În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – CEI O SUTĂ – Bastonul contelui, apărută la ED. CURTEA VECHE în 2012
MAESTRUL DE CEREMONII: Spune-ne ca să avem ce povesti şi noi, la rândul nostru, copiilor, acasă.
MAJORDOMUL: Ia povesteşte-ne şi nouă cum a fost! Auzi uralele? Auzi cum te mai aclamă? Şi asta încă de mult! CU mult înainte de a te întoarce tu! Când au văzut din nou soarele pe cer, au ştiut imediat că, după un timp, va trebui să vină şi Învingătorul.
MAESTRUL DE CEREMONII: Sigur, mai exista şi posibilitatea ca în lupte aceea năprasnică să fi fost ucis şi Învingătorul…
ÎNVINGĂTORUL: Sigur că da.
MAESTRUL DE CEREMONII: …care, cu ultimele-i puteri… Vezi? Şi, totuşi, oamenii nu au încetat să spere până în ultima clipă că te vei întoarce. De cum au văzut iar soarele, abia au aşteptat să vii! Hai, povesteşte! Povesteşte-ne minunatele tale fapte!
ÎNVINGĂTORUL: Lupta a fost grea…, să ştiţi!
MAJORDOMUL: Dar nici nu ne îndoim de asta! (Confidenţial) Să ştii că eu, pe lângă Majordom, mai sunt şi Bibliotecar. Adică, scriu cărţi. Faptele tale reprezintă un minunat prilej pentru a le trece pe hârtie. De fapt, eu am şi scris deja cartea. Nu mai rămâne decât să mai bag ici-acolo acţiunea.
ÎNVINGĂTORUL: Care acţiune?
MAJORDOMUL: Care acţiune? Cea pe care ne-o vei povesti tu, Învingătorule.
ÎNVINGĂTORUL: ?
MAJORDOMUL: Faptele! Nu înţelegi? Modul cum l-ai înfrânt pe zmeu.
ÎNVINGĂTORUL: Adică modul cum l-am înfrânt eu pe zmeu? Eu l-am înfrânt, să ştiţi.
MAJORDOMUL: Bineînţeles că tu! Pentru asta te şi aclamă atât de frumos mulţimea.
MAESTRUL DE CEREMONII: Poate că n-a fost chiar atât de grozav şi te-am putea ajuta şi noi puţin. Că ne pricepem.
MAJORDOMUL: Ţi-am spus doar că eu am şi scris de acum cartea.
ÎNVINGĂTORUL: Da, ai spus că nu mai trebuie decât să introduci faptele.
MAJORDOMUL: O nimic toată…
ÎNVINGĂTORUL: Uitaţi cum a fost: noi am pornit mulţi să căutăm soarele…
MAESTRUL DE CEREMONII: Dar numai tu ai reuşit să-l găseşti!
MAJORDOMUL: (Care ia notiţe) Sst! Lasă-l să povestească!
ÎNVINGĂTORUL: Şi cum vă spuneam, am pornit mulţi să căutăm soarele… L-a ascuns zmeul, ştiţi?
MAESTRUL DE CEREMONII: Bineînţeles, că de aia aţi şi pornit cu toţii…
MAJORDOMUL: Şi după aceea?
ÎNVINGĂTORUL: După aceea l-am găsit.
MAESTRUL DE CEREMONII: Şi zmeul?
ÎNVINGĂTORUL: Noi am plecat mulţi să căutăm soarele, dar l-a luat zmeul. Şi când am găsit soarele, l-am pus înapoi pe cer.
MAESTRUL DE CEREMONII: Formidabil!
MAJORDOMUL: De necrezut! (Notează) Dar zmeul?
MAESTRUL DE CEREMONII: Exact! Cu zmeul ce-aţi făcut?
ÎNVINGĂTORUL: Pe zmeu l-am omorât.
(MAESTRUL DE CEREMONII şi MAJORDOMUL îl sărută în tăcere.)
MAESTRUL DE CEREMONII: Bravo!
MAJORDOMUL: Sincer să fiu, am redat aproape fidel lucrurile în carte. Mai trebuie să bag şi treaba aceea cu zmeul şi aialaltă, cea cu soarele, şi atunci pot să spun că e fără greşeală. O carte cu adevărat realistă!
