În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Ce am spus“ apărută la Mirador, Arad, 2019.
(101.) O dimineaţă ideală
Să te trezeşti cu soarele în geam, să nu te doară nimic, apa de la robinet să nu fie rece gheaţă chiar şi după zece minute de curs, să nu fi presat de tot felul de probleme pe care trebuie să le rezolvi neîntârziat, să nu te sune nimeni pe telefonul fix, să nu te sune nimeni pe telefonul mobil, să tacă şi interfonul, să poţi să stai în linişte ca să poţi pune un disc cu o simfonie de Haydn – o simfonie de Haydn este cel mai bun aperitiv pentru o dimineaţă ideală -, să stai pe fotoliul tău cu o ceaşcă cu 2/3 lapte şi 1/3 cafea (din cafetiera mereu plină) plus cei opt biscuiţi, să le dai puricii cuveniţi peştilor; să-ţi iei micul dejun şi peştii din acvariu să-şi ia şi ei micul dejun; să te uiţi cum mănâncă peştii şi peştii să se uite cum mănânci tu; şi, între timp, să curgă acordurile simfoniei de Haydn; din când în când, să te asiguri că pipele şi cărţile sunt la locul lor, să mănânci cei opt biscuiţi muiaţi în ceaşca 2/3 lapte şi 1/3 cafea, muzica să acompanieze dansul peştilor, să nu existe că va trebui să faci ceva neîntârziat, încât gândurile să-ţi fie libere, timpul să se oprească în loc. Un fel de clipă singură. Un fel de fericire.
Rar.
(Ancheta revistei Orizont „Cum arată pentru dumneavoastră dimineaţa ideală?” în numărul din iunie 2014.)
