Sunt îngrijorat. Suntem aproape de sfârşitul anului şi mă întreb când vine Apocalipsa. Nu glumesc, aşa e anunţat de surse serioase. În această cvasiisterie cu conspiraţia mondială, trebuie să apară fără întârziere zvonul că vine, e gata. În asta sunt amestecaţi mulţi. Motivul este că subiectul aduce beneficii. Se vând bine sicriele, prezervativele, umbrelele, apa minerală etc. Presa se vinde şi ea extraordinar, televiziunile fac suprarating. Bisericile se umplu. Lumea e sensibilă la ideea că într-o zi totul se termină ca la cinema, happy end. Agenţii de presă, crainici şi prompterişti, băutori de bere la taifas la birt, ipohondrii duc vorba, bagă spaima în creduli şi naivi. E clar că, gata, o mierlim. Şi nu e prima dată. De data asta e vorba despre apocalipsa prezisă de călugărul rus Grigori Rasputin, figura malefică a istoriei ruseşti. La Moscova se zice că au fost găsite nişte note ale sale păstrate bine în arhivele secrete ale Kremlinului. Că aceste note note spun că bolşevismul se va prăbuşi. A prezis şi sfârşitul lumii. Planeta se va lovi cu nişte particule şi nu mai rămâne nimic din civilizaţia umană. Înainte de a da ortul popii, circuitele electrice, computerele, telefoanele etc. se vor opri, apoi planeta se va dezintegra, cu noi cu tot.
Observaţia mea este că nu trece anul să nu se se anunţe altă apocalipsă. M-am plictisit de câte apocalipse s-au anunţat numai de vreo 20 de ani încoace. Un exemplu. Era în 1999, pe când faceam o emisiune la Antena 1, “Orient Express”. Cea mai mare audienţă a făcut-o ediţia dedicată Apocalipsei. Era o întreagă isterie atunci pentru că se apropia anul 2000, despre care se spunea că nu îl mai apucăm. Va fi sfârşitul lumii. Lumea se îndoia, dar era curioasă. Am adus în emisiune savanţi, popi, un expert în Nostradamus. A fost o mare înghesuială pe tv ca la carne, lapte, pâine. Mai tare ca la telenovele, filme porno sau o finală de fotbal.
Au mai fost asemenea sperieturi şi isterii. Pe 12.12.12, vă amintiţi? Sau calendarul Maya care anunţa Apocalipsa recentă!? Şi câte atacuri atomice, câte cutremure nu trebuiau să ne îngroape sub dărâmături. Câte inundaţii devastatoare, câte epidemii!? Potopul trebuia să se întâmple în ultimele generaţii de vreo 100 de ori, prezise şi măsurate. Dar, uite, suntem bine mersi. Adevărul e ca sunt un invidios, aşa mi-a spus un amic sceptic. Aş vrea să asist la spectacolul grandios al sfârşitului lumii şi mi-e teamă că nu o să-l apuc… D -aia mă agit aşa. Aşa că dragii mei pregătiţi-vă. Sărutaţi copiii, chiar şi nevasta, sunaţi-vă amanta de adio. Faceţi azi o plimbare prin cartier, plătiţi amicilor datoriile şi ratele la bancă, spovediţi-vă. Vine!
