Elevii chiulangii primesc fără nicio opreliște „bani de liceu“, părinții sunt obligați să cumpere mai multe rechizite decât este nevoie, mulți copii nu beneficiază de „a doua șansă“, nu se ține cont de calitatea produselor prevăzute în programele „Laptele şi cornul“ şi „Fructe proaspete în şcoli“, transportul la și de la școală costă prea mult, iar de „școala după școală“ s-a ocupat doar „sistemul privat“, pe cheltuiala părinților.
Acestea sunt câteva dintre deficiențele grave constatate de Curtea de Conturi în urma unui audit privind administrarea fondurilor alocate programelor sociale pentru educaţie, concepute şi finanţate pentru susţinerea activităţii şcolare a elevilor din medii defavorizate. Cotidianul vă prezintă cele mai importante constatări ale raportului pe fiecare program derulat în școala românească.
„Bani de liceu“
Programul naţional de protecţie socială „Bani de liceu“ constă în acordarea unui sprijin financiar lunar din sume alocate de la bugetul de stat pentru elevii care urmează, la cursuri de zi, liceul şi care provin din familii al căror venit brut lunar pe membru de familie realizat în ultimele 3 luni anterioare depunerii cererii este de maximum 150 lei, precum şi pentru elevii care beneficiază de o măsură de protecţie socială ori aflaţi sub tutelă, în cazul respectării condiţiei de venit. În legătură cu acest program, Curtea a constatat că nu au fost urmărite şi monitorizate absenţele nemotivate și nu s-a efectuat o analiză cu privire la reducerea abandonului şcolar ca urmare a acordării acestui sprijin financiar.
„Rechizite şcolare“
Pentru a veni în sprijinul familiilor sărace, valoarea unui pachet de rechizite şcolare este de 25 lei/pachet/elev din învăţământul primar şi 30 lei/pachet/elev din învăţământul gimnazial. Curtea a constatat că nu există studii reale privind impactul programului de acordare a rechizitelor şcolare, iar achiziţionarea acestora este cu mult peste nivelul necesităţilor reale ale beneficiarilor. În unele unităţi şcolare, pachetele cu rechizite au fost distribuite şi în luna decembrie sau ianuarie a anului următor.
„A doua şansă“
Programul are ca scop sprijinirea copiilor/tinerilor/adulţilor în demersurile lor de reintegrare în sistemul de învăţământ, fiind deschis tuturor celor care nu au finalizat diferite niveluri de studii. Aspectele constatate în urma misiunii de audit al performanţei au fost următoarele: rata de înscriere scăzută indică faptul că un număr semnificativ de mare al persoanelor sub 20 de ani, care au părăsit şcoala, nu beneficiază de acest program. Populaţia pe fiecare grupă de vârstă care nu intră deloc în procesul de instruire şcolară ar putea reprezenta potenţialii candidaţi la integrarea în sistemul de educaţie prin intermediul programelor educaţionale de tip „A doua şansă“.
„Laptele şi cornul“
În prezent, în România sunt implementate două programe naţionale, denumite generic „Laptele şi cornul“ şi „Fructe proaspete în şcoli“, programe de care beneficiază toţi copiii preşcolari şi şcolari din ciclul primar şi gimnazial. 2.300.000 copii primesc gratuit produse lactate şi de panificaţie anual, fiind alocate de la bugetul de stat aproximativ 100 milioane euro. Curtea a constatat că limita valorii zilnice a produselor lactate şi de panificaţie nu a fost actualizată, iar din cele 18.746 unităţi de învăţământ, un număr de 3.471 unităţi în care învăţau peste 380.000 de elevi nu deţineau autorizaţie sanitară de funcţionare.
Transportul elevilor
Conform Legii educaţiei naţionale, elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament. Curtea a constatat că, potrivit tarifelor pe kilometru practicate de operatorii de transport auto pentru abonamentele elevilor, au rezultat următoarele aspecte: diferenţe semnificative, chiar 400%, între tarifele practicate pe distanţe similare de către operatorii de transport auto, iar o parte din abonament, aproximativ 100 de lei, trebuie acoperit
de familie.
„Bursa profesională“
Curtea a constatat că obiectivele programului şi-au atins parţial scopul, neasigurând în totalitate concordanţa cu obiectivele strategiei în domeniul învăţământului profesional, dar cadrul instituţional şi organizatoric nu asigură în totalitate îndeplinirea atribuţiilor care revin entităţilor implicate în derularea acestuia, ceea ce conduce la concluzia că personalul desemnat cu atribuţii în derularea programului nu este suficient de bine pregătit. Nu s-a urmărit de către entităţile implicate creşterea performanţei programului, aceasta neefectuându-se în toate cazurile prin asigurarea şi repartizarea resurselor financiare pe baza şi cu respectarea unor criterii obiective.
„Şcoală după şcoală“
Programul nu s-a desfășurat prin unităţile de învăţământ, ci aproape integral în ,,sistem privat“, cu finanţare din contribuţia părinţilor. Școala nu a stabilit ,,proiecte“, astfel încât programul să fie accesibil oricărui elev, iar iniţiatorii programului au apelat la sprijinul financiar al părinţilor. S-a limitat astfel accesul la acest program al elevilor care au o situaţie materială precară sau al celor instituţionalizaţi, al celor care provin din familii destrămate, care întâmpină dificultăţi în învăţare, ei fiind aceia care ar fi trebuit să aibă prioritate, potrivit prevederilor legale. Sumele percepute de la părinţi nu se cunosc. S-a constatat faptul că fondurile alocate pentru implementarea programului nu sunt cunoscute la nivel naţional, iar coordonarea programului nu a urmărit o bună gestionare a fondurilor alocate.
Achiziţionarea de calculatoare
În programul „Euro 200“ au fost acordate, pe criterii sociale, ajutoare financiare reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro pentru un calculator nou, beneficiari fiind 54.040 elevi/studenţi defavorizați. Deficienţele constatate în derularea programului arată că au fost înregistrate cheltuieli efectuate în cadrul programului, cu nerespectarea prevederilor legale, ceea ce a condus la ,,plăţi nelegale“.
