Ce nu înțelege Vestul despre Putin

Acum, când lumea a ajuns din nou în pragul unui război, poate că nu este rău să-i ascultăm pe cei care au știut cum să nu transforme Războiul Rece într-unul fierbinte si care au reușit să-i pună capăt.

”În 1999, Vladimir Putin a ieșit brusc din obscuritatea birocratică și a devenit prim-ministru. Guvernele din întreaga lume au fost surprinse din nou, câteva luni mai târziu, când Elțîn a demisionat în mod neașteptat și Putin a fost ales președinte. Cum s-a putut ca acest tip necunoscut să obțină votul național cu atât de puțină acoperire mediatică?”, scrie Harald Malmgren, strateg, negociator si consilier al președinților John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson, Richard Nixon și Gerald Ford.

”L-am întâlnit pentru prima oară pe Putin cu șapte ani înainte de acest moment și nu am fost surprins de cât de repede a început să domine Rusia. Mi-a fost prezentat de Evgheni Primakov, cunoscut drept ”Kissinger al Rusiei”, cu care m-am întâlnit la Moscova de mai multe ori în timpul Războiului Rece, pe când îi consiliam pe președintii Kennedy, Johnson, Nixon și Ford. Primakov era un gânditor și scriitor deloc de lepădat. A fost si emisar al Kremlinului pentru discuțiile secrete cu lideri din întreaga lume.

Putin a fost în capul listei atunci când Elțîn i-a cerut consilierului Anatoli Sobceak să-i identifice și să-i recruteze pe cei mai buni ruși – prin urmare, Primakov l-a luat sub aripa sa pe Putin și a început să-l învețe despre chestiunile legate de putere și securitate. În cele din urmă, Primakov i l-a prezentat pe Putin lui Kissinger, iar aceștia doi din urmă au rămas relativ apropiați. Faptul că Primakov și Kissinger au decis să-l învețe pe Putin geopolitică și geostrategie arată că au văzut în el stofa de lider puternic. Asta a arătat și că Putin știa asculte lungile lecții de geopolitică, așa cum aveam să aflu în scurt timp.

În 1992 am primit un telefon de la organizatorul unei conferințe a Center for Security and Strategic Studies (CSIS), care m-a invitat la Comisia SUA-Rusia de la Sankt Petersburg, condusă de Kissinger și Sobceak. Scopul era să-i ajutăm pe liderii ruși să deschidă canale de business și bancare cu Vestul. Cei mai mulți participanți erau șefi ai marilor companii din SUA și Europa, precum și oficiali din guvernul Rusiei. Am participat în calitate de expert. Eram curios, în primul rând, să-l cunosc pe Putin.

L-am întâlnit pe Putin discutând cu Kissinger. Putin a reacționat călduros și aștepta să discute cu mine despre cum văd lumea de la Washington. A stabilit să stea lângă mine la cină și să discutam prin interpretul lui. ”Care este cea mai importantă piedică între afaceriștii dumneavoastră de la Washington și rușii mei atunci când vine vorba de stabilirea legăturilor de afaceri?”, m-a întrebat Putin. ”Absența unor drepturi de proprietate clar stabilite – fără acestea nu există bază pentru rezolvarea litigiilor”, i-am spus.

”A, da. În sistemul dumneavostră, disputele în afaceri sunt rezolvate de avocați plătiți cu ora care reprezintă fiecare parte, iar litigiile ajung în justiție și durează în mod normal luni de zile și se adună un onorariu uriaș pentru avocați”, a spus Putin. ”În Rusia, a spus el, disputele se rezolvă prin bunul simț al lucrurilor. Dacă o dispută implică sume mari de bani, proprietăți valoroase, cele două tabere își trimit reprezentanții la o cină. Fiecare participant este înarmat. Având în vedere că poate avea loc vărsare de sânge, cele două părți găsesc mereu o soluție de compromis. Frica este catalizatorul bunului simț”.

Putin a folosit acest argument în contextul disputelor dintre state. Pentru a ajunge la o soluție, este deseori nevoie de teamă, teama unui răspuns disproporționat în cazul în care nu se ajunge la un acord. Părea să-i placă ideea de a-și forța adversarul să înfrunte alternative groaznice. De fapt, Putin îmi descria atunci actualul impas din Ucraina între SUA și Rusia. Putin știe că nu-și poate permite un război prelungit cu Ucraina. Pe de altă parte, știe că Biden are în față niște alegeri cruciale pentru Congres, cu un impas în Congres, și că nu-și poate permite o criză costisitoare în străinătate. Cele două părți nu au de ales decât să ajungă la un acord.

Cu altă ocazie, Putin m-a întrebat cum se iau deciziile la Washington, în contextul complex al rivalităților dintre președinte și Congres. Mi-a spus că Kissinger i-a explicat parametrii deciziei politice a președintelui, dar nu i-a clarificat cum se ajunge la consensul politic între Cameră, Senat și Guvern. Am încercat să-i explic procesul de echilibrare a intereselor actorilor de la Washington – Congresul, marile agenții ale guvernului și aranjamentele de afaceri care ar putea fi afectate de decizia politică.

Impresia pe care mi-a lăsat-o Putin a fost cea a unui om care este mai inteligent decât majoritatea politicienilor pe care i-am întâlnit la Washington și în alte capitale ale lumii. Putin mi-a amintit de propria copilărie: am crescut într-un cartier predominant sicilian, în care ordinea era menținută de mafie. Nu era permisă activitatea infracțională neorganizată. Putin părea să aibă instinctul unui șef mafiot sicilian: gata să recompenseze, dar și gata să amenințe cu moartea, în cazul în care cineva nu se supune regulilor familiei.

Conducerea de la Moscova trecuse prin paralizia prelungită a perioadei Brejnev, urmată de Andropov și Cernenko. Gorbaciov nu era suficient de puternic pentru a-și impune voința. Elțîn a avut idei bune, însă era ușor de distras. Rusia avea nevoie urgentă de un lider puternic – așa a intrat în scenă Putin.

Cât despre cum se vede Putin pe sine, el și-a exprimat de mai multe ori admirația pentru Petru cel Mare, și a făcut-o atât de mult încât eram convins că se consideră reîncarnarea țarului. Nu am mai fost demult la Kremlin, însă aflu că Putin are portretele lui Petru cel Mare în mai multe încăperi destinate întâlnirilor – nu are portretele sale agățate pe pereți. Încetul cu încetul, începe să devina limpede ce înseamnă asta pentru Biden, pentru NATO și pentru Ucraina. Putin este mai complex decât ai crede la prima vedere.”