Cât de paralel este statul de drept?

Sebastian Ghiță a fost achitat într-un proces important ajuns la Curtea Supremă, cel în care era acuzat de mituirea primarului Bădescu. În altul, procesul Hidro, a fost intervievat prin Skype și s-a considerat că nu este neapărat să fie reținut preventiv.

Ghiță fusese acuzat de dare de mită, instigare la abuz în serviciu şi spălare de bani. Magistraţii Curţii Supreme au motivat decizia de achitare astfel: „Nu există probe directe pentru condamnare“. „Instanţa poate pronunţa condamnarea în situaţia în care constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din toate probatoriile administrate în cauză, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În consecinţă, dacă în urma procesului de interpretare şi apreciere a probelor administrate subzistă o îndoială cu privire la vreunul din elementele necesare pentru tragerea la răspundere penală a persoanei cercetate, prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată, iar dubiul existent va profita acuzatului, urmând a fi valorificat ca o probă în favoarea nevinovăţiei sale. (…) Chiar dacă s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori, pur şi simplu, nu mai există şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi deci inculpatul trebuie achitat. Hotărârile de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se pot întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi“ (conform Mediafax). În sfîrșit o motivare bine scrisă și pe fond, ca și pe formă, impecabilă. Așa e, nu aveau de ce să îl condamne.

Fac parte din cei care nu l-au crezut pe dl Ghiță cînd a spus că își petrecea vacanțele cu Florian Coldea, conducătorul din umbră al DNA pentru cîtțiva ani buni. Dar m-am înșelat. Am greșit pentru că am întrebat despre Coldea, mai de mult, pe înaltele mele relații, unii, credeam, chiar prieteni, din statul actual și fost, și mi s-a spus că de fapt nu există nici o dovadă contra lui decît mărturia Elenei Udrea, deci e un băiat OK, care și-a făcut doar datoria. Între timp, s-a dovedit că Udrea avea dreptate în ce-l privește pe Coldea. Se adună mărturiile la comisia SRI, de la Horia Georgescu, fostul șef ANI, acuzat de restituiri frauduloase, la Adrian Sîrbu, care a făcut totdeauna servicii puterii contra amînări la taxe, dar inteligent și cum voia el, și ca atare a fost deranjat, probabil, de faptul că de la SRI s-a încercat coordonarea presei într-un răspuns comun, care s-a și reușit ulterior, dar este, desigur, parțial comun, că așa e la noi, fiecare jumătate cu adevărul ei parțial sau mai degrabă cu intoxicarea ei parțială. Georgescu a povestit de petreceri comune în vile RAAPS la Herăstrău cu înalți oficiali DNA și SRI- toți, desigur, inocenți parteneri în promovarea statului de drept. Aceleași vile în care dădeau petreceri niște oameni complet necunoscuți actualului șef al statului, dar care urmau să devină consilierii lui de bază.

Mărturisesc, ca atare, că dacă e să fiu de partea cuiva, sunt de partea judecătorilor ÎCCJ și a motivației lor înțelepte. Dacă nu ești sigur, nu condamna. Vîntul certitudinii, care bate în exact zilele în care ies la iveală dovezi masive despre cartelul din sînul statului de drept, perfect paralel cu logica acestuia, un cartel în care personajele sunt azi eroi ai integrității și mîine extrădați, urmăriți sau trecuți în rezervă este destul să pună orice om rațional pe gînduri.

De asta nimeni nu va discuta și nu va multiplica pe Facebook știrea achitării lui Ghiță și a unui alt dosar de doi bani făcut de DNA Ploiești. Pentru că nimeni nu vrea să fie pus pe gînduri, fiecare vrea să i se confirme prejudecățile pe care le are deja. Ce să mai vorbim de motivarea judecătorilor, sunt și voi rămîne probabil singurul ei critic literar. Între timp, PNL – prin fostul PPDD dl Fenechiu 2 și PSD vor bate palma pe legile justiției, că esențial pentru ambele tabere este să rămînă control politic asupra ei, oricine îl exercită, știu ei că se vor roti și unii, și alții, la rînd, ca porumbeii, deci fiecare va avea ocazia. Iar pe protestatari nu i-am auzit să articuleze ce ar trebui – afară cu orice factor politic din numirea procurorilor, nici miniștri, nici președinte, CSM poate face asta perfect ­singur, cu INM, ÎCCJ etc. Nu, fiecare vrea să dea justiția la altcareva. De partea statului de drept de fapt nu e nimeni, taman acum, cînd proza lui a început să sune mai bine.

