În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Ce am spus“ apărută la Mirador, Arad, 2019.
(82.) Indiferent la sporovăiala din jur
Stimaţi colegi,
Pentru că aţi pus întrebările la modul personal, vă pot spune că, pentru mine, „Contemporanul” reprezintă Nicolae Breban. Un Nicolae Breban cult, supărător de inteligent, orgolios, încăpăţânat, văzându-şi de drumul lui, indiferent de cele ce se întâmplă şi se spune în jur. În acest fel, nici Nicolae Breban şi nici revista şi editura nu sunt ameninţate de niciun fel de criză. Sunt convins că, şi dacă ar trebui să-şi restrângă tirajul la un singur exemplar, revista ar apărea la fel. A existat vreo modă emanată prin găştile literare ale timpului care să influenţeze în vreun fel „Contemporanul”? N-a existat, aşa cum nici scrisul lui Breban nu s-a lăsat contaminat de experimentele efemere. Chiar dacă, pentru unii, cerbicia naşte zâmbete, doar ea, cerbicia (desigur, împreună cu harul), lasă dâre în istorie.
Trebuie într-adevăr să fii abulic – în sensul de a nu fi interesat de zgomotele din jur – pentru a continua. Nu criza economică este de vină pentru mizeria în care respiră cultura. Haydn urca pe scara de serviciu alături de servitori în sala de bal a bogaţilor, se aşeza la locul lui şi cânta total indiferent la sporovăiala şi la râsetele invitaţilor. Cum i-a chemat pe acei invitaţi?
Doresc „Contemporanului” şi Contemporanilor viaţă lungă în cultură, inteligenţă, orgoliu, încăpăţânare, văzându-şi de drumul lor, indiferenţi la sporovăiala din jur.
Numai cine are ambiţii mari va rămâne.
(Ancheta Şocul crizei, Supliment al revistei Contemporanul Ideea europeană, 2011.)
