Cel mai frumos muzeu din lume

Un „Ecce Homo” de Daumier, „Lise cu umbrelă” de Renoir, picturi de Van Gogh, Gauguin, Klee, ţesături egiptene, piese de faianţă otomană, măşti de teatru Nô. Sunt câteva dintre excepţionalele opere de artă etalate în expoziţia „Cel mai frumos muzeu din lume”, din noile spaţii ale Muzeului Folkwang, din Essen, gândite de David Chipperfield şi […]

Cel mai frumos muzeu din lume

Un „Ecce Homo” de Daumier, „Lise cu umbrelă” de Renoir, picturi de Van Gogh, Gauguin, Klee, ţesături egiptene, piese de faianţă otomană, măşti de teatru Nô. Sunt câteva dintre excepţionalele opere de artă etalate în expoziţia „Cel mai frumos muzeu din lume”, din noile spaţii ale Muzeului Folkwang, din Essen, gândite de David Chipperfield şi […]

Un „Ecce Homo” de Daumier, „Lise cu umbrelă” de Renoir, picturi de Van Gogh, Gauguin, Klee, ţesături egiptene, piese de faianţă otomană, măşti de teatru Nô.

Sunt câteva dintre excepţionalele opere de artă etalate în expoziţia „Cel mai frumos muzeu din lume”, din noile spaţii ale Muzeului Folkwang, din Essen, gândite de David Chipperfield şi inaugurate anul acesta, în cadrul programului „Essen, Capitală Culturală a Europei”.

Cezanne, Cariera Bibemus

În 1932, vizitând acest muzeu, Paul Sachs – cofondator al MoMA – aprecia colecţia drept „cea mai frumoasă din lume”. Iniţiată de Karl Osthaus, bogat mecena avangardist, în 1902, la Haga, şi devenită rapid unul dintre cele mai importante muzee de artă modernă şi contemporană, colecţia s-a mutat la Essen în 1922, cumpărată de prospera regiune Ruhr. Operele sunt reprezentative atât pentru autorii lor, cât şi pentru istoria colecţiei, fiind achiziţionate încă dinainte de „oficializarea” unei direcţii sau a alteia. În 1912, Karl Ernst Osthaus, prieten cu artiştii grupărilor „Die Brücke” şi „Blaue Reiter”, cumpăra frecvent piese de Max Beckmann, Ernst Ludwig Kirchner, Karl Schmitt-Rottluf, Kandinsky, Franz Marc, Emil Nolde, Munch, Kokoschka sau Lehmbruck, pe lângă picturi şi sculpturi de Renoir, Cézanne, Van Gogh, Signac sau Rodin. În 1937, colecţia de la Essen a fost mutilată şi a pierdut în jur de 1.400 de opere, naziştii fiind hotărâţi să lichideze „arta degenerată”. Numai puţine opere s-au întors în patrimoniul muzeului. Dar, oriunde se află acum, în Europa sau în SUA, cele care n-au fost distruse se plasează printre capodoperele indiscutabile, mărind faima instituţiilor respective.

Emil Nolde, Viaţa lui Christ

Aproximativ 350 de piese dintre cele care l-au fermecat pe Paul Sachs în timpul vizitei sale la acest „muzeu ideal” pot fi văzute acum în expunere. Au fost repuşi pe simeza originală „Caii roşii” ai lui Franz Marc, de exemplu. Graţie împrumuturilor americane, colecţia îşi regăseşte, temporar, unele dintre operele confiscate, cum ar fi altarul „Viaţa lui Christ” de Emil Nolde şi „Improvizaţie” de Wassily Kandinsky. Va reapărea la Essen şi „Cariera Bibémus” de Cézanne, recuperată din casa lui Goering.

În intenţia de a reconstitui, pentru prima dată după război, colecţia originală a muzeului, sunt prezentate, pe lângă capodoperele amintite, lucrări aparţinând Noii Realităţi sau Picturii abstracte, fără a omite nici sălile dedicate Antichităţii sau artelor primitive. Încă din perioada Haga, colecţia număra piese din Africa, Papua Noua Guinee, China, India, Japonia, Egipt, antichitatea greco-romană şi Evul Mediu european. Pot fi admirate, în expoziţie, măşti de teatru japoneze, sculpturi din Oceania, teatre de păpuşi din Java.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.