În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Ce am spus“ apărută la Mirador, Arad, 2019.
(11) Proza scurtă – azi
- Credeţi că putem vorbi de un specific al prozei scurte actuale?
- Asistăm, oare, la un reviriment al genului?
- Numiţi cinci dintre cărţile de proză scurtă care v-au reţinut atenţia în ultimul deceniu.
1-2 În contextul foarte larg al prozei noastre contemporane ar fi, cred, o restrângere forţată dacă am vorbi despre un anume specific. Cert este că a trecut prejudecata după care doar romanul ar fi un gen serios în proză, prejudecată lansată cu un deceniu în urmă pe de o parte de critica surprinsă atunci de o avalanşă de romane foarte bune, pe de altă parte de nişte editori nu foarte familiarizaţi cu acest gen. În acest sens, un reviriment al genului există şi el se manifestă acolo unde este mai important: la nivelul creaţiei. Că receptarea critică este încă deficitară se datorează faptului că nici critica prozei scurte nu face excepţie din contextul mai general al criticii, care este aşa cum este. (Selecţia ARHIPELAG al lui Mircea Iorgulescu fiind, din păcate, un exemplu tipic[1].) Unde este vremea când se scriau pagini entuziaste despre o povestire apărută într-o revistă? De altfel, faptul că există o legitimă varietate de stiluri în proza scurtă şi nu un anumit specific trebuie înţeles în aceeaşi măsură şi de către editori.
- Am convingerea că în ultima vreme povestirile remarcabile au apărut în reviste. Cărţile le voi putea numi abia peste câţiva ani.
(Ancheta Orizont, Proza scurtă azi, 30 octombrie 1981.)
[1] Mircea Iorgulescu m-a „desfiinţat” de la prima mea carte, iar afirmaţia aceasta avea să adâncească şi mai mult prăpastia dintre noi.