MAESTRUL DE CEREMONII: Realistă cu zmei şi cu soarele răpit?! Să fim serioşi!
MAJORDOMUL: Atunci… atunci să le scot?
MAESTRUL DE CEREMONII: Lasă-le acolo. Astea-s metafore!
(MAJORDOMUL scrie preocupat în carneţel, în timp ce MAESTRUL DE CEREMONII se plimbă gânditor de-a lungul şi de-a latul scenei.)
ÎNVINGĂTORUL: Şi eu ce fac?
MAESTRUL DE CEREMONII: Tu, bravule Învingător, va trebui să-ţi iei răsplata minunatelor tale fapte.
MAJORDOMUL: (Citeşte din carneţel) „Vei gusta roadele crescute din sudoarea frunţii tale!”. Frumos, nu?
MAESTRUL DE CEREMONII: Foarte frumos… Cu toate că… parcă nu-i prea original.
MAJORDOMUL: Să crăp aici, dacă n-am creat eu acest distih!
MAESTRUL DE CEREMONII: Hai, nu te supăra! Ţi-am spus că e foarte frumos.
(MAJORDOMUL notează în carnet, în timp ce MAESTRUL DE CEREMONII se plimbă asiduu de-a lungul şi de-a latul scenei.)
ÎNVINGĂTORUL: Şi eu ce fac?
MAESTRUL DE CEREMONII: Uite, foarte bine că ai venit aici. De altfel, aici şi trebuia să vii. ..
MAJORDOMUL: (Citind din carneţel) „…pentru a gusta roadele crescute din sudoarea frunţii tale!”
MAESTRUL DE CEREMONII: Domnul Majordom şi cu mine ne vom ocupa din plin de toate acestea.
MAJORDOMUL: În fond, aceasta ne şi e meseria. Dacă n-am fi noi, voi degeaba aţi mai fi învingători…
MAESTRUL DE CEREMONII: (Cu îngăduinţă) Şi, ca să fim drepţi, dacă n-aţi fi voi n-am avea nici noi ce organiza. Numai că asta este o altă poveste. Ceea ce avem noi acum de făcut este să pregătim serbarea în onoarea ta.
MAJORDOMUL: Noi suntem cei însărcinaţi să nu lipsească nimic, ca totul să se petreacă aşa cum trebuie, după glorioasele cutume. Dar ceea ce este cel mai important este că noi veghem ca fiecare să fie pus la locul care i se cuvine.
MAESTRUL DE CEREMONII: Începutul serbării va fi format dintr-un alai unde te vei Arăta tu mulţimii. Noi trebui să ne grăbim să punem la punct acest alai. Să nu-ţi închipui că este o treabă atât de simplă. Uite, eu, de exemplu, am fost timp de ani de zile ucenic de Maestru de ceremonii, apoi ajutor de Maestru de ceremonii, locţiitor, vice… Ehei, mi-a trebuit multă muncă să ajung unde am ajuns!
MAJORDOMUL: Aşadar, acum cred că ne pricepem să formăm acest alai, mai ales că nici eu nu sunt de ieri, de alaltăieri, unde mai pui că, pe lângă funcţia de Majordom, mai îndeplinesc şi înaltele roluri de Bibliotecar, Pivnicer, Liftier, Bucătar Şef şi Intendent al grajdurilor. Cred că suntem cu toţii.
MAESTRUL DE CEREMONII: Noi ne-am tot gândit cum să formăm alaiul şi am găsit, până la urmă, o soluţie originală şi de efect: fanfara nu va fi în faţă, ci la mijloc!
MAJORDOMUL:: Exact! În felul acesta, se va evita situaţia neplăcută când – în care se ajunge de obicei! – când alaiurile se fac auzite înainte de a fi văzute, iar când sunt văzute, nu se mai aude nimic!
MAESTRUL DE CEREMONII: Într-adevăr, foarte neplăcut. Însă noi am rezolvat această problemă: în frunte va defila un grup format din mulţi tineri entuziaşti, toţi îmbrăcaţi în costume vişinii.
