Catedrala Mântuirii Neamului nu și-a deschis porțile chiar pentru tot neamul chiar dacă a fost vorba despre slujba de sfințire a picturii. Uriașul lăcaș de cult nu i-a primit înăuntru decât pe cei care au avut invitații, în mare parte politicieni. Nici curtea n-a fost mai primitoare. Acolo, au avut voie doar cei ce au fost aduși din țară organizat de preoți. „Cotidianul” a fost în mijlocul oamenilor, mulțumiți sau dezamăgiți deopotrivă.
Politicieni prezenți la Catedrala Neamului. Între curaj și sfidare
Nemulțumite că n-au putut intra în curte, doamna Elena și prietena sa stau bosumflate într-o stație de autobuz. Au ajuns de sâmbătă în București, tocmai din Gorj, dar n-au fost lăsate înăuntru pentru că n-au venit într-un grup organizat. Doamna Elena a rămas dezamăgită complet. Vrea să mai rămână la București, până duminică seară, să apuce să vadă catedrala. Până atunci, și-a „rezervat“ banca din stația de autobuz. Despre ceremonie și catedrală, n-are cum să aibă opinii. „Nici nu pot zice c-am văzut-o, dacă mă crezi…” Când să plec, doamna Elena m-a întrebat dacă n-am cum să le fac rost de „cartoane de-alea albe”, ca să intre și ele. Nu aveam.
Nemulțumirea s-a instalat printre oameni încă de dimineață, dar a crescut cu trecerea timpului, mai ales după ce au început să apară politicienii. Mulți dintre aceștia au ajuns la ceremonie pe un trotuar închis și protejat de jandarmi, plasat între Parlament și Catedrală. Pe acolo a mers și fostul premier Victor Ponta, acompaniat de fostul ministru de finanțe Orlando Teodorovici, când o doamnă a început să strige din toți rărunchii către el. „Domnule Ponta, noi v-am ajutat, v-am votat, acum băgați-ne și pe noi înăuntru!” Erau vreo 10 metri între ei. Ponta a auzit strigătul. A schițat un zâmbet, dar n-a întors capul. Atunci, doamna s-a aprins și mai tare. „Când ai nevoie de noi ne auzi, acum te faci că nu ne auzi!”
Cei pentru care s-a ridicat Catedrala Mântuirii Neamului
În fața ecranelor de afară, fix în spatele cercului delimitat al presei, trei copii stăteau aplecați, cu fața lipită de asfalt. Mama mai cobora la ei, le mai trăgea căciula pe frunte, iar apoi se ridica, lăsând copiii în rugăciunea lor.
Mulțimea era plină de astfel de astfel de cazuri. Bătrâni bolnavi se ridicau de pe scăunelul cu care veniseră de acasă și se puneau în genunchi. Sărutau pământul cu o ardoare, în ciuda faptului că străzile din Capitală nu sunt cele mai îngrijite.
Au fost mulți oameni cu lacrimi în ochi în timpul slujbei, fericiți că pot asista la un moment istoric: sfințirea Catedralei.
Era sau nu nevoie de Catedrala Mântuirii Neamului?
Prin mulțimea de oameni strânși pentru eveniment s-au ivit și tot felul de sportivi. Ba treceau oameni în alergare, ba vedeai câte un ciclist bine echipat. Din a doua categorie, face parte și Ionuț, care crede că giganticul lăcaș de cult a fost o cheltuială prea mare din buget. Nu vrea să compare neapărat clădirea cu spitalele, dar este de părere că discuția este justificată atunci când banii vin de la stat.
Politicieni prezenți la Catedrala Neamului. Între curaj și sfidare
Ionuț are cel mai mult de obiectat față de localizarea catedralei. Faptul că a fost amplasată lângă Parlament crede că este doar „o bătălie de orgolii”.
Victor, un bărbat bucureștean, îl contrazice pe Ionuț. Vede catedrala ca pe un monument binevenit și foarte plăcut estetic. „E foarte benefică pentru noi, românii.” A rămas impresionat și de slujbă, care s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Asta deși frecventează Mitropolia în fiecare duminică și a participat și la prima sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului, din 2019. Are, așadar, termen de comparație. Nu este nici singurul de această părere.
„Ne-a mai rămas doar credința!”
„Nu trebuie să contești treburile sfinte”, spune Neculai un bărbat pe care n-aveai cum să-l ratezi dacă erai prezent la eveniment. Era îmbrăcat tradițional de la cușmă la opinci. S-a plimbat prin toată mulțimea, cu un steag de două ori cât el. Era oprit din 15 în 15 metri de oameni, care-l țineau de vorbă.
Neculai e supărat foc pe globalism și pe Europa. „Ne-a mai rămas doar credința!” Vrea întoarcerea la eroii naționali. A fondat o asociație, În munții Neamțului, cu care ar fi făcut 40 de cruci. Vorbește despre Burebista, despre Ștefan cel Mare și despre alții, unii mai aproape de noi. De altfel și pe steag a scris „Nimic fără Dumnezeu. Slavă eroilor neamului.”
Teren propice pentru naționalism
Zona din exteriorul curții a fost un teren propice pentru ca grupările naționaliste să-și facă apariția. Primii pe care i-am observat au fost cei de la Frația Ortodoxă. Numele și l-au luat de la mișcarea ortodoxă interbelică de extremă dreapta.
Au venit în grup, îmbrăcați în uniforme de un verde parcă scos din România anilor ’30 ai secolului trecut. Fiecare flutura câte un steag al României. După ce au scanat perimetrul, și-au găsit un loc sub un semafor, stând în linie ca niște copii care se pregăteau să joace Țară, Țară, vrem ostași!. Acolo au rămas toată slujba, cuminți. I-am mai auzit la Tatăl Nostru, pe care l-au strigat cu toți plămânii.
Free Călin Georgescu
În grupul meu de prieteni, s-a dezvoltat o glumă. De fiecare dată când se deschide un subiect, irelevant chiar, și avem chef de bășcălie, îl întrerupem pe vorbitor strigând „Georgescu! Georgescu! Georgescu!” Cei mai fanatici suporteri ai fostului candidat la prezidențiale pare că folosesc această tactică la aproape orice eveniment public. La fel a fost și aici.
Nu e subiectul articolului să comentăm dacă toată situația cu CG a fost sau nu corectă. Las asta la latitudinea cititorului. Dar mi se pare deplasat să vii la un eveniment religios cu „icoana” unei alte personalități, mai ales dacă ești o persoană religioasă. Pentru că asta s-a întâmplat.
În timp ce înăuntru politicienii ascultau slujba, afară flutura poza lui CG. Mai mulți oameni, disipați, au venit cu aceeași poză cu bustul fostului candidat la prezidențiale, pe un fundal albastru, încercuit de scrisul Free Călin Georgescu.
La finalul slujbei, în jur de ora 12:30. Patriarhul Daniel i-a oferit lui Bartolomeu o icoană. Gestul a fost aplaudat în mulțimea de afară. În stânga mea, un bătrân își dă ochelarii jos și se freacă la ochi. Lăcrima. După aceea, în valuri, oamenii au început să plece spre case. Pot intra în catedrală doar începând cu ora 20:00. Nu oricine are privilegiul să vadă din prima zi monumentul pentru care a contribuit, direct, printr-o donație, sau indirect, prin bani publici alocați de politicieni.
Ieri la Catedrala Mântuirii Neamului ISUS era de-al lor ,al celor cu invitații.