De asta, faptul că președintele ar fi ținut un discurs în care a afirmat că nu există nici un stat paralel cred că e o știre falsă. Că orice sfătuitor cu capul pe umeri care nu e din statul paralel i-ar fi spus că niciodată nu trebuie să spui că albul e negru, mai ales dacă nu ești acuzat direct, că acuși iese soarele și o să vadă toată lumea ceea ce este deja clar doar pentru cine e informat. Sigur, este ușor să le amesteci pe toate, conspirații sorosiste, putiniste și să le arunci pe toate la coș. Hai să fim serioși. Faptul că Soros nu are miniștri în România nu înseamnă că SRI nu are (ghici, ciupercă, cine-i). Sau că la orice talk show de politică externă la TV deschid cînd vin pe acasă nu reușesc să depistez pe nimeni care nu e de la SIE. Dacă e vreunul totuși, să se identifice nu numele și gradul, sau – pardon – e invers.

Statul de drept e cel pe care a jurat să-l apere președintele, nu statul paralel cu cel de drept, cel în care a uitat să ne spună din ce motiv l-a trecut de fapt în rezervă pe Coldea, dacă era așa inocent de nu l-a ținut pe mai departe? Statul de drept, cel de care taberele încleștate pentru controlul justiției trag așa de tare, că îți vine să crezi că se suprapune pe alocuri cu cel paralel. O fi unul la București și unul la Belgrad, unul la Cotroceni și altul la Teleorman? Contra acestei idei atrăgătoare, dar simpliste, stau partidele de tenis comune între toate părțile (Maior, Coldea, Dragnea), petrecerile acasă la Gabi Oprea cu șefa DNA în ziua esențială a alegerilor și cele prin vile RAAPPS evocate de Georgescu, pînă mai ieri un personaj credibil de dat la export să curețe de corupție și alte țări. Statul paralel iese din umbră treptat prin mărturiile celor ajunși în tabere diferite dintre membrii săi. Iar cine îl neagă ne comunică, de fapt, cît se poate de explicit, că nu va face nimic contra lui, în ciuda faptului că existența sa subminează statul de drept, pune la îndoială rezultatul alegerilor din 2009, toate majoritățile politice și guvernele rezultate din ele din care a făcut parte partidul lui Oprea (sub Boc și Ponta), mai multe arestări, voința de a-l aduce pe Ghiță la închisoare și își rîde de naivitatea trupei de manevră din stradă.

Este drept că statul de drept poate fi redus uneori la o lectură dezagreabilă, ca asta în care eu citesc și completul ÎCCJ că îl inocentează pe Ghiță, care m-a numit „Fethullah Gülen de România“, vă dați seama, ce plăcere! Dar cum casa de mită pe care se presupunea că a dat-o este tot la el, nu la cine se presupunea că a luat-o, iar ăla care se presupunea că trebuie să intervină nu era cel căruia îi stătea în putere să intervină, ce putem face, decît să avem încredere în justiție. Au dreptate, nimeni nu trebuie condamnat fără probe, iar dacă dosarele lui Ghiță se dovedesc aiurea, să ne amintim ce îi spunea procurorul Negulescu pe înregistrare fetei lui Cosma, că la cum a făcut el dosarul, tată-su scapă sigur. De ce? Pentru că justiția funcționează, chiar dacă doar pe bucăți.

Între timp, să îi mulțumim președintelui pentru comunicarea lui spontană și onestă. E bine să știm pe cine ne putem baza să apere statul de drept de cel paralel.

Text publicat inițial pe blogul România curată