Lucrarea a fost cumpărată, la New York, de către un un negustor de artă, Kate Ganz, cu 21.850 de dolari. În 2007, colecţionarul canadian Peter Silverman a achiziţionat-o, cu 19.000 de dolari.
În vara anului 2008, Pascal Cotte, fondatorul firmei pariziene “Lumière Technology”, a afirmat, într-o conferinţă din Toronto, că datarea cu carbon demonstrează că suportul a fost produs în timpul vieţii lui Leonardo da Vinci. După câteva luni, aceeaşi firmă a trimis imaginea unei amprente de pe desen unui institut de cercetări de istoria artei din Londra. În luna octombrie a anului trecut, cercetătorul Peter Paul Biro a anunţat că amprenta poate proveni de la degetul arătător sau mijlociu al mâinii stângi a lui Leonardo, pentru că ea prezintă mari asemănări cu cea a artistului de pe o operă de la Vatican.
Cercetărilor de laborator li s-au adăugat afirmaţia reputatului cercetător al operei lui Leonardo da Vinci de la Universitatea din Oxford, Martin Kemp, care consideră desenul un portret al fiicei nelegimite a Ducelui de Milano, Bianca Sforza, şi Mina Gregori, istoric de artă de la Universitatea din Florenţa, care a declarat pentru ARTnews magazine, în 2009, că “puritatea profilului şi tipologia florentină a figurii” îl clasează categoric în opera leonardescă.
Alţi specialişti, cum ar fi Jacques Franck, specialistul în opera lui Leonardo de la Universitatea California din Los Angeles, şi Klaus Albrecht Schroeder, directorul Muzeului Albertina din Viena, contestă noua atribuire.
Primul îşi motivează afirmaţia pe greşelile anatomice ale desenului, imposibile într-un original de Leonardo, cel de-al doilea mărturiseşte că, anul trecut, piesa în cauză a fost oferită muzeului pentru o expoziţie, dar a fost respinsă pentru că “nici unul dintre curatorii muzeului sau dintre specialiştii Academiei de Artă din Viena n-a fost convins că este vorba despre o lucrare originală”.
În timp ce disputele specialiştilor continuă, desenul este prezentat într-o expoziţia din Gothenburg, iar Jeanne Marchig cere, prin intermediul avocaţilor ei, serioase daune casei de licitaţii, considerând că, atribuit lui Leonardo, desenul ar putea fi evaluat acum la peste 150 de milioane de dolari.
Procesul face deliciul presei engleze şi americane, iar reprezentantul Casei Christie’s a declarat,, pentru “The Guardian”, că “nu este deloc de acord cu pretenţiile emise şi le consideră nefondate”.
Operele de artă au făcut de-a lungul timpului obiectul multor atribuiri sau decăderi de paternitate. Mai ales cele realizate de mari maeştri, ca Rembrandt sau Vermeer. Uneori, disputele n-au ajuns la nici o concluzie. Oricum, s-ar putea ca “Frumoasa Principesă”, cum este numit portretul, să nu se bucure niciodată de o paternitate certă.
Procesul continuă!
