Bisericuța Sfinți. Trei secole de istorie, trei hramuri străvechi

Primul și cel mai important este Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, arătând că înaintașii noștri întotdeauna au pus-o pe Maica Domnului înaintea celorlalți sfinți, pentru că Ea este cea mai apropiată de Dumnezeu, ducând rugăciunile noastre”, explică preotul paroh Petrișor Andreiana, pentru Cotidianul.

La hramurile bisericilor se adună mulți credincioși, iar la zilele sfinților e puhoi de lume

De fiecare dată când vine o sărbătoare a Maicii Domnului, intersecţia străzilor Sfinți, Calea Moşilor şi Dumitru Stăniloae din Bucureşti se umple de credincioși, iar în biserică te înalță cântările stranei, ale slujbei, simți că atunci este o sărbătoare cu totul deosebită.

”Slujbele Maicii Domnului au ceva în plus. Toate au o încărcătură deosebită

Marii creștini din secolele anterioare, având dragoste pentru Maica Domnului, râu de înțelepciune curgând în mințile și condeiele lor, au scris cântări prea frumoase în cinstea Sa. Maica Domnului este socotită, așa cum spune cântarea, mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită decât Serafimii”, arată părintele Andreiana.

Pisania de deasupra uşii de la intrare ne povesteşte că Mitropolitul Daniil este ctitorul bisericii de azi și că a cheltuit şi pentru înfrumusețarea şi pictarea acestui sfânt locaş.

Datorită sibilelor care înfrumusețează exteriorul bisericii, enoriaşii, neștiind ce sunt sibilele, i-au numit sfinți și așa biserica a luat numele ”Biserica cu Sfinţi”

”Vin credincioși din toate părțile și vin și aici pentru că bisericile vechi au parfumul acela arhaic.

Gândiți-vă numai câtă rugăciune s-a strâns într-o biserică veche și câți pași au călcat prin biserică 300 de ani. Simți că e altceva, o biserică veche este încărcată de istorie și de rugăciune”, spune preotul.

Biserica de azi, cu Sfinți, este zidită în anul 1728, pe locul vechii biserici a lui Popa Herea (leromonahul Filotei), care la 15 februarie 1696 a fost închinată Mitropoliei din Bucureşti şi fostei Mitropolii din Târgovişte.

Dania a fost întărită cu blestem de Patriarhul Antiohiei, Atanasie, Biserica a purtat dintru început Hramul Vovidenia

Prin acest act s-a împlinit voia donatorului  menționată în actul de danie și anume ”ca mitropoliții să aibă a căutarea de sfânta biserica aceasta ăi purtarea grija ca de s-ar surpa sau descoperi, den venitul bisericii şi al moşiilor ei s-aibă a o ridica și a o acoperi şi să nu stea far-de preot”. (Dumitru L. Ioniță, Biserica cu Sfinți din Bucureşti).

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – Vovidenia 

”Sărbătoarea în sine este împlinirea  planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii, care s-a făcut la plinirea vremii. Când toate ale lumii erau pregătite. Venise pe lume cea din care trebuia să vină pe lume. Dumnezeu întrupat, născută mai presus de legile firii, adică din părinți neroditori, Ioachim și Ana, pregătită și instruită la templu, chiar dacă ea nu știa. Era pregătită pentru marele rol pe care îl va juca în istoria credinței și mântuirii, de a se întrupa fiul lui Dumnezeu, așa cum a venit îngerul și i-a spus.

Ea s-a arătat cea mai curată ființă de pe fața Pământului. De aceea a ales-o din părinți neobișnuiți, adică în vârstă, care să aducă pe lume o pruncă”, explică preotul Andreiana.

Bisericile și mănăstirile au mare evlavie către Maica Domnului

”Crescută la templu până la vârsta de 15 ani, dată în grija bătrânului Iosif, la Buna Vestire îngerul ceresc i-a adus vestea aceasta că va naște pe Mântuitorul. Îngerul vine și se gândea cum să îi spună ca să nu o tulbure. Și i-a spus Bucură-te! Și bucurie mare a venit în lume prin această veste. Așa cum va spune și Hristos când va veni în lume și le va spune creștinilor: <Bucurați-vă!>”.

În pridvorul bisericii se află două pietre de mormânt, una în dreapta şi alta în stânga.

Potrivit mărturiilor lui N. Iorga, sub piatra de mormânt din stânga s-ar afla tot neamul lui Popa Herea, iar în pronaos se mai află sub o piatră rămăşiţele pământeşti ale unor ctitori ai bisericii.

În dosarul Mitropoliei Ungro-Vlahiei sunt pomenite şi alte pietre de mormânt, care nu s-au păstrat însă până în zilele noastre.

”Biserica cu Sfinţi este printre puținele din ţară care are şi pictură exterioară, având însemnătate mare atât pentru iconografia românească, cât și pentru iconografia ortodoxă orientală.

Cele 19 figuri – 10 sibile şi 9 filosofi – au fost măcinate de răstimpuri

Pictura exterioară nu mai este vechea pictură de la mitropolit Daniil, căci a fost refăcută în câteva rânduri între anii 1897 şi 1931”, mai aflăm de la părinte.

• între anii 1912 şi 1931, biserica a fost închisă, când s-au făcut cele mai însemnate reparații. S-a reclădit turnul mare, s-a lucrat serios la acoperiş şi pictură
• în anii 1992 şi 1993 pictura originală (aproximativ 50%) a fost redescoperită sub straturile de fum şi cele adaose din timpul reparațiilor anterioare.
• Deocamdată rămâne neclară varianta finală de conservare a picturii
• mai tîrziu, între 2016 și 2017, biserica a cunoscut un amplu program de restaurare și consolidare, respectiv restaurarea exterioară, consolidarea, reparația turlelor şi schimbarea acoperişului lăcaşului de cult.

Pictura exterioară, cu cele 19 fresce, 10 filosofi antici și 9 sibile, o pictură neobișnuită, va fi gata în mai puțin de o săptămână, spune bucuros părintele.

Cât privește însă pictura din interiorul lăcașului de cult, mai e de așteptat… și va fi nevoie, pe lângă bani, mai ales de un pictor din cea mai înaltă treaptă, pentru că vorbim de o pictură de patrimoniu, astfel că nimic nu trebuie să adaugi, nimic să scoți din ea, ci doar să o scoți la lumină.