?” a fost răspunsul întâiului om în statul român la întrebarea jurnaliştilor care l-au rugat să îşi expună punctul de vedere cu privire la comunicatul extrem de dur al purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe rus, Aleksandr Lukaşevici.
“Dacă cineva de la vreo antenă 3 cu analişti mereu isterici are dureri că a dispărut Uniunea Sovietică, o avea dureri, dar eu nu am” este un alt fragment din declaraţia lui Băsescu T.
O replică pentru şeful statului român lansată de un mărunt şi umil purtător de cuvânt al unui minister de externe – în comparaţie cu un ministru sau secretar de stat – este a doilea episod umilitor din relaţiile Moscovei cu Traian Băsescu. Mai mult, reacţia Rusiei nu a fost una a unei declaraţii verbale obişnuite, ci a fost un simplu comunicat postat pe pagina de Internet a serviciului diplomatic rusesc.
Faptul că reacţia Federaţiei Ruse a venit pe canale oficiale directe, şi nu prin cele diplomatice confidenţiale, ne arată o escaladare fără precedent a relaţiilor bilaterale. În mod normal, atunci când apar, chestiunile sensibile se discută prin intermediul cancelariilor diplomatice, şi nu prin mass-media. Cu o excepţie: când una dintre părţi este atât de iritată de gestul celeilalte încât nu mai ţine cont de această cutumă.
Primul episod înjositor de acest fel, care îl viza în mod direct pe Traian Băsescu, dar care a inclus fără îndoială şi România, a fost acela în care premierul Federeaţiei Ruse i s-a adresat preşedintelui României prin intermediul unui corespondent de presă român. Să reţinem: prim-ministrul unei ţări i s-a adresat preşedintelui altei ţări. Mai întotdeauna, dialogurile sunt între omologi. Iar calea de adresare nu a fost una diplomatică, ci una prin intermediul unui jurnalist. Întâmplător, corespondentul la Moscova al Televiziunii Române. În plină criză majoră a alimentării cu gaze naturale ruseşti, Vladimir Putin i-a transmis lui Băsescu T. un mesaj prin mass-media, unul într-o notă deloc măgulitoare: una ironică.
Celor care ar fi tentaţi de comparaţii cu epoca Iliescu, dar şi celor cu memoria scurtă, le reamitim că Ion Iliescu nu a avut cea mai bună relaţie cu Federaţia Rusă, în pofida faptului că fostul preşedinte al României a studiat la Moscova şi era un filorus. De opt ori a fost amânată vizita lui Iliescu la Moscova între 2000 şi 2004 şi doar după ce un ultim impas a fost trecut prin trimiterea ca emisar la Kremlin generalului Ioan Talpeş, pe atunci consilier prezidenţial pentru probleme de siguranţă naţională.
Degradarea relaţiilor bilaterale româno-ruse a intervenit cam la un an după instalarea din decembrie 2004 a lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni.
Înaintea declaraţiei de joi a MAE rus, cea mai recentă dovadă a unor relaţii româno-ruse degradate a fost anul trecut. Celor care se bucură trebuie să le spunem că, în lumea occidentală, UE şi SUA, nu se vede cu ochi buni – din motive politice sau economice – o relaţie proastă cu Federaţia Rusă.
Astfel, pe 6 noiembrie anul trecut, ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, Alexander Churilin, aprecia că ”refacerea încrederii reciproce şi a stimei reciproce” constituie principala premisă pentru ”încălzirea” relaţiilor româno-ruse. Reprezentantul diplomatic al Moscovei continua practic seria de urecheli venite din partea emisarilor altor ţări puternice ale lumii, Statele Unite ale Americii şi Republica Federală Germania, ce şi-au exprimat nemulţumirile clare faţă de felul în care se comportă autorităţile statului român – în special cele fiscale – cu oamenii de afaceri străini.
Ambasadorul rus s-a arătat convins că în România ”există numeroase persoane care înţeleg importanţa dezvoltării relaţiilor cu Federaţia Rusă”.
Deşi nu a făcut precum se vede vreo nominalizare, toate gândurile nu au cum să ducă decât la Excelenţa Sa Domnul Traian Băsescu, preşedintele României.
Desigur că “importanţa dezvoltării relaţiilor cu Federaţia Rusă” poate fi desluşită de foarte mulţi demnitari, mai puţin de unul singur.
