“Vanity Fair” şi emisiunea “60 de minute” de la CBS au realizat un sondaj, timp de 60 de minute, pe un eşantion telefonic de 1.026 de persoane. La întrebarea “Cine ar trebui să compună un nou imn naţional american”, pe primul loc publicul l-a plasat pe Bruce Springsteen, cu 22 de procente, urmat de cântăreaţa country Dolly Parton (19%), Stevie Wonder (18%), Bob Dylan (11%), compozitorul şi pianistul John Williams (10%), rapperul Jay-Z (8%) şi, pe ultimul loc, Madonna (5%). Sondajul a continuat, Bruce Springsteen urcând la 32%.
Imnul “The Star-Spangled Banner” a fost adoptat de Congresul Statelor Unite în 1931. Textul este inspirat de poemul “Apărarea Fortului Mc Henry”, de Francis Scott Key, scris în 1814, iar muzica, de un cântec popular britanic, “The Anacreontic Song”.
Springsteen a interpretat imnul naţional pe scenă, în 2004, în timpul turneului de susţinere a democratului John Kerry la Preşedinţia Statelor Unite, turneu intitulat “Vote for Change”.
Bruce Frederick Joseph Springsteen s-a născut în 1949, la Long Branch, în New Jersey. Poreclit „The Boss”, cântăreţul şi compozitorul american este cunoscut în toată lumea pentru rock-ul său romantic, versurile poetice şi sentimentele sale pentru cultura americană. A compus nu o dată coloana sonoră pentru diverse producţii cinematografice, muzica originală a filmului “Philadelphia”, din 1993, care-i avea în rolurile principale pe Tom Hanks şi Denzel Washington, fiind premiată cu “Globul de Aur”, cu “Grammy” şi cu “Oscar.
La Carnegie Hall din New York, anul acesta
În revista “Rolling Stone”, Springsteen se află pe locul 23 în lista celor mai mari artişti ai tuturor timpurilor, iar într-un sondaj recent, cititorii publicaţiei îl consideră cel mai mare muzician din istoria rock-n roll-ului.
După câteva albume bine primite de public şi de critică, cum ar fi “Greetings from Asbury Park”, “The Wild”, “The Innocent & the E Street Shuffle”, “Born to Run”, “Darkness on the Edge of Town” şi “The River”, el înregistrează, numai cu chitară, armonică şi tamburină, în 1982, un album mult mai intimist, “Nebraska”, primul său album solo. Renumele cântăreţului se datorează probabil, în primul rând, albumului “Born in the U.S.A.”, din 1984, vândut în milioane de exemplare, şi turneului mondial de succes care i-a urmat. Piesa care a dat numele albumului a fost folosită de George Bush în campania sa electorală din 2008, deşi era vorba despre o mare confuzie. Percepută de mulţi ca o odă în onoarea gloriei Statelor Unite, piesa povesteşte întoarcerea în ţară a unui veteran din războiul din Vietnam şi marginalizarea lui de către concetăţeni. “Am cântat acest cântec pentru a denunţa consecinţele războiului din Vietnam, astăzi îl cânt pentru pace”, mărturisea Springsteen în 2002, referindu-se la intenţiile de intervenţie armată în Irak ale lui George W. Bush.
După 1989, “Boss”-ul s-a despărţit de “E Street Band”, cu excepţia pianistului Roy Bittan, a saxofonistului Clarence „Big Man” Clemons şi a chitaristei Patti Scialfa, editând două albume solo, al căror conformism a fost regretat de mulţi critici.
“Wrecking Ball”, lansat în 6 martie, care vine după două discuri ce nu s-au bucurat de un foarte mare succes, “Magic” şi “Working on a Dream”, cuprinde, printre altele, 12 cântece-protest, pline de mânie şi disperare, cu un impact extraordinar. De altfel, muzicianul, numit şi “eroul clasei muncitoare”, a avut şi în trecut cântece-manifest considerate excepţionale, de la “Nebraska”, din 1982, la “The Ghost of Tom Joad” sau “Devils and Dust”. Cu ecouri din muzica irlandeză, cu momente hip hop, noul album dezvăluie un eventai de sonorităţi inedite în creaţiile acestui rocker. Cu toate acestea, albumul a primit şi unele critici pentru noile formule ale unor piese, cum ar fi “Land of Hope and Dreams”, cunoscut din concertele sale, interpretat acum alături de un cor gospel şi de o baterie amintind de anii ‘80.
Bruce Springsteen, Max Weinberg şi Stevie Van Zandt în concert
Turneul de promovre a început în 18 martie în Atlanta (SUA) şi continuă în Europa între jumătatea lui mai şi sfârşitul lunii iulie. De la Stadionul Meaza din Milano (7 iunie) şi cel din Florenţa (10 iunie), de la concertul din Trieste (11 iunie), trecând prin Madrid, Montpellier, Sunderland, Manchester, oprindu-se la Festivalul din Isle of Wight şi la cel din Roskilde, (Danemarca), trecând apoi prin Zürich, Praga, Viena, întorcându-se la Londra şi Dublin, plecând apoi spre Norvegia, unde va concerta la Oslo şi Bergen, şi spre Suedia, Springsteen îşi va încheia turneul pe Bătrânul Continent la Helsinki.
Muzicianul oscilează între un stil rock clasic şi genul gospel, acesta din urmă fiind menit să aducă un aer de spiritualitate şi optimism. Majoritatea pieselor se înscriu însă în stilul care a făcut gloria artistului, un rock cu accente country. Cântecele sunt dinamice, explozive. La 63 de ani, Springsteen se revoltă împotriva nedreptăţilor din societatea americană, apărute după criza financiară din 2008.
Vocea voalată a cântăreţului îi blamează pe bancherii care “se îngraşă”, pe “aceşti hoţi” care petrec în timp ce “muncitorii plătesc nota”.
Turneul de promovare a noului album în Europa se termină în 31 iulie
Dar, în final, albumul nu este nici atât de negru, nici atât de plin de furie cum pare. Scopul lui este acela de a pune întrebări, de a îndemna la reflecţie şi de a induce chiar o notă optimistă. “Wrecking Ball”, explică Springsteen, “este o metaforă. Uneori, în viaţă, trebuie să dărâmi totul pentru a reconstrui totul”. Majoritatea cronicarilor apreciază, pentru spiritualitatea lor, piese ca “Rocky Ground” şi “Lands of Hope and Dreams”, cu numeroase referinţe biblice.
Albumul certifică excelentele calităţi de textier ale acestei legende a rock-ului, care a colaborat la crearea discului, printe alţii cu Tom Morello, chitaristul grupului metal american “Rage Against The Machine”, dar şi cu “E Street Band”, grupul lui Springsteen, şi cu Matt Chamberlain, vechiul baterist al grupului “Pearl Jam”.
Într-un interviu acordat revistei “Rolling Stone”, Jon Landau, managerul “Boss”-ului, a caracterizat albumul drept “foarte rock, combinând sonorităţile obişnuite ale lui Bruce cu texturi şi stiluri noi”.
