CEI O SUTĂ – AGNUS DEI (25)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – CEI O SUTĂ – AGNUS DEI (Mielul Domnului) apărută la Editura Curtea Veche în 2013

3. Cele mai multe relatări în presă despre Al Nouăzeci şi cincilea au apărut odată cu descinderile poliţiei pe Avenue d’Eylau. Răsfoind diferitele publicaţii, scribul a găsit faptele descrise în tonuri total diferite – de la cancanuri la articole de analiză politică, de la ştiri relativ sobre (chiar dacă tot cu conţinut monden), la patetice diatribe ameninţătoare în oficinele de extremă dreaptă. Însă, fiindcă scribul s-a hotărât doar la o selecţie din selecţie, iată rândurile cele mai reprezentative (după părerea sa):

„În noaptea de 23 spre 24 aprilie a avut loc un eveniment extrem de important: în sfârşit, autorităţile noastre atât de reţinute – ca să nu spunem laşe ori chiar complice – au acţionat împotriva cuibului de vipere autodenumit <Le Group>. De sorginte iudeo-masonică, acest furuncul de mult copt pe pielea patriei a fost incizat. Nu degeaba am tot atras noi atenţia că scopul actual al acestei şleahte de bandiţi, în dorinţa lor veşnică de a cucerii întreaga lume, este ca, prin şeful lor, celebrul medium – şarlatan, să descurajeze energiile poporului nostru, anunţându-l că urmează apropiata şarjă a Cavalerilor Apocalipsei. Cititorii noştri se vor întreba, pe bună dreptate, de ce venim abia azi, când, iată, au trecut de acum patru zile de la descinderea poliţiei în cuibul de vipere de pe Avenue d’Eylau. Noi le răspundem: n-am publicat ştirea mai devreme întrucât, temător ca întotdeauna, regimul a ţinut zăvorâte sub şapte lacăte amănuntele acestei acţiuni, aşa că a fost nevoie de geniu jurnalistic pentru a putea scoate la lumină tot puroiul scos cu acea ocazie. (În paranteză fie spus, bravul comisar principal Druou, cel care a ţinut bisturiul în mână şi a condus operaţiunea, a fost… destituit, după ce a slujit cu devotament timp de decenii uniforma sa cu prea puţine decoraţii faţă de câte ar merita.) O a doua întrebare la fel de legitimă ar fi de ce refuză cu atâta încăpăţânare ministerul de resort să dea şi cele mai mici amănunte despre cele întâmplate? Cum de refuză? Simplu: între persoanele reţinute cu acea ocazie s-au aflat şi oameni importanţi, aflaţi în funcţii publice de seamă şi dacă le-ar fi fost dezvăluite numele, s-ar fi deschis adevărata cutie a Pandorei, unde-şi au cuibul călduţ lighioanele corupţiei celei mai mari. Iar dacă am mai adăuga şi chipurile cucoanelor surprinse şi ele la locul faptei, cititorii noştri ar descoperi cu groază şi alte <familii mari> făcând parte din acele structuri criminale. Am întârziat, ca niciodată, cu această ştire, fiindcă am fost şi noi surprinşi de ce tăuni mari a prins comisarul principal Druou şi am vrut să vă oferim o realitate nefardată, dar şi lipsită de orice dubii de autenticitate. Acum putem să vă prezentăm, fără putinţă de tăgadă, numele a 83 (optzeci şi trei!) persoane arestate în acea noapte din cele 96 (nouăzeci şi şase!), câte au fost surprinse pe Avenue d’Eylau, <scorbura din copacul găunos>, cum însuşi tartorele o denumeşte. Vă asigurăm că seifurile ministerului nu sunt suficient de etanşe pentru ca să nu fim noi în stare în doar câteva zile, în cel mai scurt timp, să vă divulgăm şi pe ceilalţi 13 indivizi. Că nu va fi uşor, recunoaştem – dintre cei 96, 82 au fost eliberaţi după doar câteva ore, comisarul principal Druou s-a pomenit dat afară, iar ministrul şi-a cerut mii şi infinite scuze faţă de familia imperială, care nu l-a demis imediat şi pe el doar pentru a nu agita şi mai mult apele. Dintre arestaţi, după cum puteţi şi singuri observa, nu mai puţin de 41 sunt evrei, 38 nemţi şi doar 7 francezi. (Ceilalţi provin din alte naţionalităţi – englezi, belgieni, un prinţ indian şi 4 americani.) Printre ei, am identificat 62 francmasoni. Ceea ce dintr-un total de 96 persoane, dintre care 41 evrei, spune foarte multe!”

Parcurgând lista anexată, scribul a găsit acolo numele unor personaje cu care ziarul se afla într-o permanentă dispută. Inutil de precizat că doar şase nume de pe această enumerare corespund cu cele din raportul lui Druou. Lista aceasta, cu mereu noi mici adăugiri, a fost republicată zilnic vreme de aproape o lună.

4. În fine, pentru evenimentele din vremea Comunei, scribul a ales următoarele două ştiri dintr-o cunoscută publicaţie a vremii¹, ştiri apărute în Parisul acoperit de cadavre, una în data de 21 mai 1871 şi cealaltă trei zile mai târziu:

4.a. „Ce decepţie! În aceste zile de un eroism demn de pana unor Corneille şi Racine, mulţi dintre cei pe care i-am crezut eroi ai patriei au fost primii care, văzând corabia în mare primejdie, în loc să o ajute în lupta cumplită cu năprasnica furtună au fugit de pe punte, fără a se mai uita înapoi la adevăraţii fii ai patriei”. Iar alături, o caricatură sub care era specificat cu numele Al Nouăzeci şi cincilea.

4.b. Lângă o ilustraţie în manieră eroic-mitologică, pe prima pagină, cu litere mari: „Nu putem decât să ne cerem smeriţi cele mai sincere scuze: R. a cărei viaţă a fost întotdeauna atât de greu percepută de către oamenii nepregătiţi să-i înţeleagă în adevărata-i măreţie opera, şi-a arătat din nou calităţile-i excepţionale! Ieri, când generalul erou Jarosław Dabrowski s-a jertfit ca un martir pe baricadele Comunei, R., aflat nu întâmplător acolo unde a fost cea mai mare nevoie de un salvator miraculos, a sărit în locul celui căzut, a preluat comanda şi a dat peste cap atacul unor trupe infinit mai bine înarmate. Se pare că, în mai puţin de două ore, pierderile acestora au depăşit două mii de combatanţi. Mulţumim R., cu oameni ca tine, apţi de a vedea mai bine ca oricine atât lumea aceasta, cât şi lumea cealaltă, cu eroi ca tine, speranţa nu moare niciodată!”.