Cupa Mondială a fost adjudecată. FIFA, o organizaţie nonprofit cu sediul în Elveţia, îşi poate număra liniştită veniturile şi priveşte către Brazilia, ţara gazdă a Cupei Mondiale din 2014. Africa de Sud rămâne însă mai mult cu imaginea pozitivă pe care şi-a creat-o în cele patru săptămâni ale competiţiei decât cu un profit financiar considerabil.
Numai din drepturile de televizare a meciurilor, FIFA a obţinut 1,6 miliarde de euro, suficienţi pentru a fi împărţiţi federaţiilor membre şi pentru construirea un nou sediu de 130 de milioane de euro în Zürich. Nu se pot plânge nici producătorii care au deţinut monopolul asupra vânzării de băuturi în jurul stadioanelor sud-africane: Budweiser şi Coca-Cola.
De cealaltă parte, guvernul sud-african a investit, timp de şapte ani, 4 miliarde de euro pentru pregătirea Cupei Mondiale. Dintre acestea, 1,4 miliarde au fost cheltuite doar pentru infrastructura de transport şi un miliard pentru construirea stadioanelor. Singurul venit direct obţinut de pe urma Cupei Mondiale au fost banii cheltuiţi de turişti. Restul (drepturile de televizare, sumele oferite de sponsori, cele obţinute din vânzarea biletelor şi a produselor oficiale) au intrat în buzunarul FIFA.
Autorităţile susţin că evenimentul sportiv al anului a adus economiei sud-africane 3,9 miliarde de euro, a dus la o creştere a PIB cu 0,4% în acest an şi a oferit 130.000 de locuri de muncă.
Sumele vehiculate nu reflectă realitatea pe de-a întregul. În urma investiţiilor, Africa de Sud rămâne proprietara a zece stadioane de fotbal, un sport nu foarte popular, care nu adună la un meci decât o medie de 8.000 de spectatori. Mai mult, echipele de rugby, mult mai iubite, au deja propriile arene.
În imediata vecinătate a stadionului din Nelspruit se ridică garduri metalice înalte de doi metri, în spatele cărora se află zona locuită de sud-africanii care câştigă sub doi dolari pe zi. „Mi-am vândut vaca pentru a cumpăra suvenire, însă această barieră ne-a ucis afacerile”, spune pentru AFP o sud-africancă de 54 de ani, reproşând liderilor politici şi FIFA modul în care au fost izolaţi cei săraci.
Peste 43% dintre sud-africani câştigă sub 2 dolari pe zi, iar mulţi dintre ei au avut parte de o gură de oxigen lucrând la ridicarea arenelor. Acum sunt pe punctul de a se revolta împotriva guvernului care nu le mai poate oferi un loc de muncă, au avertizat fostul secretar genetral ONU Kofi Annan şi fostul preşedinte Jimmy Carter, scrie AFP. Iar nemulţumirea lor nu poate fi compensată de căile ferate de mare viteză construite pentru Cupa Mondială. Preţul unui bilet costă cât venitul lor obţinut într-o săptămână.
„Organizatorii Cupei Mondiale au introdus conceptul de «oraş de clasă mondială» şi am vrut să ne asigurăm că acest concept îi va include pe toţi. (…) Cei săraci nu au obţinut nimic, iar vânzătorii ambulanţi au fost total excluşi de la Cupa Mondială. Politicienii şi elitele au făcut bani pentru ei înşişi şi i-au ignorat pe ceilalţi. Săracii au trăit Cupa Mondială ca pe un divertisment, nu ca pe un beneficiu economic”, spune liderul sindical Paul Shambira, citat de „The Independent”.
Influxul de capital alb este gestionat tot de albi, deşi apartheidul a dispărut acum 16 ani. Potrivit „L’Equipe”, 40% dintre cei de culoare sunt şomeri, faţă de doar 4% dintre albi. Africa de Sud rămâne o ţară în care 1.300 de persoane mor zilnic de SIDA şi unde într-o zi obişnuită 100 de persoane sunt violate, 50 ucise şi peste 500 brutalizate. Pe durata Cupei Mondiale, cifrele s-au redus cu 90%.
În toată nebunia marketingului, în care FIFA a încercat chiar să transforme şi numărul 2010 în marcă înregistrată, fostul preşedinte Nelson Mandela, care împlineşte 92 de ani pe 18 iulie, s-a ţinut tare. Îndoliat în urma pierderii unei nepoate chiar în ajunul Cupei Mondiale, Mandela a refuzat categoric să participe la finala Mondialului. Cererile preşedintelui FIFA, Sepp Blatter, ca finala să fie îmbogăţită de brandul Mandela s-au lovit de respectul acestuia pentru tradiţii.