Băsescu, cel care a decretat Marea Neagră “Lac rusesc” pe când se afla în Statele Unite – şi credea că le face pe plac americanilor, dar şi românilor din America, americani care vor din ce în ce mai mult o relaţie civilizată cu Moscova.
Băsescu, cel care nu s-a răţoit ca o babă furioasă la şeful delegaţiei Parlamentare a Consiliului Europei de la Strasbourg, Konstantin KOSACHEV, pe 25 ianuarie 2006, căruia i-a spus ceea ce (ceea ce ştia toată lumea): ”După cum am înţeles, dvs. reprezentaţi Federaţia Rusă. 30 de ani aţi stat în România şi nu v-am întrebat niciodată de ce aţi stat”.
Băsescu, cel care a avut referiri maliţioase la adresa Rusiei, la întrevederea cu autorităţile unei mari puteri orientale.
Băsescu, cel sub conducerea căruia Rusia este considerată o ameninţare.
Băsescu, cel care l-a tăvălit pe contracandidatul său din alegerile prezindenţiale din 2009 din cauză că s-a dus într-o vizită particulară, dar cu caracter politic în Rusia.
Dar mai ales Băsescu, cel căruia prim-ministrul unei ţări – care, întâmplător!, e tot Federaţia Rusă (Vladimir Putin) – i s-a adresat nu pe canale diplomatice aşa cum se practică la acest nivel, ci prin intermediul unui jurnalist – corespondentul TVR la Moscova – în chestiunea crizei gazelor naturale din ianuarie 2009. Cel care e amânat din aprilie 2008 de la o vizită oficială la Kremlin.
Un semnal mai dur în relaţiile bilaterale decât acela nu putea fi decât expulzarea unui diplomat român din Ambasada României la Moscova, sub acuzaţia de spionaj.
Anterior, au venit şi urecheli de la Licuriciul cel Mare, prin intermediul ambasadorului Statelor Unite ale Americii în România, Excelenţa Sa Mark H. Gitenstein, care se plângea că “regulile legate de statul de drept nu se aplică” în România.
Şi Germania era supărată. Cancelarul federal al Germaniei, doamna Angela Merkel, lansa critici asemănătoare cu prilejul vizitei în România de pe 12 octombrie 2010.
La început, şi Dragă Sarko era supărat pe Băsescu, atunci prin ambasador. Trimisul Franţei la Bucureşti critica, de 14 Iulie, absenţa măsurilor de combatere a crizei din programului guvernului Boc.
Ulterior, Băsescu T. era respins ferm – fizic şi politic – de preşedintele Republicii Franceze, Nicolas Sarkozy, în celebrul tablou de la Summitul NATO din noiembrie anul trecut de la Lisabona.
La şedinţele Consiliului European de la Bruxelles sau din alte locuri, Traian Băsescu este singurul şef de stat care este izolat de ceialalţi şefi de delegaţii, fie că-i sunt omologi, fie sunt prim-miniştrii. Iar un elocvent exemplu în acest sens este Summitul NATO din Germania, când imaginile cu Băsescu stingher, care nu era băgat în seamă de nimeni, au făcut înconjurul planetei!
Chestiunea MAE
Reacţia de joi a Ministerului Afacerilor Externe român a fost ca a unei precupeţe din piaţă. Preluând o spusă a lui Chirac, e limpede că centrala diplomatică de la Bucureşti „a ratat o bună ocazie de a tăcea”.
În loc să-i fi reproşat lui Băsescu spusele de la B1 TV, MAE de sub Baconschi sare pe taraba de zarzavaturi cu următoarea replică: „Ministerul Afacerilor Externe român consideră complet nepotrivit limbajul folosit în declaraţia oficialului rus pe acest subiect şi dezavuează utilizarea unor comentarii privind evenimente tragice, atât pentru poporul român, cât şi pentru cel rus, de acum 70 de ani, dându-le o semnificaţie în actualitatea politică. Considerăm regretabilă şi lipsită de temei lansarea unei asemenea reacţii publice cu o violenţă de limbaj inacceptabilă, fără o informare completă şi o minimă interacţiune prealabilă în plan diplomatic”.
Cel mai util lucru pe care trebuia să îl facă MAE era acela de a-l opri pe Băsescu să se adâncească în gafe, dacă pe prima nu mai avea cum să o repare. Măcar să nu mai fi ieşit cu o nouă declaraţie. Precum MAE, şi Băsescu a “ratat ocazia de a tăcea”.
