Ce mai zice Predoiu despre Secția Specială?

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, încearcă în continuare să-și construiască argumente în războiul său împotriva Secției Speciale.

Predoiu a susținut, luni, că este ”deficitar” modul în care a fost construită Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie și că aceasta nu ar fi putut, ”nici dacă ar fi vrut”, să combată corupţia din domeniu.

„Modul în care a fost construită este deficitar, cu o competenţă adresată strict unei categorii profesionale şi nu fenomenului de corupţie ca atare. Apoi, modul în care a fost integrată, de fapt neintegrată în structura piramidală, ierarhică a Ministerului Public, modalitatea în care practic procurorul-şef al acestei Secţii pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie emite acte procesuale fără să poată fi cenzurat de către procurorul general, modul în care a funcţionat această secţie de un an şi mai bine, fără rezultate deosebite, ba chiar cu măsuri procesuale care au pus în cauză voinţa de a combate corupţia – mă gândesc la acele apeluri retrase în cauze de mare corupţie neexplicate, nejustificate, lipsa unor anchete care să demonstreze că are capacitatea această secţie chiar să combată fenomenul de corupţie, acolo unde este, în Justiţie”, a afirmat Predoiu, la sediul Ministerului Justiţiei.

Secţia, doar cu o unitate în Bucureşti, nu ar fi putut, „chiar dacă ar fi vrut”, să combată corupţia, crede acesta.

„În mod obiectiv, o astfel de secţie doar cu procurori grupaţi în Bucureşti, la centru, fără să aibă dezmembrăminte teritoriale nu ar fi putut nici dacă ar fi vrut să combată corupţia sau o abordeze într-un mod structurat şi eficient, pentru că nu poţi să faci din Bucureşti supravegherea fenomenelor de corupţie şi combaterea lor în toată ţara”, a spus ministrul.

Potrivit lui Predoiu, de la început, acest proiect a fost „compromis” din punct de vedere legislativ şi chiar operaţional.

„Şi dacă s-ar fi făcut aceste dezmembrăminte, unităţi teritoriale, la ce-am fi ajuns? La un fel de DNA paralel? Şi aşa este complicată arhitectura Ministerului Public şi nu totdeauna armonizată. S-a văzut că a fost, de fapt, un demers neprofesionist, nesuficient fundamentat, chiar dacă a plecat de la o idee care merită discutată: cum putem evita abuzurile asupra magistraţilor. Dar şi această idee trebuie să aibă în prealabil o altă cercetare în sens criminologic, în sens procedural. Unde au fost acele abuzuri? Cine le-a săvârşit? Cine a fost şantajat? Cum a fost şantajat, dacă a fost şantajat? Câte cazuri sunt? A fost fenomen de structură, de sistem? Au fost cazuri izolate? La toate aceste lucruri se putea da răspuns până acum şi Justiţia putea să dea un răspuns”, a completat el.

Guvernul a adoptat, pe 27 decembrie 2019, un memorandum înaintat de Ministerul Justiţiei prin care se propune desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie.

Dar dosarele, dosarele?

Cătălin Predoiu a afirmat, luni, că celeritatea anchetelor și a judecăților a devenit o problemă acută, precizând că nu poate accepta acest fenomen de dosare care trenează în parchete și în instanțe, întrebându-se dacă nu este o problemă de atitudine a magistratului față de serviciul public.

„Celeritatea rezonabilă a anchetelor și a judecăților a devenit o problemă acută. Sunt foarte multe dosare deschise care nu au soluție, într-un fel sau în altul: clasare, trimitere în judecată. Dacă vorbim de judecată, (o soluție de – n.red.) achitare, condamnare, restituire. Nu putem sta cu dosare deschise la infinit. Nu vorbesc doar de cauzele penale”, a spus, luni dimineața, ministrul Justiției, Cătălin Predoiu.

Predoiu a adăugat că sunt foarte mulți oameni care au procese în justiție care îi scriu despre problemele lor și care „sunt disperați”.

„Au hotărâri judecătorești pronunțate și neredactate de luni de zile. E o problemă și cu schema de personal, dar e doar o problemă de schemă de personal sau e o problemă de abordare, de atitutdine, de abordare, de dedicație a magistratului față de serviciul public? Da, în unele cazuri poate se justifică o redactare ușor întâziată pentru că e o cauză mai complexă, e nevoie de argumente, de a verifica doctrina, poate fi cazul unei instanțe mai aglomerate sau a unui parchet mai aglomerat, dar nu putem accepta ideea că sistemic e un fenomen și să acceptăm acest fenomen de anchete care trenează, respectiv judecăți care fie treanază, fie dacă au fost dezlegate prin decizii, nu se redactează hotărârea”, a adăugat sursa menționată.