MAJORDOMUL: Nu ştiu dacă sesizezi ce efect fantastic va avea această culoare vişinie. În primul rând, că nu se va sesiza brusc, ci doar treptat. N-ai studiat niciodată proprietăţile culorilor?
ÎNVINGĂTORUOL: N-am prea avut când. Eu am fost tot cu zmeul…, cu soarele…, ba cu una, ba cu alta…
MAJORDOMUL: Lasă, nu-i nimic… se mai întâmplă. Să-ţi spun eu: de exemplu, prima coloană este îmbrăcată în culori stridente; îi vezi de la început şi nu mai ai timp să te miri şi să faci tot felul de presupuneri. Vezi, pur şi simplu, un grup de siluete galbene sau verzi, apropiindu-se de tine. Sau portocalii. Dar dacă apare o coloană îmbrăcată în culori pastelate…, ei, atunci e altă poveste. La început, descoperi ceva ca o mare informă, habar n-ai ce este aia ce se apropie. Abia când oamenii se află la câţiva paşi de tine, îţi dai seama că este vorba despre o coloană de tineri îmbrăcaţi în frumoase costume vişinii.
MAESTRUL DE CEREMONII: Şi nu vor fi orice tineri! Uite, am aici o listă cu numele lor. Toţi sunt tineri unu’ şi unu’. Cei mai buni care se găsesc. Eu personal i-am verificat pe toţi. (Îi arată listele.)
MAJORDOMUL: (Care s-a uitat şi el.) Dar acesta parcă îmi este cunoscut după nume. De unde îl ştiu oare?
MAESTRUL DE CEREMONII: (Mândru.) Este fiul meu!
MAJORDOMUL: E în primul rând, chiar lângă… Acesta nu e cumva….?
MAESTRUL DE CEREMONII: (Şi mai mândru) Ba da, ba da, e chiar frate-său.
MAJORDOMUL: Şi pe băiatul meu de ce l-ai pus tocmai în rândul trei?
MAESTRUL DE CEREMONII: Nu-i destul de înalt.
MAJORDOMUL: Da? Dar ai tău sunt şchiopi!
MAESTRUL DE CEREMONII: Te rog! Numai unul. La celălalt nici nu se observă. Şi, pe urmă, pe fiica ta am pus-o în rândul întâii al fetelor. Voiai s-o pun între flăcăi? Adică sigur că asta voiai!
MAJORDOMUL: (Către Învingător) Trebuie să ştii că după băieţi urmează o coloană de fete. Ghici ce culori vor purta domnişoarele?
ÎNVINGĂTORUL: De unde să ştiu?
MAJORDOMUL: Ghici! Hai, fă-mi mie plăcerea asta! Pun pariu că nu vei ghici nici într-un an!
MAESTRUL DE CEREMONII: Aici am avut om imaginaţie de-a dreptul diabolică. În înţelesul bun al cuvântului, bineînţeles.
ÎNVINGĂTORUL: Păi, nu ştiu. Să zicem…ăăă… portocaliu.
MAJORDOMUL: Ţţţ!
ÎNVINGĂTORUL: Orange.
MAJORDOMUL: Ţţţ!
ÎNVINGĂTORUL: …ăăă… albastru.
MAESTRUL DE CEREMONII:
MAJORDOMUL: Ţţţ.
MAESTRUL DE CEREMONII: Uite, ca să nu te chinui degeaba…, că tot n-ai ghicii niciodată… Vişiniu!
MAJORDOMUL: Vi-şi-niu!
ÎNVINGĂTORUL: Şi ele?!
MAESTRUL DE CEREMONII: Nu-şi dai seama? La început nici n-o să se sesizeze deosebirea.
MAJORDOMUL: Va fi un artificiu de cel mai mare efect. Şi când te gândeşti că toate acele femei, toate acele fete… sunt recrutate dintre cele mai frumoase fecioare…
MAESTRUL DE CEREMONII: Cu toate că, pentru ca să fiu cinstit…
MAJORDOMUL: Ce? Ce vrei să spui?
MAESTRUL DE CEREMONII: Păi, am băgat-o şi pe nevastă-ta în rândul şase…
MAJORDOMUL: Şi ce-i cu asta?
